In primii ani ai veacului al XIII-lea apare deodata la celalalt capat al Eurasiei, pornind din stepele Mongoliei, o formidabila putere, neprevazuta si nemaiintalnita in violenta ei, cea a calaretilor mongoli ai lui Genghis-Han. Trebuie sa ne oprim o clipa asupra fenomenului mon¬gol, nu numai fiindca e un moment crucial din istoria universala, ci si fiindca a avut la noi — la mii si mii de kilometri departare — urmari de o importanta capitala. Uriasa armata a lui Genghis-Han, admirabil organizata, incadrata de calaretii tribului sau mongol, dar cuprinzand cu timpul multe alte semintii de rasa mongola sau turca, se urneste in 1206 si cucereste mai intai tot nordul Chinei. Mongolii vor porni apoi catre Apus, vor nimici mai tarziu mai multe tari asiatice, intre care regatul persan, punctand de fiecare data inaintarea lor cu maceluri de masa de o nemaipomenita cruzime — piramide de sute de mii de capete dupa cucerirea fiecarui mare centru.

Faima lor si spaima se raspandesc ca un parjol in lumea intreaga. Marele Han moare in 1227 si imparatia se imparte intre fiii lui, dintre care unul e ales „Mare Han"; dar, chiar inainte, o armada cum nu mai cunoscuse pamantul por¬nise prin Siberia spre Europa, sub comanda unui nepot al lui Genghis-Han, Batu-Han. La nord de Marea de Azov, pe Kalka, o coalitie a cumanilor albi cu rusii marelui cneaz de la Kiev, impacati cu acest prilej, sufera, in 1223, o cumplita infrangere. Vestea ajunge indata la cumanii negri din partile noastre. De teama pericolului mongol, de unde pana atunci cumanii respinsesera toate tenta¬tivele de crestinare, ucigand mai multi misionari, calugari catolici, capetenia cumanilor negri cere acum regelui Ungariei sa-i acorde protectia si sa trimita grabnic un episcop, pentru ca tot poporul sa fie crestinat. O impuna¬toare delegatie soseste in 1228 peste Carpati, undeva la granita Moldovei cu Muntenia, avand in fruntea ei pe insusi fiul regelui, viitorul rege Bela al IV-lea, si pe primul prelat al Ungariei, arhiepiscopul de Strigonium (Eszter-gom). Zeci de mii de cumani sunt botezati o data cu cape¬tenia lor si e creat pe loc un episcopat al cumanilor, care va prelua numele raului Milcov (episcopatul Milco-vensis), unde s-au cladit indata biserica, palat, cetate — din care nu va ramane nimic, caci 13 ani mai tarziu va trece pe acolo iuresul mongol. i6g2gv
in 1241 trei coloane mongole inainteaza din partile Rusiei catre Apus, distrugand pe rand cnezatele rusesti, regatul polon sprijinit de cavaleri germani, si trecand peste tara noastra — unde vor intalni in nord rezistenta din partea sasilor de curand instalati la minele de la Rod-na, iar in sud din partea unei formatiuni „valahe" — si, intrunite, nimicesc in Ungaria armata regelui Bela. Acesta nu-si gaseste scaparea decat refugiindu-se pe o insula din Adriatica. Se asteapta ca puhoiul mongol sa se indrepte acum catre marile tari din Apus. Dar, in 1242, mongolii se retrag subit, nu din pricina vreunui contraatac crestin, ci fiindca a sosit vestea mortii Marelui Han, iar toti fratii, fiii si nepotii lui se grabesc catre Karakorum pentru alegerea noului Han. in treacat trebuie spus ca conducatorii Apusului, papa, regele Frantei, regele Angliei, au crezut un moment ca s-ar putea folosi de acesti nou-veniti atat de temuti impotriva puterii musulmane, care ramanea, in gandul lor, marele adversar al crestinatatii.

Europa centrala si apuseana va avea totusi ragazul de a se reface si intari. Mongolii insa nu s-au retras cu totul din Europa, ci au infiintat, in sud-estul Rusiei, pe Volga inferioara, un stat puternic, cunoscut sub numele de Hoarda de Aur, care va tine in vasalitate principatele rusesti timp de peste 200 de ani, si va roi si mai la apus, pe malul Marii Negre si in Crimeea, unde mongolii se vor contopi cu fostii cumani albi, a caror limba o vor adopta. Sunt cunoscuti, de atunci, sub numele de tatari, si vor reprezenta pentru tarile noastre, veacuri de-a randul, prin raziile lor salbatice, o permanenta primejdie. Chiar din primele decenii ale secolului al XIV-lea, constatam ca for¬matiunile politice bulgaresti, sarbesti si romanesti se afla in raport de vasalitate fata de acesti hani tatari instalati pe malul nordic al Marii Negre. Formidabila expansiune mongola va avea insa, dupa cum vom vedea mai tarziu, si urmari pozitive, cel putin pentru romani.