Ryszard Kapuscinski a cutreierat planeta, incercand sa identifice la fata locului cauzele razboaielor care au insangerat-o in ultimele decenii. El a semnalat iritarea crescanda a lumii sarace impotriva Occidentului si a prezis ca aceasta va avea, mai devreme sau mai tarziu, grave consecinte. In opinia lui, matricea terorismului nu este "socul civilizatiilor". Ignoranta - spune celebrul ziarist intr-un interviu acordat publicatiei Gazeta Wyborcza - este sursa a 99% din conflictele de pe pamant.

Cu doi ani in urma, cand toate conflictele armate se derulau exclusiv in regiunile sarace ale lumii - Balcani, Angola, Sierra Leone, Congo sau Orientul Mijlociu -, scriati: "Chiar daca Occidentul nu se lasa antrenat in razboaiele locale ale saracilor, la un moment dat ele tot il vor lovi". Si, intr-adevar, ne-au lovit. Deci n-ati fost surprins de atentatele impotriva Statelor Unite si de urmarile lor?

Semnele premergatoare conflictului si atmosfera nefavorabila creata in jurul SUA erau vizibile chiar daca mass-media nu faceau mare caz. Vara trecuta, Statele Unite au fost excluse din Comisia ONU pentru drepturile omului. Apoi, am observat o serie de manifestari antimondializare, care erau in mod evident si antiamericane: astfel, conferinta de la Durban asupra rasismului s-a desfasurat intr-un climat puternic antiamerican. Ma tem insa ca evenimentele sa nu fie interpretate intr-o maniera eronata, in acest moment cand este esential ca ele sa fie intelese.

Sa incercam sa le definim. g6g20go
Mai intai, noi am inteles gresit sfarsitul razboiului rece. El a fost analizat ca marcand incetarea conflictelor armate si, in general, a razboaielor. Francis Fukuyama si cartea sa "Sfarsitul istoriei" (aparuta in engleza in 1992) au fost portdrapelul acestui curent de gandire. Rationamentul lui Fukuyama este urmatorul: dupa caderea comunismului nu mai exista regim politic care sa poata constitui o alternativa la democratia liberala; si, cum in varianta sa americana acest sistem functioneaza cel mai bine, el va fi adoptat automat de toate celelalte tari; astfel va lua sfarsit Istoria ca drama, soc si rivalitate. Aceasta opinie privind inevitabila victorie a democratiei liberale a avut, imediat, doua consecinte practice: dezvoltarea rapida a consumerismului ca filosofie de viata si transformarea mijloacelor de comunicare in instrumente ale placerii. Asa cum spunea marele ganditor american Neil Postman, occidentalii "au inceput sa se distreze pana crapa". In excelenta sa carte "Amusing ourselves to Death", Postman arata cum occidentalii au transformat totul in jocuri televizate, concursuri, loterii si balciuri. Divertismentul a fost plasat in inima culturii. Si pentru ca divertismentul si consumul au nevoie de pace si buna intelegere, mass-media au inceput sa ne inoculeze un sentiment de bunastare, indepartand de noi adevaratele probleme ale lumii: saracia, foametea, bolile, razboaiele.

Asa am uitat ca occidentalii nu constituie decat o mica parte a umanitatii, ca distractiile si divertismentele noastre sunt insotite de o divizare a lumii din ce in ce mai profunda si de inegalitati crescande. Nu este vorba doar de saracie sau foamete in sensul strict al cuvantului, ci si de sentimentul marginalizarii, de amaraciunea si frustrarea care ii incearca pe cei ce isi dau seama ca pentru ei nu exista loc in marea cursa a consumului.

In paralel cu "sfarsitul Istoriei" si-a croit drum ideea "socului civilizatiilor", a lui Samuel Huntington. In opinia mea aceasta abordare este mai aproape de realitate. Are si ea slabiciunile ei, pentru ca nu tine seama decat de conflictele intre civilizatii, uitand faptul ca numeroase diferende pot sa se deruleze in sanul aceleiasi civilizatii. De exemplu, ultimul mare razboi al secolului XX, cel dintre Iran si Irak din anii 80, s-a produs in interiorul civilizatiei musulmane. Meritul gandirii lui Huntington este acela de a fi anuntat ca lumea secolului XXI va fi cea a conflictelor si tensiunilor, ceea ce Fukuyama n-a prevazut.
Pot fi explicate atentatele din Statele Unite prin socul civilizatiilor?

