n5n17nt
Preliminarii

Adoptiunea si apoi moartea lui Nerva l-au surprins pe Traian in provinciile germanice, ramanand la frontierele de pe Rin, din Pannonia si de pe Dunare pana spre sfarsitul anului 99. Aceasta lunga stationare la frontiere a pregatit expeditiile sale de mare anvergura. Inainte de a se intoarce la Roma, in iarna 98-99 e.n., Traian incepe un turneu de inspectie, pe frontiera danubiana. In "Panegiricul" sau, publicat in timpul si dupa primul razboi dacic, Pliniu subliniaza ca astfel Traian intimida pe Decebal si ii zadarnicea orice plan de noua actiune ofensiva. In realitate, Traian urmarea, mai ales, sa verifice si sa consolideze capacitatea de lupta a legiunilor stationate in zona danubiana. Patru dintre acestea se aflau in Pannonia (I Adiutrix, XII Gemina, XIV Gemina, XV Apollinaris), trei in Moesia Superioara (IV Flavia, II Adiutrix, VII Claudia) si inca doua in Moesia Inferioara (I Italica si V Macedonica). Traian inspecteaza taberele acestor legiuni, fortele auxiliare si fortificatiile de la frontiera. Totodata, el intreprinde lucrari importante, cum ar fi: construirea sau numai terminarea construirii soselei de pe malul sudic al Dunarii, la Cazane, care prelungea de fapt unele amenajari rutiere mai vechi.
Cum atesta vestita inscriptie "Tabula Traiana", aceasta sosea s-a realizat prin taierea unor bucati de stanca iar podeaua sa a fost sustinuta de console de lemn fixate in malul pietros. Noi fortificatii au fost ridicate in mai multe locuri. Toate aceste actiuni faceau parte dintr-un plan de pregatire a vastei campanii intreprinse impotriva dacilor. Nici chiar declaratiile de pace, mentionate de Pliniu nu puteau insela pe nimeni.

Primul razboi dacic

Cauze:
- intentia lui Traian de a spala presupusa rusine rezultata din tratatul incheiat intre Domitian si daci.
- Pliniu se refera la dispretul dacilor fata de Imperiul Roman, prilejuit de stipulatiile tratatului, lucru dovedit de incursiunile in teritoriile romane.
- de asemenea, Criton semnaleaza ca Decebal umilise pe romani prin incheierea pacii din 89 e.n., considerand acest lucru ca pricina fundamentala a razboiului lui Traian si a cuceririi regatului dac.
Decebal a folosit clauzele tratatului pentru a-si spori capacitatea de lupta. Astfel el a atras in randurile armatei dace un numar mare de transfugi recrutati dintre militarii romani cei mai destoinici. Dacii si-au fortificat puternic cetatile si au fabricat masini de lupta eficace. Armata daca, pregatita de militari romani, deprindea tactica de lupta romana.

Cauzele imediate ale cuceririi Daciei sunt: a) de ordin politico-militar; b) de natura economica.

a) Cauze de ordin politico-militar.
- statul dac devenise prea puternic pentru ca romanii sa mai poata asigura securitatea deplina a frontierei danubiene.
- Traian avea intentia de a fauri in Europa estica o latinitate puternica, replica a celei create in Occident de Caesar si de August, Dacia urmand sa devina un bastion

avansat al acestei latinitati, in mijlocul vecinilor aprigi ai romanilor.
- apararea provinciilor balcanice de triburile migratoare. Totodata, el nu voia sa lase intreg estul Imperiului in sfera lingvistica-culturala elenica si spera sa creeze un rasarit latin, alaturi de cel grecesc.
- romanii doreau sa cucereasca toate statele civilizate de la frontierele lor, numite "lumea locuita", din care faceau parte si dacii. Prin acest lucru se urmarea de fapt cucerirea regatului part, principalul stat civilizat.
- Traian nu considera posibila o actiune de anvergura impotriva partilor, inainte de a-si fi asigurat spatele, adica inainte de a fi lichidat primejdia constituita de statul dac al lui Decebal.

b) Cauze de ordin economic
- aurul dacilor, bogatiile subsolului si solului dacic, al minelor si ogoarelor sale, au determinat in mare masura cucerirea Daciei, care astfel putea sustine material celelalte campanii.
- posibilitatea colonizarii unor noi teritorii promitea solutionarea partiala a unor deparitati sociale si devierea unor nemultumiri.
- linia Dunarii era mai usor de aparat decat o frontiera in interiorul Daciei. Experientele Imperiilor Bizantin si Otoman, dar si cele ale Imperiului Roman, o dovedesc.

