e7d5dz
Viata
Biografia lui Publius Ouidius Naso ne este destul de bine cunoscuta. Poetul insusi ne ofera, in opera sa, indeosebi intr-o elegie (Trist., 4, 10), supranumita autobiografia ovidiana, date bogate referitoare la propria existenta.
Ovidiu s-a nascut la 20 martie 43 i.e.n. in Sulmo, azi Sulmona, localitate din muntii Abruzzi, situata la peste 400 km. de Roma. Apartinea unei familii de cavaleri de vita veche, care insa nu era foarte bogata; dar a dispus de mijloace materiale suficiente pentru a-l trimite pe viitorul poet si pe fratele lui, numit Lucius, sa studieze la Roma retorica cu profesori celebrei. Totusi, desi educatia retorica ii va marca opera, Ovidiu se simtea atras numai de poezie (Trist., 4, 10, w. 24-26). A intreprins o calatorie de studii la Atena si in Asia Mica, unde a vizitat Troia. in timpul calatoriilor, i-a murit fratele. Se pare ca aceasta nenorocire l-a afectat profund (Trist, 4, 10, v 3) El nu a fost totusi marcat de frustrari puternice, ci s-a invederat mai ales ca un extravertit, incapabil sa se adapteze conformismului moral-politic, promovat de regimul augusteic, ca un ins dornic sa se bucure de toate placerile vietii, ca un "hedonist" inzestrat cu un supraeu, a carui cenzura era destul de slaba. Nu l-a atras cariera politica, insa a devenit un poet la moda, care raspundea orizontului de asteptare al mediilor favorabile poeziei erotice si elegiace Nu i-a frecventat pe Vergiliu si pe Horatiu, dar a participat la viata literara a cercului patronat de Messala si s-a imprietenit cu Tibul si Propertiu. A fost casatorit de trei ori si a patruns in anturajul curtii imperiale.
Brusc, in anul 8 e.n., Ovidiu a fost supus unei forme blande de exil, "relegarea", relegatio, care ii permitea sa-si conserve averea. Cauzele acestei relegari continua sa fie necunoscute si in vremea noastra. Poetul insusi arata ca doua elemente au prilejuit surghiunul' poezia sa, carmen, si o greseala, error, pe care afirma ca nu o poate destainui nici chiar in stihurile sale (Trist, 2, w. 207-208; si 1, 2, v. 37; 1, 2, v. 98; 2, v. 109; 3, 1, v. 37; 1, 2, v. 98; 2, v. 109; 3, 1, w 45-52, Pont, 3, 3, w. 7l-72 etc). Dupa parerea noastra, aluzia la poezie nu priveste o anumita opera sau un anumit poem, ci intreaga creatie a lui Ovidiu. Nonconformismul acesteia impregneaza toate poemele ovidiene si merge mult mai departe decat isi permisesera sa avanseze in aceasta directie Tibul si Propertiu. Oricum Tibul si Propertiu erau morti in 8 e.n., cand - si coincidenta nu este incidentala - a fost exilat, cum am remarcat in alt capitol, si oratorul Cassius Severus. insa in ce ar putea rezida eroarea misterioasa a lui Ovidiu? S-au scris numeroase lucrari moderne in aceasta privinta si s-au propus tot felul de interpretari. A participat oare Ovidiu la operatii magice, prin care unii romani incercau sa cunoasca viitorul lui August? A fost el amestecat in vreo intriga, care privise candva pe iulia, nepoata lui August? Nu se poate da nici un raspuns ferm la aceste

intrebari si error al poetului nu va fi, probabil, niciodata pe deplin elucidat. Este foarte sigur insa ca "eroarea" lui Ovidiu comporta dimensiuni politice, tn care erau amestecaS! Livia, sotia lui August, si Tiberiu, ambii deveniti dusmani inversunati ai poetului '.
Ovidiu a fost trimis la Tomis (Constanta), unde a ramas noua sau zece ani, adica pana in momentul mortii, survenita in 17 sau 18 e.n. Devenit imparat, Tiberiu, fiul adoptiv al lui August, nu l-a rechemat la Roma. Ovidiu, care depasise varsta de cincizeci de ani, a suportat greu relegarea si conditiile unei clime si unei existente mai aspre decat cele din Italia Dar el a cunoscut in profunzime viata locuitorilor Dobrogei actuale, ajungand sa dobandeasca unele privilegii si distinctii la Tomis. A invatat limbile sarmata si getica, in care a scris si versuri. S-a stins descurajat ca nu putea obtine revenirea la Roma.
Operele pierdute si poezia erotica initiala
Ovidiu a alcatuit una dintre cele mai intinse, mai bogate opere ale epocii lui August. Prolific si facil in acelasi timp, el si-a incercat condeiul in diverse directii, cu toate ca elegia a constituit adevarul nucleu al creatiei sale.
O parte din operele ovidiene s-au pierdut. Astfel nu ni s-au pastrat decat doua versuri din tragedia "Medeea", Medea, scrisa intre 13 si 8 i.e.n. Au ramas de asemenea cinci versuri din poemul "Fenomenele", Phaenomena. insa Ovidiu a mai alcatuit si arte opere, la care face aluzie in lucrarile conservate.
