SARMIZEGETUSA - ascunde un oras subteran

Intre anii 1993 si 1999, in zona fortificatiilor dacice de la Gradiste s-au desfasurat cercetari pe mai multe discipline, pentru realizarea unui studiu de ansamblu privind zona arheologica. Rezultatele, care nu au fost date oficial publicitatii, sunt uluitoare. Fortificatiile nu reprezinta doar cetati disparate asezate pe culmile muntilor, ci un ansamblu compact, o asezare militaro - civila montana, cu mai multe nuclee, intinsa pe o suprafata de 200 de km patrati. Marea majoritate a vestigiilor sunt inca acoperite de pamant.

Aparatele de magnetometrie au detectat existenta in zona si a unei asezari subterane pe o suprafata de doi km patrati. Cercetarile au fost demarate de Ministerul Lucrarilor Publice, Ministerul Culturii si Ministerul Cercetarii. Ele aveau drept scop delimitarea fizica a complexului de fortificatii prin alte metode decat sapatruile arheologice, si chiar elaborarea unei strategii de punere in valoare a constructiilor preistorice de la Gradiste. p8o5op
Abia in urma acestui studiu, care sa detalieze ce si unde trebuie sapat, urma sa aiba loc decopertarea, restaurarea, conservarea siturilor si transformarea zonei intr-o rezervatie arheologica nationala, punct turistic de importanta deosebita, cu protectie armata din partea jandarmeriei, acre ar urma sa stavileasca ofensiva jefuitorilor de comori etc.
Prima faza a cercetarilor a demarat in 1993. Conform unor informatii neoficiale, subsolul din zona Gradistei a fost sondat din satelit de catre rusi, pe la inceputul anilor ’90. Nu stiu de ce si nici cum au ajuns informatiile la oficialitatile din Romania, cert este faptul ca rusii vorbeau despre situri antice, dar si preistorice necunoscute inca in zona Gradistei. Coroborand aceste date cu informatiile unor scriitori antici, care spuneau ca dacii au taiat si au zidit muntii, MLPAT si Ministerul Culturiii au format o comisie pentru aflarea adevarului. Din comisia formata fac parte specialisti pentru detectia straturilor de profunzime prin magnetometrie, specialisti in probleme hidrotehnice, arheologi, ingineri constructori, arhitecti si specialisti in geodezie. Ceea ce spuneau anticii s-a confirmat. Fortificastiile sunt deosebit de complexe si sunt suprapuse, in multe locuri, pe asezari mai vechi.
Dosarul privind siturile din subsolul Gradistei, respectiv studiul aprofundat, impreuna cu toate hartile, se afla acum (ianuarie 2001), la Institutul de Geodezie.
Pentru a avea o imagine a modului in care s-a lucrat, dam exemplul grupului format dintr-un geodez si un specialist in magnetometrie. Geodezul. General de divizie in retragere, deci militar de cariera, cauta zonele de relief transformate pentru utilitati militare. Al doilea, instala magnetometrele si trasa profilil subsolului in zona indicata. Magnetometrul este un aparat care poate radiografia si pune in evidenta elementele din subsol, la adancimea dorita de operator. In acest caz sondajul a mers pana la o adancime de 8 metri. Asa au fost descoperite constructiile scufundate in pamant, dar si incintele subterane care I-au uluit pe cercetatori.
Conform datelor din studiu, mega- asezarea regilor daci este situata pe masivul Sureanu, masiv muntos care coboara catre est, nord si vest in Podisul Transilvaniei, ca degetele pornite dintr-o palma, intre raurile Sebes si Strei.
“La inceput ne-am pus intrebarea cum a fost posibil ca timp de 5 ani dacii sa poata tine piept asaltului unei armate uriase, bine inzestrate, cum era cea a romanilor. Mai ales ca era conduasa de unul din cei mai buni strategi pe care I-a avut Roma vreodata. Raspunsul l-am gasit la fata locului: folosirea eficienta a terenului printr-un complex militaro- civil.
Dacii au construit, in primul rand, la poalele muntelui, in nord si vest, un zid de aparare foarte lung, deoarece sistemul era cel mai vulnerabil in acea directie. Ceva in genul zidului lui Hadrian din Scotia, lung de 170 de km. In interior, fiecare inaltime a fost terasata de jos in sus. Fiecare terasa, cu latimi diferite, era aparata de ziduri. Pe culmi au fost construite una sau mai multe cetati fortificate, de diferite dimensiuni. S-a mers pana acolo incat fiecare cvartal al unei aglomeratii urbane mai mari era la randul lui aparat de un zid propriu. In studiu eu numesc modul fiecare aglomerare urbana. Modulul poate fi inteles si ca un cartier mai mare, intins pe cateva hectare, al imensei fortificatii. In acest fel, un modul era aparat de mai multe ziduri dispuse concentric. Distantele de la o aglomerare urbana la alta sunt mici, in general de cateva zeci de metri. Distantele cele mai mari de la un nucleu fortifical la altul nu depasesc 4 kilometri. Fiecare aglomerare are locuintele si sanctuarele ei, asa cum apar si la Sarmizegetusa Regia, cea cunoscuta pana acum. Intre aceste nuclee exista insa numeroase terase amenajate cu urme de locuire stravechi, mai vechi decat perioada dacica clasica.
De asemenea, asezari civile se gasesc peste tot pe vaile apelor dintre munti. Totul pe o suprafata de aproximativ 200 de kilometri patrati. Intreaga zona este acoperita de un paienjenis de drumuri antice construite foarte interesant. Intr-o zi am stat mai bine de o jumatate de ora in ploaie pe un asemenea drum sa vad ce se intampla. Apa curgea la dreapta si la stanga dar nu si pe drum, atat de bine este facut sistemul de drenaj de sub ele. Singura bresa a sistemului de fortificatii a fost neglijarea laturii sud - estice, considerandu-se ca panta abrupta a muntelui e un obstacol natural suficient. Aceasta neglijenta a fost fatala dacilor. Imparatul Traian a urcat cu trupele chiar pe acolo si a atacat fortificatiile de sus in jos”, spune Vasile Dragomir.

