In sec. XVIII si la inceputul sec. XIX au avut loc uriase transformari economice
si sociale, structurile feudale erau profund erodate, incepusera sa apara primele
intreprinderi de tip capitalist si, in acelasi timp, produsele romanesti intrau,
putin cite putin, in circuitul oriental. Ideea nationala, ca pretutindeni in
Europa, avea sa devina visul inaltator al intelectualitatii si elementul de
baza in planurile de viitor, facute de politicieni. z1v7vq
Unirea unei parti a creierului din Transilvania cu biserica catolica
(greco-catolicii), realizata de casa de Habsburg intre anii 1699-1701, a jucat
un rol important in emanciparea romanilor transilvaneni. Lupta lor pentru drepturi
egale cu alte grupuri etnice (cu toate ca romanii detineau peste 60% din populatia
principatului, ei erau inca considerati
'tolerati' in propria lor tara), a fost pornita de episcopul Inocentiu Micu-
Klein si continuata de grupul de intelectuali din cadrul miscarii 'Scoala Ardeleana':
Gheorghe Sincai, Petru Maior, Samuel Micu, Ion Budai Deleanu. Acesti carturari
au dovedit latinitatea limbii romane si a poporului roman, ba chiar mai mult
faptul ca ei au avut o existenta neintrerupta ca populatie autohtona.
In virtutea acestei mosteniri, ei au pretins drepturi egale cu celelalte natiuni
din Transilvania - ungurii, secuii si sasii. Revendicarile romanilor din Transilvania
au fost supuse atentiei Curtii din Viena, intr- o lunga petitie, numita Supplex
Libellus Valachorum (1791), care insa n-a primti nici un raspuns. Problema Renasterii in Tara Romaneasca a fost exprimata in cadrul Revolutiei condusa de Tudor Vladimirescu
(1821), care a izbucnit in acelasi timp cu miscarea Greciei pentru libertate.
Tudor Vladimirescu, conducatorul Revolutiei Romane de la 1821
Cu toate ca trupele otomane si tariste au ocupat principatele dunarene in acelasi
an, sacrificiile facute de romani au dus la abolirea regimului fanariot si domnitorii
pamanteni au fost din nou numiti pe tronurile din Moldova si Tara Romaneasca.
Tratatul de Pace din 1929, semnat la Adrianopole (astazi Edirne), a dus la incheierea
conflictului ruso-turc din 828-829, care a dus in final la razboiul de eliberare
nationala purtat de Grecia. Acest tratat a slabit foarte mult suzeranitatea
otomana si a sporit protectoratul Rusiei. Acum, comertul era liber, cerealele
romanesti au inceput sa patrunda pe pietele europene.
Sub Pavel Kiseleff, comandantul trupelor rusesti, care ocupa cele doua principate
romanesti (1828-1834) a fost introdus un Regulament Organic in Tara Romaneasca
(1831) si Mildova (1832). Pana in 1859, aceste regulamente au servit ca legi
fundamentale (constitutii) si au contribuit la modernizarea si omogenizarea
structurilor sociale, economice, administrative si politice, care incepusera
in decadele premergatoare.
Prin urmare, in prima jumatate a sec. XIX, Principatele Romanesti au inceput
sa se distanteze de lumea otomana orientala si sa isi spuna cuvantul in spatiul
spiritual al Europei de Vest. Idei curente, atitudini din vest erau mai mult
decat binevenite in societatea romaneasca care suferea un proces ireversibil
de modernizare. Acum, constiinta ca toti romanii apartin aceleiasi natiuni era
generalizata si uniunea intr-un singur stat independent a devenit idealul tuturor
romanilor.