Operele pastrate debuteaza prin elegii cu o tematica erotica accentuata incepand din 25 sau din 23 i e.n., Ovidiu compune o culegere de elegii erotice, sub titlul de "Amoruri", Amores. Prima editie, in cinci carti, a acestei opere a aparut probabil in 15 i.e n Ulterior Ovidiu a intocmit o a doua editie, care a aparut inainte de anul 2 i.e.n. Noi dispunem doar de aceasta a doua varianta a Amorurilor, care cuprinde trei carti, unde figureaza respectiv cincisprezece, nouasprezece si cincisprezece elegii. Ele infatiseaza avatarurile legaturii de dragoste dintre poet si o frumoasa femeie, numita Corinna. Dar Ovidiu se refera si la arte impulsuri erotice ale sale, ca si la teme, care n-au nici o legatura cu pasiunea sa pentru Corinna. in fiecare carte, prima elegie este investita cu un caracter programatic: Ovidiu ar fi vrut sa cultive poezia eroica, speciile majore de arta a versurilor, dar Cupidon, zeul dragostei, l-a obligat sa se multumeasca cu poemele de iubire (Am., 1.1 si 2,1).
intre 20 si 15 i.e n , Ovidiu a alcatuit cincisprezece "Eroine", Heroides, scrisori de dragoste, in distih elegiac, expediate de celebre personaje legendare sau istorice iubitelor ori iubitilor lor. intre 2 i.e.n. si 8 e.n., Ovidiu a mai adaugat acestei culegeri inca sase poeme, incat Heroides incorporeaza in prezent douazeci si una de scrisori in versuri. intre 2 si 1 i.e.n , Ovidiu a scris doua carti dintr-o opera, care teoretizeaza, pe tonul badinajului, persiflarii frivole, experienta sa de poet erotic in 1 e.n , a adaugat a treia carte la aceaasta opera, intitulata "Arta de a iubi", Ars amatoria sau Ars amandi. Cele trei carti, care includ indeobste aproximativ 800 de versuri fiecare, trateaza urmatoarele subiecte centrale: unde si cum pot fi intalnite si seduse femeile AA A.. 1), in cefei pot fi pastrate iubitele (A.A., 2), prin care mijloace, la randul lor, femeile reusesc sa seduca si sa-si conserve dragostea iubitilor AA.A., 3). intre data publicarii primelor doua carti din Ars amatoria si cea a editarii celei de a treia, Ovidiu a alcatuit si publicat "Despre dresurile infatisarii femeiesti", De medicamine faciei feminae, din care s-a pastrat un fragment consacrat mai ales retetelor cosmetice si mijloacelor de a pastra si spori frumusetea. in sfarsit, in 1 sau 2 e n , Ovidiu a publicat
"Remediile iubirii", Remedia amoris, in aproximativ 800 de versuri, unde se adreseaza celor nefericiti in dragoste, pentru a indica mijloaacele prin care sa scape de pasiunea lor tulburatoare. S-a pus problema genurilor in care se incadreaza aceste poeme si a vocatiilor lor fundamentale. Este cert ca Amoros regrupeaza elegii erotice, dar Hero/des? S-a afirmat cu indrituire ca ele se situeaza la interferenta epopeii de tip homeric cu epistula in versuri si cu elegia 2. Ovidiu ar anticipa astfel unele tendinte ale literaturii din timpul Imperiului, mai ales de la sfarsitul lui, catre amalgarea speciilor si tiparelor literare. Iar celelalte opere, mentionate mai sus, constituie parodii ale unor tratate tehnice. Astfel Ars amatoria parodiaza serioasele, gravele tratate consacrate retoricii. Ars amatoria in loc de "Arta de a vorbi", Ars dicendi. Totodata acest poem a fost calificat drept "copilul teribil" al poeziei didactice romane. Iar Remedia amoris constituie un fel de parodie de gradul al doilea, adica implica parodierea Arte//ub/ri/, care, la randul ei, comporta o parodie 3.
Se simplifica prea mult tematica si semnificatiile acestor poeme, cand se reduce totul la un "bandinaj" literar. Este insa indubitabil ca Ovidiu practica, in asemenea opere, distantarea fata de propriile sentimente si fata de toate personajele implicate de discursul sau poetic, ca motivul jocului constituie structura generativa, etimonul strategiei literare asumate de el. Ovidiu insusi, intr-un poem alcatuit in timpul exilului, se va defini ca un tenerorum lusor amorum (Trist., 4,10, v. 1), adica un poet sau un "jucator" al iubirilor gingase. Caci lusor se inrudea cu ludus "joc", si cu verbul ludo-ere, "a se juca". Consideram aceasta sintagma drept cea mai buna caracterizare a substantei universului imaginar ovidian. In definitiv Ars amatoria inglobeaza un tablou al Romei galante, unde exista tot atatea fete frumoase, cat stelele de pe cer (AA, 1, v. 60). "Jocul" lui Ovidiu priveste nu matroanele austere, ci doar femeile mondene si semimondene. Astfel, el releva orizontul de asteptare al versurilor sale: "saloanele", populate de femeile cochete, de tinerii dezinvolti si hedonisti, care nu au nimic comun cu reforma morala augusteica si cu restaurarea mentalitatilor traditionale. Epistulele din Heroides sunt impregnate de traditiile callimahismului si incorporeaza monologuri tragice, firesti la un poet ce se simtea atras de teatru 4. Abilele manevre de diplomatie erotica, intens practicate, anticipeaza tehnici ale lui Marivaux si Giraudoux.
