s6c16cy
IN ANUL 1992, Un Serviciu Secret romanesc a tras un serios semnal de alarma cu privire la rolul organizatiei teroriste UDMR Si al spionajului maghiar (1)

N O T A
Privind actiuni ale revizionismului ungar
indreptate impotriva Romaniei

1. Romania se confrunta cu o campanie diplomatica si propagandistica ungara agresiva, in care sint reafirmate tezele revizionismului teritorial, se produc atacuri fatise la adresa sentimentelor nationale ale poporului roman.
Este evidenta intentia autoritatilor de la Budapesta de a instaura in zona un climat destabilizator, care sa permita mentinerea in atentia lumii a pretentiilor teritoriale ungare.
In spiritul declaratiei facute de Janos Kadar cu ocazia semnarii Actului final de la Helsinki, la 1 august 1975, referitoare la „nedreptatea“ suferita de Ungaria prin tratatele de pace, guvernul ungar afirma ca nu doreste modificarea „prin forta“ a frontierelor. In realitate, Ungaria duce o politica de contestare a valabilitatii Tratatului de pace de la Trianon (1919) si a Tratatului de pace de la Paris (1947). Aceasta politica se concretizeaza, printre altele, si in: * atragerea sprijinului international pentru pretentiile teritoriale ungare, inclusiv pe calea internationalizarii pretinsei „probleme a Transilvaniei“; * acreditarea pe plan mondial a ideii ca intre Ungaria si Romania exista un diferend vechi, in jurul caruia persista o situatie tulbure, nesolutionata; * actiuni de izolare a Romaniei pe plan international; * amestecul in treburile interne ale Romaniei; * periclitarea proceselor democratice din Romania si chiar a existentei statului national unitar roman; * diseminarea conceptiilor vizind federalizarea Romaniei, infiintarea unui „stat transilvanean cantonal de tip helvetic“, reconstituirea unor zone politice si economice central europene si dunarene gravitind in jurul Budapestei; * obtinerea unui sprijin si a unei asistente sporite pe diferite planuri din partea tarilor dezvoltate.
Propunindu-si sa obtina recunoasterea de catre partea romana a functiei pe care statul ungar si-a asumat-o de a „ocroti minoritatea maghiara din Romania“, precum si legitimarea ingerintei in solutionarea problemelor care tin de jurisdictia interna a statului roman si incalcindu-si propriile asertiuni privind rolul minoritatilor nationale ca factor de apropiere intre state, partea ungara sustine necesitatea unui acord bilateral la nivel inalt pe aceasta tema.
2. In vederea atingerii acestor obiective, inca din 1977 a fost pus treptat in actiune un plan coerent, amplu, care a preluat din experienta si instrumentele regimului politic din Ungaria interbelica toate elementele care s-au dovedit a fi utile si eficiente. Continuind nu numai prin continutul activitatii, dar si prin unele persoane utilizate, demersurile concrete ale sectiilor de propaganda si pentru relatii externe, precum si ale institutelor de cercetari in domeniul sociologiei si istoriei ale CC al PMS (comunist) Ungar (partid unic de guvernamint in Ungaria, intre 1956 si 1989), precum si ale Oficiului pentru minoritati de pe linga guvernul care a condus Ungaria pina in mai 1990, la 14 decembrie 1990 a fost infiintat, in cadrul actualului guvern ungar, Secretariatul de stat pentru ungurii din strainatate, condus de un ministru fara portofoliu (Balazs Horvath). Totodata, un secretar de stat politic (Geza Entz) din cadrul Biroului primului-ministru se ocupa de aceleasi probleme, preconizind sa aiba contacte nemijlocite cu minoritarii maghiari din Romania, Cehoslovacia, Iugoslavia si URSS. (G. Entz a intreprins, la invitatia Uniunii Democrate a Maghiarilor din Romania, intre 10 si 19 mai 1991, o vizita in tara noastra, in timpul careia a purtat convorbiri cu reprezentantii UDMR, ai cultelor catolic si reformat, in intentia de a obtinere recunoasterea de facto a misiunii sale de catre autoritatile romane).