N-as reduce atentatele la o singura dimensiune. Cu siguranta, se poate spune ca lumea marginalizata a incercat sa forteze usa. Unii cred ca este vorba doar de un accident, de un abces aparut pe un organism sanatos, si ca este suficient ca abcesul sa fie inlaturat pentru ca, din nou, organismul sa se simta mai bine. Ma indoiesc ca este astfel. A reduce problema la un soc intre Occident si "islamul fanatic" este, cred eu, foarte tentant pentru media. De ce? Pentru ca cercetarea adevaratelor cauze ar necesita o autocritica de ansamblu a filosofiei occidentale contemporane si ar implica o alta privire asupra functionarii economiei si informatiei, asupra manierei de a trata lumea a treia, saracia si excluderea.

Prima mea reactie la imaginile din 11 septembrie a fost aceea ca lumea trebuie regandita. Este o sarcina dificila, pentru ca toate obiceiurile noastre intelectuale si insusi vocabularul nostru sunt legate de lumea veche. Astazi, suntem inclinati sa descriem si sa cunoastem noile mecanisme si noua structura a lumii cu ajutorul unor concepte depasite. Ne gasim in stadiul cand societatea de masa se transforma in societate planetara. In timp ce societatea globala functiona in cadrul statului care pastreaza controlul asupra comunitatilor, cea planetara nu este si nu poate fi subordonata unei puteri superioare. Sunt sase miliarde de oameni care nu mai asculta ordinele. Este o situatie unica in istorie. Va fi necesar sa o intelegem si sa ne acomodam pentru a trai cu ea si in ea. (...) Se vorbeste de globalizare, de disparitia frontierelor dintre tari. Acest proces se deruleaza efectiv, dar, pe de alta parte, dincolo de suprafata lucrurilor oamenii raman atasati culturii, identitatii si traditiilor lor.

Strabat lumea de 40 de ani si, de la sfarsitul razboiului rece, am remarcat ca unele comportamente au fost "decongelate". Exista, pe de o parte, acest sentiment de excludere nutrit de oamenii din lumea a treia si, in paralel, o noua afirmare a sinelui, un comportament complet nou, marcat de mandria fata de propria cultura, limba si modul de viata.
Probabil ca atitudinea omului occidental se va schimba. Pana acum el s-a considerat buricul pamantului...

Aceasta schimbare este deja perceptibila. Timp de cinci sute de ani europenii au dominat, au dictat si impus legile, au fost stapanii lumii. Si aceasta situatie s-a sfarsit brusc. Este o revolutie la scara mondiala. In 1912, Bronislaw Malinowski arata ca nu exista culturi mari sau minore, ci doar culturi diferite, in fond toate valoroase. La acel timp, afirmatia suna ca o lovitura de tun. Era o palma data conceptiei colonialismului, potrivit careia Occidentul aducea educatie, religie si progres tehnic. Malinowski ne-a oprit sa ne consideram reprezentanti ai unei culturi superioare. Trebuie sa se tina cont ca fara fata ascunsa a mondializarii, clandestina si criminala, evenimentele din 11 septembrie nu s-ar fi putut intampla. Incontinuu zboara, intr-o impunitate totala, avioane transportand droguri, arme, miliarde de dolari, diamante furate de cutare sau cutare armata privata din Sierra Leone sau Congo si care sunt apoi vandute legal la Amsterdam, New York sau Londra. Toata lumea stie ca sute de banci din paradisurile fiscale sunt gata sa spele orice cantitate de bani murdari. Fara aceasta "ilegalitate legala", fara asigurarea ca totul poate functiona in afara oricarui control, fara existenta acestei clandestinitati care nu are nici nationalitate, nici rasa, nici religie, atentatele comise in Statele Unite n-ar fi avut loc. Vazand imaginile "Gemenilor" in flacari, mi-am reamintit ce am vazut in timpul calatoriilor mele in Columbia si Afganistan: cantitati inimaginabile de tot felul de marfuri de contrabanda. Cred ca in aceste ape obscure autorii atentatelor inoata ca niste pesti. In numeroase locuri din lume nimeni nu controleaza nimic si toti profita pe fata de veniturile criminalitatii.