S-a ivit problema autenticitaatii personajului feminin, eroina din Amores, nume conventional, de fapt cel al unei poete din Grecia arhaica. Chiar in masura mai mare decat in cazul Deliei lui Tibul sau Cynthiei lui Propertiu, s-a presupus ca ar fi vorba de un personaj inventat. De altfel Corinna apare in Amores mult mai palid decat omoloagele sale din operele poetilor latini anteriori. Totusi Corinna disimuleaza probabil un personaj real al vremii lui Ovidiu, dar poetul isi plaseaza intentional aventura in situatiile tipice si traditionale ale poeziei erotice. Discursul poetului implica toate tiparele si motivele elegiace: serenada in fata portii iubitei, conditia indragostitului de soldat al Venerei (Am., 1, 9, w. l-2), declaratiile pasionate de dragoste etc. Cum s-a aratat - si in aceasta consista originalitateaa lui - poetul din Sulmona reia teme banale in poezia elegiaca, pentru a le dedra-matiza si a le parodia usor5. Ironia si autoironia nonsalanta isi schimba permanent locurile. Desigur nivelul valoric al performantelor ovidiene este departe de a se apropia de cel atins de Propertiu, Catul sau chiar de Tibul (modele evidente ale poezier lui Ovidiu). Formatia retorica a lui Ovidiu marcheaza masiv aceste poeme elegiace. Astfel, in Amores, unele elegii sunt convertite in adevarate realizari oratorice tipice sau in exercitii de scoala retorica. Tehnica si chiar stile-mele suasoriilor, cuvantarilor destinate convingerii cuiva, folosite in scolile de retorica, pot fi usor recunoscute in tirada indreptata impotriva venalitatii in dragoste (Am., 1, 10), in dojenirea Aurorei, care apare prea devreme si intrerupe desfatarile indragostitilor (/\m., 1, 13) etc. Vestigiile retoricii pot fi de asemenea detectate in Heroides si in Ars amatoria, unde abunda schemele demonstrative promovate in lectiile declamatorilor.
Ovidiu cunoaste temeinic mitologia si recurge abundent la arsenalul ei. Totusi realitatile romane prolifereaza in poemele ovidiene din culegerile mai sus mentionate. Multimile romane pot fi identificate in textura lor. Organic citadin, Ovidiu se misca dezinvolt in peisajul urban. Moravurile Romei prind adesea contur in elegii si in celelalte poeme. Reversul medaliei, reversul vietii solemne si oficiale ni se dezvaluie frecvent. Pentru Ovidiu, ceremoniile oficiale celebrate de Horatiu, in Carmen Saeculare, sunt doar un prilej de intalniri galante (A.A., 1, w. 117-228).
in poemele, pe care le analizam, Ovidiu practica limba eleganta, vocabularul si constructiile gramaticale ale latinei clasice. Totusi, in elegiile erotice, poetul apeleaza adesea la elemente ale limbajului colocvial, la diminutive si cuvinte expresive ca "buzisoara", labella, "ochisori", ocelli, etc. 6. Prin urmare libertinajul, nonconformismul si subiectivismul, chiar daca intrucatva atenuat de distantarea de propriul eu, se afirmau mult mai ostentativ in poezia erotica ovidiana decat in operele elegiacilor anteriori. Nu numai pentru ca poetul tinde sa se distanteze de poetica artistilor clasici. Nu numai pentru ca el sfideaza propaganda augusteica printr-o poezie intimista si adesea amorala. Nu numai deoarece era in treacat ironizata chiar legislatia familiara promovata de August (AA, 2, w. 157-l58). Ci si pentru ca era sfidata chiar sinceritatea sentimentelor erotice, lirismul ardent, cu vechi radacini in mentalitatea romana si deci susceptibil sa inspire respect. Jocul gratuit si promovarea artificiosului detasat reprezentau inovatii, noutati aproape totale la Roma. Neotericii doar le pregatisera.
Metamorfozele
intre 2 si 8 e.n., Ovidiu a compus, in cincisprezece carti, o epopee de factura cu totul originala. in aproximativ 12.000 de hexametri dactilici, Ovidiu prezinta aproape 250 de legende privitoare la metamorfoze. Chiar in primele versuri din "Metamorfoze", Metamorphoses, poetul cere zeilor sa-l ajute sa infatiseze cum au luat corpurile forme noi, de la crearea lumii si pana in timpurile in care traieste el (Met, 1, w. l-4). De fapt el deruleaza transformarile petrecute in cosmos sau suferite de personaje legendare ori istorice, de la inceputurile lumii pana la apoteoza lui Caesar. Prin "metamorfoza" Ovidiu intelege si devenire, evolutie. Totul se transforma in natura. cele patru elemente, care-si urmeaza ciclul vesnic, timpul, datorita schimbarii anotimpurilor si varstei oamenilor, mediul geografic, destinul popoarelor. Ovidiu incepe, in cartea intai, prin evocarea destramarii haosului initial si prin formarea unei lumi din cele patru elemente, prin succesiunea celor patru varste ale omenirii si potopul initial Poetul nareaza legende referitoare la transformarea zeilor in animale, precum cea a lui lupiterin taur pentru a o rapi pe Europa (Met., 2), dar si a oamenilor in fiinte necuvantatoare, in flori, arbori, stanci, rauri, astre etc, a animalelor in constelatii. Aceste legende, de felurite dimensiuni, care penduleaza intre cateva versuri si sute de stihuri, se conexeaza intre ele prin diverse artificii. Ovidiu inglobeaza, in epopeea sa, numeroase povesti de dragoste, printre care se distinge emotionanta, casta legenda a dragostei dintre Philemon si Baucis, doi batrani, care se iubeau nespus si primeau ca oaspeti chiar pe zei. Ca recompensa, ei nu cereau decat sa imbatraneasca si sa moara impreuna; sunt in cele din urma transformati in copaci (Mef., 8, w. 61l-724).
