Limba latina, limba Romei antice si a teritoriilor invecinate Latium-ului.
Datorita expansiunii romane, limba latina a fost dusa in toate zonele cunoscute
ale lumii antice si a devenit limba dominanta a Europei de Vest. A fost limba
invataturii si diplomatiei pana in secolul al XVIII-lea si a liturghiei Romano-Catolice
pana tarziu in secolul XX. r1l1lu
Limba latina nu era originara din Italia ci a fost adusa in Peninsula Italica
in timpuri preistorice de italicii ce migrau din nord. Latina este un membru
al subfamiliei italiene de limbi indo-europene; printre limbile indo-europene
non-italice, se inrudeste cu sanscrita si greaca si cu subfamiliile germanice
si celtice. In Italia, latina a fost la inceput dialectul regiunii din jurul
Romei. In limbile italice, latina, faliscana si alte dialecte formau un grup
latin diferit de celelalte limbi italice cum ar fi oscana si umbriana. Vechi
inscriptii in limba latina au supravietuit din secolul VI i.Hr.; cele mai vechi
texte scrise in latina romana dateaza din secolul III i.Hr. Latina a fost influentata
de dialecte celtice din nordul Italiei, de limba non-indo europeana etrusca
din centrul Italiei si de greaca, care a fost vorbita in sudul Italiei din secolul
VIII i.Hr. Sub influenta limbii si literaturii grecesti, care a fost tradusa
pentru prima data in latina in a doua jumatate a secolului III i.Hr., latina
s-a transformat treptat intr-o mare limba literara.
Limba latina literara poate fi impartita in patru perioade, ce corespund in
general cu perioadele literaturii latine.
Prima perioada -; 240-70 i.Hr. -; cuprinde scrierile lui Ennius, Plautus
si Terent.
A doua perioada -; epoca de aur -; 70 i.Hr.-14 d.Hr. -; faimoasa
pentru scrierile in proza ale lui Iulius Cezar, Cicero si Livy si pentru scierile
poetice ale lui Catullus, Lucretius, Virgil, Horatius si Ovidiu. In aceasta
perioada, atat in praza cat si in poezie, limba latinaa s-a dezvoltat intr-o
limba foarte artistica, obtinand cea mai mare flexibilitate si bogatie.
A treia perioada -; epoca de argint -; 14 d.Hr.-130 d.Hr. -;
caracterizata prin scrierile dramatistului Seneca si ale istoricului Tacitus.
Perioada latina tarzie, intinzandu-se din secolul II d.Hr. pana in secolul VI
d.Hr., aceasta perioada cuprinde latina patristica a parintilor bisericii. In
timpul acestei perioade, triburi barbare invadatoare au adus limbii numeroase
forme si idiomuri straine; aceasta latina corupta a fost numita lingua romana
fiind diferita de lingua latina, limba clasica cultivata de invatati.
Discursurile colocviale ale romanilor apar in lucrarile diferitor scriitori,
notabile in comediile lui Plautus si Terent, in scrisorile lui Cicero, in Satirele
si Epistolele lui Horatiu si in Satiricon-ul lui Petronius Arbiter. Este caracterizata
prin libertatea sintaxei, prezenta numeroaselor interjectii, si folosirea frecventa
a cuvintelor grecesti. Aceasta limba colocviala a societatii inalte nu trebuie
confundata cu limba vorbita de cei neinvatati.
Latina in antichitatea avea mai putina flexibilitate si gratie decat greaca;
vocabularul ei era mai redus, si era mai greu sa exprime idei abstracte. Romanii
au observat limitele limbii lor si au imprumutat multe cuvinte de la greci.
Latina, riguroasa in sintaxa si valoroasa in dictie, are vigoare si precizie
si s-a dovedit de-a lungul secolelor capabila sa exprime ganduri serioase. Supravietuirea
sa a fost dubla: nu numai ca latina literara a ramas in uz pana in zilele noastre,
dar ea dainuie in limbile romanice, ce reprezinta evolutia moderna a latinei
vulgare; limba italiana, in special, poate fi descrisa ca latina moderna. Limba
engleza a imprumutat in nenumarate randuri din limba latina, atat direct cat
si indirect prin intermediul limbii franceze. Limba latina este importanta nu
doar pentru literatura sa ci si pentru ca un studiu al dezvoltarii ei gradate
ofera informatii cu privire la istoria limbii in general si in special cu privire
la originile si dezvoltarea marilor limbi din Europa moderna.
