Prima nuvel\ `n istoric\ din literature rom=n\,”Alexandru L\puaneanu”de 
  Costachi Negruzzi,apare la 30 ianuarie 1840,`n primul num\ al revistei ”Dacia 
  literar\”,`nscriindu-se `ntr-una din direciiile imprimate de programul 
  acesteia conceput de Mihail Kog\lniceanu ai anume inspirarea scriitorilor din 
  istoria patriei.Pentru crearea acestei nuvele,Negruzzi se inspire\,`n principal,din 
  cronica lui Grigore Ureche. n4c22cb
  Tema nuvelei ilustreaz\ evocarea unui mement zbuciumat din istoria Modolvei 
  `n timpul celei de a doua domnii a lui Alexandru L\puaneanu.
  Nuvela este alc\tiut\ din patru capitole,fiecare purt=nd un titlu semnificativ 
  pentru coniinutul acestuia:
  *,,Dac\ voi nu m\ vreii,eu v\ vreau”-cuvintele apariin lui L\puaneanu,ca 
  r\spuns la `ndemnul de arenunia la tronul Moldovei,adresat lui de c\tre boieri 
  veniiI s\-l `nt=mpine.
  *,,,Ai s\ dai,Doamn\”-este replica v\duvei unui boier ucis de L\puaneanu, 
  ameniniarea adresat\ Doamnei Ruxandra, soaia domnitorului.
  *,,Capul lui Moioc vrem…”-sunt cuvintele muliimii de i\rani,veniii 
  la Curte s\ se pl=ng\ de asuprirea boierilor,de s\r\cie,de foame,de v\aia lor 
  devenit\ insuportabil\.
  *,,De m\ voi scula,pre mulii am s\ popesc ai eu”-sunt cuvintele lui Alexandru 
  L\puaneanu,aflat pe patul de suferini\,ca o ameniniare `mpotriva celor care-l 
  c\lug\riser\. 
  Nuvela are o structur\ simetric\ ai un echilibru solid at=t `n ceea ce priveate 
  ilustrarea evenimentelor,c=t ai `n ceea ce priveate psihologia ai tragismului 
  personajului,ceea ce `I determine\ pe Vasile Alecsandri s\ o numeasc\ un adev\rat 
  “cap de oper\ de stil energetic ai de pictur\ dramatic\”.
  In expoziiiunea Alexandru L\puaneanu revine `n Moldova cu scopul de a-ai relua 
  scaunul dup\ ce cu eforturi `ndelungate,izbutise s\-l alunge “pre r\pitorul” 
  Atefan Tomaa,care-i urmase la domnie.L\puaneanu fusese `nl\turat de pe tron 
  din cauza tr\d\rii unor boieri, aceiaai care acum `l `nt=mpina aproape de granii\: 
  vornicul Moioc,postelnicul Veverii\,sp\tarul Spancioc ai stroici.Aceatia vor 
  s\-l conving\ s\ renunie la tron,deoarece”norodul nu te vrea,nici nu te 
  iubeate”.
  In intrig\ m=nios, cu ochii sc=nteind “ca un fulger”, Alexandru 
  L\puaneanu este hot\r=t s\ se instaleze pe tronul Moldovei r\spunz=nd boierilor 
  cu fermitate: “dac\ voi nu vreii,eu v\ vreau(…) S\ m\ `ntorc? Mai 
  degrab\-ai `ntoarce Dun\rea cursul `nd\r\pt”.
  In desf\aurarea aciiunii speriat dec amenini\rile lui L\puaneanu,Moioc cade 
  `n genunchi ai-l roag\ s\ nu-l pedepseasc\ dup\ f\r\delegile lor,dar acesta 
  promite s\-i cruie,ba mai mult,`i f\g\duieate c\ ”sabia mea nu se va m=nji 
  `n s=ngele t\u”.Dup\ fuga lui Tomaa,L\puaneanu se aaeaz\ pe tronul Moldovei 
  ai trece la pedepsirea aspr\ a boierilor,le i-a averile,iar “la cea mai 
  mic\ greaeal\ dr\g\toreasc\,la cea mai mic\ pl=ngere(…),capul vinovatului 
  se sp=nzura `n poarta curiii(…)ai el nu apuca s\ putrezeasc\,c=nd alt 
  cap `i lua locul”.Doamna Ruxandra, soiia lui L\puaneanu ai fiica “bunului 
  Petru Rarea“, `nsp\im=ntat\ de cruzimile ai crimile `nf\ptuite de soaul 
  s\u,`l roag\ s\ nu mai verse s=nge ai s\ `nceteze cu omorurile,impresionante 
  fiind de cuvintele v\duvei un boier ucis,care o ameninaase:”Ai s\ dais 
  sam\,doamn\!”.Z=mbind,Alexandru-vod\,`i promite “un leac de fric\”.