Astfel Ovidiu raspundea unui orizont de asteptare mult mai amplu decat cel harazit poemelor erotice. Romanii iubeau cu pasiune mitologia: multe dintre legendele narate de Ovidiu apar si pe zidurile caselor din Pompei, iar mozaicurile unor vile romane, insirate pana la Renania actuala, releva interesul publicului pentru aventurile fabuloase, care se desfasoara in Metamorfoze De fapt Ovidiu denota o eruditie mitologica exceptionala, o cunoastere complexa a vechilor legende. El a utilizat lucrarile mitografilor greci, mai ales ale celor care tratau despre "metamorfozele" consemnate in legende, ca Nicandru din Colephon (secolele III-II i.e.n.). De asemenea el a apelat la Parthenios si la elevii lui, caTheodoros, dar si la materialul utilizat de cei mai reputati scriitori greci, ca Homer si trabantii lui, tragicii greci, indeosebi Euripide. Totodata Ovidiu foloseste si strategii literare datorate lui Ennius, Catul, Lucretiu, Vergiliu (desigur valorizat in functie de optica ovidiana, desi s-a aratat ca furtuna din cartea a unsprezecea a Metamorfozelor seamana mult cu cea consemnata in cartea intai a Eneidei)
O problema complicata s-a pus in legatura cu genurile, cu tiparele literare practicate in Metamorfoze de Ovidiu. in definitiv, cum se poate traduce intr-un limbaj mai clar asertiunea ca acest poem ar constitui o epopee de tip special? Poate ca savantul italian Ettore Paratore a avut dreptate cand a caracterizat Metamorfozele drept un "gigantic conglomerat de epilii". Sau altfel spus, o desfasurare, artificios construita, a unei serii intregi de mituri7. Anumiti cercetatori au incercat sa descopere forta motrice a Metamorfozelor in filosofia pitagoriciana. intr-adevar, ultima carte a Metamorfozelor inglobeaza, sub forma unui discurs al lui Pitagora (Met., 15, w. 60-470), o expunere a unor idei privitoare la conceptia miscarii, devenirii universale. Dar sunt emise numeroase principii pitagoreice si se preconizeaza doar teoria metempsihozei, transmigratiei sufletelor, ca un caz particular de metamorfoza si ca o legitimare a legendelor mitologice. in realitate, discursul pitagorician este lipsit de profunzime, iar miturile prezentate de Ovidiu apar ca foarte conventionale. Miturile sunt umanizate, ca si divinitatile Olimpului. Locasul zeilor este populat de galanterie, de madrigaluri si de scandaluri sentimentale, lunona, in postura de sotie geloasa, il supune pe lupiter la un interogatoriu sever (Met., 1, w. 612-624). Ovidiu "cotidianizeaza" mitul, are tendinta sa renunte la limbajul simbolurilor in favoarea celui al semnelor, incat el prefigureaza utilizarea de catre Lucan a antimitului. De altfel Ovidiu practica abil analiza psihologica, sondarea vietii interioare a personajelor Metamorfozelor8.
Legendele mitologice despre mutatiile sufletelor si lucrurilor comporta adevarate scenarii romanesti. Gingasia tonului se imbina cu senzualitatea moravurilor. Delicatetea sentimentelor se impune in anumite povesti de iubire, ca in cea mai sus mentionata si referitoare la Philemon si Baucis 9. Jocul cu miturile si cu motivul dragostei ramane prin urmare structura generativa a universului ovidian. Jocul savuros si nu pitagorismul. Dar cum se prezinta conotatiile politice, care nu pot lipsi intr-o epopee consacrata printre altele Troiei legendare si Romei primitive? Chiar in primele carti, Ovidiu strecoara aluzii la istoria contemporana si transpune in lumea legendelor institutii, moravuri si comportamente ale Romei arhaice si mai ales ales ale vremii sale. Poetul blameaza pe ucigasii lui Caesar (Met, 1, w. 200; 15, v. 821), celebreaza gloria lui August, proclamat drept lupiter terestru (Met., 15, w. 858 si urm.). Totusi un poem centrat pe dragoste si pe jocul dezinvolt, in care se atribuiau zeilor toate slabiciunile umane, nu putea sa-i placa lui August10.