Un singur “cartier” avea cateva hectare
Cea mai importanta descoperire o reprezinta insa incintele subterane. “In zona numita Vartoape, pe o suprafata de aproximativ 4 km partati exista 75 de gropi conice, de diferite dimensiuni, unele cu diametre de pana la 70 m. Aparatele noastre au detectat foarte multe incinte paralelipipedice care comunica intre ele precum camerele unei locuinte. Este vorba de incinte naturale modificate de mana omului. Multe dintre ele comunica cu platoul de deasupra prin drumuri antice. De la aceste incinte pleaca mai multe tuneluri catre muntii din apropiere, unele partial prabusite. Unul merge chiar catre sanctuarele din Sarmizegetusa Regia, unde de asemenea am detectat cateva incunte subterane. Vreau sa subliniez ca in urma masuratorilor noastre a rezultat ca in zona Vartoape si in imediata apropiere se afla vestigiile cele mai impresionante ale complexului, inclusiv sanctuare, constructii cu o vechime mult mai mare decat cele de la Sarmizegetusa. Conform studiului intocmit, acest oras subteran si constructiile de la suprafata, mult mai numeroase decat cele de la Sarmizegetusa Regia, au constituit centrul fortificatiilor, cu alte cuvinte centrul mega-orasului regilor daci.
Arheologii din zona sunt mai putin entuziasti in legatura cu aceasta descoperire si mai laconici pana la inecperea sapaturilor arhelogice propriu-zise.
“Pe Culmea Vartoapelor se afla o intinsa asezare dacica, iar culmea, stancoasa, calcaroasa, e impanzita de mici grote care uneori iau aspectul unor pesteri de dimensiuni modeste. Pe micile platouri de la gura catorva au fost descoperite fragmente ceramice dacice” spune Ioan Glodariu, muzeograf la muzeul din Deva. Acesta sustine ca terasele si cetatile erau dens populate pe vremea dacilor. Mai mult, fiecare terasa locuita era aprovizionata cu apa, ata locuintele cat si atelierele de fierarie, prin conducte care captau izvoare de la distante apreciabile. Foarte interesant este faptul ca aceste conducte de apa subterana aveau, din loc in loc, chiar decantoare.
Sorin Golea (aparut in ziarul Libertatea 16.02.2001)

Presa a semnalat in nenumarate randuri ca in zona cetatilor dacice de la Gradiste pe platourile acoperite de paduri are loc un adevarat jaf. Cautatorii de comori din Romania si de aiurea au devenit stapanii zonei. “Intr-o vara am surprins cativa cautatori in timp ce sapau. Am vrut sa-I fotografiez si au tras un foc de arma catre mine. A fost doar un avertisment, era limpede. Daca voiau ma omorau fara probleme. I-am lasat in pace si am plecat imediat. Ziarul Libertatea a aratat anul trecut ca exista o retea bine pusa la punct care printr-o firma din Occident anunta ca organizeaza excursii la Sarmizegetusa pentru cautatorii de comori….In ultimele patru luni politia a prins la locul faptei sase persoane care aveau asupra lor 1.400 monede din perioada romana. Indivizii aveau asupra lor aparate de detectie ultraperformante de origine austriaca si americana. De curand, au aparut si in Romania firme care vand aparatura de detectie a metalelor din sol. Aceste aparate sunt folosite, in general, la determinarea pozitiei retelelor edilitare din subsol. Acestea sunt folosite si de cautatorii de comori, mai ales ca pot deosebi metalele pretioase de alte metale.

“Noutati” descoperite la Histria

Printre sapaturile de pe santierele arheologice de pe santierele arheologice ale Dobrogei, efectuate in anul 2000, s-au aflat si cele de la Histria. In aceste locuri s-au finalizat, aproape in intregime cercetarile la biserica episcopala, unul din cele mai mari edificii situat in centrul cetatii.
Echipa care a realizat cercetarile a fost constituita din dr. Alexandru Suceveanu, de la Institutul de Arheologie din Bucuresti in calitate de responsabil stiintific al santierului si cercetatorii stiintifici Virgil Lungu si Constantin Bajenaru, din partea Muzeului de Istorie Nationala si Arheologie Constanta.
Din anul 1914, cand au fost incepute sapaturile la Histria, de catre reputatul arheolog Vasile Parvan, au fost descoperite in interiorul cetatii trei bazilici, carora li se adauga inca una mai veche, aflata sub bazilica episcopala. Alaturi de aceasta mai exista un edificiu de acest gen aflat in afara cetatii si anume bazilica cimitirului.
Sapaturile realizate anul trecut de catre Constantin Bajenaru si Liviu Lungu, in teritoriul Histriei, pe traseul gazoductului care strabate Dobrogea au identificat, in zona localitatilor Cogealac si Tariverde, doua asezari romane apartinand teritoriului rural al Histriei, din perioada sec. I-III en. Sapaturile au scos la lumina zilei fragmente din ceramica, metal si piatra, specifice asezarilor rurale. In prezent, aceste fragmente se afla la Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie Constanta pentru a putea fi restaurate si conservate.