S-a trecut, astfel, la concretizarea declaratiei pe care primul-ministru ungar, J. Antall, a facut-o in cadrul Congresului al III-lea al Forumului Democratic Ungar (MDF), desfasurat la Budapesta, in perioada 2-3 iunie 1990: „Trianonul ramine pentru mine o rana dureroasa, datorita pierderii de teritoriu si de populatie. Noi acceptam realitatile istorice si politice, dar nimeni nu ne poate pretinde sa ne ascundem durerile indreptatite. Renuntam, bineinteles, la schimbarea prin forta a frontierelor, dar dorim sa se respecte drepturile minoritatilor etnice, drepturi cuprinse, atit in Tratatul de pace de la Trianon, cit si in Actul final de la Helsinki. In sufletul meu doresc sa fiu prim-ministru al 15 milioane de unguri“.
In august 1989, s-a anuntat reorganizarea Uniunii Mondiale a Ungurilor, „Magyarok Vilagszovetsege“ (UMU), care a devenit „organizatie populara independenta“. (Anexa 1)
UMU patroneaza o ampla retea de organizatii in Ungaria si peste frontierele acesteia. (Anexele 2/a-c)
3. Intreaga retea are, printre modalitatile frecvente de actiuni, trimiterea de scrisori, apeluri adresate organismelor internationale (Consiliul Europei, Comisia pentru Drepturile Omului a ONU), guvernelor occidentale, in care este calomniata Romania, mai ales pe tema minoritatii maghiare.
Guvernul ungar, precum si UMU, cultiva atit organizatiile de orientare revizionista, cit si persoanele de origine ungara care activeaza in domeniul mijloacelor de informare publica din diferite tari ale lumii, in redactiile publicatiilor de mare tiraj (Le Monde, Yomiuri Shinbun, Time, Newsweek, National Geografic), retele de radioteleviziune cu mare audienta (BBC, Vocea Americii). Acestea constituie in jurul lor adevarate focare de orientare a politicii institutiilor unde lucreaza in defavoarea Romaniei, ajungindu-se pina la situatia in care etnici romani sa serveasca unei asemenea orientari antiromanesti (sectiile romane ale BBC si Europei Libere). De asemenea, in urma unei sustinute campanii editoriale si de propaganda, mari biblioteci din diferite tari ale lumii au fost invadate de lucrari -; unele cu pretentia de a avea caracter stiintific -; menite sa stirneasca preocuparea oamenilor de stiinta, dar si opiniei publice fata de asa-zisele „probleme ale Transilvaniei“.
4. In cadrul organizatiilor internationale, Ungaria promoveaza direct sau prin interpusi ideea elaborarii cu participare multilaterala a unor documente angajante (conventii, declaratii), prin care sa fie acceptate tezele „drepturilor colective ale minoritatilor“, relatiilor speciale dintre minoritati si asa-numita „tara-mama“, menite sa legitimeze dreptul la ingerinta in politica statelor pe teritoriul carora traiesc minoritari etnici. Urmarind aceste obiective, Ungaria sustine, de asemenea, infiintarea unor structuri internationale cu atributii pe planul minoritatilor etnice. Un grup de experti ai Consiliului Europei a elaborat proiectele unei „Conventii europene pentru protectia minoritatilor“, unei „Carte europene privind limbile regionale sau minoritare“, care urmeaza sa fie examinate intr-un cadru guvernamental. Comisia ONU pentru drepturile omului discuta un proiect de „Declaratie privind problema drepturilor minoritatilor“.
Functionarea acestei retele, inclusiv cu cele mai recente nuclee infiintate, ofera posibilitatea Budapestei sa sustina in privinta raporturilor cu Romania ca acestea „se pot dezvolta normal“ si, totodata, sa renunte, macar pentru o vreme, la declaratii oficiale cu continut revizionist deschis. In fata opiniei publice mondiale, raporturile bilaterale romano-ungare pot aparea ca fiind in curs de „normalizare“, in timp ce, prin activitatea retelei descrise, tulburarile sint localizate in Transilvania. Astfel, aceasta retea, condusa de la Budapesta, constituie un pericol real la adresa integritatii teritoriale a Statului Roman, intereselor sale pe plan extern.
Politica revizionista a Ungariei in raport cu Romania, avind drept componenta stimularea nationalismului si crearea unor situatii de destabilizare in Transilvania, care la un moment dat sa „justifice“ o interventie straina, reprezinta principalul pericol pe termen mediu si lung la adresa suveranitatii Romaniei. Contracararea eficienta a politicii revizioniste a Ungariei necesita o activitate coordonata si sustinuta a Guvernului Roman, desfasurata cu mijloace logistice adecvate si de catre persoane cu o pregatire profesionala corespunzatoare.