Campaniile:
Decebal si-a creat un abil sistem de aliante, care a dus la formarea unei ample coalitii antiromane, din care faceau parte numeroase triburi dacice, germanice si sarmatice: indeosebi burii germanici si roxolanii. Se apreciaza ca el a concentrat impotriva lui Traian o

armata formata din 160.000 de luptatori (ceea ce la acea vreme insemna foarte mult), dintre care 140.000 erau daci si 20.000 proveneau din randurile aliatilor sai. Decebal a incercat de asemenea sa stabileasca o alianta cu partii, chiar daca nu cunosteau intentia lui Traian de a-i ataca, dupa cucerirea Daciei.
Pe langa construirea marelui drum militar si intarirea garnizoanelor si a fortificatiilor, Traian a sapat un canal lung de peste
3 Km pe malul drept al Dunarii, in zona dificil navigabila de la Portile de Fier, care urmarea sa asigure trecerea flotelor romane de pe Dunare (lucru atestat de descoperirea unei a doua "Tabula Traiana"). El si-a intarit armata si prin aducerea unor legiuni din alte teritorii care nu puneau probleme militare. Fortele auxiliare au fost intarite cu unitati neregulate, "etnice", recrutate din populatiile neromanizate, cum erau: maurii, asturii, sirienii, palmirienii, marcomanii, germanicii. Fortele romane utilizate in primul razboi dacic insumau 120.000 de militari.
Prima campanie incepe in 25 martie 101. Ajuns la Dunare, Traian trece fluviul pe un pod de vase pe la Lederata (in prezent Rama). Totodata, o a doua coloana romana a trecut Dunarea pe la Dierna (azi Orsova) cu scopul de a se uni ulterior cu principalele forte expeditionare.
In timp ce dacii se retrag adanc in interior, romanii inainteaza sistematic in Banat. Traian renunta la ideea unei inaintari rapide spre Sarmizegetusa deoarece o solie il informeaza ca burii si alti aliati ai dacilor (dacii din nord, care nu faceau parte din statul lui Decebal) cer incheierea pacii cu Decebal. Trupele romane croiesc drumuri, ridica poduri si inalta castre, care le asigura ocuparea ferma a tarii si

legatura cu provinciile de la sudul Dunarii. Fortele conduse de Traian inainteaza spre nord, pe la Arcidava (Varadia actuala), Centum Putea, dupa care se intorc spre est, de la Berzovia (Barzava) spre Ai(zi)zis (Pogonis), avand ca obiectiv principal Tibiscum. Aici se realizeaza jonctiunea cu fortele pornite de la Dierna. De aici patrund pe valea Bistritei, intr-un defileu ingust si paduros, numit Poarta de Fier a Transilvaniei. In acest lung culoar, la Tapae, are loc prima confruntare importanta intre cele doua trupe, invingatori iesind romanii. Dacii se retrag, fiind defavorizati de vreme, ca si romanii, si trimit solii de pace dar care sunt respinse.
Romanii patrund in depresiunea Hategului si incep cucerirea cetatilor dacice din munti, unde se aflau puternicele citadele de la Gradistea, Costesti, Blidaru si Piatra Rosie. Fortele lui Traian ajung in fata unei cetati, pe zidurile careia se aflau, infipte in pari, craniile prizonierilor romani, luati in timpul campaniilor lui Domitian. Datorita iernii Traian este obligat sa incetineasca si mai mult inaintarea, importante efective romane ramanand sa ierneze in Tara Hategului. Decebal profita de ragazul acordat de venirea iernii, incercand o diversiune menita sa ii oblige pe romani sa se retraga complet din Dacia. In acest scop, el a obtinut si sprijinul substantial al aliatilor sai. Aceasta diversiune s-a produs in iarna 101-102, in Moesia Inferioara. Zona de actiune a fost destul de larga, intrucat ingloba Dobrogea si nordul Bulgariei actuale. Fortele trimise de Decebal s-au unit cu burii coborati de-a lungul Carpatilor rasariteni si cu roxolanii lui Susagus, foarte bine inarmati. Atacatorii trec cu dificultate Dunarea, caci gheata se rupe sub greutatea lor si le pricinuieste pierderi serioase. Ataca zonele fortificate ale inamicilor slab aparate de auxiliari romani, pe care le

