u3e6ei
Aºa cum am aratat pe tot parcursul acestei lucrari prima etapa a teoriei capitulaþiilor incepe odata cu momentul in care „statutul Þarii
Romaneºti faþa de Poarta s-a conturat ºi precizat, in liniile sale fundamentale, inca din deceniile 3-4 ale secolului al XV-lea, practic dupa 1420, dar s-a completat cu noi elemente dupa 1462 ºi s-a stabilizat
in jurul lui 1480. Dupa modelul acestui statut, otomanii vor cauta sa reglementeze ºi raporturile lor cu Moldova lui ªtefan ºi a urmaºilor sai,
in special dupa 1484-1486, iar dupa modelul statului ambelor þari, pe cel al principatului Transilvaniei dupa 1541”1.
Astfel in secolele XV-XVI, „capitulaþiile” (tractatele) iºi traiesc prima etapa2 adica stabilirea raporturilor intre Principate ºi Poarta pe baza „evoluþiei raporturilor de forþa dintre contractanþi”3 . Din aceasta etapa ramane tradiþia unei autonomii ºi a unor tratate garantand aceste privilegii. Aceasta amintire ce ramane nu doar in Þarile Romane ci in
intreg spaþiu european: care considera „statutul politico-juridic al Þarilor
Romane (...) cazul cel mai tipic de autonomie statala faþa de Poarta ºi, tocmai de aceea, a fost invocat ºi solicitat ca model de cazacii lui
Hmielniþki ºi chiar de raguzani la mijlocul sec. al XVII-lea, precum ºi de sarbi la inceputul sec. XIX-lea”4 .
Dupa secolele XVI ºi XVII, secole de acþiune militara ºi diplomatica energica, þarile romane reuºesc sa iºi salveze individualitatea
ºi sa faca cunoscute in intreaga Europa drepturile lor5 .

La finele acestei perioade in opera lui Miron Costin, Ion Neculce,
Nicolae Milescu, Dimitrie Cantemir, Constantin Cantacuzino -; stolnicul,
Radu Popescu, ideea capitulaþiilor apare clar sub forma unor inþelegeri -; a unei paci cu turcii, incheiata prin acordul intregii þari ce garanteaza autonomia, domnia ºi instituþiile þarii, limba ºi biserica ºi graniþele. Pentru ca la Dimitrie Cantemir ideea capitulaþiilor sa fie la fel de clara ºi dezvoltata pe cat va fi la jumatatea sec. XVIII: la Congresul de la Focºani6.
Instaurarea domnilor fanariote va provoca o cezura prin violenþa
ºi masuri antiromaneºti in lupta pentru respectarea capitulaþiilor.
Reprezentand ei insuºi o incalcare a privilegiilor principatelor romaneºti, domnitori fanarioþi, nu sunt intotdeauna foarte dornici sa apere autonomia
þarilor pe care le conduc invocand drepturi vechi ale acestora care pot fi oricand folosite ºi impotriva lor.
Din aceasta pauza, care nu e in nici un caz atat de masiva ºi completa pe cat s-ar putea crede jumatatea sec. XVIII produce o rasturnare completa aceste documente reaparand in circuitul diplomatic internaþionale ºi romano-turc cu prevederi reale ºi cu o formula neobiºnuita, pentru turci, dar acceptabila atat pentru noi cat ºi pentru intreaga Europa. Din acest moment „vechile tratate” reincep a produce efecte juridice. Aºa cum s-a aratat pana acum in istoriografia noastra7, viziunea romaneasca este aceea a unor contracte durabile, bilaterale cu drepturi ºi obligaþii reciproce respectate de ambele parþi, viziune de tip bizantin, roman ºi european8.
In plata tributului vazandu-se doar o rascumparare a pacii, o garanþie a contractului, un semn de bunavoinþa ce nu afecteaza suveranitatea þarii9.
„Statul tributar iºi pastra autonomia interna ºi o anumita libertate
in relaþiile internaþionale, fiind insa obligat sa plateasca in mod regulat

Aceasta situaþie era in tehnologia diplomatica islamica sancþionata prin eliberarea unui hatiserif sau hatihumaiun, „act unilateral exprimand voinþa sultanului, prin care i se facea o notificare, somaþie sa plateasca un anumit tribut. Daca statul vizat se conforma acestei somaþii ºi platea regulat tributul ºi indeplinea celelalte obligaþii. Poarta considera pentru moment, ca pacea era rascumparata ºi se abþinea de la acþiuni militare”11.
Autorii mai vechi de drept internaþional, ocupandu-se de situaþia statelor tributare, subliniau aceasta particularitate care consta in pastrarea suveranitaþii statului tributar deºi plata tributului era o dovada a slabiciunii lui12 .
In intreaga perioada a sec. XVIII ºi XIX una dintre cele mai obiºnuite comparaþii facute intre rolul ºi prerogativele principatelor in
Imperiul otoman era aceea cu Sfantul Imperiu roman de neam german.
Din punct de vedere juridic13 sfantul imperiu preluase normele de drept romane in care exista prevazuta situaþia de stat clientelar14.
Acest stat nu era considerat parte integranta a imperiului (vezi Iudeea
63 i.Hr. -; 69 d. Hr. sau Palmyra 120 d.Hr. -; 175 d.Hr etc.), beneficia de existenþa instituþiilor sale naþionale, a legislaþiei, libera practica a religiei,
intr-un cuvant completa autonomie, trupele romane aveau doar dreptul de trecere, iar procesele intre cetaþenii romani ºi cei ai statului respectiv se judecau conform jurisdicþiei statului in cauza, nu celei romane.
In schimb se renunþa la dreptul la o politica externa proprie garanþia sine-qua-non a realizarii acordului ºi declararii poporului respectiv ca
„Socius et amicus populus romanus” (prieten ºi aliat al poporului roman) tributul, sa se abþina de la orice act de ostilitate faþa de Imperiul otoman
ºi, in general, sa se integreze in politica externa a Porþii”10 .

