Document, comentariu, eseu, bacalaureat, liceu si facultate
Top documenteAdmitereTesteUtileContact
      
    


 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate



Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
Capitulatiile si revolutia din 1821
Colt dreapta
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 
b6q5qg
Situaþia extrem de exploziva a anului 1821, impletind in ea tensiunea reconstrucþiei europene, primejdiile conþinute in evoluþiile politice ale peninsulei Balcanice, iar in Þarile Romane nemulþumirile acumulate in peste 100 de ani de guvernare fanariota tindeau sa se aproprie de un sfarºit violent.
Era absolut justificat, in acest context, pentru partida naþionala ºi pentru principalul ei exponent, in acest moment Tudor Vladimirescu, ca primele revendicari, tinzand spre restabilirea drepturilor naþiunii romane sa iºi gaseasca argumentele in teoria capitulaþiilor. Astfel odata declanºata revoluþia, prin proclamaþia de la Padeº-Tismana (23 ianuarie
1821), conducatorul revoluþiei a inþeles ca trebuie sa ii ofere o justificare legala menita a preintampina intervenþia Porþii ºi a justifica rascoala sa:
„Ca niºte credincioºi dar ºi supuºi robi ai prea puternicei imparaþii, cu lacrami ne rugam sa trimita om imparatesc -; nu de legea noastra -; ca sa cerceteaza ºi sa vaza jalneca stare a þarii ºi sa ni se faca indreptare ºi oranduiala, ca sa lipsasca jafurile ºi sa ne raspundem ce va fi cu drept catre preaputernica imparaþie: precum ºi pana acum am raspuns ºi de acum inainte a raspunde nu tagaduim, ca niºte credincioºi ce am fost ºi suntem ºi in veci a fi voim. Dupa incredinþarea ce avem ca preaputernica imparaþie nu ne va lipsi de milele sale, cu care din vechime ne-au hranit ºi cu nume de amanet -; incredinþat de catra milostivul Dumnezeu -; ne-au cinstit…”1
Dupa acest moment, 23 ian. 1821, Tudor Vladimirescu va repeta aceasta idee, bazata pe capitulaþii (ºi va insista ºi mai mult asupra acestei teorii dupa dezavuarea rusa) precum ca, Þara Romaneasca este nu o

Aceasta respingere a intervenþiei turceºti ºi opoziþia boierilor favorabili miºcarii lui Tudor va duce la amanarea cererii intervenþiei turceºti. Lasand in continuare þara in mainile lui Tudor Vladimirescu ºi a trupelor greceºti devotate Eteriei, inca pe ascuns, dar care nu aºteptau decat momentul trecerii Prutului de catre trupele generalului Ipsilanti ºi ale Rusiei spre a prelua controlul.
La inceputul lunii martie, Alexandru Ipsilanti dupa ce trece Prutul
(23 februarie) porneºte spre Bucureºti in speranþa de a-l devansa pe
2 Zilot Romanul, Opere, p. 155.
3 Vezi G.D. Iscru ºi A. Oþetea, Revoluþia din 1821, vezi si Marin Mihalache, Tudor
Vladimirescu. Miºcarea de la 1821 ºi drama conducatorului ei. Bucureºti, Editura Militara,
1971, p. 12 17, p. 40-49.
4 Rascoala… p. 238.
80 provincie supusa, ci una data la amanet de Dumnezeu, Sultanului, care e dator ai acorda toata grija ºi toata atenþia. Amanet, adica incredinþata in pastrare ºi cu toate drepturile, putand fi oricand rascumparata ºi nicidecum o proprietate a sultanului. Zilot Romanul, contemporan evenimentelor expune ºi el aceeaºi poziþie de satisfacþie faþa de atitudinea
Porþii: „caci Poarta nu calca acum nici o dreptate a þarii, precum facea atunci, intre acele vremi, ci toate pravilile ºi privileghiurile romanilor sa pazea daspre dansa”2. Deºi evoluþia ulterioara a rascoalei este controversata3, aparand tot mai des elemente ale unor ciocniri de interese intre boierii de la Bucureºti ºi Tudor Vladimirescu, intre acesta din urma
ºi Eterie, intre Eterie ºi reprezentantul Rusiei in capitala Valahiei,
Alexandru Pini, totuºi apar ºi elemente care ne vorbesc ºi de existenþa unor interese inca comune intre aceste parþi. Astfel la 5 februarie 1821, in faþa cererilor divanului din Bucureºti de a solicita intrarea trupelor turceºti in þara spre a pune capat rebeliunii lui Tudor, Alexandru. Pini iºi va fonda opinia de respingere a acestei intervenþii, opinie care convenea in fond tuturor parþilor implicate, pe teoria capitulaþiilor ºi integrarea lor in tratatele dintre Rusia ºi Imperiul Otoman. „Prima chestiune e bazata pe un punct de drept, a carui soluþie se gaseºte in spiritul ºi litera Hattiserifului din 1802 care garanteaza celor doua principate inviolabilitatea frontierelor lor.”4




Tudor ºi a ocupa odata cu capitala Valahiei, drumul spre Constantinopol, sediul puterii in Þara Romaneasca, divanul -; organul legislativ suprem
ºi odata cu toate acestea legitimitatea pe teritoriul Principatelor. Tocmai de aceea in momentul parasirii Iaºilor, proclamaþia pe care o adreseaza locuitorilor Þarii Romaneºti, are cu totul alt ton ºi alt conþinut decat in
Moldova. ªtiind ca intra intr-o þara posibil ostila, generalul eterist incearca sa capteze bunavoinþa vorbind din nou de capitulaþii ºi drepturile sacre ale pamantului pe care paºeºte: „Barbaþi romani !… Indestule veacuri ticaloasa voastra patrie, avandu-ºi gumazul plecat la neomenitul jaf grozavei obidiri, iºi pierdu ºi chiar ramaºiþele dreptaþilor sale”5.
Din acest moment incepe ceea ce am putea numi „cursa spre
Bucureºti” in care ambele parþi sunt interesate a ajunge primele ºi a caºtiga implicit legitimitatea ºi conducerea temporara a Þarii Romaneºti.
Eteria pare avantajata de faptul ca in capitala se afla deja fosta garda domneasca a lui Alexandru ªuþu, majoritar caºtigata la cauza greaca. Iordache Olimpiotul, „þarul” Alexandru, Bimbaºa Sava, Hagi
Prodan trebuie sa vegheze ºi sa pazeasca „trofeul” pentru Ipsilanti. Tudor
Vladimirescu in urma unui marº fulger, ajunge la Bucureºti ºi forþeaza intrarea in oraº, anunþand prin proclamaþia de la Bolintin (16 martie
1821) : „ªtiu ca va este auzita ºi cunoscuta cererea ce face tot norodul
Þarii Romaneºti (cel de Dumnezeu pazit) pentru dreptaþile folositoare la toata obºtea! Care dreptaþi din vechime le avem mila harazita de prea puternica imparaþie, stapanitoarea noastra”6. Patru zile mai tarziu, intr o noua proclamaþie Tudor Vladimirescu arata din nou „Pricinile care m-au silit a apuca armele sunt: pierderea privilegiilor, jafurile cele nesuferite”7. Aºa cum este cunoscut, Vladimirescu va intra in oraº ºi va putea trata astfel de pe o poziþie superioara cu Alexandru Ipsilanti. In acelaºi timp, in mod surprinzator o explicaþie asemanatoare a rascoalei era data de boierii fugiþi la Braºov intr-o scrisoare adresata imparatului
Austriei: „A fost in primul rand ultimul gospodar, prinþul Alexandru