prada si jefuiesc, repurtand unele succese. Acest lucru determina imbarcarea lui Traian, impreuna cu o mare parte din unitatile din Dacia, care imediat ce debarca se angajeaza in lupta cu "barbarii". Au loc 3 mari ciocniri, soldate cu mari pierderi de ambele tabere. Cea mai importanta este cea de la Adamclisi, unde Traian a participat personal la batalie, rupandu-si propriile vesminte pentru a confectiona bandaje pentru raniti, si din care romanii au iesit invingatori. Astfel diversiunea moesiana este lichidata. Pentru consolidarea liniei Dunarii, imparatul lasa in Moesia Inferioara pe Laberius Maximus in fruntea unei legiuni. Intre timp, Decebal ataca trupele din Tara Hategului, slabind astfel si mai mult trupele romane.

A treia campanie are loc in primavara anului 102, cand romanii ataca din 4 directii. O coloana, condusa de imparat, ataca prin Transilvania, din valea Muresului, cetatile dacice din M-tii Orastiei. Inainteaza de-a lungul Apei Orasului (Gradistii) si cucereste una dupa alta cetatile dacice din munti. Este luata cu asalt fosta capitala a dacilor, cetatea de la Costesti.
O alta coloana romana patrunsese prin pasul Valcan, de-a lungul Jiului, si infransese pe daci in zona orasului Petrosani.
O a treia coloana patrunsese prin pasul Turnu Rosu, impunand dacilor pierderi grele si luand multi prizonieri. Aceasta coloana se uneste cu fortele lui Traian, continuand cucerirea cetatilor din munti. Pentru a infrange moralul dacilor si a le taia resursele, romanii parjolesc satele autohtone. A patra coloana atacase dinspre est sau nord-est, ocupand o cetate dacica in care se afla chiar sora lui Decebal. Si aceasta coloana face jonctiunea cu grosul fortelor romane conduse de Traian. Aceasta forta s-a confruntat cu armata dacica in apropiere de Sarmizegetusa. Initial romanii au fost pusi in deruta, dobandind foarte greu victoria cu ajutorul unor aristocrati daci tradatori.

Aceasta batalie, care epuizase ambele tabere, si venirea iernii, determina pe Traian sa-i acorde lui Decebal pacea solicitata, dar cu conditii foarte aspre pentru daci.

Pacea din 102

Pentru a respecta privilegiile senatului, Traian nu acorda dacilor decat un armistitiu. Dacii sunt obligati sa trimita o ambasada senatului la Roma, care incheie definitiv pacea cu ei. Dar aceasta pace stipula de fapt conditiile lui Traian.
- Decebal trebuia sa predea armele, masinile de razboi, tehnicienii si transfugii romani.
- sa-si demanteleze fortificatiile.
- sa cedeze teritoriile cucerite de romani.
- sa nu aiba alti prieteni si dusmani decat pe cei ai romanilor.
- sa nu mai recruteze ostasi in interiorul Imperiului Roman.
Xiphilin adauga ca Decebal a consimtit fara voie", si a primit pacea.
Astfel capacitatea de aparare a dacilor era considerabil redusa iar politica lor externa disparuse, fiind nevoiti sa se alinieze intereselor si actiunilor romane.Au fost distruse cetatile de la Piatra Rosie, Blidaru si Sarmizegetusa Regia. In ce priveste teritoriile ocupate de romani si cedate prin tratatul de pace, acestea includeau o portiune din Tara Hategului, sudul Banatului, teritorii din Oltenia si zone intinse din Muntenia si sudul Moldovei, ce au fost incorporate Moesiilor romane. Romanii au lasat si cateva garnizoane in diferite puncte esentiale ale teritoriului ramas lui Decebal, pentru a supraveghea aplicarea tratatului de pace. Ulterior aceste forte de ocupatie au fost retrase,

dar pentru daci conditiile de pace ramaneau inca zdrobitoare. Intorcandu-se la Roma, in decembrie 102, Traian primeste numele de Dacicus, sarbatorindu-si totodata si triumful. Apar primele emisiuni monetare, ce il prezinta, pe Traian intr-o cvadriga triumfala, Dacia in genunchi si oferind un scut lui Traian, un dac prosternat inaintea unei figuri ce simboliza senatul, pe langa numeroase imagini ale trofeelor imparatului. Prin acest lucru, Traian urmarea sa pregateasca opinia publica in vederea celui de-al doilea razboi dac.

