Carol al V-lea a mostenit un imperiu vast, care parea sa domine Europa secolului XVI. Dar dimensiunile imperiului erau mai degraba o sursa de slabiciune decat de putere si, timp de 36 de ani, Carol a infruntat mari dificultati. q4s23sp
Familia Habsburgilor a devenit o forta in Europa Centrala in secolul XV, cand si-a concentrat puterea in jurul ducatului de Austria. Incepand cu 1438, capul familiei a fost ales si imparat al Sfantului Imperiu Roman, cu toate ca suveranitatea sa (asupra unui teritoriu corespunzand Germaniei de azi) aducea mai mult prestigiu decat decat autoritate propriu-zisa.
Dupa aproape un secol, matrimoniale si decesele din familiile rivale au facut din Habsburgi dinastia cea mai puternica din Europa, titlurile si teritoriile ajungand in mainile tanarului arhiduce Carol.
Nascut in 1500, Carol a devenit rege al Spaniei in 1516. Trei ani mai tarziu, a mostenit teritoriile austriece si ducatul de Burgundia de la bunicul sau Maximilian I, precum si titlul de imparat al Sfantului Imperiu Roman. Dupa Spania, a urmat sudul Italiei, Sicilia si Sardinia si marele Imperiu Spaniol care era creat in cele doua Americi; in calitate de duce de Burgundia, Carol a condus si Tarile de Jos (Belgia si Olanda). Aceste posesiuni l-au facut pe Carol al V-lea conducatorul celui mai mare imperiu european, de la cel condus de Carol cel Mare in secolul al IX-lea.
Imperiul lui Carol al V-lea era prosper, deoarece Tarile de Jos devenisera centrul comertului european si cantitati din ce in ce mai mari de aur si argint proveneau din exploatarea minelor din America Latina. Carol era capabil sa-si conduca provinciile indepartate eficient, cu ajutorul membrilor loiali ai familiei sale, fiind ajutat si de trupele spaniole.
In ciuda avantajelor enumerate anterior, sarcina lui Carol nu era tocmai usoara; imperiul nu numai ca are vast, dar si inaccesibil. Caile de comunicare intre majoritatea regiunilor sale -; Spania, Italia, Austria si Olanda -; erau lente si dificile, chiar si atunci cand nu erau amenintate de puteri invecinate. De asemenea, datorita dimensiunilor imperiului, existau forte ostile -; francezii, printii germani, luteranii, turcii -; la tot pasul. Cheltuielile excesive pe care Carol le facea in scopul finantarii de razboaie au devenit si mai mari datorita inflatiei din secolul XVI, iar prosperitatea Indiilor si a Tarilor de Jos nu era de ajuns pentru a-l impiedica pe acesta sa se afunde in datorii.
Carol era un conducator constiincios, desi nu stralucit, insa de-a lungul domniei sale nu a fost niciodata capabil sa-si expoateze victoriile sau sa-si adune toate resursele pentru a face fata unei probleme majore, deoarece intotdeauna aparea o noua criza ce trebuia rezolvata.
O astfel de problema era subrezirea Sfantului Imperiu Roman, un grup de teritorii cu sute de autoritati separate. Acestea cuprindeau cateva sate mari, ca Bavaria, Saxonia si Brandenburg, unde printii erau independenti si, prin urmare, ostili vis-a-vis de cresterea autoritatii imparatului. Orice planuri de reformare a imperiului se loveau de opozitia acestora, iar Carol nu a reusit sa creeze o “Noua Monarhie” centralizata in Germania care sa poata fi comparata cu Anglia si Franta.
Dificultatile lui Carol erau intensificate de diviziunile religioase care fusesera provocate de Reforma Protestanta, inceputa de Martin Luther. In 1521, in cadrul Dietei (adunarii) de la Worms, Carol a sustinut doctrina catolica traditionala, condamnandu-l pe Luther, insa inainte de a trece la masuri concrete a fost retinut de razboaiele franceze.
In ultimii ani de domnie, Carol Quintul a fost pe punctul de a inregista succese in Germania, profitand de armistitiile cu francezii si turcii pentru a infrange liga printilor protestanti la Muhlberg (1547). Dar, ca intotdeauna, succesul lui Carol nu facea decat sa-i uneasca pe ceilalti dusmani ai sai. Franta i-a subventionat pe printi si a intrat in razboi, care a luat sfarsit in 1555 prin pacea de la Augusburg.
In aceasta perioada, Carol s-a decis sa abdice. In mod semnificativ, Carol si-a impartit imperiul enorm si tulburat intre fratele sau Ferdinand, care a devenit ducele Austriei si viitor imparat al Sfantului Imperiu Roman, si fiul sau Filip, care a primit Spania, Italia si Tarile de Jos. Carol s-a retras in Spania, unde a trait linistit pana la moartea sa, in 1558.
Date importante:

1516 - Carol devine rege al Spaniei
1517 - Incepe reforma in Germania
1519 - Carol devine imparat al Sfantului Imperiu Roman
1521 - Dieta de la Worms: Carol il condamna pe Luther
1522-1529 - Razboaiele impotriva francezilor, desfasurate in Italia
1525 - Victoria de la Pavia
1527 - Asedierea Romei
1529 - Turcii asediaza Viena
1535 - Fortele imperiale recupereaza Tunisul
1536-1538 - Razboiul cu Franta
1541 - Expeditia imperiala impotriva Algerului esueaza
1542-1544 - Razboiul cu Franta
1547 - Lupta de la Mulberg
1552 - Franta si Germania se aliaza impotriva lui Carol
1555 - Pacea de la Augsburg. Carol abdica
1558 - Moartea lui Carol Quintul