5. Guvernul ungar a actionat si continua sa actioneze in acreditarea si sustinerea politicii sale fata de Romania, utilizind o structura organizatorica complexa, care participa la elaborarea strategiei revizioniste. (Anexa 3)
Totodata, ambasadele si alte reprezentante ungare in strainatate (consulate, case de cultura etc.) constituie centre importante de culegere a informatiilor, de penetrare a mediilor cu care vin in contact. Inalti functionari din MAE ungar afirmau, in urma cu mai multi ani, ca, pentru activitatea in Romania, nu se vor face economii, oricit de dificila ar fi situatia economica a tarii lor.
6. O discrepanta net favorabila partii ungare rezulta din simpla comparare a incadrarii referenturilor din ministerele afacerilor externe, a ambasadelor celor doua tari. (Anexele 4/a-c). Referentura pentru relatiile cu Romania din MAE ungar si ambasada ungara la Bucuresti sint mult mai bine echipate si incadrate cu personal calificat.
In plus, toate raporturile oficialitatilor ungare -; ministere si alte institutii de stat -; cu Romania se desfasoara sub coordonarea MAE ungar si sub stricta supraveghere a acestuia.
Pe de alta parte, se constata in strategia politicii ungare fata de Romania o tendinta de selectionare a partenerilor de dialog din guvern, urmarind acreditarea ideii ca se poate discuta cu unele ministere, iar cu altele -; cum ar fi, spre exemplu, Ministerul Afacerilor Externe -; nu se poate discuta, asemenea idei fiind difuzate inclusiv prin mijloacele de presa ungare.
Propunem:
1. Intarirea rolului MAE de coordonator al relatiilor pe plan guvernamental cu Ungaria, prin stabilirea principiului ca, pentru orice actiune de relatii, care angajeaza guvernul in relatiile cu Ungaria, ministerele sa solicite avizul MAE.
2. Infiintarea unui compartiment distinct, condus de un ambasador -; incadrat cu 10-15 specialisti -; care sa se ocupe de problematica relatiilor cu Ungaria si care sa asigure: * legatura cu toate institutiile guvernamentale care intra in raporturi directe cu partea ungara; * avizarea actiunilor de relatii care implica guvernul; * documentare asupra actiunilor organizatiilor guvernamentale sau neguvernamentale patronate de Ungaria, care isi propun obiective revizioniste; * documentare asupra situatiei minoritatii ungare din Romania; * informarea factorilor de decizie, a ministerelor, a Parlamentului, a partidelor politice si a organizatiilor neguvernamentale in legatura cu evolutia raporturilor romano-ungare si pozitiile oficiale privind diferite probleme.
Un astfel de compartiment a existat in MAE si inainte de razboi.
3. Efectuarea de consultari bilaterale speciale si confidentiale cu tarile vecine Ungariei, precum si cu membrii permanenti ai Consiliului de Securitate si cu alte tari influente (Germania, Italia), in care sa se prezinte pe larg problemele cu care Romania se confrunta ca urmare a actiunilor revizionismului ungar si sa solicite, in forme adecvate, sprijin pentru combaterea lor.
4. Participarea activa la toate reuniunile internationale care dezbat problematica minoritatilor sau alte probleme folosite de propaganda ungara pentru calomnierea Romaniei; organizarea sub egida Ministerului Afacerilor Externe si a Academiei Romane a cadrului adecvat de cercetare stiintifica si de pregatire a specialistilor in drept international a caror lipsa este, in prezent, acut resimtita in acest domeniu.
5. Sprijinirea de catre guvern a elaborarii unor lucrari care sa serveasca raspindirii in lume a adevarului privind istoria Romaniei, care sa inlature efectele nocive ale propagandei revizioniste ungare, sustinuta in ultimii ani prin lucrari de tipul „Istoriei Transilvaniei“ editate de Academia Ungara de Stiinte; traducerea, reeditarea si difuzarea, in limbi de circulatie internationala, a unor lucrari fundamentale de istorie a Romaniei; infiintarea, la nivel guvernamental, a unei structuri (agentie sau secretariat de stat) pentru coordonarea, organizarea si desfasurarea, la nivel modern, european, a activitatii de propaganda in strainatate, care sa dobindeasca eficienta necesara, in conditiile actualei campanii indreptate impotriva Romaniei.
