Am pomenit despre bulgari, adica protobulgari — si ei, ca si avarii, un trib de limba türk, a carui ultima asezare cunoscuta e pe Volga mijlocie, in ultimele decenii ale secolului VII, o parte din ei, impinsi de alte semintii de la rasarit, se urnesc, si de prin sudul Basarabiei izbutesc sa treaca Dunarea. Dupa lupte crancene cu bizantinii, pe la 670-680, ii silesc pe acestia sa-i lase sa se aseze in Dobrogea si in nordul Bulgariei de azi, unde vor fi curand slavizati de majoritatea din jur. Acolo, acesti calareti razboinici si organizati vor intemeia un stat puternic care va duce lupte neincetate cu imparatia bizantina, incercand chiar in mai multe randuri sa ocupe capitala Constantinopol. Dar totodata erau fascinati de maretia capi¬talei imperiale, de organizarea statului, de fastul si influenta Bisericii crestine, astfel incat, din convingere cat si din calcul politic, Boris, hanul lor, va fi crestinat o data cu mii de ostasi si de boieri de-ai lui, in anul 865, si-si va zice si tar (csar). Cu putini ani inainte, doi misionari bizantini de la Salonic, fratii Constantin (in calugarie, Chirii) si Metodiu — slavi grecizati, cum pretind bul¬garii, sau greci vorbind slavona, cum sustin grecii? —, pornisera sa evanghelizeze pe slavii din Moravia, traducand Sfintele Scripturi in slavona si inventand un alfa¬bet adaptat foneticii slave, alfabet ce va deveni cu vremea alfabetul zis chirilic, dupa numele lui Constantin-Chiril, alfabet pastrat pana azi de bulgari, sarbi si rusi — si folosit la noi pana in anii 1860.

Cum a ajuns alfabetul chirilic la noi? Si nu numai alfa¬betul, ci si liturghia in slavona, si Sfanta Scriptura, si de¬numirile din ierarhia noastra bisericeasca legata de Biserica rasariteana de la Constantinopol? Explicatia cea mai fireasca e sa admitem ca in momentul marii sale expansiuni, dupa caderea Ring-ului avar, taratul bulgar si-a extins autoritatea si peste o parte din tinuturile noas¬tre. Fiind prezenti la rasarit, in Dobrogea si Basarabia, iar la apus avand granita comuna cu francii pe Tisa, de ce ar fi ocolit ei Muntenia si Ardealul, cand acolo tocmai incepeau sa mijeasca mici formatiuni politice, cu cneji de aceeasi limba cu ei? t8y20yr

Totusi, cei mai multi dintre istoricii nostri, in frunte cu marele Nicolae Iorga, s-au opus cu indarjire acestei ipoteze. De-atunci insa au aparut si argumente arheolo¬gice pentru a sprijini argumentele logice: cetatea Slon din Prahova (ambele nume sunt slave!) e tipic bulgareasca, iar in regiunea Sibiu s-au gasit morminte de tipul celor ale capeteniilor bulgare. De aceea cred ca trebuie sa inchipuim o prezenta bulgareasca la noi cam un secol si jumatate, intre sfarsitul veacului al VIII-lea (distrugerea puterii avare) si inceputul veacului al X-lea (patrunderea ungurilor pe Tisa si a pecenegilor in partile noastre). Asa se explica cel mai logic cum, din cauza unei relative si¬gurante in acel rastimp, s-a putut incepe amestecul (sim¬bioza intre asezarile slave si populatia valaha bastinasa), cum a putut sa apara, dintre cneji si juzi, o clasa nobiliara (viitorii boieri) si cum s-au instalat la noi — pentru veacuri — alfabetul chirilic si limba slavona in Biserica, pentru ca mai tarziu, cand vom avea structuri de stat, slavona sa devina si limba de cancelarie.
E drept ca crestinismul nu s-a implantat la bulgari decat dupa 864 (botezul lui Boris), dar e probabil ca noile structuri religioase, aduse de bizantini, s-au raspandit in acelasi timp in toata imparatia lor, deci si in partile locuite de romani, adica de valahi si slavii care se vor romaniza.