fiind de a avea drept prieteni pe prietenii Romei ºi de duºmani pe duºmanii ei. Plata tributului intalnindu-se, dar nefiind obligatorie. Trebuie aratat ca deºi jurisprudenþa romana considera aceasta stare ca durabila
ºi oficializa printr-un decret unilateral al senatului (asemanare cu practica orientala) in realitate ºi aceasta situaþie era una temporara depinzand de raporturile de forþe.
ªi Dacia a fost un regat clientelar, dar a fost atacata ºi cucerita, regatul evreilor a suferit o permanenta reducere a drepturilor pentru ca
in 69 d.Hr. in urma unei rascoale sa ii fie anulat statutul de regat ºi transformat in provincie romana, la fel ºi Palmyra cucerita ºi distrusa de
Aurelian in 174.
Deci o astfel de stare apare oricand a sta mai degraba sub imperiul forþei decat al dreptului. Sfantul Imperiu Roman iºi va constituii ºi el o jurisprudenþa bazata pe necesitatea menþinerii unei existenþe cat de cat reale ºi funcþionabile. Astfel se considera ca cele 380 de state ce il alcatuiesc sunt state suverane posedand propria lor organizare interna, autonomie religioasa (definitiv smulsa abia in 1648 -; la pacea de la
Westfalia, dar inceputa a fi aplicata inca din vremea lui Carol Quintul
(1500-;1558 pe baza principiului: religia principelui, religia naþiunii”) ºi autoconducere conform propriei tradiþii. Obligaþiile acestor state sunt de a participa financiar la gestiunea imperiului, participarea la dieta imperiala ºi la colegiul principilor ºi implicit la alegerea imparaþilor.
La fiecare alegere de imparaþi se eliberau aºa numitele Capitulaþii electorale ce prevedeau diversele ingradiri ale puterii imperiale.
Ca urmare puterea suprema in fiecare stat aparþinea „seniorilor locali” care iºi organizau teritoriile dupa bunul lor plac infiinþand armate, sisteme financiare ºi de impozit ºi instituþii politico-administrative complet independente.
Apare deci clar ca termenul de capitulaþie dat actelor romaneºti de privilegii provine tocmai de la aceste capitulaþii. Insaºi primele acte otomane eliberate unor beneficiari occidentali avand aceasta forma de emitere unilaterala ºi de acordare de privilegii au fost numite capitulaþii de catre occidentali sub influenþa actelor din Sfantul Imperiu Roman. Astfel ca acest termen de capitulaþii, deºi considerat ºi cu argumente destul de

Pentru ambele parþi inseamna acte de privilegii unilaterale, dar totuºi negociate ºi cuprinzand opiniile ambelor parþi, cu un caracter destul lipsit de durabilitate (acest termen e folosit in legatura cu situaþia noastra, la
1676 de francezul. La Croix, 1684, Eraumus Francisci englezul Rycaut -;
1668 etc.). Aºa ca pentru realitatea actelor emise in secolele XV-XVI de catre Poarta domnilor romani aceasta denumire este poate potrivita chiar daca naºte confuzii cu termenul de capitulaþii acordat puterilor europene.
Pentru efectul juridic dorit de iniþiatorii acestor acte, termenul de tratate este cel mai corect, deoarece el are un element mult dorit de cele doua parþii bilateralitatea, caracterul de contract, clar.
In ceea ce priveºte asemanarea intre situaþia juridica a þarilor noastre ºi cea a statelor componente ale Sfantului Imperiu se impun cateva precizari:
1) Þarile Romane nu beneficiau de dreptul de a il alege pe suveranul turc, precum statele imperiului. Nu participau la operaþiunile de guvernare sub nici o forma.
2) Exploatarea financiara ºi economica a Principatelor era enorma,
in spaþiul german nu exista ceva similar monopolului turcesc asupra comerþului þarilor romane.
3) Statutul juridic al Statelor din Sf. Imperiu a cunoscut permanent un regim larg, permiþand ºi stabilirea de relaþii diplomatice ºi existenþa de armate naþionale care nu erau obligate la a lua parte la campaniile imperiului ºi nici nu exista un regim de supraveghere militara asemanator cetaþilor turceºti de pe Dunare.
In plus dupa 1648 supunerea acestor state la imperiu devine aproape complet formulata in timp ce strangerea in chingi a
Þarilor Romane se accentueaza dupa aceasta data.
4) Suveranii statelor imperiului nu sunt aleºi de imparat ºi nici nu primesc obligatoriu o sancþiune a alegerii lor de la acesta, cazuri de cumparare a tronului precum in Þarile Romane nu se intalnesc. solide ca impropriu15 este in fond mult mai aproape decat am fi crezut atat de realitatea primelor ahidnamele date principatelor cat ºi de cutuma europeana.