Doua zile mai tarziu (27 martie 1821) boierii ramaºi in Bucureºti se exprimau in acelaºi spirit ºi invocand aceleaºi drepturi din vechime ale capitulaþiilor, dar de data aceasta intr-un arz catre Poarta: „… sosind pana aici la Bucureºti, Theodor Vladimirescu, insoþit cu mulþime de norod din cinci judeþe ale Craiovii, cu lacrami de umilinþa, imbracaþi in vaºmantul jali ºi acei desavarºit prapadiri pentru dreptaþile ºi preveleghiurile ce din vechime au avut þara aceasta … Sa ni se dea voie a arata mai pe larg greotaþile ce au suferit acest norod din pricina stapanitorilor ºi a pierderii dreptaþilor ºi previleghiurilor ce din vechime au avut cu milostivire harazite de catre prea puternica imparaþie, hranitoarea noastra”9.
Aceleaºi idei, aceeaºi demonstraþie, bazata pe capitulaþii este oferita
ºi lui Metternich, arbitrul Europei in acest moment de catre boierii din
Þara Romaneasca. Capitulaþiile sunt menite a ilustra ca nu se doreºte o perturbare a echilibrului european, ci din contra o refacere a lui, o indreptare a unor incalcari: „Poporul valah dezlanþuit contra guvernamantului prinþilor greci care l-a deposedat de drepturile ºi privilegiile acordate lui de Sublima
Poarta Otomana”10 … acest singur articol ar trebui sa fie singur suficient pentru a o convinge pe Alteþa Voastra ca toate drepturile acordate þarii de
Sublima Poarta ºi sancþionate prin stipulaþiile din tratate au fost abolite”11.
Repetarea tot mai clara a drepturilor principatului Valah bazate pe capitulaþii, uneºte practic toate taberele. De la Eteria lui Ipsilanti care cere tocmai respectarea lor, aratand ca ele odata incalcate fac necesara revolta romanilor impotriva turcilor, alaturi de greci. Boierii fie ei ramaºi la Bucureºti, fie fugiþi la Braºov, solicita marilor puteri ºi curþii suverane respectarea capitulaþiilor ºi reacordarea privilegiilor politice, a autonomiei
þarii. In final, bineinþeles Tudor Vladimirescu pentru care capitulaþiile ii justifica revolta in faþa Porþii Otomane ºi a marilor puteri, ii permite sa
ªuþu, al carui sistem de furt ºi spoliere a fost exersat pe faþa, imunitaþile
(privilegiile) Provinciei incalcate de maniera cea mai arbitrara”8.

respinga intervenþia grecilor in afacerile interne ale þarii ºi tot capitulaþiile sunt cele care il fac sa se prezinte in faþa poporului ca un aparator al drepturilor incalcate ºi sa le ofere ca soluþie pentru repararea nedreptaþilor existente in interior. Capitulaþiile acorda dreptul la reforme in interiorul
þarii, adica dupa cum ilustrau ”Cererile norodului romanesc”, o reaºezare sensibil novatoare a principatului Þara Romaneasca. Aceasta agitaþie in jurul teoriei capitulaþiilor se va raspandi, la inceput timid ºi in Moldova, unde pe 31 martie boierii moldoveni se plang catre Poarta: „Primeºte prea puternice ºi mult milostive imparate ascultarea tanguirii norodului
Moldovei, care de la moºii ºi stramoºii lor au avut ºi au pravile in suflete a pazi curaþenia credinþei ºi a supunerii catre pragul prea puternicei mari imparaþii”12
Luna aprilie devine aproape pentru intreg spaþiul romanesc o luna a tensiunii, a clarificarilor. Dezavuarea Rusiei e clara, raporturile Tudor Ipsilanti apar ºi ele ca definitivate, iar revoluþia romanilor apare in faþa marilor puteri, tocmai pe temeiul capitulaþiilor ca o miºcare legala, supusa suzeranului de la Constantinopol ºi cu o existenþa separata de acþiunea grecilor, devenita extrem de violenta atat in Principate cat ºi in Grecia13 .
In aceste condiþii intr-o scrisoare adresata imparatului rus se cere: „scoate din robie poporul nostru la vechea libertate ºi autonomie! … experienþa noastra ne-a asigurat ca pe viitor nu ne vor folosi simplele tratate…
Dunarea sa fie hotar de netrecut al intregii Dacii ºi bariera de nepatruns impotriva puterii otomane ºi poporul sa aiba cetaþile trebincioase … pentru siguranþa hotarelor. Acestea sunt drepturile noastre naþionale de netagaduit pe care noi, toata mulþimea poporului dacic, le cerem staruitor”14.
Cererile naþiunii romane prinsa tot mai mult in pericolele declanºate de acþiunea greaca devin tot mai intempestive ºi mai clare.
Intr-un alt document redactat de boierii din Bucureºti sub influenþa lui
Tudor Vladimirescu, tocmai spre a preintampina intervenþia turceasca sau macar a o orienta contra revoltei greceºti se spune pe temeiul vechilor

In acelaºi timp Tudor Vladimirescu excedat de prea multele comunicate ºi acþiuni ale lui Alexandru Ipsilanti ca ºi lipsa de dorinþa a acestuia de a acþiona in mod real pentru eliberarea grecilor trecand la sud de Dunare, obþine de la boierii ramaºi in Bucureºti la 14/26 aprilie
1821 un raspuns dur pentru aventurierul eterist: „Patria noastra era libera
ºi liniºtita sub ocrotirea unui imparat prea bun, bucurandu-se din belºug de privilegiile ei… Excelenþa voastra sa creada ca suntem in cea mai mare incurcatura, razboiþi din toate parþile, ameninþaþi, suparaþi, pierzand toate nadejdile noastre”15 .
Scrisoarea aceasta este extrem de ilustrativa, nu numai prin condamnarea grecilor care ameninþa stabilitatea þarii ºi privilegiile ei obþinute prin capitulaþii, dar ºi prin dezvaluirea clara ºi cinstita a impasului in care se afla miºcarea romanilor in faþa condamnarii europene ºi a inevitabilitaþii intervenþiei otomane.
Prioritara devine din acest moment tocmai salvarea principatelor de la jaful ºi distrugerile pe care o confruntare militara greco-otomana, pe teritoriul romanesc, le-ar fi antrenat, cu atat mai mult in cazul in care poziþia romanilor nu ar fi fost cu desavarºire clarificata.
Tocmai spre a realiza aceasta clarificare boierii din Bucureºti ii solicita lui Metternich ca impreuna cu þarul Rusiei sa intervina pentru restabilirea vechilor capitulaþii, privilegii ale Þarii Romaneºti: „saracii lacuitori luand pe un Theodor Vladimirescu capetenie lor, s-au radicat impotriva tiranilor jefuitori cerand de la prea Inalta Poarta scapare de la ei ºi a dobandi calcatele noastre dreptaþi… sa ni se dea stramoºaºtile noastre privileghiuri ºi cele din vechime obiceiuri care le-au avut pamantul. ªi ne fagaduim… ca vom pazi ºi noi nestramutat toate cate stramoºii noºtrii s-au fagaduit la prea Inalta Poarta cand au cerut-o ocrotitoare þarii… ci doar cu lacrimi ne rugam imparaþiei sale… ca sa ne aduca la cea dintai stare buna, cu o dreapta ocarmuire, intemeierea capitulaþii: „Þara Romaneasca de cand s-au supus Inaltei Porþi aratatu-s au vreodinioara vreunul din raelele haine imparaþiei?” ºi tocmai de aceea solicita intervenþia Porþii spre a putea rezolva nenumaratele probleme interne ale principatului.