De ce atacul a venit din partea islamului?
Astazi islamul inseamna 1,3 miliarde de oameni. Este cea mai dinamica religie a lumii, credinciosii sai fiind prezenti pe toate continentele, inclusiv in Europa. Probabil ca este singura religie care castiga teren intr-un moment cand celelalte sunt in criza. De asemenea, este cea mai tanara dintre marile confesiuni si acum se afla la apogeu. Islamul se caracterizeaza prin unele elemente usor de inteles de catre masele defavorizate. Umma, comunitatea credinciosilor si sistemul de obligatii care rezulta - intrajutorarea, sprijinul, caritatea - constituie inima islamului. Umma confera identitate fiecarui musulman. Regulile islamului sunt usor de invatat. Oricine poate deveni musulman prin simplul fapt ca se declara astfel. In fiecare an, numarul oamenilor de pe pamant creste cu 80 de milioane, din care 73 de milioane numai in tarile lumii a treia. Multi se nasc sau devin musulmani, caci islamul ofera saracilor un sentiment de apartenenta si un sistem de valori. In ochii celor saraci, lumea bogatilor nu apartine islamului; ca urmare a acestei opozitii, cele doua elemente, religios (islam) si social (mizerie), se contopesc.

In general, islamul este o religie pasnica. Terorismul este produsul unui fel de revarsare fanatico-emotionala. Chiar daca actioneaza ca o religie unificata, islamul poate functiona in sanul a diferite spatii culturale. El se impregneaza de credinte si interpretari locale. De aceea apar periodic grupuri care doresc sa epureze islamul de aceste influente si predica reintoarcerea la origini, la Coran - ceva in maniera Contrareformei din crestinism. Exista grupuri care se opun oricarei interpretari mergand in sensul liberalizarii. Doar acest proces naste grupuscule teroriste. Ele au in general doua obiective: epurarea islamului de inamicul interior si curatirea lumii de necredinciosi. Terorismul islamist este indreptat inainte de toate impotriva celorlalte institutii si forte islamice. In Egipt, Mubarak este inamicul teroristilor, asa cum era si Sadat, asa cum sunt toate partidele aflate la putere. Razboiul impotriva terorismului este dus mai ales de forte care se recunosc in islam; ele se simt amenintate. Procesul "Fratilor musulmani" n-a avut loc la Haga, ci la Tribunalul militar din Cairo. Musulmanii au fost cei care i-au judecat si condamnat. Pentru a intelege bine fenomenul "fanatismului islamic", trebuie sa se stie ca, de o mie patru sute de ani, istoria islamului a cunoscut numeroase scoli - mistici, sufisti si multi altii -, care propun interpretari proprii ale Cartii. Pentru a supravietui si a se dezvolta, grupurile a trebuit sa actioneze in secret - acesta este elementul care intareste grupul. Legea tacerii caracterizeaza gruparile radicale islamice si este ceva pe viata si pe moarte. Istoria islamului nu cunoaste practic caz de tradare. Cand se reproseaza CIA ca nu i-a detectat pe teroristi atunci cand o putea face, nu se stie despre ce e vorba! Nici cea mai secreta dintre politiile islamice nu este in masura sa se infiltreze in astfel de grupuri. O alta dificultate vine din faptul ca gruparile fundamentaliste sunt raspandite in societatea islamica si este foarte dificil sa le izolezi cu adevarat.

Care este istoria acestor grupuri?
Ea incepe in secolele VIII si IX si se intensifica o data cu aparitia sectei Asasinilor. Atunci s-a derulat marele conflict care a opus cultura europeana grupurilor teroriste, pentru a utiliza vocabularul de astazi. Aceasta discordie dureaza de noua sute de ani si, de fiecare data cand Europa a vrut sa penetreze lumea islamului si sa o cucereasca - in timpul cruciadelor, in epoca napoleoniana sau in timpul crizei Suezului, in 1956 -, raspunsul a constat intr-o crestere a miscarilor mistico-religioase teroriste.

Viata de ziarist
Ryszard Kapuscinski s-a nascut in 1932 la Pinsk, in Polezia, regiune poloneza ocupata de Armata Rosie in 1939 si aflata astazi in componenta Republicii Belarus.

Absolvent al Facultatii de istorie din Varsovia in 1955, a debutat in ziaristica la oficiosul Tineretului comunist polonez. In 1962 si-a inceput cariera de corespondent al Agentiei Poloneze de Presa (PAP). A strabatut Africa, America Latina si Asia, fiind martorul conflictelor politice si razboaielor care au tulburat aceste zone ale planetei in ultimele decenii. Calitatea exceptionala a reportajelor din Congo, publicate in hebdomadarul Polityka, l-au impus drept unul dintre marii cronicari ai lumii a treia. Dupa caderea comunismului si-a indreptat atentia catre Rusia si fostele republici sovietice.

Maestru incontestabil al reportajului, Ryszard Kapuscinski a publicat mai multe carti devenite celebre, intre care Imparatul si Agonia imperiului au aparut si in traducere romaneasca.