Din toate aceste puncte de vedere chiar ºi juriºtilor straini (vezi
Thibault -; Lefebvre16 ) acest model li s-a parut destul de neaplicabil
þarilor romane fiind in unele lucrari inlocuit cu modelul relaþiilor intre statul papal ºi regatul Neapolelui17 .
Astfel in secolul al XI cand normanzii cucerisera Sicilia ºi eliberasera sudul Italiei de sub stapanirea ºi respectiv ameninþarea arabilor ei facusera acest lucru cu consimþirea papei. Acesta ulterior a recunoscut regatul infiinþat de normanzi in regiune ºi in schimbul unei sume de bani ce urma a fi varsata anual de regii de la Palermo ºi a recunoaºterii lui ca suzeran nominal ºi a oferirii unui ajutor militar la ceas de nevoie a dat o bula de recunoaºtere a regilor normanzi18 (1060) act ce trebuia reinnoit la fiecare nou suveran normand. Aceasta situaþie a fost perpetuata pana la cucerirea napoleoniana a peninsulei ºi alungarea
Burbonilor din insula ºi inlocuirea lor cu Joachim Murat care a refuzat sa se conformeze vechiului obicei ºi ulterior dupa revenirea lor acelaºi lucru l-au facut ºi Bourbonii spanioli (Ferdinand al VIII-lea).
Acest sistem apare mult mai aproape de cel romanesc deoarece:
(1) Ambele state iºi menþin integritatea.
(2) Este prevazuta o contribuþie financiara doar pentru recunoaºterea domniei, nu exista insa monopol economic.
(3) Statul napolitan e supus doar ca suzeran papei ºi nu statului, la fel domnii romani faþa de imparat.
(4) Necesitatea acordarii de ajutor militar este prevazuta.
(5) In contul acestor obligaþii apare completa autonomie interna ºi chiar o libertate diplomatica (similara cu cea a Þarilor Romane).
(6) Este prevazuta completa libertate religioasa (in regat erau musulmani, evrei, catolici, creºtini rasariteni (ortodocºi) ºi un control strict al bisericii din regat exercitat de regii de la Palermo19 -; exact ca in cazul voievozilor romani.

La aceasta se adauga existenþa particulei „Dei graþia” -; prin mila lui Dumnezeu ºi autoritatea juridica suprema in regat indiferent de parþile aflate in discuþie. Ca urmare acest model apare pe drept cuvant mult mai apropiat de realitaþile romaneºti decat cel al Sfantului Imperiu.
Singurele diferenþe provin din faptul ca puterea militara ºi economica a suzeranului nominal: papa era mult mai redusa decat cea a statului protejat: Neapole. Ca urmare cu excepþia secolelor XII-XIII cand papalitatea mai dispunea de puteri militare ºi politice ridicate ºi implicit a intervenit in forþa in problemele regatului20, perioada urmatoare a fost una mult mai liniºtita, de status-quo in care primejdiile pentru regatul Neapolelui nu au mai venit din partea puterii suzerane ci a altor state din regiune.
Trebuie ilustrat ca aceasta dezbatere asupra unui model juridic sau altul nu e catuºi de puþin atat de nefolositoare pe cat ar parea la prima vedere. Sa nu uitam ca in sec. XVII-XVIII ne aflam inca in faþa unei societaþi medievale, þinand inca la cutumele romane ºi avand nevoie spre a inþelege situaþiile diferite, de exemple familiare: Statul Neapole sau Sf. Imperiu. Facand abstracþie de aceste comparaþii, diplomaþii europeni ºi intelectualitatea timpului ar fi avut mari probleme in a inþelege statutul principatelor ºi implicit in a le asigura sprijinul ºi integra in planurile ºi tratatele lor. Acestei nevoi de similaritate, de legatura cu o situaþie cunoscuta ii datoram de fapt ºi termenul de capitulaþii acordat actelor de privilegii -; arhidnamele -; date de Poarta, Þarilor Romane.

Aºa cum am aratat acest termen vine din mediul Sfantului Imperiu ºi a fost folosit ºi pentru actele date de Poarta ca privilegii comerciale þarilor occidentale.
Sa lamurim un pic confuzia intre cele doua tipuri de capitulaþii, cele economice, date puterilor occidentale ºi cele politice, date Þarilor
Romane.
In primul caz, capitulaþiile catre puterile occidentale au fost date pentru prima oara Franþei in vremea lui Soliman Magnificul (1521 -;
1566) au urmat cele date Austriei (1718) ºi (1747), Suediei (1737),
Regatului Neapole (1740), Danemarca (1746); Toscana (1747), Prusia

(1761); Spania (1782), Rusia (1783), Sardinia (1823), Belgia (1838),
Portugalia (1843), Bavaria (1870)21.
La originea acestor acte sta in primul rand interesul economic
„dezvoltarea comerþului e in mod incontestabil la originea capitulaþiilor”22.
Aceste acte, aºa cum le cunoºtea Europa aveau „un caracter personal ºi provizoriu”23.
Totuºi ele puteau fi oricand dezvoltate conform interesului puterii beneficiare: „In ciuda preciziei textului, capitulaþiile se pot preta - la limita bunei credinþe -; la interpretari divergente”24.
Pentru puterile europene ele constituiau astfel o arma redutabila
in jocul lor antiotoman: „Protejarea autohtonilor a fost arma cea mai redutabila pe care puterile rivale Porþii au indreptat-o (prin capitulaþii -; n.n.) contra suveranitaþii Imperiului otoman”25.
Cea mai larga capitulaþie, care a fost ºi prima -; cea franceza (care ulterior a ºi slujit de model celorlalte puteri la negocierile cu Poarta in vederea obþinerii unor privilegii similare) prevedea in mare:
-; protectoratul religios asupra creºtinilor de rit latin -; catolic ºi asupra teritoriilor socotite sacre -; Ierusalim.
-; clauza naþiunii celei mai favorizate pe taram economic imunitate juridica pentru cetaþenii statului respectiv pe teritoriul imperiului26.
Iniþial prima opinie faþa de confuzia capitulaþii romaneºti -; capitulaþii occidentale a fost aceea ca datorita unei vagi asemanari de conþinut, unei identitaþi de titlul -; arhidname -; hatiºerif -; ºi de emitent pentru mai multa uºurinþa diplomaþia europeana a preluat acest termen
in defavoarea celui romanesc de tratat sau privilegiu.
Enorma literatura adresata problemei capitulaþiilor ar fi permis o mai uºoara orientare in problemele romaneºti, europenilor: „vasta literatura esenþial juridica consacrata capitulaþiilor e in ansamblu copleºitoare”27 aprecia ºi Thobie.