privileghiurilor”16 . Extrem de adevarata e opinia formulata cu acest prilej de Zilot Romanul care arata „iar cu uciderea lui (Tudor -; n.n.) ne-am naruit ºi ni s-au intarit ale noastre privileghiuri, inca ºi cu intoarcerea domniei de la greci, iar la pamanteni, precum din vechime au fost”17. Deci marele revoluþionar prin moartea sa reuºise inca o data sa iºi salveze neamul
ºi sa ii intareasca drepturile prevazute prin capitulaþii.
Scrisoarea urmarea astfel a atrage in favoarea noastra intervenþia
ºi protecþia Austriei ºi a Rusiei prin ilustrarea clara a diferenþelor intre miºcarea romanilor ºi cea a grecilor. Scrisa la inceputul lunii mai scrisoarea nu a mai ajuns la destinatari inainte de intervenþia militara otomana care a provocat retragerea lui Tudor Vladimirescu, conflictul final cu Eteria de la Goleºti ºi arestarea ºi in final ºi uciderea marelui revoluþionar18 .
Aºa cum se temuse Tudor Vladimirescu in momentul cand solicitase amanarea intervenþiei otomane sau cand pregatise armata naþionala romana, a pandurilor, sosirea trupelor turceºti a provocat in imensa lor operaþiune de represiune desfaºurata pe teritoriul Principatelor
Romane nenumarate pagube populaþiei civile.
Ingroziþi de scenele oribile19 ce s-au repetat pe intreg teritoriul
Valahiei ºi Moldovei boierii romani retraºi la Braºov s-au adresat la 31 august 1821 imparatului Austriei solicitandu-i protecþia ºi intervenþia pentru stoparea raufacatorilor care „au pustiit necruþator tot pamantul
Daciei… Nu ne-a ramas deci alta speranþa decat imparateasca voastra mila, ca prin puternica voastra protecþie, in acest moment potrivit, pamantul Þarii romaneºti sa se bucure in viitor de pace nestramutata, de liniºte ºi dreptate, cu toate privilegiile sale, obiceiurile locale in veci… sa incuviinþaþi ca sa se oranduiasca intr-un astfel de chip pacea statornica liniºtea ºi dreptatea patriei noastre, bucurandu-se de propriile sale privilegii ºi obiceiuri pamantene ºi de o domnie statornica ºi trainica”20.

Ca pe parcursul zbuciumatelor luni de pana atunci, toate speranþele pentru mai bine erau legate de asigurarea autonomiei teritoriului romanesc, autonomie ce nu putea aparea ca egala decat prin invocarea privilegiilor garantate prin capitulaþii.

In luna septembrie 1821, un document ce urmarea a ii ºantaja pe boierii munteni evoca intre actele compromiþatoare: „un act dat lui
Theodor Vladimirescu, semnat de boieri de rangul intai, doi ºi trei, prin care boierii il recunosc capetenie mai mare a lor ºi-l autoriza sa trateze cu Poarta pentru privilegiile lor ºi ale þarii etc. Chestiunile acestea lezeaza nu numai Poarta ci ºi alte puteri”21.
Aceasta scurta notiþa menita a ºantaja ne arata totuºi cel mai frumos moment al revoluþiei de la 1821, o unire a tuturor boierilor, indiferent de rangul lor, a intregii clase politice a Munteniei ºi a celor interesaþi de modernizarea ºi modificarea statutului intern ºi internaþional al þarii, scop in care inþelegeau a il folosi pe Theodor Vladimirescu, miºcarea sa ºi capitulaþiile, iar notiþa finala a ºantajului ce arata ca aceste „chestiuni” lezeaza marile puteri e mai ilustrativa decat volumele unei biblioteci ce ar ilustra legatura revoluþie-partida naþionala, Capitulaþii-statut internaþional. Capitulaþiile erau din nou singura arma diplomatica, de peste 50 de ani ele erau campul de batalie pe care patrioþii romani inþelegeau sa lupte ºi eventual sa moara pentru impunerea drepturilor naþiunii noastre. Ele erau singurele acte ce lezau intr-adevar extrem de mult interesele marilor puteri.
Intr-un cuvant, intr-o Europa ce clama de la 1815 prioritatea tratatelor, a dreptului, a legitimitaþii, a vechimii, a revenirii la tradiþie ºi la trecut capitulaþiile erau o materie exploziva. Intr-o Europa in care un personaj de marca precum contele Salaberry22 ne recomanda: „a agita ideea capitulaþiilor insemna a impune respectarea naþiunii romane ºi a dreptului ei la autoreformare interna. Poarta a inþeles perfect aceasta idee ºi in oct. 1821 in faþa tensionarii situaþiei internaþionale Sultanul
Mahmud al II-lea cerea comandanþilor turci din Moldova: „huzmeturile