in Metamorfoze, Ovidiu se exprima elegant, chiar rafinat. Descriptiile ovidiene se remarca prin vivacitatea lor, prin umorul, care le imbiba. Ovidiu manuieste o imagistica bogata in reverberatii, bazata pe asocieri ingenioase de cuvinte, pe utilizarea unui vocabular expresiv, generator de numeroase efecte vizuale si auditive, pe o scriitura intens colorata, chiar alambicata, pretioasa. Abunda metaforele si metonimiile, termenii si conotatiile poetice. Fraza este indeobste ampla, intemeiata pe o subordonare savanta. S-ar spune ca poetul diminueaza distantarea sa de poetica clasicismului augusteic. Dar tendintele spre innoirea limbajului continua sa actioneze si in Metamorfoze. Astfel s-a evidentiat pasiunea pentru tot ce se prezinta ca extraordinar, ca surprinzator, pentru o poetica barochizanta a fantasticului, pentru exuberanta culorilor. Propensiunea spre hiperbolizare emerge adesea din discursul poetului. Pana la un punct, aceasta stranie epopee cosmogonica se prezinta ca lirica, intrucat implica trairea legendelor de catre Ovidiu. Totodata poetul trece rapid de la un scenariu la altul, de la un detaliu la altul, in chip insolit, prin modificarea unghiului vizual, ca in cazul descrierii diluviului (Met, 1, w. 285-310) sau al cataclismului prilejuit de carul lui Phaeton (Met., 2, w. 210-271). Digresiunile prolifereazaa, iar planul uman si cel divin se suprapun adesea. inraurirea retoricii se manifesta deosebit de pregnant. Personajele mitologice rostesc cuvantari structurate dupa toate regulile retoricii, ca in disputa prilejuita de armele lui Ahile, cand vorbesc succesiv Aiax si Ulise (Met., 13, w. l-22 st 128-381). Abunda formulele si intrebarile retorice, sententele si maximele, figuri de stil ca apostofele, antitezele si chiasmele 11.
Fastele
Dar n-a participat in nici un fel Ovidiu la eforturile propagandei augusteice? De fapt el, a incercat sa sprijine aceste eforturi in "Faste", Fasti, calendar in distihuri elegiace. Ovidiu lucra la alcatuirea Fastelor, cand a fost exilat, incat poemul a ramas neterminat Discursul ovidian din aceasta opera cuprinde sase caiti, intrucat fiecare carte este dedicata uneia din primele sase luni ale anului. Continutul fiecarei carti se intinde intre 700 si 900 de versuri Poetul comenteaza calendarul roman, sarbatorile, riturile si legendele legate de diversele ceremonii El recurge la mitologia greaca si la folclorul italic, caci nareaza miturile in corelatie cu anumite evenimente istorice si legendare, ale caror aniversari erau celebrate de romani. S-a afirmat ca, daca Metamorfozele constituie o parodie a mitologiei grecesti, Fastele reprezinta o parodiere a cultului religios roman 1Z.
Fastele, dupa parerea noastra, se situeaza la interferenta poemelor elegiace de mari proportii si epopeilor didactice. Pe urmele lui Propertiu, poetul sulmonez s-a erijat si el in postura de Callimah roman, caci reputatul autor elenistic explicase in poemul "Cauzele" Aitiai, obarsiile unor orase, familii, obiceiuri si ceremonii. Documentarea lui Ovidiu se realizase pe seama operelor lui Varro, mai ales a Antichitatilor, a Fastelor Praenestine ale lui Verrius Flaccus, a Calendarului lui Caesar si, desigur, pe cea a amintirilor personale, pentru ca Ovidiu asistase in copilarie la diferite ceremonii, auzise felurite legende si se informase in aceste domenii de la sarcerdotii italici.
Se pare ca initial Fastele fusesera dedicate lui August. intr-o a doua editie, intocmita de Ovidiu, pe cand se afla in exil, poetul a eliminat primele versuri si a realizat o dedicatie pentru Germanicus, pe care il pasiona viata literelor. Ovidiu spera ca Germanicus va interveni pe langa imparatul Tiberiu, tatal lui adoptiv, si va determina rechemarea sa din surghiun. Principalul sau obiectiv era insa glorificarea Romei si a lui August. Trecutul Romei si marile personaje, care il populasera, sunt evocate pe un ton, care se voia vibrant. Totodata este insistent si foarte frecvent glorificat August, ca razbunator al lui Caesar (Fast., 1, w. 700 si urm.; 5, w. 563 si urm.), invingator al lui Antonius (Fast., 1, w. 600 si urm.), ca si al partilor (Fast, 5, w. 584 si urm.). Recunostinta oamenilor i-a acordat numele de Augustus, pe care il imparte cu lupiter (Fast, 1, w. 490 si urm.; 508 si urm.). De aceea il declara, "sfant", sanctus, cuvant sinonim cu augustus (Fast., 2, w, 63; 127) si il deifica (Fast, 1, v. 433).