Aceasta idee trebuie reformulata ºi completata cu o alta: anume ca aceasta confuzie era voita.
Tocmai existenþa unei imense literaturi juridice consacrata subiectului, a unei practici de aproape 300 de ani cu capitulaþiile ºi a interesului clar al tuturor puterilor vecine imperiului ºi Þarilor Romane sau cu interese in zona de a intervenii activ in afacerile Porþii in regiune facea extrem de convenabila asimilarea actelor furnizate de romani cu celebrele capitulaþii occidentale.
Ele asigurau practic, aºa cum a aratat ºi Thobie, posibilitaþi nelimitate de continua largire ºi intervenþie. Un joc diplomatic enorm se deschidea, acceptarea termenului de tratat ar fi asigurat intr-adevar respectarea scrupuloasa a cererilor patrioþilor romani, dar atat, nici o alta speranþa de viitor. Un tratat obliga ºi e incheiat pe o perioada definitiva, numai o rupere a lui il poate modifica. Capitulaþiile in schimb sunt maleabile, permit in primul rand urmarirea interesului celui care are puterea nu atat al statului care le-a eliberat ºi al beneficiarului.
Termenul de capitulaþii era complet impropriu pentru actele date de patrioþii romani ºi totuºi el va fi folosit de intreaga Europa ºi nu doar din motive de comoditate, ci in primul rand de interes.
Romanii iºi ilustrasera drepturile prin tratate: adica „prin convenþii scrise, incheiate intre doua sau mai multe state, prin care se stabilesc relaþiile reciproce dintre ele, condiþiile incheierii unei paci etc.”28 Acte bilaterale, durabile, ferme ceea ce nu convenea interesului rus sau european. Termenul de capitulaþii ce nu avea nici una din caracteristicile de mai sus era prea fals spre a fi perpetuat daca nu ar fi existat motive temeinice pentru aceasta: interesul, posibilitatea de a exercita continue presiuni asupra Porþii prin aceste acte oricand transformabile.
Tratatul de la Kuciuk-Kainargi care dadea dreptul principatelor la a se bucura de toate scutirile ºi privilegiile din vremea sultanului Mehmed
IV a fost in fond prima incluziune a capitulaþiilor intr-un acord internaþional
(aºa cum am vazut ele fusesera incluse in 1711 la Luþk, dar intr-un tratat moldo-rus ºi nu unul intre doua mari puteri). Aceasta includere era destul de vaga, nu se preciza care erau acele drepturi ºi nici nu se indica un act

in care ele erau conþinute. Hatiºeriful din 1774 apare ca mult mai interesant clarificand care erau aceste drepturi in viziunea Porþii, dar el era practic o capitulaþie -; politica in stilul cu care Europa se obiºnuise ºi nu satisfacea cererile nici ale romanilor, nici ale Rusiei.
Convenþia de la Ainali -; Kavak (10 martie 1779)29 deºi a fost semnata spre a clarifica aceste nelamuriri a eºuat in fapt. Ea nu a adus un plan punctual, care sa arate ce sunt aceste privilegii (deºi acte care sa le ilustreze existau, dar aºa cum am demonstrat nu privilegiile in sine erau scopul Rusiei sau al puterilor europene cat de a dobandii ele insele puteri in a intervenii in afacerile interne ale Porþii).
Convenþia s-a mulþumit in a reafirma dorinþa parþilor de a se conforma tratatului de la Kuciuk-Kainargi (ceea ce insemna ca hatiºeriful) din 1774 nu restabilise complet drepturile din vremea lui
Mehmed IV) ºi a da Rusiei, in locul „dreptului de a vorbi in favoarea
Principatelor” un drept mai direct, de „intercesiune”30, de intervenþie.
Drept urmat de senedul din 1783 (1784 dupa Vacarescu, data citirii lui
in Principate)31.
Tratatul de pace de la Iaºi din ianuarie 179132 a reiterat prevederile de la Kucuk Kainargi ºi Ainali Kavak ºi a forþat Poarta sa recunoasca tractatele „de privilegii” ale þarilor romane in „cartea de lege -; Kanunname sau legea noua (Kanun-i-cedid). Aceasta cuprinde 28 de articole comune pentru ambele principate ºi stabilind obligaþiile materiale faþa de Poarta
(cu indicarea naturii, plaþii ºi cuantumului) modul de numire al domnitorilor, normele supuºilor otomani in relaþiile cu Þarile Romane.
„Din document rezulta autonomia de care se bucura Þara
Romaneasca ºi Moldova in ceea ce priveºte relaþiile lor cu Imperiul otoman”33 totul (inclusiv recunoaºterea acestor vechi tratate centrat in cuvintele-cheie: „Þara Romaneasca ºi Moldova fiind, din trecut ºi pana acum, slobode in toate privinþele, prin separare la cancelarie ºi prin interzicerea calcarii lor cu piciorul”34 .