ºi orice alt va fi, sa lucreaza ºi sa ocarmuiasca de catre imputerniciþii caimacami, dupa pronomiile prinþapaturilor (drepturile n.n.)”23 .
Totuºi amintirea jafurilor ºi a imenselor violenþe nu era uitata ºi nici iertata (in fond va ramane ca o tragedie nestinsa in memoria generaþiei de la 1821: „In primul rand fiindca mulþi dintre membrii clasei conducatoare vor traversa o criza de conºtiinþa”24 … bazata pe amintirea acestor bejeniri in pripa, a acestor goane napraznice prin zapada, a nopþilor petrecute in capul oaselor, adulmecand scene de groaza, a zilelor de umilinþa ºi deznadejde, in care mai niciuna din inaltele feþe ale þarii nu scapase de furia plebee sau de vandalismul bandelor de arnauþi, nu putea sa se ºtearga fara urme din memorie”25).
Astfel de suferinþe se cereau razbunate ºi intr-un document din octombrie 1821 boierii romani cer intervenþia Rusiei ºi a trupelor sale, care „sa aduca o vindecare ranilor de moarte ºi nedrepte ale nevinovatului popor roman, monarh (al Rusiei n.n.), ce drept foloseºte biciul lui impotriva barbarilor incapaþanaþi, care calca legaturile sfinte ale tratatelor (capitulaþiile n.n.) pentru a mantui acest popor nevinovat de rautatea stapanirii”26 .
Aceasta este speranþa generala, o intervenþie a Rusiei care sa readuca garantarea privilegiilor din Capitulaþii incalcate prin intervenþia militara pustiitoare a turcilor. In aceasta direcþie boierul Nicolae Rosetti
Rosnovanu ii adresa din Chiºinau cancelarului rus Stroganov un memoriu in care declara ca „Moldova a fost independenta ºi guvernata de prinþii sai ereditari pana in 1512 (…) atunci ea se decide a capata protecþia
Turciei (…) propunerile pe care ea le-a facut au fost acceptate ºi sancþionate printr-un hatiºerif in care principatul e numit autoguvernat
(…) articolele sale sunt conservate de tradiþie ºi sunt reproduse in diverse cronici ºi in mod particular in istoria otomana a lui Cantemir”27. Pe baza acestor elemente istorice, la care Nicolae Rosetti Rosnovanu adauga

Aceleaºi idei se gasesc in noiembrie 1821 intr-un arz al boierilor moldoveni catre Inalta Poarta, cauza tulburarilor e gasita in „cumplitele suparari ale domnilor greci din Þarigrad, care de la o vreme incoace au inceput a sa orandui in locul pravilnicilor domni pamanteni moldoveni ce era aºazaþi asupra vechiurilor obiceiuri ale pamantului ce din vechime erau facute harazire sfanta in þara noastra”29 spre a se pune capat acestei situaþii principala solicitare apare clar „Sa fim slobozi de acum inainte in veci de domnia ºi obladuirea greceasca ºi sa milostiveasca prea puternicul nostru imparat prin hotarare de sfant ºi impodobit al sau hatiºerif, dupa cea din vechime sfanta aºezare, ca sa aiba þara noastra obladuire de pamanteni, pazind numirea de domnie ºi privileghiurile cele vechi, ce sunt harazite þarii pana acum”30 „impletind cu datornica ravna a supunerii ºi a credinþii sfintele slujbe dupa puterea ºi starea þarii urmatoare milelor, harurilor ºi privileghiurilor ce ni s-au dat de la nedeºartatul izvor ºi sunt cuprinse in imparateºtile hatiºerifuri ce sunt date la leaturile othomaniceºti 1180, 1198, 1206, 1217”31 .
In condiþiile in care batalia declanºata de Eterie ºi Tudor
Vladimirescu era in mod clar pierduta, partida naþionala inþelegea ca nu
ºi textul unei capitulaþii aparþinand sultanului Soliman, in 1530 ºi una aparþinand sultanului Mahomed al IV-lea din 1643, el se crede indreptaþit a solicita Rusiei o intervenþie cat mai grabnica in favoarea Principatelor.
Aceeaºi credinþa o arata tot in luna octombrie fostul mitropolit Ignatie, mitropolitului Dionisie Lupu aflat in funcþie: „cand Þara Romaneasca se va bucura iaraºi de tot ce a pierdut pe nedrept, ºi cand se va reinnoi protecþia Rusiei, care singura poate sa puna in aplicare privilegiile þarii, atunci va veþi putea intoarce in eparhia prea sfinþiei voastre ca sa mangaiaþi turma ºi patria p.s.v.”… datoria p.s.v. este sa veghiaþi ca Þara
Romaneasca nu numai sa nu piarda privilegiile cate le avea, dar sa dobandeasca ºi tot ce mai este drept ºi de trebuinþa ca sa poata… sa revina iaraºi la starea ei dinainte”28 .

trebuie sa piarda ºi razboiul pentru drepturile naþiunii. Imbracata in haina credinþei catre Inalta Poarta, partida naþionala inþelegea a-ºi afiºa ºi clama odata cu credinþa ºi ruptura faþa de „apostasia” greceasca ºi programul de refacere a principatelor incercand ºi reuºind in final sa il impuna ºi
Porþii. Program bazat pe domnia pamanteana ºi autonomie, toate cerute
ºi obþinute in baza vechilor capitulaþii, a vechilor acte bilaterale romano turce ce excludeau marile puteri in avantajul Porþii (in special pe Rusia)
ºi ofereau partidei romaneºti ºansa extraordinara de a iºi realiza redobandirea drepturilor naþiunii romane in propria sa casa: Principatele
Romane. Astfel intr-un arz de la 1821 se menþioneaza ca „patria noastra
Valahia, s-au supus la imparaþia othomaniceasca in leat cu legaturi in scris sa raspunza pa tot anul suma de bani ce s-au maniceasca nici un fel de amestec in pamantul nostru catuºi de puþin, ci sa stapaneasca þara de domni pamanteni, cu toate obiceiurile ce au avut pa deplin.
In aceeaºi ordine de idei, dar intervenind de data aceasta pe langa puterea protectoare, boierii moldoveni, refugiaþi in Bucovina, ii arata consulului rus A. Pini: „Da, era cu putinþa ca noi, oameni necunoscatori ai interpretarii tratatelor, sa cadem in asemenea greºeli… numai in mahzarul nostru am aratat desluºit epocile tratatelor cu puterea protectoare date prin cele patru hatiºerifuri, declarandu-ne mulþumiri cu privilegiile cuprinse acolo. Doar o singura cerere am adaugat, adica sa scapam de jugul fanariot ºi carmuirea þarii sa se dea pamantenilor ca in vechime, aducand drept pilda hotararea din anul 1529, epoca de supunere a þarii, adica domnii sa fie moldoveni, precum ºi tratatul de la
Kainargi, capitolul 16, paragraful 8 al aceluiaºi capitol, unde in chip desluºit Rusia protectoare dispunea ca atat domnul sa fie pamantean, ca pe timpul lui Mehmed al IV-lea, cat ºi capuchehaiele sa fie pamanteni… avand toata siguranþa ca nu greºim cu nimic daca cerem ceea ce Rusia protectoare a oranduit prin tratate”32 . Oriunde se indreapta cererile boierilor noºtri, spre Rusia sau Imperiul Otoman, conþinutul e ideatic acelaºi drepturile noastre sunt bazate pe capitulaþii, acestea sunt acte de drept internaþional, au caracter obligatoriu, care ne permite realizarea obiectivelor naþionale.