Poate fi intocmit portretul-robot al unui membru dintr-o asemenea organizatii teroriste?
Este un om tanar, orasean, in general provenit din clasa medie, adesea bine educat si inteligent. Dar in acelasi timp foarte emotiv si foarte hotarat, animat de o credinta fanatica si de convingerea absoluta ca dreptatea este de partea lui. Tinerii ofiteri care l-au asasinat pe Anwar el-Sadat n-au avut nici o ezitare. In acest caz, ei n-au fost omorati, ci arestati si adusi in fata justitiei. In timpul procesului nu intelegeau ce acuzatie li se aduce. Sa pledeze vinovat? Pentru ce greseala? Au indeplinit doar vointa lui Allah.

Motivele religioase domina cauzele politice?
Se impletesc. In islam este imposibil sa distingi sacrul de laic. Sa ne amintim ca in interiorul islamului exista ceva care poarta numele de "islam politic" si al carui scop este preluarea puterii, mai intai intr-o tara, apoi in lumea intreaga. Iar in interiorul "islamului politic" se poate distinge o alta tendinta care, in engleza, poarta numele de militant islam.

Sunt acei faimosi islamisti, nu neaparat teroristi, acei soldati ai razboiului sfant inarmati cu pusti-mitraliera, pe care ii putem vedea pe ecranele noastre de televizor. Dar numai in grupurile de militant islam apar, periodic, celule care pregatesc atentate si care isi stabilesc ca obiectiv lichidarea inamicilor islamului. Ei sunt cei care ucid. Pentru a intelege, nu trebuie sa uitam ce semnifica in ochii fanaticilor islamisti cuvantul "martir"...

...cel care, murind in razboiul sfant, va fi recompensat dupa moarte.
Razboiul sfant nu este necesar. Este suficient sa mori pronuntand numele lui Allah. Martirul merge direct in paradis, fara sa trebuiasca sa astepte ca toti ceilalti Judecata de apoi si verdictul sau incert. In Coran, paradisul este un loc magnific, unde exista intotdeauna apa proaspata, umbra eterna, curmale, femei si apropierea nemijlocita a lui Allah. Se implineste astfel visul de o viata.

Cine este, dupa dvs., Osama bin Laden?
Toata societatea musulmana este organizata in jurul seicilor, liderii locali. Cred ca bin Laden este pur si simplu un seic care intretine cu adeptii lui o relatie pe viata si pe moarte.
La modul general, lumea a treia este mult mai religioasa decat Occidentul. Ideea separatiei intre puterile laica si religioasa este un produs al culturii occidentale.

Lumea a treia reprezinta o mare varietate de culturi, civilizatii si religii. Dar efectiv, pentru a folosi o formulare simplificata, omul din lumea a treia este mult mai religios decat cel occidental. El nu crede in mod obligatoriu intr-un singur dumnezeu - in hinduism exista mai multi -, iar uneori se multumeste chiar sa creada in fortele naturale, ca la animisti. Intr-o conversatie, el te va intreba daca tu crezi in dumnezeu; putin il intereseaza care, dar singurul raspuns acceptabil este "da", altfel apar neintelegeri si un enorm dispret din partea lui. Musulmanii privesc toate aspectele existentei umane intr-un mod profund religios. Rugaciunea de cinci ori pe zi, posturile, pelerinajul la Mecca. Rugaciunea este ceva absolut natural. Cand bate ceasul, toata lumea ingenuncheaza si incepe sa se roage, indiferent de locul unde se afla. Acest lucru m-a frapat cand am fost in Iran. Oamenii se ocupa de micile lor afaceri si deodata unul isi intinde covorasul, se prosterneaza, apoi inca unul, incat se formeaza randuri intregi, asemenea coloanelor militare. Rugaciunea comuna ofera musulmanilor un puternic sentiment al identitatii, apartenentei la comunitate si unitatii.

Cum se impaca formele traditionale ale religiozitatii cu modernitatea?
Ei accepta bucuros cuceririle tehnice ale civilizatiei noastre, televiziunea, automobilul, telefonul portabil. Dar exista limite in acceptarea noutatilor venite din exterior. Imi aduc aminte de o fata intalnita in Emiratele Arabe Unite. Era o tanara de 16-17 ani, carnoasa, imbracata cu blugi care plesneau pe ea, cu o camasuta si un... chador pe cap! Femeia musulmana trebuie sa poarte voal caci, potrivit Coranului, parul ei constituie o sursa de excitatie. Ea nu poate ramane singura in compania unui barbat, deoarece Coranul spune ca acolo unde exista doar un barbat si o femeie diavolul se afla in apropiere. Musulmanii sunt foarte mandri de religia lor, de cultura lor si imi inchipui ca tot ceea ce se spune si scrie astazi despre ei probabil ca-i enerveaza enorm.