Totusi Fastele nu puteau placea lui August, in pofida eforturilor poetului de a-i sluji propaganda. Lipseau de aici sinceritatea, timbrul convingator, ca si inspiratia liturgica, efectiv nationala, atasamentul real fata de vechea religie. Iar pasajele in care Ovidiu il lauda pe August sunt deosebit de plictisitoare. in realitate, Ovidiu nu renunta si nu poate renunta la dezinvoltura amuzata si factice, la distantarea mondena de subiectul abordat. El nareaza in detaliu anecdote pitoresti, chiar picante, referitoare la zei. Cercetatoarea franceza Simone Viarre a demonstrat ca Ovidiu ofera informatii pretioase asupra desfasurarii sarbartorilor romane 13. in Faste, Ovidiu pare a modera intrucatva suprabundenta verbala, tendinta spre un limbaj foarte colorat si foarte figurat, in fond barochizant. S-ar spune ca el doreste
Poezia exilului
Relegarea a avut pentru Ovidiu un puternic efect traumatizant. indepartarea de Roma si lungii ani petrecuti in surghiun au prilejuit frustrari acerbe, de care, pana in anul 8 e.n., poetul dezinvolt, moden si extravertit fusese scutit. Poate, chiar in drum spre Tomis, unde a ajuns in luna mai a anului 9 e.n., Ovidiu a alcatuit, in 322 de distihuri elegiace, poemul Ibis, structurat ca o invectiva dirijata impotriva unui dusman al sau, ramas necunoscut pana astazi. Nu s-au pastrat decat 134 de hexametri dactilici dintr-un alt poem, "Halieuticele*, Halieutica, scris candva intre 12 si 16 e.n., la Tomis, pentru a infatisa animalele acvatice si a da sfaturi pescarilor. Ovidiu a compus in distihuri elegiace un masiv corp de poeme epistulare. organizat in doua culegeri de versuri. Prima se numeste "Tristele" , Tristia, siu_Er|ridje£inci carti de elegii, dintre care primele doua au putut fi scrise in timpul calatoriei spre Tomis. Celelalte trei, alcatuite in Oobrogea, au fost probabil publicate in anul 12 e.n. intre 12 si 16 e.n., Ovidiu a scris patru carti de "Epistule din Pont* sau "Pontice", Epistulae ex Ponto sau Pontica. Ultima carte de Pontice a fost editata de prietenii poetului, dupa moartea lui.
Strategia jocului, larg practicata in Ibis si in Halieutica, este aproape complet abandonata in elegiile epistuare, marcate de tribulatiile surghiunului. Nu lasa insa strategia respectiva nici un fel de vestigii? Desigur ca reminiscente ale acestei strategii pot fi decelate, cum vom vedea mai jos. Totusi reactia poetului fata de propriile nenorociri este foarte sincerajDestinatarii Tristelorjsunt indeobste anonimi si, de altfel, poemele_£ar _a implica o adresa_maLgeneralaT*TCtusi s-au intreprins eforturi* p*enWTdentificarea lor. Ovidiu insusi declara ca a evitat sa le consemneze numele ca sa nu-i compromita (Trist., 3, 4b, v. 65). Cartilajja Tristei cuprind succesiv unsprezece, una, patrusprezece, zeceLsjjatruspieze.ce elegii?*?oemele din Pontice sunt adresate lui Tiberiu, sotiei autorului, unor rude, prieteni sau cunoscuti. Din ultima categorie, fac parte protectori importanti ori personaje ilustre, ca Paulus Fabius Maximus, orator celebru si intim al lui August, dar si insi de rang egal cu Ovidiu, poeti, literati, tovarasi de studii, ca Albinovanus Pedo, Aemilius Macer etc. Cele patru carti de Pontice inglobeaza pe rand zece, unsprezece, noua si saisprezece elegii.
Cum s-a aratat, in poemele epistulare, Ovidiu confera elegiei o orientare inedita, pe care n-o preconizasera nici elegiacii romani si nici precursorii lor alexandrinilreejzajTojjajform de un lirism innoit, care imbrada tiparele poemiiLrtobiografic, inchipuit ca unjurnaj al tribulatiilor JaujoffiTsi al releganT1 Poetul utilizeiilF7ntrospectia psihologica in modalitati foarte moderne. El surprinde gxjstenta unui prag al durerii. Aceasta durere i! cuprinsese pana la un asernenea nivel, inclTpetuTajunsese imun la iradierile ei
* Traducerea titlului este foarte conventionala. Mai adecvat, acest titlu ar putea fi tradus prin "vesuri triste" sau "poeme funebre". si isi redobandise reactiile psihice mormaie (Trist., 1, 3, w. 13-l4). Directetea expresiei domina discursul enuntat in elegiile surghiunuluiCu sincera tristete, subMrnpactul_suferintei autentice. ..Ovidiu, dupa o recomandare adresata operei 3, care merge singura la Roma (Trist, 1,1, ce constituie un poem programatic) ,jevocajjltima noarjtejrjetrecutain CapjtaJajJnainteApJecJrJLsprejiieieagurjIe, tomitane, calatoria, trecutul sau, vocatia poetica, priciniie_oenorociriJar_jaJe El_ deplange solitudinea sa din surghlurf, rigorile climatuluj dobrogean, amjsnjnjatito _ prflejuSeae"barbari. De asemenea solicita iertarea si cere prietenilor slTi obtina aTTufaearelganrS-'a relevat ca acest lirism nou denota, mai ales conoteaza - am' " "adauga noTTolinta dizolvare a eului poetului, pe care el insusi o prezinta, erijat in postura de martor obiectivizat, lucid 16. De aceea Ovidiu nici nu mai este sigur de valoarea talentului sau, cum afirma limpede: "de vei gasi cusururi in versurile mele // Si cred ca sunt, le iarta, o, cititorul meu! // Nu gloria o caut: am vrut sa uit durerea. // Sa nu mai fiu cu gandul la chinul meu cel greu. // Si sclavul care sapa cu lanturi la picioare // Prin cantec mai usoara isi face munca sa" (Trist., 4, 1, w. 1 -6, trad. de Theodor Naum). Poetul previne invinuirile ca isi repeta larnentele ca intr-o nesfarsita melopee, foarte monotona, si reliefeaza mutatia radicala suferita de poezia sa: "Ca-n versurile mele eu spun acelasi lucru, // Nimic decat aceasta nu e mai de iertat. // Am fost candva si vesel: mi-era si cantul vesel. // Sunt trist? imi cant tristetea; nu-i scrisul dupa timp" (Pont, 3, 9, w. 33-36, trad. de Theodor a durRrii sLadezjiadejdiLiegliseste tonurLyk_ reactii: este_jjman,Jarida emotionat fata de modul de trai aspjiu_aJijojTriitaniAojsatlT(rnnRtaigia Rnmsj si a jtajjeljde perceperea lunga a scurgerii timpuluLDe fapt acuzatiile de uniformitate, de promovare a lamentatiilor excesiv de lacrimogene nu s-au limitat la antichitate. Ele au fost frecvent enuntate de numerosi cercetatori moderni. in prezent, aceasta optica se afla in curs de schimbare; insa trebuie aratat ca Ovidiu - cum recunostea el insusi - reia la infinit temele preferate, jotusi Triste/g si Ponticele constituie pagina cea mai reusita ajagaliei. ovjdiene, daci nu le lipsesc a emotiilor.