Din acest moment insa tot mai pregnant apare o ruptura in interiorul clasei politice, fie ea din Þara Romaneasca sau Moldova in funcþie de orientarea politica filorusa sau filoturca. Deºi aºa cum am aratat programul e din perioada 1822-23 aproape identic pentru ambele grupari, iar argumentarea bazata pe Capitulaþii serveºte aceluiaºi scop: reinstaurarea autonomiei ºi a domniilor pamantene ºi asigurarea stabilitaþii la nord de
Dunare. Difera insa adresantul, puterea care e considerata indeajuns de puternica ºi de interesata pentru a gera un astfel de program complex in favoarea naþiunii romane.
La 1 iunie 1822 grupul de susþinatori ai politicii balcanice a Rusiei din Braºov, inþeleg sa dezavueze activitaþile boierimii filoturce din Þara
Romaneasca solicitand intervenþia cabinetului rus: „caci datorita ei
(Rusiei n.n.) ºi numai ei au fost respectate temeiurile intocmite in diferite timpuri ºi tratatele in favoarea ºi pentru ajutorul neamului ortodox al
Þarii Romaneºti, precum ºi biserica religiei noastre ortodoxe a fost respectata ºi drepturile locului au fost incuviinþate ºi privilegiile parþiale au fost pastrate”33 , fara aceasta intervenþie ei „sunt martori oculari a macelurilor, jafurilor ºi pangaririlor care s-au savarºit”34 .
Programul este identic: retragerea trupelor otomane ºi reinstaurarea regimului domniilor pamantene. Aceeaºi partida de la
Braºov se adresa din nou cabinetului de la Petersburg la 14 august 1822 prin ambasada de la Constantinopol: „Trebuia sa ne mulþumeasca
(numirea ca domn a lui Grigore al IV-lea Ghica -; n.n.) prea puternice suveran, fiindca prin aceasta Inalta Poarta parea ca vrea sa fie redate vechile noastre privilegii, desfiinþate prin nesocotirea vechilor noastre tratate. Dar ne-a mahnit, pe de o parte fiindca, cunoscand drepturile noastre, nu a vrut sa lase poporului alegerea noului domn cum se facea in vechime, iar pe de alta parte fiindca toate aparenþele ne incredinþeaza ca Inalta Poarta vrea sa nimiceasca regimul þarii, recunoscut din vechime
ºi aprobat prin tratate oficiale cu puterea protectoare a majestaþii voastre imperiale”35 .

Este acesta drumul care va duce la Regulamentele Organice, punctand pe acest traseu, convenþia de la Ackerman (octombrie 1826)
ºi razboiul ruso-turc din 1828-29. Cu aceasta scrisoare, adresata Rusiei care e privita ca unica putere apta ºi dornica a desavarºi ºi impune opera de refacere naþionala conþinuta in inscrierea Capitulaþiilor in dreptul public, in tratatele ei cu Poarta, boierimea din Þara Romaneasca preia protecþia acesteia ºi teoria Capitulaþiilor spre a o servi in lupta ei cu cealalta parte a clasei politice, ramasa in Principate ºi care iºi va face cunoscute crezurile in „Constituþia carvunarilor”. Aceasta parte a boierimii emigrante, favorabila Rusiei se va manifesta ºi la Cernauþi la

25 august 1822, prezentand idei similare celor ale boierilor munteni de la Braºov: „Tratatul incheiat la anul 1529 de catra domnul Bogdan cu
Sultan Suleiman I-ul intareºte slobozanie legii noastre cea svinte, opreºti cu totul pe oricari musulman de a sa casnici ei in þara noastra intemeiaza slobozania noastra ºi pe aceia a neguþatorii noastre ne imputerniceºti a alege prinþipii noºtrii ºi a ne ocarmui fara nici o periorisire, dupa ceale inscrise ºi obicinuite pravili a noastre, fermanuri, ci s-au slobozat de la urmaºii pomenitului sultan”36 .
Deºi de nenumarate ori in istoriografia romaneasca au existat opinii negative faþa de marea boierime ramasa in exil dupa 1821, reacþii datorate fara indoiala opoziþiei acesteia faþa de intenþiile reformatoare ale domnului
Moldovei ºi apropiaþilor lui ºi in egala masura ºi datorita circumstanþelor intoarcerii acestora dupa inþelegerea de la Ackerman -; Cetatea Alba cand prin „Anafora pentru pronomiile Moldovei” ei ºi-au impus fara menajamente un anume crez politic ºi social in buna masura conservator.
Totuºi trebuie ilustrata lupta acestei mari boierimi pentru salvarea drepturilor ºi prestigiului þarii.
Aceasta agitaþie permanenta a servit ca un element de presiune faþa de Poarta ºi poate nici retragerea trupelor turceºti ºi nici atitudinea turca faþa de principate nu ar fi fost atat de laxa ºi binevoitoare fara acea sabie a lui Damocles veºnic protestatara de la Braºov, Cernauþi sau
Chiºinau. ªi iaraºi trebuie menþionat ca nu de puþine ori situaþia acestor

Intr-un larg memoriu din decembrie 1822 in care se analizeaza efectele grave ale revoluþiei ºi ale menþinerii trupelor turceºti se apreciaza ca singura ieºire din situaþia grava, existenta a Þarii Romaneºti este „sa se intareasca toate graniþele ei din toate parþile in toata siguranþa… ar fi foarte binefacator pentru ea ca sa se adauge de acum inainte ºi aceste cetaþi cu pamantul din jurul lor la intregul trup al statului Þarii Romaneºti
ºi sa fie incredinþate uneia ºi aceleiaºi ocarmuiri, cum a fost ºi in timpurile vechi, adica atunci cand s-a supus Þara Romaneasca prin tratate Porþii”39.
Deja ecourile revoluþiei incepeau a se stinge, dar nu ºi amintirea ºi rolul Capitulaþiilor. In sept. 1823 boierii moldoveni analizand intr-un memoriu catre domnitorul Ioniþa Sandu Sturza (1822-28) urmarile evenimentelor din 1821-22 in contextul unor plangeri ale unor turci privind pierderile lor in aceasta perioada: „Iar noi dupa cuprindire sfintelor hatihumaisumurit ºi fermanuri ce spre vecinice privileghiuri s-au invrednici a dobandi þara noastra de la fericiþii ºi purure vieþuitorii in pomenire pre puternicii ºi milostivii imparaþii ºi dupa obiceiul ce s-au legiuit prin ce de emigranþi nu a fost una stralucita ºi ca o lupta politica de aproape 5 ani, precum aceea pe care au dus-o ei este extrem de dura, de multe ori fiind ameninþaþi cu confiscarea averii. Iata o scrisoare din august 1822 care alatura descrierea condiþiei dificile a emigrantului regretul faþa de þara
ºi conºtiinþa luptei pentru drepturile acesteia: „Credinþa, viaþa, averea sunt supuse intrigii, dizgraþiei ºi tiraniei. Unde este menþinerea privilegiilor pamantene, dintre care primul este interzicerea ºederii turcilor in Moldova?… Daca ne intoarcem va trebui sa devenim organe ale tiraniei ºi victime ale dizgraþiei”37 . Spre a sluji þarii acest corespondent necunoscut arata: „Codicele Moldovei ºi toate documentele privitoare la intarirea drepturilor obºteºti au fost infaþiºate de mine… avand de gand sa lucrez ºi de aici inainte pentru bunastarea scumpei noastre patrii”38 . A lucra pentru istorie, a lucra pentru strangerea documentelor privind Capitulaþiile, aceasta e misiunea pe care o considera necesara spre a-ºi sluji patria unul din emigranþii romani de la 1821.