Din acest moment invocarea „tractatelor” de privilegii, a capitulaþiilor politice se putea baza pe aceasta recunoaºtere a Porþii, dar era din nou o recunoaºtere unilaterala ºi nu o sancþiune intr-un tratat internaþional. Ca urmare a nemulþumirii din Principate ºi a dorinþei Porþii de a evita printr-un condominium romano-otoman viitoarele intervenþii ruse, la 17/29 august
1802 se elibereaza un nou hatiserif ce stabileºte haracul la 619 pungi de bani.
Peste aceste obligaþii nu se mai poate solicita nimic, interdicþia de a practica comerþul fara aprobare ºi de a avea proprietaþi ºi a se stabilii
in þara pentru turci ºi durata domniei stabilita la 7 ani35 .
Deºi apar cateva noi privilegii ºi se anunþa din nou ca astfel de privilegii existau in actele din vechime totuºi situaþia ramane neschimbata
in privinþa capitulaþiilor36.
Primii care vor face pasul de a le trece (intr-o forma ocolita) intr un tratat vor fi ruºii care la articolul 5 al tratatului de la Bucureºti fac sa fie notat ca „Inalta imparaþie sa respecte documentele ºi seneturile cu privire la privilegiile Þarii Romaneºti ºi Moldovei, care au fost incheiate pana la inceputul razboiului”37.
Urmatorul pas va fi facut la 1822 cand Poarta va anunþa restabilirea domniilor pamantene ca o urmare a vechilor drepturi ale Þarilor Romane.
Rusia va relua ºi ea in acest caz lupta pentru capitulaþii notand in convenþia din 25 septembrie /7 octombrie 1826 de la Cetatea Alba
(Akerman) la articolul III „Sublima Poarta se angajeaza in mod solemn sa respecte numitele privilegii, tratate ºi acte, cu orice prilej, cu cea mai scrupuloasa fidelitate ºi fagaduieºte sa reinnoiasca intr-un rastimp de 6 luni de la ratificarea prezentei convenþii hatiºerifurile din 1802 care au specificat ºi garantat insaºi aceste privilegii”38.

Intr-un act separat referitor la cele doua Principate se prevedea: respectarea deciziilor luate „in privinþa menþinerii privilegiilor ºi, in special, in privinþa respectarii clauzelor ºi articolelor inserate in prezentul

act”39. Toate celelalte drepturi ºi privilegii ale principatelor Moldovei ºi
Valahiei ºi toate hatiseifurile care le privesc vor fi menþinute ºi respectate40.
Era de acum o schimbare clara, tratatele din trecut, orice forma ce asigura vreun privilegiu principatelor era astfel recunoscuta de cele doua puteri. De acum „capitulaþiile politice” date de Poarta. Principatelor
ºi refacute la 1772 erau o parte a dreptului internaþional.
Nici trei ani mai tarziu, la Adrianopol, acest lucru era recunoscut acum in clar; „Principatele Moldovei ºi Valahiei punandu-se, in urma unei capitulaþii sub suzeranitatea Sublimei Porþi ºi Rusia garantandu-le prosperitatea, este de la sine inþeles ca ele iºi vor pastra toate privilegiile
ºi imunitaþile care le-au fost acordate, fie prin capitulaþiile lor, fie prin tratatele incheiate intre cele doua imperii sau prin hatiseifurile date in diverse momente”41 .
In actul separat, semnat la aceeaºi data, privind situaþia principatelor se nota ca „Sublima Poarta fagaduieºte ºi se angajeaza sa vegheze in mod scrupulos ca privilegiile acordate Moldovei ºi Valahiei sa nu fie incalcate in nici un chip”42.
Din acest moment in mod clar ambele puteri recunosc capitulaþiile, nu menþioneaza in continuare nici un an, nici un beneficiar din contra, stabilesc ca toate sa fie aplicate.
Din acest moment drumul actelor de la 1772 este larg deschis nimic nu le mai poate opri, ele fiind inscrise intr-un tratat ºi sunt recunoscute in clar, de cele doua parþi. Ele sunt acte cu caracter juridic internaþional, obligatoriu ºi recunoscute ca atare. Prin ele „guvernul celor doua principate bucurandu-se de toate privilegiile unei administraþii interne, independente”43.
Ce a modificat opinia Rusiei ? „Capitulaþiile” ii erau cunoscute de la 1772, dovezile in sprijinul lor, toate materialele ii erau la dispoziþie de peste 50 de ani, deci nu aici e de cautat raspunsul.