De altfel poetul nu se limiteaza la revelarea propriitor tribulatii si la tentativele de a le obiectiva. El informeaza frecvent si variat asupra vietii la Tomis. il impresioneaza starea de razboi aproape permanent, care domnea in Scythia Minor, precum si rigorile unui climat mai aspru decat cel al Italiei si, am spune, mai sever decat cel al Dobrogei actuale: poetul deplora nu numai inghetarea vinului in urcior, ci si a apelor Istrului, adica ale Dunarii actuale (Trist, 3, 10, w. 23-30). Ovidiu documenteaza asupra indeletnicirilor bastinasilor, care practicau mai ales agricultura (Trist, 3, 8, v. 9; 10, w. 59-60 etc), dar si cresterea vitelor, in conditiile grele, create de atacurile barbarilor (Trist, 5,10, w. 23-24). Chiar si Ovidiu insusi a fost nevoit sa-si puna coiful in cap si sa ia sabia, ca sa apere Tomisul (Trist, 4, 1, w. 7l-74). Raporturile dintre tomitani si populatiile inconjuratoare, mai cu seama geti, sunt frecvent infatisate de Ovidiu. Desigur poetul s-a simtit profund alienat la Tomis. Cu toate acestea, treptat, el a sfarsit prin a se adapta partial. Subliniaza ca nu pe locuitori ii uraste - am aratat ca invatase si limba geta -, ci locurile unde fusese obligat sa vietuiasca (Pont., 4,14, w. 23-30 si 45-57). Ovidiu ofera informatii destul de precise despre anumite evenimente si realitati din Dobrogea antica. Astfel el este singurul care il consemneaza pe regele Rhoeme-talces si batalia de la Aegissus (Tulcea de azi), din anul 12 e.n., dintre romani si geti (Pont, 4, 7). De asemenea Ovidiu furnizeaza date valoroase cu privire la regele trac Cotys, admirator si ocrotitor al sau, el insusi poet, ca si despre viata culturala din Callatis (Mangalia de azi, Pont, 2, 9).
Stilul Tristelor si Ponticelor
Am remarcat sinceritatea si relativa spontaneitate a trairilor exilului. Dar, cum de asemenea am semnalat, in treacat, pot fi deslusite, in unele poeme sau in anumite aspecte ale elegiilor, reziduurile strategiei jocului doct si concomitent frivol. Referintele mitologice nu lipsesc nici in Triste si Pontice. Mai mult decat atat, cand uita de propriile tribulatii, Ovidiu isi mai ingaduie sa glumeasca si sa propuna calambururi. O elegie profund autobiografica se impune ca emblematica pentru cautarea noutatii, ineditului (Trist, 4,10). Poetul apeleaza aici la un stil enigmatic, bazat pe fraze obscure si constructii alambicate.
Nicaieri Ovidiu nu s-a distantat atat de sensibil de paradigmele clasice, n-a asumat in asemenea masura instrumentele unei scriituri barochizante si chiar romantice ante litteram. Lamentele ovidiene invoca modalitatile, am spune chiar cliseele, tristetii si nostalgiei romantice. El manuieste de altfel cu abilitaate arta descriptiilor pitoresti, care adesea se vor si exacte. Ovidiu concepe plecarea din Roma ca o moarte sau ca o inmormantare. S-a evidentiat ca semnele plecarii guverneaza intregul univers imaginar al elegiilor surghiunlui, incat isi subordoneaza semnele noptii, apei si mortii18. Vocabularul elegiilor este impregnat de termeni care sa ilustreze dureroasa traire a exilului: "nenorocire", casus, "durere", dolor, "a plange", fiere, etc. Nu lipsesc lexemele poetice, comparatiile, metaforele si metonimiile, expresiile alegorice, antitezele, anaforele, chiar hiperbolele. Virtuos al metricii, Ovidiu realizeaza o versificatie eleganta, intemeiata pe stihuri armonioase, fluente. Distihul elegiac dobandeste la Ovidiu un ritm desavarsit19. Ovidiu nu ajunge la o ruptura brutala si completa cu clasicismul, cu armonia preconizata de aceasta orientare stilistica nici macar in poezia exilului. Ovidiu deschide calea stilului nou, esteticii Imperiului in general, fara a abandona poetica explicita si implicita a clasicismului augustele.