totdeauna urmare pazita din vremi uitate in invechime”40 cerand in baza acestor privilegii ale capitulaþiilor respingerea cererilor venite din partea turca.
Evenimentele anului 1821 au avut fara indoiala un ecou uriaº in intreg spaþiul romanesc, lucru imediat notat de observatorii straini ai evenimentelor, printre aceºtia consulul austriac din Iaºi, Raab intr-un raport adresat curþii de la Viena constata urmatoarele: „Principiile trambiþate de Tudor Vladimirescu ºi anume: inlaturarea domniilor fanariote, restaurarea vechilor Capitulaþii cu Poarta, infranarea samavolnicilor… aceasta doctrina demagogica cu siguranþa ca va gasii aderenþi ºi in Moldova provocand miºcari similare”41 . Chiar ºi Imperiul otoman fusese silit inca odata a se conforma prevederilor din capitulaþii, in perioada maximei tensiuni, a ocupaþiei militare a principatelor: „deci incepu chehaia-bei a stapanirii dupa pravilele ºi obiceiurile þarii a nu sa atinge ºtiind ca toata strigarea lui Tudor daspre partea þarii, aceasta au fost, adica pentru zminteala ce facea tiranii, stapanitorii dreptaþilor celor intarite de Poarta ºi cunoscute ºi la alte curþi”42 .
Un alt contemporan, fie el Chezarie de Buzau sau Naum
Ramniceanu cum il apreciaza diverse surse declara: „O anule cu leatul
1821. Tu cu adevarat, prin intrarea-þi de ai ºi pricinuit Romanilor amaraciune, dar deodata ºi deºteptare. Lunile tale, academii s-au inchipuit pentru romani, zilele tale invaþaturi… ceasurile tale dascali… iar minuturile tale, ca niºte sori luminatori s-au infipt in simþurile romanilor”43 .
Aºa cum am putut vedea in toate perioada de dupa 1821 problema capitulaþiilor se pune tot ma acut, daca mai e nevoie ºi de alte exemple mai putem menþiona eforturile lui Constantin N. Filipescu care cerea intre anii 1823 ºi 1828 ca pe baza acestor acte sa fie recunoscuta independenþa principatelor44 La randul sau Nicolae Rosetti Roznovanu negocia acelaºi lucru cu ruºii (el urmand a devenii noul domnitor)45.

In primul rand aparusera schimbari in rolul þarilor romane in planul politicii internaþionale: „Principatele au devenit odata cu Eteria ºi Tudor o problema internaþionala ºi 1826 e momentul de sfarºit al internaþionalizarii problemei, cand ele sunt tratate ca o afacere ruso-turca”3
Ce se schimbase insa in societatea romaneasca ?
De secole, de cand ruºii intrasera in contact cu zona balcanica, principii romani (ªerban Cantacuzino, Constantin Brancoveanu,
Gheorghe Stefan, D. Cantemir, etc.) ºi clasa politica a vazut in ei, in virtutea a ceea ce N. Iorga numea „comunitatea de credinþa ortodoxa”46. salvatorii principatelor din mainile turcilor ºi din ambiþia austriaca.
La randul lor ruºii „au recunoscut in romani pe acei creºtini pe care apropierea de imparaþia lor ºi legaturile mai slabe cu Poarta
(capitulaþiile -; n.n.) ii expuneau mai intai privirii lor, cand iºi aruncau ochii in viitor pe intinsul camp al politicii ruseºti.
Ei vad ca pentru a ajunge la sarbi, bulgari ºi greci trebuie sa treaca intai prin romani.
Asupra acestora iºi vor indrepta ei privirile; de danºii se vor ingriji ei mai mult; pe danºii ii vor avea in vedere in toate tratatele lor ulterioare pentru a-i scapa tot mai mult de sub uricioasa supremaþie turceasca, nu insa pentru a-i lasa liberi sa se dezvolte (...) ci pentru a-i pune sub o alta protecþie, mult mai periculoasa, aceea a Rusiei, (.) (care) avea o þinta mai adanca, aceea de a lovi in existenþa chiar a poporului nostru, a stinge in el, orice spirit de lucrare neatarnat ºi de dezvoltare naþionala, intr-un cuvant a ne face ruºii”47.
Lucru acesta a devenit tot mai clar odata cu trecerea timpului, la
1737 in Moldova feldmareºalul Münich cerea boierilor sa depuna juramant de credinþa catre Rusia48. La 1770 þarina promulga alipirea principatelor la imperiul moscovit. La 1791 zvonurile au mers in aceeaºi direcþie, pentru ca la 1812 odata cu ruperea Basarabiei situaþia sa fie clara „Rapirea Basarabiei ar fi trebuit sa inveþe pe romani un lucru daca

exista vreun pericol pentru existenþa lor ca naþiune, aceasta va venii de la
Nord, daca este vreun element adevarat duºman al elementului roman este acel rusesc, care nu din neintamplare, din neingrijire pune in pericol existenþa noastra, ci lucreaza cu conºtiinþa la distrugerea ei”49.
Lucru acesta devine intr-adevar clar dupa 1812, dar totuºi Rusia ramane unica alternativa viabila pentru schimbare. Unica putere cu suficienta tarie ºi interes pentru a elibera zona romaneasca. In timp ce
Austria considera þarile romane ca se fac vinovate de polonism” formula in spatele careia (..) vedea ascunse revoluþia ºi tendinþa de preponderenþa a Franþei”50.
Franþa ºi Anglia erau inca prea indepartate ºi neinteresate economic in zona spre a intervenii eficient51.
Aºa ca se foloseºte in continuare aceeaºi formula ºi in „actele politice de la Akerman ºi Adrianopol (...) garantandu-le principatelor statutul juridic propus, Rusia contribuia efectiv la largirea autonomiei acestora deºi, paralel, iºi instituie dreptul efectiv de protectorat.
Rezultatul va fi invers decat cel aºteptat de marea putere protectoare „pe cat ruºii, caºtigau in inraurire asupra Þarilor Romane pe atata ei pierdeau in simpatie. Daca mai ramasese inca vreo urma de simpatie pentru ruºi in Þarile Romane, ea face cu totul stinsa in razboiul acesta”52 (1828-1829).
Duritaþile ocupaþiei militare, exigenþele financiare, controlul dur au nascut un masiv curent de opoziþie in societatea romaneasca faþa de acþiunile Rusiei53.
„Inraurirea ruseasca in principate, nu se mai mulþumii ca pana acum numai cu precumpararea numelui sau ºi a puterii sale, ci vroia a lua forma unei organizari care sa supuna toate puterile vii ale naþiunii