Al doilea razboi dacic

Pregatirile

Traian, care fusese obligat de starea resurselor sale sa acorde dacilor pacea din 102 e.n., incepe sa-si intareasca sensibil linia Dunarii si teritoriile dacice ocupate. Personalul de conducere al provinciilor de la granita cu statul dac este improspatat. Garnizoanele romane sunt pretutindeni intarite si mai ales in Moesia
Inferioara, pentru a se evite o noua diversiune ca cea din iarna anilor 101-102. Sunt sporite si bine antrenate trupele romane din Oltenia si Banat. In vederea asigurarii comunicarii intre cele doua maluri ale Dunarii, Traian ordona construirea unui pod permanent de piatra, la Drobeta, punct care controla mai multe drumuri de acces spre centrul statului dac. Astfel, Apollodor a edificat intre 103 si 105, un pod de piatra de dimensiuni gigantice pentru antichitate. Podul avea o

lungime de peste 1000m (1135m), era sustinut de 20 de picioare de piatra, iar la capete avea portaluri monumentale si bolti cu o deschidere de 33m. Dar aceste lucruri nu-i putea scapa nici lui Decebal. Xiphilin relateaza ca Decebal ordona sa se fabrice arme, primeste din nou transfugi romani, trece la refacerea cetatilor distruse si la ridicarea unor fortificatii. Sunt construite noi incinte pentru cetatile de la Blidaru si de la Piatra Rosie si este refacut sistemul de aparare al celei de la Costesti (distrus in 102). Totodata, Decebal trimite solii la vecinii sai spre a propune constituirea unei mari coalitii antiromane, ataca pe iazygi, aliatii Romei, si le ocupa unele teritorii (Banatul vestic, care fusese anexat iazygilor dupa primul razboi dacic). El respinge ultimatumul roman care ii cerea sa predea armele si transfugii angajati de el si trece la atac, in primele luni ale anului 105, bazandu-se pe efectul surprizei, cu toate ca stia ca are sanse de izbanda mai mici decat in razboiul din 101.

Inceputurile celui de-al doilea razboi

Dacii declanseaza in mod practic ostilitatile numai dupa ce primisera si respinsesera ultimatumul roman, destinat sa-i dezarmeze si sa le stopeze pregatirile de razboi. Decebal ataca garnizoanele romane de pe teritoriile cedate in 102 si intinde o cursa lui Cneus Pompeius Longinus, fost guvernator in Moesia Superioara si in Pannonia (in 98 e.n) , care comanda o parte din fortele romane. Longinus este facut prizonier si Decebal se angajeaza sa-l restituie in schimbul retragerii lor la sudul Dunarii si redobandirii teritoriilor anexate in urma primului razboi dacic. Dar Longinus se sinucide si astfel ii rapeste lui Decebal orice instrument de presiune asupra romanilor.

Ofensiva dacilor se desfasoara in iarna tarzie si in primavara anului 105, inainte de declansarea oficiala a razboiului. Unele zone ocupate de romani au cazut in mainile dacilor, astfel incat fortele lor au inregistrat un succes partial. Totusi vasta coalitie antiromana, de la Dunare la Eufrat, n-a luat nastere. Xiphilin reliefeaza ca numerosi daci au trecut din nou de partea lui Traian. Senatul declarand razboi dacilor, Traian riposteaza fata de intentia lui Decebal, care incalcase ireparabil conventiile. Astfel, el aduna la Drobeta forte mai numeroase decat cele intrebuintate in primul razboi dacic si isi alcatuieste un stat-major format din generali si guvernatori importanti. Decebal, prin intermediul unor transfugi incearca sa-l ucida pe imparat dar acestia sunt prinsi inainte de a putea infaptui atentatul. Trecerea lui Traian peste Dunare are loc pe podul nou construit la Drobeta. Marsul trupelor romane se desfasoara prudent si foarte lent pe teritoriile ocupate inca din 101 si 102, unde numeroase lucrari de fortificatii, drumuri si poduri sunt din nou efectuate. Se pare ca Traian nu a patruns pe teritoriile ramase in stapanirea lui Decebal decat in primavara anului 106, cand a inceput marea ofensiva propriu-zisa. Din Oltenia, unde a iernat, el a atacat pe mai multe fronturi decat in 102, incercand sa-l prinda pe Decebal intr-un cerc, eliminand astfel, posibilitatea unei diversiuni.