Receptarea
Cum era si normal, Ovidiu s-a bucurat de un deosebit succes in timpul Imperiului. Versurile ovidiene devenisera atat de cunoscute, incat erau gravate pe zidurile caselor din Pompei. Ovidiu apare ca aproape cel mai popular poet al epocii augusteice in vremea Imperiului. Pe de alta parte, atat cei doi Seneca, cat si Quintilian fac elogiul lui Ovidiu. Seneca filosoful il cita frecvent, deoarece intelegea ca Ovidiu fusese un precursor al stilului nou. Chiar Tacit, il admira pe Ovidiu, iar Claudian, Rutilius Namatianus si Prudentius (supranumit un "Ovidiu crestin") au apelat la precedentul ovidian. in Evul Mediu, popularitatea lui Ovidiu atinge apogeul. Poemele ovidiene erau intens copiate in manastiri si elevii vremii alcatuiau rezumate ale Metamorfozelor '. Ovidiu a lasat numeroase ecouri in literatura Renasterii. Viziunea hedonista si idilica despre mitul clasic ca un cult al frumuseSii, pe care o preconizau pictura si poezia Renasterii, era inspirata de Ovidiu. Cervantes, Lope de Vega si Shakespeare l-au admirat si utilizat. Chenier, Goethe, romanticii si postromanticii, Baudelaire au indragit poezia ovidiana.
Cum era si firesc, datorita contactului poetului cu meleagurile noastre, Ovidiu a fost poetul latin cel mai intens studiat si tradus in Romania. Cea dintai talmacire romaneasca a unui text latin, publicata in 1679, la Sibiu, de sasul Valentin Franck, a cuprins sapte versuri ovidiene. Miron Costin a tradus si el cateva stihuri din Ovidiu. Cronicarul a utilizat motive ovidiene si s-a referit, in De neamul modoveni-lor, la soarta sulmonezului pe pamantul tarii noastre, la locul relegarii si la moartea lui. Dimitrie Cantemir cunostea temeinic opera lui Ovidiu, utilizat de el ca izvor istoric. Marele invatat s-a referit si el la viata, surghiunul si moartea poetului, in secolul al XlX-lea, Gheorghe Asachi a evocat exilul lui Ovidiu si unele versuri ale poetului. Diversi poeti, ca Adrian Maniu, Minai Beniuc si altii i-au inchinat poeme, iar Vasile Alecsandri, Nicolae lorga si Grigore Salceanu piese de teatru. Sigis * Ovidiu era uneori inchipuit ca un mag, un profet, un calugar, un sfant si un paladin. Circulau legende in legatura cu mormantul lui. mund Toduta i-a consacrat o simfonie, iar Nicolae Vermont si Corneliu Medrea reprezentari plastice.
Primele traduceri mai importante din operele ovidiene au fost realizate de Vasile Aron, in 1803, care a talmacit legende din Metamorfoze. De asemenea au talmacit in romaneste din Ovidiu, in secolul al XlX-lea, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Stefan Vargolici, Raoul de Pontbriant si altii, printre care si Mihai Eminescu (doua versuri, dar intentiona sa traduca mai mult). In secolul nostru, s-au publicat foarte numeroase talmaciri din Ovidiu, datorate Mariei Valeria Petrescu, lui Stefan Bezdechi, Nicolae Lascu, Petre Stati, G. Popa-Lisseanu, Eusebiu Camilar, Ion Florescu si Traian Costa, Alexandru Andritoiu, Theodor Naum etc. De asemenea au aparut numeroase lucrari stiintifice, articole, carti dedicate lui Ovidiu. in 1957, s-au sarbatorit la noi 2.000 de ani de la nasterea poetului. in 1970 a fost creata societatea stiintifica internationala "Ovidianum" prezidata de Nicolae Barbu, societate care a organizat mai multe congrese desfasurate la Constanta si la Sulmona 20.
Concluzii
Ovidiu n-a fost un poet de foarte mare valoare. El nu atesta forta expresiva, densitatea emotionala a lui Vergiliu sau Propertiu si nici luciditatea vibranta a lui Horatiu. Poezia sa erotica, dar si cea a Metamorfozelor si Fastelor sunt dominate de baletul jocului nonsalant si artificios, de detasare ironica si autoironica a poetului fata de propria tematica. Elegiile erotice si Ars amatoria traduceau un nonconformism moral si politic absolutizat si sfidau nu numai regimul augusteic, ci si lirismul consistent, relativ sincer, al poeziei latine anterioare. insa poezia exilului denota si conoteaza trairea vibranta a unei experiente de viata profund amare. Totodata Ovidiu documenteaza si informeazaa asupra legendelor greco-romane si sarbatorilor italice, ca si - mai ales - asupra vietii cotidiene si problemelor socio-politice ale Dobrogei antice. Pentru istoria patriei noastre, Ovidiu constituie un izvor de prima importanta. De aceea nu au exagerat prea mult cei ce l-au clasificat drept "primul poet roman".
Pe de alta parte, eleganta sprintara sau indurerata a lui Ovidiu poate interesa, poate destinde orice cititor modern. Ea poate chiar emotiona.