Din acest moment rolul capitulaþiilor se schimba radical. Daca la
1822 ele iºi pierdusera raþiunea de a mai fi antifanariote caci, prin revenirea la domniile pamantene sistemul de dominaþie grec incetase de a mai avea caracterul de putere ºi duritate de pana atunci urmand a fi treptat complet inlaturat. Tot de la 1822 componenta antiturca se redusese
ºi ea aproape complet, caci Imperiul otoman fusese acela care realizase refacerea drepturilor vechi ale þarii in timp ce Rusia se opusese vehement cerand reintoarcerea fanarioþilor.
Ca urmare pe masura ce constatau ca Rusia devenea tot mai opusa intereselor noastre, elitele romaneºti incep a folosii capitulaþiile pentru intarirea legaturilor cu Poarta ºi pentru respingerea protectoratului rus.
Cum dupa 1821 Rusia, Prusia ºi Austria solicitasera restabilirea legalitaþii in Principate adica, „o administraþie autonoma a acestora concordanta cu vechile tratate, cu capitulaþiile”55 care dobandesc astfel o consacrare internaþionala.
Elita romaneasca incepe a le folosii contra pretenþiilor excesive ale Rusiei. Aceasta trebuie facuta sa inþeleaga ca Principatele fiind autonome ºi protejate de Poarta nu mai pot primii nici o alta protecþie ºi in nici un caz nu pot accepta intervenþii in afacerile lor interne. Din acest moment (1829, dar ºi mai clar 1834, retragerea trupelor ruseºti care largeºte campul de manevra al oamenilor politici romani face mai clara aceasta schimbare), capitulaþiile sunt antiruse. In momentul in care va fi clar ca Rusia nu intenþioneaza sa inþeleaga jocul diplomatic romanesc apelul va fi direcþionat ºi in plan internaþional „Fiind deci state autonome in raporturi de vasalitate cu Imperiul otoman. Principatele Romane, conform capitulaþiilor care erau invocate tocmai spre a devenii parte integranta a dreptului public european urmau sa se guverneze pe domni pamanteni cu toate obiceiurile ce au avut de deplin”. voinþei ºi capriciului sau. Aceasta se ajunse de Rusia pe deplin prin

Regulamentul Organic”54.

O astfel de manevra ce bloca acum avansul Rusiei permitea cele mai mari nadejdi: „ºi ramane numai la mila lui Dumnezeu ca el precum au iconomist de au innoit vechiul privileg al þarii cu ocarmuirea domnii de domn pamantean”56 Cuvintele acestea ale mitropolitului Grigore catre logofatul Alexandru Filipescu -; Vulpe exprimau speranþa cea mare. Ca
þara acum eliberata de Rusia ºi cu abuzurile Porþii drastic limitate va ºtii sa iºi conduca drumul spre unire ºi independenþa.
Drumul marilor nadejdi era deschis ºi din nou „capitulaþiile” -; problema vechilor tratate era in avangarda, prin ea se urmarea rezolvarea marilor dificultaþi ale principatelor ºi cu ajutorul lor se va reuºii, Rusia va fi infranta.
Impresia produsa de momentul 1821 este uriaºa, menþionarea permanenta a capitulaþiilor in cursul revoluþiei le transforma din nou in elemente de atracþie pentru clasa politica romaneasca. Astfel Alexandru
(Alecu) Beldiman va acorda din nou atenþie capitulaþiilor dupa 1821, in special, ilustrand incalcarile lor: „acordarea de terenuri tatarilor in
Buceag, transformarea Hotinului in raia la 1725 ºi schimbarile cele adesea ºi fara de vreme ale Domnilor, una din pricinile cele mai mari, care aducea þara in ticaloºie”57.
La 28 septembrie 1821 vornicul Teodor Balº ºi boierii refugiaþi la
Cernauþi cer „sa se milostiveasca catre noi prea puternica noastra imparaþie, prin aºezamantul sfantului sau infrumuseþat Hatiºerif, dupa cel dintai sfant aºezamant ca sa aiba þara obladuirea intru sineºi printre pamanteni, pazind numirea domnii ºi cele dintru inceput privilegiuri care s-au revarsat þarii pana acum”58 .
Un arz din Iaºi al boierilor ramaºi in þara cere ºi el „harazeºte nou prin inalt vrednic de inchinaciuni alt Hatiºerif pronomiile obiceiurilor ce din vechi au avut norodul Moldaviei, care din vreme in vreme s-au pierdut mai de tot fiinþa lor din intrebuinþarile cele rele ale Domnilor greci, ce au fost oranduiþi obladuitori pamantului”59.

Lupta pentru drepturile þarii prin capitulaþii nu avea loc doar in
Moldova ci ºi in Þara Romaneasca. „Anul 1821 poate fi considerat, in mod simbolic, drept linia de clivaj care desparte societatea veche romaneasca -; incremenita in ortodoxie, patriarhalitate, moravuri semiorientale, smulsa din timp ºi pasiva la apelurile istoriei, de societatea noua, laica, occidentalizata, dinamica, reaºezata in confluenþa vremii ºi deschisa dialogului culturilor”60.
Noua societate se naºtea acum tocmai prin apelul la istorie, prin lupta pentru vechile drepturi ºi „tractate” singurele care puteau alcatui temelia unei vieþi noi. La anul 1821 s-a conºtientizat in mod tragic ca lupta pentru drepturile þarii prin vechile tratate nu e doar o moda intelectuala, sau un apanaj al unei familii ci o necesitate urgenþa, naþionala.
Se vede clar ca acum aceasta lupta e a tuturor din chiar numarul masiv de memorii ºi petiþii semnate61 de intreaga clasa politica romaneasca, indiferent ca aparþine protipendadei sau clasei politice de mijloc, indiferent de orientarea politica prorusa, proaustriaca sau pro-otomana, dorinþa e una: restaurarea capitulaþiilor ca unica cale de refacere a naþiunii.
Extrem de clare ºi ilustrative in aceasta direcþie sunt doua memorii adresate Rusiei de catre diverºi boieri din Þara Romaneasca.
In primul dintre aceste documente se declara: „Naþiunea valaha, in urma cu cateva secole guvernata de un prinþ legitim, de aceeaºi naþiune, bucurandu-se de dreptul umanitaþii.
In anul 1382 sub domnia renumitului sultan Baiazid, prinþul nostru numit Mircea pentru a prevenii dezastrele de care Patria noastra putea fi ameninþata de acest faimos tiran a luat de acord cu poporul decizia de a incheia cu sultanul un tratat prin care þara se obliga sa ii plateasca un cadou, ca un simbol al supunerii, 3 mii de aspri pe an, pentru a continua a se bucura de vechile sale drepturi ºi tradiþii (...)
Dar acelaºi tiran va rupe tratatele din aceasta epoca, naþiunea valaha reuºeºte sa iºi recupereze drepturile sale, ºi ramane libera pana in 1462 cand prinþul Laiota va reinnoii printr-un aviz comun, al intregii