6. Intarirea, din punctul de vedere al personalului, a ambasadei noastre de la Budapesta, pentru a putea mentine contactele cu toate fortele politice active din Ungaria, precum si pentru a combate actiunile care lezeaza interesele Romaniei.
7. Crearea de posturi suplimentare la ambasadele noastre in tarile unde emigratia ungara este activa pe planul revizionismului (Viena, Washington, Paris, Bonn, Londra, Roma), care sa urmareasca sistematic actiunile indreptate impotriva Romaniei.
8. Angajarea unor firme de public relations din SUA si din Europa Occidentala, in vederea contracararii propagandei revizioniste ungare; inceperea, in viitorul apropiat, a convorbirilor cu cele doua firme identificate de ambasada romana la Londra. (Anexa 5)
9. Crearea treptata in SUA a unei organizatii de „lobby“ favorabile Romaniei, cu implicarea unor personalitati influente.

Anexa 1

Uniunea Mondiala a Ungurilor (UMU)

UMU a fost infiintata in 1938 cu prilejul celui de-al II-lea „Congres mondial al ungurilor“, desfasurat tot la Budapesta, ca si primul congres care a avut loc in 1923. Aparatul administrativ al Uniunii a fost organizat pe linga Ministerul Afacerilor Externe, care indruma activitatea acesteia.
Uniunea este condusa de un prezidiu (Elnokseg) si de un secretariat (Titkarsag). Are sediul la Budapesta, str. Benczur nr. 15.
Presedintele de onoare al Uniunii este cetateanul roman Andras Süto.
In perioada 1980-1985, functia de secretar general adjunct al Uniunii Mondiale a Ungurilor a fost indeplinita de Pal Szuts, care, apoi, intre 1985 si 1990 a fost ambasador al Ungariei la Bucuresti.
In perioada 7-8 martie 1990, reprezentanti ai Uniunii Democratice a Maghiarilor din Romania (UDMR) au participat la Conferinta Uniunii Mondiale a Ungurilor, desfasurata la Budapesta. A fost prima reprezentare in cadrul unei actiuni a Uniunii Mondiale a Ungurilor, a unei organizatii din Romania, avind semnificatia afilierii UDMR la aceasta uniune care isi desfasoara activitatea sub egida guvernului ungar.
Se preconizeaza organizarea in 1992, la Budapesta, a unui congres al Uniunii Mondiale a Ungurilor cu participarea organizatiilor ungurilor din toate tarile lumii.
Uniunea Mondiala a Ungurilor organizeaza periodic „Conferinte ale limbii materne“, la care invita reprezentanti ai emigratiei ungare si ai minoritarilor maghiari din toate tarile lumii. La 28 octombrie 1990, pastorul reformat Attila Komlos, secretarul general interimar al UMU, a declarat saptaminalului ungar „Vasarnapi Hirek“ ca „UMU si-a propus sa-si extinda aria de influenta si in directia stimularii contactelor cu maghiarii din tarile vecine Ungariei“, mentionind ca „in primavara anului 1990, au avut loc primele intilniri ale UMU cu organizatii ale ungurilor din statele limitrofe Ungariei“. A adaugat ca UMU a incheiat intelegeri de colaborare cu Societatea culturala a maghiarilor din Ucraina, cu CSEMADOK-ul din Cehoslovacia si cu Uniunea culturala a ungurilor din Croatia, urmind ca „in curind sa se incheie intelegeri similare si cu organizatii din Romania si Slovacia“. Potrivit precizarilor facute de pastorul Komlos, aceste intelegeri au in vedere nu numai cultivarea limbii si a culturii ungare, ci si adoptarea, in cazul in care este necesar, a unor atitudini comune. La 29 octombrie 1990, plenara Prezidiului UMU a discutat despre obiectivele uniunii, printre care se numara: extinderea difuzarii programelor de radio ungare (Radio Kossuth) pe intreg cuprinsul „Bazinului Carpatic“, organizarea unei intilniri a conducatorilor de teatre in limba maghiara din tarile vecine Ungariei, aderarea la „Uniunea organizatiilor neguvernamentale“ din cadrul ONU. Pentru 19-21 august 1992, se preconizeaza tinerea celui de-al II-lea Congres al UMU la Budapesta. Secretarul comisiei de organizare este Istvan Szijarto. UMU publica bilunar revista „Magyar Hirek“ („Stiri Ungare“).