Obligata, la mijlocul secolului XIX, sa puna capat izolarii pe care si-o impuse, Japonia s-a adaptat usor la lumea industriala moderna.Insa, dupa ce a devenit o mare putere, Japonia a recurs la un militarism agresiv, care s-a sfarsit dezastruos. z3u24un
Condusa de oameni “puternici” militari, shogunii, Japonia a fost izolata de restul lumii pana la mijlocul secolului XIX. Puterile straine au incercat in mai multe randuri sa patrunda in Japonia, dar zadarnic. SUA, dornica sa-si asigure accesul in porturile japoneze, pentru a-si putea realimenta navele comerciale si cele pescaresti, a decis sa intreprinda actiuni si mai puternice in acest scop.
In 1853, un grup de nave de razboi americane, condus de comandantul Matthew Perry, a ajuns in Japonia cu o scrisoare din partea presedintelui, prin care cerea “prietenie” si comert. In anul urmator, Perry a revenit in Japonia dupa raspuns si, desi nu a fost amenintat, Shogun-ul a considerat intelept sa accepte cererea americanilor. Alte mari puteri europene au urmat rapid exemplul SUA, iar deschiderea Japoniei catre comertul international nu a mai avut cale de intoarcere.
Japonezii aveau insa pareri diferite cu privier la aceasta problema, urmand astfel multi ani de tulburari. Shogun-ul isi pierduse autoritatea si puterea, iar cand s-a decis deschiderea majoritatii porturilor japoneze pentru comertul international, in 1858, alte grupari dein clanurile japoneze s-au ridicat impotriva Shogunului. Rezultatul a fost desfiintarea shogunatului si impunerea imparatului -; care fusese doar suveran nominal -; ca forta politica.

Cladirea unui stat modern.
In 1868, controlul a fost preluat de tanarul imparat Mutsuhito. In timpul domniei sale, numita Era Meiji (“conducere ilustra”) (1868-1912), Japonia s-a transformat. Marii lorzi feudali (daimyo) au renuntat la pamanturi, s-a stability un guvern si un system de impozitare centralizate. A fost creata o armata formata din recruit, care si-a dovedit valoarea in 1877, zdrobind revolta de la Satsuma -; declansata de vechii samuray ( casta luptatorilor de elita). S-au infiintat institutii politice si juridice dupa model occidental, ce au culminat cu primele alegeri parlamentare japoneze in 1890.
Intre timp in Japonia se construiau rapid cai ferate, vapoare cu aburi si fabrici necesare pentru a deveni o mare putere industriala. Spre deosebire de Occident, investitiile si initiativele guvernamentale au jucat un rol decisiv in aceasta dezvoltare si, desi multe intreprinderi de stat s-au privatizat mai tarziu, parteneriatul intre stat si marile corporatii a devenit specifica economiei japoneze.
Vecina Japoniei, China, care nu se modernizase, observa dezvoltarea Japoniei -; si incursiunile acesteia in teritoriile neutre -; cu neliniste crescanda, a devenit victima primei incercari de imperialism de tip Occidental a Japonezilor. Dupa o victorie usoara in razboiul Chino-Japonez din 1894-95, Japonia a inlocuit China ca putere predominanta in Coreea si a ocupat marea insula Chineza, Taiwan.
In 1902, Japonia a incheiat o alianta importanta cu Marea Britanie, cea mai mare putere imperiala din lume la acea vreme. In 1904 au inceput conflictele cu Rusia, pentru Coreea si Manciuria, iar Japonia a lansat un atac asupra flotei rusesti, in PortArthur. Desi Japonia a luptat impotriva unui regim tarist incompetent, victoriile japoneze obtinute pe uscat si pe apa a descumpanit lumea care credea ca rasa “alba” este invincibila. Prin tratatul de la Potrsmouth (1905), Japonia a obtinut jumatatea sudica a insulei Sahalin si o pozitie ferma in Coreea, anexata ulterior, in 1910.
La izbucnirea primului razboi mondial, Japonia s-a alaturat Aliatilor. Cateva grupuri de insule din Pacific, aflate sub conducerea Germaniei, au fost ocupate de Japonezi, iar avanposturile din China au fost capturate. Devenind cea mai mare putere militara si imperiala din Asia, Japonia a continuat sa fac presiuni asupra Chinei.
In anii 20 politica externa a japoniei s-a caracterizat in general printr-un imperialism mai putin agresiv, probabil datorita infiintarii Ligiilor Natiunilor (predecesoarea ineficienta a Natiunilor Unite) si a tendintei generale spre pace si progres. Insa, consecintele econimice cumplite ale Marii Crize si cresterea alarmanta a populatiei japoneze, au afectat spiritul national al japonezilor in anii ’30. Institutiile de tip Occidental au continuat sa functioneze, insa viata politica era dominata din ce in ce mai mult de fortele armate.
Ridicarea militaristilor.
Trupele armatei japoneze erau formate la inceputul anilor 1930 din tarani.O data cu declansarea Marii Crize, nemultumirile sociale din zonele rurale mai sarace ale Japoniei au inceput sa se inmulteasca. Aceste nemultumiri intareau convingerea armatei ca ea era adevaratul aparator al intereselor Japoniei contra unui guvern civil, pro-occidentali. In plus, conform unei prevederi din constitutia Japoneza, ministerele armatei trebuiau sa aiba in frunte generali ai armatei si amirali, militaristii dobandind astfel o influenta politica insemnata. Din ce in ce mai des, politicienii erau alesi doar daca intruneau anumite calitati militare. Cu toate acestea, existau dezacorduri in cadrul armatei. A urmat o serie de tentative de lovituri militare ale gruparilor ultra-nationaliste, care doreau rasturnarea guvernului civil si detronarea tanarului imparat Hirohito ( care I-a urmat la tron lui Taisho, fiul lui Mutsuhito, in 1926).

Expansiunea teritoriala.
Confruntandu-se cu asemenea tulburari interne, liderii militari japonezi au inceput sa creada ca expansiunea militara le va aduce glorie si va rezolva problemele economice ale tarii. In 1931, sub un pretext fals, japonezii au ocupat Manciuria, o mare provincie din nord-estul Chinei. Anul urmator au separat Manciuria de China, numind-o Manchukuo si au instalat un imparat marioneta. In consecinta, Japonia a fost criticata de celelalt state, cerandu-I sa restaureze suveranitatea Chineza si sa-si retraga trupele din Manciuria. Ca urmare la aceste apeluri internationale, Japonia s-a retras din Liga Natiunilor.
In ciuda protestelor europene si americane impotriva unor asemenea agresiuni, Japonia a continuat sa atace China. Cand acesta din urma a refuzat sa capituleze, a izbucnit un mare razboi in Iulie 1937. Japonia imperiala facuse astfel primul pas spre infrangere, care a culminat cu distrugerea pana la temelii a oraselor Hiroshima si Nagasaki in 1945.