Cucerirea Sarmisegetuzei

Cu o forta militara considerabila, care se apropia de 200.000 de oameni, romanii au avansat pe 5 sau 6 coloane. O prima coloana a inaintat pe valea Cernei si ulterior, trecand pe la Tibiscum, a patruns prin Poarta de Fier a Transilvaniei si pe la Tapae in depresiunea Hategului; a urcat apoi

spre valea Muresului, de unde a coborat catre Sarmizegetusa. O a doua coloana a intrat in Transilvania pe valea Jiului, prin pasul Valcan. In drumul sau, pe malul stang al Jiului, se afla castrul de la Bumbesti, construit probabil in timpul primului razboi dacic.

A treia coloana, condusa de Traian insusi, a construit un drum pe valea Oltului, protejat de fortificatii puternice si a patruns in Transilvania, pentru a ataca dinspre est "redutele" dacice din M-tii Orastiei. A patra coloana a plecat de la castrele romane ridicate in Muntenia in cursul primului razboi si a patruns in Tara Barsei prin trecatoarea Bran. A cincea coloana a intrat in Tara Barsei prin pasul Bratocea. Dar este posibil ca o a sasea coloana, dupa ce inaintase pe valea Siretului, sa fi patruns in
Transilvania, printr-unul din pasurile Carpatilor Orientali. Primele trei coloane urmarea sa atace cu prioritate cetatile dacice din Muntii Orastiei, zona in care si-au unit fortele. Coloanele intrate in Tara Barsei au venit ulterior sa intareasca trupele din sud-vestul Transilvaniei.
Inaintarea romanilor a fost mai rapida, dar s-a realizat de asemenea sistematic, cu precautie, necesitand constructii de drumuri si fortificatii. Trupele care au atacat in M-tii Orastiei au purtat lupte crancene si sangeroase:
- caci dacii incercau prin toate mijloacele sa-i opreasca - reusind sa ocupe cetatile de la Costesti, Blidaru si Piatra Rosie. Din nou Decebal este tradat de o fractiune din poporul sau care se supune lui Traian. Grosul fortelor lui Decebal este obligat sa se inchida in capitala statului dac, Sarmizegetusa Regia, aflata pe Dealul Gradistei la 1200 m inaltime. Aceasta cetate constituia si

obiectivul principal al inaintarii lui Traian. Astfel a inceput asediul Sarmizegetusei, in vara anului 106 e.n. Primul asalt roman este respins. Dar romanii isi construiesc o fortificatie paralela cu cetatea daca si taie dacilor alimentarea cu apa. O parte dintre daci se predau, fiind istoviti de sete iar altii reusesc sa scape. Cetatea este invadata, fortificatiile sunt distruse, impreuna cu asezarile civile, iar incinta sacra este incendiata. Acest lucru reprezenta inceputul "tragediei" poporului dac si o noua cucerire romana.

Lichidarea rezistentei dacilor

Totusi razboiul nu s-a incheiat definitiv cu ocuparea si distrugerea Sarmizegetusei. Impreuna cu putinii luptatori, Decebal profitase de confuzia creata de patrunderea romanilor in cetate pentru a se salva si a incerca sa organizeze noi linii de rezistenta. El s-a retras spre NE, cu fortele de care mai dispunea sau pe cele pe care le stransese in graba, in cetatile dacice din Transilvania.
Xiphilin ne spune ca, intre timp, romanii descoperisera tezaurul lui Decebal, ascuns de acesta in albia raului Sargetia, aflat in apropierea Capitalei regale, cu ajutorul lui Bicilis, confidentul lui Decebal, care il tradase. Decebal incearca sa ajunga in Carpatii Orientali pentru a continua lupta cu ajutorul bastarnilor si al roxolanilor. Dar un detasament de cavalerie romana il urmareste in zona Harghitei actuale si ataca mica trupa care il insotea. O scena de pe Columna ni-l prezinta cum se sinucide, la radacina unui stejar taindu-si gatul cu o sabie incovoiata. Ulterior razboiul se limiteaza la

operatii de curatire, conduse de Traian din tabara sa de la Porolissum. Detasamente de auxiliari urmaresc pe fugari in Carpatii
Orientali si iau prizonieri. Alaturi de daci se angajeaza in unele grupuri de bastarni si sarmati. Dar in mai putin de 2 luni orice rezistenta inceteaza.
La 11 august 106 razboiul era incheiat in mod oficial; o diploma militara descoperita la Porolissum atesta ca la data respectiva Dacia fusese proclamata provincie romana. Astfel Dacia lui Decebal dispare, nascandu-se o noua Dacie strict controlata si organizata de romani.