naþiuni, vechiul tratat, bazat pe aceleaºi condiþii confirmate de sultanul
Mahomed care a promis sa le respecte, dar le-a incalcat.
In anul 1470 prinþul Vlad incheie pace cu sultanul sub aceleaºi condiþii”62
Cel de al 2-lea memoriu citeaza ºi alte inþelegeri - tratate in folosul aceleiaºi idei: refacerea naþiunii romane din cele 2 principate „ºi dupa ce a ales de Hospodar pe prinþul ªerban, el a incheiat ultima pace cu
Poarta cu condiþia de a-i platii un tribut anual contra obligaþiei ei de a respecta vechile drepturi ale þarii, conþinute in tratatele precedente, prin care erau acordate: acela de a intreþine armata, de a-ºi alege prinþul, nascut in þara, tratat din nou incalcat…..s-au incalcat drepturile Naþiunii, ca ºi alte tradiþii stipulate de tratate”63 .
Pacea din 1774, favorabila þarii distruge stabilimentele turceºti, confirma privilegiile noastre ºi se restabileºte dreptul de alegere a unui prinþ din naþiunea noastra…drepturile noastre nu au fost nici acum complet respectate64 .
Concluziile: „noi nu vedem nici un fel de mijloc de a putea exista sub dominaþia turcilor cu care naþiunea valaha libera, mai mult de odata a incheiat tratate ºi totdeauna a fost inºelata de Poarta”65.
Intre timp zvonurile sunt tot mai acerbe ºi acum ca ºi la 1806
„poporul a prins a zice ca ruºii au sa preia Moldova din stapanirea turceasca ca ºi pe Þara leºeasca ºi nu vor mai avea o domnie. Aceasta prevestire era luata ca un basm de catre boieri, ei fiind incredinþaþi ca asta nu se va putea intampla vreodata, datorita condiþiilor in care þara a fost inchinata sultanului Baiazid al II-lea”66 .
Tot la 1821 vornicul Teodor Balº ii va spune seraschierului de la
Silistra „a inceput sa-i inºire toate suferinþele þarii pricinuite de straini,

Intr-un proiect de constituþie redactat la 1822 se arata „Pontul 1 -;
Norodul Moldaviei, ce din vechime ºi pana astazi a avut ºi are sfinþit privileghiul slobozeniei ºi acela al volniciei de a se obladui cu ocarmuitorul sau ºi cu pravilele þarei sub umbrirea prea puternicei imparaþii careia este supusa, cere de a avea ºi folosinþa acestui privilegiu intru deplina legiuire cele cazute ale dreptaþii ºi in pazirei celei datornice a sa supuneri ºi a credinþei sale catre Inaltui Devleat”68.
La fel memoriul carvunarilor aprecia ºi el ca „Norodul Moldaviei din vechime ºi pana astazi a avut ºi are sfinþit privileghiul slobozeniei ºi acela al volniciei de a se obladui cu ocarmuitorul sau ºi cu pravilele þarei”69
Ce ne arata toate aceste avalanºe de memorii ºi petiþii solicitand drepturile þarii ºi bazandu-se pe capitulaþii ?
In primul rand ca anul 1821 e un moment de raspantie70, „un an in care intreaga societate, intreaga elita inþelege ca numai refacerea situaþiei de autonomie a þarii mai poate salva naþiunea de la completa distrugere. In faþa ineficienþei Eteriei” indata ce se va afla ca þarul il dezavueaza pe
Ipsilanti boierii se vor grabii sa bata in retragere, abandonand un steag sub care se inregistrasera mai mult din interes decat din convingere”71. Apoi in faþa Rusiei blocata intr-o intervenþie de spiritul Sfintei Alianþe. In final ºi in faþa eºecului lui Tudor Vladimirescu ºi al intervenþiei otomane in forþa, ce a adus jafuri ºi crime infioratoare („Nu trecea noapte in Iaºi fara siluiri de femei, de fete, de baieþi, de barbaþi, fara focuri, fara jafuri”72) clasa politica a inþeles ca fara un efort imens, nascut din disperare, unit ºi sesizand intreaga Europa asupra situaþiei lor. Principatele sunt condamnate la dispariþie. precum ºi drepturile ce le avea ºi le nadajduia sa le fie din nou recunoscute in puterea alcatuirii lor cu Poarta ºi a firmanurilor care le pastra inca de sultanul Baiazid al II-lea”67.

„In primul rand (…) mulþi dintre membrii clasei conducatoare vor traversa o criza de conºtiinþa cu intinse repercusiuni care ii va pune pentru prima data in situaþia de a-ºi masura raspunderea sociala ºi de a inþelege ca existenþa naþiunii trebuie aºezata pe alte baze. In al 2-lea rand fiindca rolul principal il vor juca din ce in ce mai mult dupa 1821, reprezentanþii claselor mijlocii ºi mici, oameni fara ataºamente puternice in vechea societate fanariota, formaþi in spiritul renaºterii naþionale ºi la ºcoala
Europei”73.
Din aceasta disperare, din conºtientizarea raspunderilor tuturor se naºte o miºcare unificata de apel la capitulaþii, spre a se pune capat tuturor samavolniciilor a caror victime erau Principatele.
Intr-o Europa dominata de legitimism ºi conservatorism, de dorinþa reintoarcerii la trecut, a respectului faþa de drepturile legitimate de secole, apelul la „capitulaþii”, la acte seculare ce ne restabileau drepturile era singurul apel care putea fi acceptat ºi primii curs. Pentru ca avea de a face cu puteri conservatoare, chiar reacþionare, duºmane astfel revoluþiei pe care o reprimau pe plan european, Tudor (ºi urmaºii sai -; n.n.) tindea sa apara ca luptator pentru aplicarea unor principii stravechi care ar fi trebuit puse la temelia raporturilor cu Turcia”74. Aceasta tendinþa75 ce se suprapune peste dorinþa turcilor de a ii inlatura pe greci din mecanismele lor administrative va face ca þarilor romane sa le fie recunoscut dreptul la domnia pamanteana dupa peste un secol de intrerupere.
Aceasta victorie a capitulaþiilor va provoca o explozie de bucurie in societatea romaneasca. Se parea ca toate drepturile vechi vor fi restaurate, ca o noua epoca de fericire se va intoarce.
Pe cat de oribila ºi traumatizanta fusese perioada 1821/1822 pe atat de puternic a fost sentimentul de uºurare ºi de speranþa.
Vladica Ilarion al Argeºului se va face ecoul acestui sentiment de bucurie ca totuºi timpul nu a biruit amintirea drepturilor principatelor ºi ca el va apuca sa le vada restabilite prin domnia pamanteana a lui Grigore

Fara indoiala domniile pamantene vor avea ºi lipsurile lor77 (fiscalitate ridicata, menþinerea corupþiei a unui sistem economic
ºi politic rigid ºi inapoiat), dar totuºi in cadrul lor lupta pentru capitulaþii va inregistra nenumarate succese. Doua exemple in aceasta direcþie: lupta naþionala prin intermediul capitulaþiilor purtata de Grigore Ghica
ºi de Ionica Tautu.


Colt dreapta
Creeaza cont
Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui document, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


Noteaza documentul:
In prezent fisierul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright© 2005 - 2024 | Trimite document | Harta site | Adauga in favorite
Colt dreapta