In 1961, inventatorul roman a fost contactat de aviatia americana, pentru care a lucrat la diferite proiecte “Top Secret” timp de sapte ani. Doar cei care studiaza arhivele mai stiu ca, inainte de lansarea ipotezei originii extraterestre a “farfuriilor zburatoare”, Henri Coanda a inventat un aparat care semana izbitor cu un OZN. In anii '60, romanul a lucrat pentru US Air Force si pentru NASA, in programe secrete de cercetare. Atit de secrete incit nici acum nu se stie exact care a fost contributia lui la dezvoltarea tehnicii aerospatiale americane. Coanda nu este insa decit unul dintre “vizionarii” care si-au depasit cu mult epoca. La inceputurile aviatiei, cu mult inainte ca “Stealth”-ul sa fie construit in secret de americani, un alt roman s-a preocupat de realizarea unui avion “invizibil”.

Esecul canadian n3v6vy
“Aerodina” a fost un proiect fantastic, ce depasea posibilitatile tehnice ale timpului in care a fost conceput. Studiile au fost reluate dupa doua decenii, de un consortiu canadian, finantat de americani. Era un program stiintific ultrasecret despre care nu se stie decit ca s-a incheiat in 1961, printr-un esec. Se pare ca sef al colectivului de cercetatori a fost englezul John Frost care insa a “uitat” sa-l coopteze si pe Coanda in acest proiect. De la inceput, cercetatorii au intimpinat mari dificultati, pe care doar romanul i-ar fi putut ajuta sa le depaseasca. L-au contactat doar intr-un tirziu, cind deja se cheltuisera o groaza de bani, fara rezultate concrete. Se pare insa ca acesta a refuzat sa le acorde atunci sprijinul. Cercetarile canadiene s-au incheiat in 1961 prin construirea unui prototip, care insa nu a functionat. Probabil pentru a justifica banii cheltuiti intre 1953 si 1961, canadienii au afirmat ca “Efectul Coanda” nu poate fi folosit in acest domeniu. Savantul roman nu a fost insa prea impresionat de nereusita canadienilor. In 1956 si-a brevetat din nou inventia, intr-o forma dezvoltata, tot in Franta. De aceasta data, aparatul se numea clar: “Soucoupe volante” - farfurie zburatoare. La fel ca majoritatea proiectelor lui Coanda, si acesta era “TOP SECRET”.

“Am vazut obiectul intr-o baza ultrasecreta”

Nu este exclus ca esecul canadian sa fi fost doar un nor de fum, menit sa “ascunda” oficial proiectul aerodinei. Dupa 1961 nu s-a mai vorbit despre aceasta inventie decit ca despre o ciudatenie. Coanda insusi a intrat intr-o perioada tainica a vietii, despre care nu se cunoaste mare lucru. Tot ce se mai stie acum este ca, intre 1961 si 1968, a lucrat pentru US Air Force si NASA, in programe aerospatiale. Pina recent, nu s-au aflat marturii certe despre acea perioada. Dupa unele opinii, “isteria OZN” este intretinuta chiar de cercurile militare care incearca sa abata atentia publicului de la aparatele de zbor secrete inca neomologate. O confirmare, tirzie si neoficiala, a participarii lui Coanda la crearea unor astfel de aparate stranii a venit abia in urma cu un an. Prof. Valeriu Avram, cercetator la Muzeul Aviatiei, ne-a relatat ca, anul trecut, muzeul a fost vizitat de un grup de studenti militari americani, condus de gen.(r) prof. James T. Curie, sef de catedra la “Industrial College of The Armed Forces”. La “Sala Coanda”, unde este expusa si o schita a “aerodinei”, americanul a relatat ca, in 1965, a vazut “farfuria zburatoare” in hangarul unei baze militare americane secrete. “Am vazut-o de la mare distanta si ni s-a spus ca a fost construita de Coanda. Era un disc de culoare cenusie, care arata exact ca acelea pe care le vedeam prin reviste sau la Discovery, cind se vorbea despre OZN-uri”. Americanul mai stia ca la acest proiect s-a lucrat pina in 1969. Este singura referire, repetam, neoficiala, care leaga numele lui Coanda de astfel de cercetari.