Adevaratul motiv consta in faptul ca se trecea la o noua etapa in destramarea imperiului otoman. Pana acum Principatele primisera noi ºi noi privilegii, in masura interesului Rusiei ºi spre a fi un permanent focar de tensiune „casus belli” la Dunarea de Jos. Toate razboaiele de pana atunci avandu-ºi punctul de plecare in chestiuni legate de Principate. De acum condiþia lor, doar de cal troian, nu mai satisfacea ele urmau a fi declarate independente ºi fie anexate ulterior la Rusia fie puse sub protectoratul ei unilateral ºi folosite in ambele cazuri ca punte de legatura cu alte 3 þari ce intrau acum in sfera de interes rusa: Serbia, Grecia ºi
Bulgaria ce urmau a fi smulse Imperiului otoman. Spre a se realiza ruperea
Principatelor prima etapa era in mod normat transformarea lor in þari independente prin „tractatele” incheiate cu Poarta. Tratate care odata recunoscute oficial puteau fi ºi rupte prin voinþa romanilor (e ceea ce se va intampla la 1848 cand ruºii vor cere romanilor sa se proclame independenþi ºi sa iºi rascumpere legatura de Poarta, propunere respinsa de romani) cat de „independente” ar fi fost noile state e lesne de imaginat.
Urmarindu-ºi scopul de la 1829, Rusia va pune ca semnatar al
Tratatului de la Adrianopol ºi Principatele, caci ele de acum erau recunoscute ca independente de Poarta ºi doar supuse ei prin plata tributului. Astfel in octombrie 1830 e semnat un protocol de recunoaºtere a tratatului de la Adrianopol, purtand semnaturile plenipotenþiarilor ruºi, turci ºi a vornicului Mihai Ghica pentru cele doua Principate. Deci tratatul de la Adrianopole aparea acum ca fiind realizat intre 4 parþi, doua puteri principale ºi doua state secundare, dar cu drepturi suverane de a incheia acte internaþionale.
Prevederile de la Adrianopol vor fi reintarite prin tratatul de la
Unkiar -; Iskellessi care transforma Rusia in protectoarea insaºi a Porþii
ºi din nou la 17/29 ianuarie 1834 prin Protocolul de la Sankt-Petersburg.
Ultimul arata ºi limitele bunavoinþei Rusiei ºi de ce aceasta intarziase atata timp in a recunoaºte vechile tratate ale Principatelor cu Poarta. Dorinþa de a le avea in mana, de ale ºantaja, de a fi ea aceea care sa stabileasca cand ºi ce privilegii vor fi date ºi mai ales temerea cumplita a celor doua puteri de o domnie pe viaþa, implicit mai puþin sensibila la presiuni. Rusia oricum nu dorise revenirea la domniile pamantene fanarioþii ii erau mult mai

uºor de manuit, dar trecerea la o domnie pe viaþa ii era absolut de netolerat, ar fi pierdut cel mai puternic mijloc de presiune, aºa incat a inlaturat aceasta posibilitate stabilind prin convenþia din ianuarie 1834 ca doar de aceasta data domnii vor fi numiþi pe o perioada determinata44 .
Recunoaºterea „capitulaþiilor” era implicit manevrata nu atat in folosul Principatelor cat mai ales in folosul Rusiei.
Odata aceste acte recunoscute Rusiei ii era tot mai greu in a da
inapoi astfel incat dupa 1848, chiar ºi convenþia de la Balta Liman ce
incalca grav statutul dat de capitulaþii menþiona la art. VII: „Este de la sine inþeles ca prezentul act motivat de circumstanþe excepþionale ºi incheiat pe un termen limitat, nu constituie nici o derogare de la stipulaþiile existente
intre cele doua curþi in privinþa principatelor Valahiei ºi Moldovei ºi ca toate tratatele anterioare intarite prin actul separat al tratatului de la
Adrianopole iºi pastreaza intreaga putere ºi valoare”45-46 .
Toate aceste acte vor naºte ºi interesul experþilor juridici occidentali.
Aceºtia preiau scrieri mai vechi pe subiect (Jean Bodin, De republica libri six, lib. I, cap.IX sau Hugo Grotius, De jure belli ac pacis libi tres, cartea
III, capitolele III ºi XXII. Puffendorf cu „Le droit de la nature et des gens, vol.II, cartea VII, capitolul IV ºi IX). Sau scrieri mai noi precum cea a lui
Vattel (Les droit des gens ou principes de la lois naturelle, vol.I, cartea I, cap.I, subcapitolul 7) ºi le folosesc spre a clarifica situaþia statelor tributare
(acelaºi lucru il va face ºi Rouyer Colard , dar la 1859 sau Paul Martens
in „Precis du Droit des Gens”, cartea I, cap. I p.78-80) condiþiile sunt clare: astfel de acte „nu poarta nici un atentat la suveranitate caci nu e vorba decat de un act onorific. ªi de un tribut, iar stipulaþiile nu afecteaza jurisdicþia absoluta ºi independenta a principatelor”47.
Pornind de la astfel de concluzii este de inþeles de ce la 1853
Nesselrode ii cerea lui Resid Paºa spre a evita razboiul un act clar de recunoaºtere a termenilor exacþi ai capitulaþiilor:” In scopul de a face sa
inceteze pentru totdeauna toate pricinile de neinþelegere, toate indoielile

Deci era o noua etapa, a manipularii ºi recunoaºterii oficiale chiar a capitulaþiilor cu conþinut inregistrat internaþional.
In 1855, o conferinþa internaþionala, la Viena, cuprinzand reprezentanþi ai Austriei, Rusiei, Imperiului otoman, Prusiei, Sardiniei,
Franþei ºi Angliei decidea condiþiile clare cu privire la Principate „sa urmeze
inainte a atarna de sublima Poarta in puterea capitulaþiunilor ºi a haturilor
imparateºti.
Li se garanteaza, teritoriul lor, o carmuire neatarnata ºi naþionala, libertatea cultului, a religiunei, a comerþului ºi a navigaþiei, ele vor avea o putere armata”49.
In actul final al conferinþei intitulat „Memorandul privind
Principatele Romane din 14/26 martie 1855” se prevedea ca datorita istoriei
ºi relaþiilor speciale existente cu Poarta, Þarile Romane au o cu totul alta poziþie decat Serbia sau alte state balcanice ceea ce le face apte pentru unire, pentru o dinastie straina ºi pentru ample reforme interne”50.
La conferinþa de la Constantinopol (decembrie 1855 -; ianuarie
1856) s-a adoptat un protocol in 30 de puncte menit a stabilii noul statut juridic al Principatelor. Inca de la inceput (actul avea 30 de puncte) dupa ce se preciza ca valabilitatea tuturor actelor incheiate intre Rusia
ºi Poarta inceteaza, se recunoºteau capitulaþiile, vechile drepturi de autonomie ale þari, vechile privilegii conþinute in ele, dar „punandu-se complet in armonie cu progresele timpului, nevoile ºi dorinþele tuturor claselor populaþiei ºi raporturile stabilite intr-un interes comun cu
Imperiul otoman”51.
Tratatul de la Paris din 18/30 martie 1856 avea sa prevada la art.21 ca „Principatele Moldovei ºi Valahiei vor urma inainte a se bucura sub suzeranitatea Porþii ºi sub garanþia puterilor contractante de privilegiile ºi
ºi toate reclamaþiile privitoare la drepturile ºi privilegiile care au fost
incuviinþate ºi asigurate prin vechi imparaþi otomani locuitorilor Moldovei
ºi ai Valahiei… s-au stipulat prin convenþia de faþa urmatoarele condiþii”48.