 
 In punctual culminant Alexandru L\puaneanu ”f\cuse de atire tuturor 
  boierilor” s\ participle `mpreun\ la slujba de la Mitropolie,dup\ care 
  erau cu toiii invitaii “s\ pr=nzeasc\ la curte”, cu scopul de a 
  `mp\ca pe domnitor cu boierii.Ca niciodat\,`n ziua aceea L\puaneanu vine la 
  biseric\ `mbr\cat”cu toat\ pompa domneasc\” ai,dup\ ce a ascultat 
  cu smerinie slujba,”s-a `nchinat pe la icoane(…),a s\rutat moaatele 
  sf=ntului” rosteate un discurs emoiionat `n finalul c\rui `ai cere tuturor 
  iertare pentru c\ a v\rsat “s=ngele multora”.Boieri sosesc la osp\i 
  `nsoiiii fiecare dou\-trei slugi,”adun=ndu-se boierii,47 la num\r”.Spre 
  sf=raitul osp\iului,la semnul domnitorului,”toii slugitorii de pe la spate 
  boierilor” scot jungherele ai-i omoar\ pe toii boierii.L\puaneanu pune 
  apoi s\ se reteze capetele celor uciai,dup\ care le aaeaz\ `n mijlocul mesei,”puind 
  pe ale celor mai mici boieri dedesupt ai pe a celor mai mari deasupra,dup\ neam 
  ai dup\ ranguri,p=n\ ce f\cu o piramid\ de patruzeci ai aepte c\p\i=ne,v=rful 
  c\reia se `ncheia prin capul unui logof\t mare”.C=nd termin\,o chem\ pe 
  Ruxandra s\-i dea leacul de fric\ promis,care leain\ la vederea acestei groz\vii 
  spree dezam\girea domnitorului:”Femeia tot femeie(…),`n loc s\ se 
  bucure,ea se sperie”.In acest timp,puiinii slujitori aflaii `n curte,care 
  sc\paser\ cu viai\,”das\ larm\ pe la curiile boierile”,aaa c\ o 
  muliime “de norod,tot oraaul” venise la poriile curiii domneati.L\puaneanu,`natiiniaiI 
  de venirea norodului,trimise pe armaa s\-I `ntrebe”ce vor ai ce cer” 
  ai-ai exprim\ fai\ de Moioc pornirea de “a de cu tunurile `n prostimea 
  aceea”.Moioc este de accord,deoarece dac\ au murit at=iia boieri, ”nu-I 
  vreo bagub\ c-or muri c=teva sute de mojici”.Intreab\t\ ce vrea, “prostimea 
  r\mas\ cu gura c\scat\”,deoarece ei veniser\ f\r\ un scp anume,ci se luaser\ 
  unii dup\ aliii,ca ai acum c=nd `ncepuser\ s\-ai strige nemuliumirile:”S\ 
  micauneze d\jdiile!(…)S\ nun e mai j\fuiasc\!(…)Am r\mas s\raci!N-avem 
  bani! Ne i-au lua toii Moioc!” Ai brusc, toii ca unul,strigau ”Capul 
  lui Moioc vrem!” Profit=nd de aceast\ situaiie,L\puaneanu `l d\ pe Moioc 
  muliimii care se repezi asupra lui ca o “idr\ cu multe capete (…) 
  ai `ntr-o clipal\ `l f\cu buc\ii”,pedepsind astfel un alt boier tr\d\tor,f\r\ 
  ca sabia lui s\ se fi m=njit de s=nge,aaa cum `i promisese.
  In deznod\m=nt timp de patru ani L\puaneanu `ai respect\ promisiunea s\cut\ 
  Doanei Ruxandra ai nu mai ucide nici un boier,dar n\scoceate tot felul de schigiuri:”scotea 
  ochi,t\ia m=ni,ciuntea ai sec ape care avea prepus”.era totuai neliniatit 
  pentru c\ nu pedepsise pe Spancioc ai Sroici,pe care nu reuaise s\-i g\seasc\,simiindu-se 
  mereu `n pericol de a fit r\dat din nou de aceatia.Se mut\ `n cetatea Hotinului,unde 
  se `mboln\veate “de lingoare” ai,”`n delirul frigurilor’,`l 
  mustr\ coatiinia pentru toate cruzimile `nf\ptuite, `l cheam\ la el pe mitropolitul 
  Teofan, c\ruia-i cere s\-l c\lug\reasc\.Trezidu-se `n stare de incoatieni\ ai 
  v\z=ndu-se `mbr\cat `n rasa de c\lug\r,L\puaneanu se eneveaz\ foarte r\u,`ai 
  pierde complet controlul ai-I amenini\ cu moartea pe toii,inclusiv pe soiia 
  ai fiul s\u:”Ma-ii popit voi,dar de m\ voi `ndrepta,pre mulii am s\ popesc 
  ai eu”.Ingrozit\ de amenini\rile lui L\puaneanu,Doamna Ruxadra accept\ 
  afatul lui Spancioc de a-i pune soiului ei o trav\ `n b\utur\.Scena otr\virii 
  este cutremur\toare,Negruzzi descriind `n detaliu chinurile `ngrozite ale domnitorului 
  care”se zv=rcolea `n spasmele agoniei;spune f\ceaf\cea la gur\,diniii 
  `i scr=aneau,ai ochii s\i s=ngeraiI se holbaser\”,p=n\ c=nd,`n sf=rait,”`ai 
  dete duhul `n m=inile c\l\ilor s\i”. A fost `nmorm=ntat la m\n\stirea 
  Slatina,unde”se vede ai ast\zi portretul lui ai a familiei sale”.