Invazia tancurilor rusesti, oprita in 1968 de “arme secrete”

In 1968, in timpul interventiei sovieticilor in Cehoslovacia, s-a spus ca ei ar fi incercat sa intre si in Romania. Invazia tancurilor rusesti ar fi fost atunci oprita la granita estica cu ajutorul unei arme secrete care le-ar fi topit instantaneu carcasele din otel. Se mai spunea ca aceasta arma teribila ar fi fost construita pe baza unor proiecte oferita de Coanda in 1967, la prima lui venire in tara. Poate ca asta nu este decit o simpla legenda. Coanda s-a intors definitiv in Romania in 1970 si a fost primit cu mari onoruri de puternicii zilei. A murit in 1972 si, dupa doi ani, fiica lui a oferit statului toata arhiva lui: peste 600 de kg de documente. Erau sute de brevete omologate in toata lumea, insemnari tehnice, multe inregistrate “TOP SECRET”, si acte personale. Un adevarat tezaur stiintific oferit gratuit statului roman, care insa nu a stiut ce sa faca cu el. Coletele au fost depuse la INCREST, unde au stat neatinse, timp de citeva decenii. Abia in 1998 a intrat in custodia Muzeului Aviatiei. Aici, cercetatorii au inceput o munca titanica de studiere si clasificare a fiecarui document. Munca nu lipsita de pericole. Hirtia veche a devenit casanta si se poate deteriora in orice moment. In afara de asta, in ea s-au “instalat” tot felul de ciuperci si mucegaiuri incit unii citiva cercetatori s-au imbolnavit grav dupa ce au atins-o.

Aparat de zbor circulator cu viteza de 300 km/h

In afara acestei valorificari istorice, astazi exista si specialisti in aeronautica decisi sa realizeze in tara “aerodina lenticulara”. Sorin Dinea a facut chiar o lucrare de doctorat pe aceasta tema. A studiat tot ceea ce s-a mai gasit in arhivele romanesti si in revistele straine de specialitate si apoi a conceput proiectul unui aparat de zbor circular, similar “aerodinei”. In conceptia lui, acest vehicul ar avea un diametru de 5-6 metri. Pus in miscare de un motor cu o putere de 250 CP, aparatul putea atinge o viteza de 250-300 km/h. Autorul are in vedere atit un vehicul de agrement cu doua locuri, cit si unul de “salvare aeriana” care poate lua la bord patru persoane. Cu unele modificari specifice, acest aparat ar putea fi utilizat si in operatiuni militare. Cheltuielile, de la faza de proiect pina la realizarea unui prototip, ar fi de aproape sapte miliarde de lei. “Ceva mai putin decit costa campania electorala a unui partid mijlociu”.

“Avionul invizibil”, gindit de Vasile Dimitrescu

“Aerodina lenticulara” nu este singurul proiect care si-a depasit epoca. In 1915, inginerul militar Vasile Dimitrescu si-a pus problema realizarii unui “avion invizibil”. La fel ca si Coanda, el era mult mai cunoscut in strainatate decit in tara. Cind aviatia se afla inca la inceputuri, el a proiectat aparate cu geometrie variabila sau cu decolare verticala. Unele dintre ideile sale, uitate astazi, s-au brevetat in Anglia, Austria, Franta si Germania. Insa niciodata nu vom sti in ce masura au fost ele folosite de marile puteri aviatice care, dupa cel de-al doilea razboi mondial, au construit astfel de aparate. Proiectul “avionului invizibil” avea doua variante. Una, mai simpla, facea ca aparatul sa devina “invizibil optic” prin folosirea unor grenade fumigene, care l-ar fi ascuns in timpul luptei aeriene. Cea de-a doua era insa deosebit de complexa. Intr-o perioada in care radarul se afla doar in faza de idee teoretica, Dimitrescu avea in vedere realizarea unei “invizibilitati radio”, obtinuta prin invaluirea intregului avion intr-un nor de electroni produs de aparate instalate la bordul sau. Din acest proiect sofisticat specialistii nu au mai gasit insa decit un dosar ale carui file sint pline de formule si calcule matematice atit de complexe incit si acum sint greu de inteles. Se pare ca restul documentatiei a fost retinut de serviciile secrete militare romanesti, chiar in timpul primului razboi mondial. Nimeni nu mai stie ce s-a intimplat de atunci cu ele. Ciudat este ca proiectul rusesc al “avionului invizibil” se bazeaza tot pe invaluirea aparatului intr-un nor de electroni produs la bordul sau. Nici despre Dimitrescu nu se cunosc prea multe lucruri. In anii primului razboi mondial, un medic militar a vrut sa se interneze intr-o clinica de psihiatrie, tocmai pentru ca ideile lui nu puteau fi intelese de cei din jur.
In urmatorii ani, el a disparut fara urma, astfel ca acum nu se mai stie nici macar in ce an a murit acest vizionar.