scutirile in a caror stapanire se afla. Nimeni nu va avea dreptul de a se amesteca in trebile lor launtrice”52 iar la art.22. „Sublima Poarta se leaga a pastra ziselor principate o administraþie reatarnata ºi naþionala precum

ºi deplina libertate de cult, legiuire, comerþ ºi navigaþie”53 .
Deºi s-a susþinut pentru Tratatul de la Paris o imagine triumfala totuºi s-a aratat adeseori ca el nu a creat tocmai cadrul cel mai proprie intereselor romaneºti54 . Numai lupta dura dusa de ele a permis in final realizarea programului naþional. Aceeaºi situaþie e ºi in ceea ce priveºte problema capitulaþiilor, care deºi recunoscute ºi integrate in doua conferinþe internaþionale, erau modernizate adica transformau teritoriul romanesc in teritoriu component imperiului otoman ºi nu erau inscrise
in textul final al tratatului.
Era un pas inapoi, dar care avea sa se transforme ulterior, in 1858
ºi 1859 intr-o victorie completa pentru partea romaneasca. Raza de soare era ca din acest moment o Europa intreaga prin semnaturile pe cele doua protocoale de la Viena (1855) ºi Constantinopol (1856) aprobasera existenþa juridica a capitulaþiilor, le considera acte veridice ºi le integrasera in dreptul internaþional. In special protocolul de la
Constantinopol (11 februarie 1856) era de o mare importanta pentru recunoaºterea capitulaþiilor caci in faþa a marilor puteri, Poarta accepta a „confirma privilegiile ºi imunitaþile acordate de Baiazid I ºi Mahomed
II”55. Era un intreg drum care fusese parcurs din 1829 pana atunci.
Drum al triumfului ”vechilor tractate” -; al capitulaþiilor -; „precedentele create prin convenþia de la Akerman ºi prin tratatul de la Adrianopole, cand pentru Principate au fost incheiate acte separate au fost o noua extensiune prin largirea numarului de Puteri contractante ºi printr-o noua definire”56 a raporturilor romano-turce, care invedera tacit ca Principatele nu faceau parte integranta din Imperiul otoman, in accepþiunea juridica politica oficiala, de atunci chestiunile privitoare la þarile noastre fiind tratate separat de cele ale Porþii.

Adica citandu-l pe Martens „Daca se respecteaza istoria, daca se pastreaza inþelesul tractatelor dupa cuvintele lor, apoi este invederat
(...) ca Þara Romaneasca (...) n-a pierdut niciodata caracterul esenþial al suveranitaþii sale; ca statul (...) n-are a primii legi de la nimeni”57 .
Þara Romaneasca este un stat suveran58 .
„Daca se respecta istoria”, spunea Martens, iar cele doua congrese hotarasera ca ea trebuie respectata.
Evoluþia va continua cand alte doua acte internaþionale vor recunoaºte drepturile cuprinse in capitulaþii, in primul rand un raport al
Comisiei europene de la Bucureºti care le inregistra ca acte internaþionale
ºi fundamente ale cererilor romaneºti ºi le inscria textul in circuitul relaþiilor internaþionale socotind ca rolul lor este acela de-a „supune
Congresului faptele care sunt de natura a servii drept baza pentru aprecierile lui”59.
Apoi a urmat adevarata victorie a vechilor tratate prin inscrierea lor, sub semnaturile reprezentanþilor celor mai mari puteri ale Europei timpului, in Convenþia de la Paris din 7/19 august 1858 care la punctul
2 nota „capitulaþiilor date de sultanii Baiazid I, Mahomed al-II-lea, Selim
I, Soliman II, reglementand raporturile lor cu Sublima Poarta ºi pe care mai multe Hatiºerifuri, in special cel din 1834, le-au consacrat”60. Din nou vechile tratate au fost implicate in apararea drepturilor Principatelor
in perioada Congreselor de la Paris din 1859, cand se punea problema recunoaºterii dublei alegeri, recunoaºtere care a fost obþinuta tot pe baza acordului general european privind drepturile conþinute de capitulaþii.
Toate aceste recunoaºteri succesive au facut sa intre ºi mai mult in conºtiinþa juridica europeana acordul privind impunerea ca baza a oricarei norme privind Principatele a acestor vechi acte.