Au ei sentimentul de perdanti in fata Occidentului, in fata spectacolului televizat al opulentei noastre?
Perspectiva unui musulman afgan este diferita de cea a unui saudit sau newyorkez. Cu siguranta, musulmanii din tarile sarace, cei care fac studii universitare si care, totusi, se simt marginalizati, pot sa se considere perdanti. Aceasta poate duce la accentuarea sentimentului de agresiune. In acelasi timp, ei au constiinta ca detin o mare bogatie, petrolul. Stiu ca, daca inchid robinetele, lumea intreaga se va opri. Aceasta le da sentimentul importantei si puterii lor.

De unde vin dispretul si ura lumii islamice fata de America?
Eu vad trei motive: mai intai, saracii nu-i iubesc deloc pe bogati; apoi, Statele Unite au devenit astazi singura superputere si niciodata in istorie superputerile n-au fost in gratiile popoarelor; in sfarsit, ura este provocata de identificarea Americii cu Israelul si de politica ei in Orientul Mijlociu.

Omul "global" va continua sa traiasca in cultura lui, ramanand totusi in contact cu ceilalti, chiar cu cei mai "de neinteles". Prapastia intre lumi se va adanci.

Lumea noastra se gaseste acum in fata unei mari cotituri. Unele tendinte sunt inevitabile: vom trai intr-o lume multiculturala. Intr-un sens, am trait dintotdeauna, dar, in ciuda tuturor mijloacelor de comunicare, oricat de perfecte, n-am fost constienti. Mondializarea si crearea unei societati globale sunt ireversibile. Si atunci nu ne ramane decat fie sa incepem sa ne uram, sa ne reprimam, sa ne lichidam si sa ne tratam ca inamici, fie sa incercam sa ne intelegem si sa ne cunoastem. Ignoranta este sursa a 99% din conflictele de pe pamant. Traind in culturi, civilizatii si religii diferite, trebuie sa aflam daca vrem sa ne cautam reciproc defecte pentru a ne intari propriile stereotipii sau sa gasim puncte comune.

Huntington vorbeste de "socul civilizatiilor", dar exista alte teorii potrivit carora contactele intre diferitele culturi si civilizatii pot fi benefice si ne pot imbogati pe toti.

Alegerea pe care o vom face va fi decisiva pentru viitorul planetei. Daca se introduce un vocabular militar in modul nostru de a gandi pentru a desemna un "inamic", un "adversar" anonim, alergam catre catastrofa. Lumea de azi este atat de saturata cu arme atomice, chimice si biologice, incat este extrem de usor sa o faci sa explodeze. Ieri au fost atacate turnurile gemene, maine va putea fi otravita apa potabila si decimata populatia unui mare oras. Daca vom continua sa cream o atmosfera de revansa si de razbunare, nu va rezulta nimic bun. Caci astazi cel mai mic semn de ura poate avea consecinte imprevizibile.

Inainte de a-l face, trebuie sa reflectam de doua ori. Cele sase miliarde de fiinte care compun societatea planetara nu au nici o autoritate, nici un sistem de valori comune. Nimeni nu poate guverna aceasta societate. Este atat de incarcata de emotii contradictorii, incat a utiliza limbajul terorii si urii echivaleaza cu a te juca cu chibriturile in apropierea unui butoi cu pulbere. Politicienii care nu iau in considerare contextul ultimelor atentate fac un joc foarte riscant. Ceea ce ma nelinisteste este faptul ca in situatia actuala vocile rationale, responsabile si constiente de urmatoarea tragedie sunt atat de putine.

In peregrinarile dvs. n-ati intalnit acest tip de gandire?
Acum catva timp, regele Suediei m-a invitat la un seminar consacrat viitorului lumii. Si mi-a dat o nota interesanta care figura intr-unul dintre rapoartele asupra starii lumii. Aceasta nota, care voia sa atraga atentia asupra fenomenului cresterii inegalitatilor, provenea de la militari, in special americani! Deci, nu de la politicieni, nici de la oameni ai Bisericii, nici de la filosofi sau scriitori, ci de la militari! Ei au fost cei care au remarcat ca, date fiind inegalitatile si mizeria strigatoare la cer, starea actuala a lumii poate duce la explozie.