Ofensiva diplomatica la nivel european lansata pe parcursul anului
1860-1861 ºi vizand recunoaºterea dublei uniri va avea din nou ca nucleu principal al activitaþii agenþiilor diplomatice romaneºti de la Paris, Londra
ºi mai ales Constantinopol tot ideea capitulaþiilor.61 Aceasta ofensiva neintrerupta iºi vede roadele ºi confirmarea in recunoaºterea „Statutului
Dezvoltator al Convenþiei de la Paris „realizat in urma loviturii de stat din 2 mai 1864 , recunoaºtere prin care dupa aprecierea domnitorului”
Romania numai de azi reintra in autonomia sa din launtru, cuprinsa in vechile noastre capitulaþii, incheiate cu Inalta Poarta ºi garantate prin tratatul de Paris”62.
La fel de importanta, servind drept confirmare internaþionala, va fi
ºi decizia luata dupa lungi luni de eforturi diplomatice in 1866, privind dreptul romanilor de a-ºi alege un suveran dintr-o casa domnitoare straina.
La acceptarea alegerii lui Carol I, ca domnitor partida naþionala sa servit din nou de bogata argumentaþie oferita de drepturile de autonomie prevazute de capitulaþii ºi de istoria romanilor. Acceptarea acestei argumentaþii ca baza juridica pentru acest nou drept cucerit de romani a fost o noua victorie a teorie capitulaþiilor. Acest lucru se poate observa clar din adresa pe care noul prinþ domnitor o adreseaza dupa obþinerea recunoaºterii sale „urbi et orbi”: ”ma leg in numele meu ºi al succesorilor mei sa respect cu scrupulozitate drepturile de suzeranitate asupra
Principatelor Unite care fac parte integranta din Imperiu in limitele fixate de capitulaþii ºi de tratatul de Paris”63. Dornic sa menþina informaþia privind conþinutul capitulaþiilor la nivelul diplomaþiei europene M.A.E. va lua iniþiativa dotarii tuturor diplomaþilor romani ºi a misiunilor diplomatice cu lucrarea „Colecþiune de tratatele ºi convenþiile Romaniei cu puterile straine de la anul 1368 pana in zilele noastre”. Nici la un an de la apariþia lucrarii ºi aceasta iºi va dovedi pe deplin utilitatea, odata cu izbucnirea
ºirului de crize balcanice ce va duce regiunea in mod inexorabil catre

Efortul enorm depus de delegaþia romana pe perioada Congresului de pace de la Berlin pe baza juridica asigurata de capitulaþii poate fi reconstituit dupa opiniile lui I.C.Bratianu: „capitulaþiile ne asigura dreptul nostru de a face razboi ºi tratate ºi prin urmare ºi de a lua parte la congresul unde se trateaza despre acele tratate”65. Argumentele juridice ale parþii romane nu vor fi luate in seama de marile puteri ce nu vor acorda parþii romane dreptul la reprezentare in congres, dar recunoscand
in mod condiþionat independenþa Romaniei „Inaltele parþi contractante recunosc independenþa Romaniei, legand-o de condiþiunile expuse de condiþiunile expuse in urmatoarele doua articole”66.
Odata cu aceasta recunoaºtere internaþionala lunga epopee a capitulaþiilor lua sfarºit, drepturile naþiunii romane erau complet afirmate, iar noul stat se bucura de deplinatatea drepturilor sale. Un capitol stralucit al diplomaþiei romaneºti lua sfarºit.
In incheiere trebuie spus ca problema drepturilor unui stat aflat in situaþia de vasalitate ºi a statelor aflate sub statutul de protectorat (cazul
Principatelor in lunga perioada de la 1829-1853) ramane inca un subiect de dezbatere aprinsa in literatura juridica romaneasca ºi internaþionala.
Astfel cele mai noi carþi pe subiect67 considera ca spre a putea
intreþine relaþii internaþionale un stat trebuie sa aiba :o populaþie stabila, un teritoriu determinat, un guvern, ori Principatele se bucura de toate aceste aspecte in toata istoria lor. In acelaºi timp se considera ca statele razboi. In intreaga disputa legata de statutul Principatelor Unite in aceasta perioada argumentaþia romaneasca se va roti din nou in jurul capitulaþiilor, de data aceasta cu mult mai puþin succes datorita tensionatei situaþii internaþionale. Odata cu izbucnirea conflictului autoritaþile de la Bucureºti
incep sa iºi pregatesc apararea pentru eventualul congres de pace, ce va cuprinde el ne raspunde M.Kogalniceanu: „dosarul nostru trebuie sa cuprinda instrumentele europene privind þara noastra au sancþionat toate vechile capitulaþii ale Principatelor cu Sublima Poarta”64 .

aflate sub regimul vasalitaþii ºi al protectoratului se disting de celelalte state libere prin cesiunea dreptului lor la reprezentare internaþionala in favoarea suveranului sau al protectorului. Se menþine astfel chiar ºi acum ideea ca aceste state sunt „semi-suverane sau fara suveranitate deplina”68 deºi ele intrunesc toate condiþiile unei acþiuni diplomatice libere cum era ºi cazul Principatelor Romane. Bineinþeles aceste teorii sunt inca obiect de dezbatere activa la aproape 300 de ani de la naºterea lor (ºi sub impactul problemei capitulaþiilor) deoarece in spatele lor se pun probleme reale, privind soarta a milioane de oameni traind in aceste þari ce se confrunta cu interesele marilor puteri tentate sa iºi menþina puterea, indiferent de voinþa populaþiilor, ºi fara limita de timp.Ca atare o astfel de dezbatere atinge
inca cele mai importante probleme internaþionale ºi cele mai sensibile poziþii unde infruntarea ramane activa, iar experienþa cazului romanesc iºi menþine relevanþa.