b3d12dq

Locuri de veneratie

Pesteri

La inceput, in perioada neolitica, pesterile au fost folosite in Creta ca locuinte sau cel putin ca spatii de locuit. Spre sfarsitul epocii neolitice au inceput sa fie folosite si ca cimitire si aceasta utilizare au avut-o de-a lungul perioadei minoice timpurii, in unele zone chiar depasind aceasta perioada. Pesterile au fost folosite ca locuri pentru cult la inceputul perioadei minoice mijlocii, mai mult sau mai putin in aceeasi perioada in care primele palate cretane au fost construite.

Se poate sa existe o legatura intre stabilirea puternicelor autoritati centrale in palate si sanctuarul din pesteri. Dovezile in legatura cu folosirea pesterilor ca locuri pentru cult constau in ceramica, figurine zoomorfe si ocazional obiecte din bronz. Asemenea obiecte se gasesc nu numai in pesterile care au servit drept locuinte sau locuri funerare dar si in pesterile care au avut la inceput functia de a gazdui unele activitati religioase. Pe langa artefacte, unele pesteri de cult contin si mari cantitati de oase de animale, in principal de caprioara, bovine si capra, fara indoiala provenite dintr-un anumit ritual de sacrificare a animalelor. Una din cele mai cunoscute pesteri de cult este pestera Eileithyia, langa Amnisos, asociata zeitei Cileithyia pe baza unei referiri din „Odiseea” lui Homer. Aceasta pestera are in lungime 60 m, in latime intre 9-12 m si in inaltime intre 2-3 m.

Spre centrul pesterii se afla o stalagmita de 1,40 m inaltime, inconjurata de un zid gros de 0,45 m inaltime. In interiorul acestei imprejurimi si in fata stalagmitei se afla un bloc de piatra, un posibil altar. Pesterile care au furnizat cele mai bogate sortimente de obiecte votive sunt: pestera Kamares, pe panta sudica a Muntelui Ida, pestera Dictaean sau Psychro, pe partea vestica a Campiei Lassithi, la poalele Muntelui Dikte; pestera Idaean, in partea vestica a Campiei Neda si in partea nordica a Muntelui Ida si pestera Arkalochori, in sud, nu departe de noul palat descoperit la Galatas (cu care cultul din aceasta pestera trebuie sa fi avut stranse legaturi).

Pestera Arkalochori a furnizat un numar impresionant de obiecte din bronz, in principal arme, sabii, pumnale si topoare duble.

Sanctuare situate pe culmi

Acestea sunt centre de cult situate pe varfurile proeminente ale dealurilor sau putin mai jos, nu neaparat pe varfurile de munte. Asemenea locuri se caracterizeaza prin straturi adanci de cenusa (fara oase de animale , deci interpretate ca ramasite ale oaselor arse si nu ca sacrificii de vreun fel) si prin mari cantitati de figurine de lut zoomorfe si antropomorfe. La fel ca si pesterile de cult tratate mai sus, sanctuarele timpurii asezate pe culmi dateaza din perioada MM1 si cea mai mare parte dintre aceste locuri de cult a produs materiale din aceasta perioada. Mai mult, pesterile de cult si sanctuarele asezate pe culmi sunt singurele locuri, in afara de palate, care au produs anumite tipuri de artefacte ca: vase Kamares, „mese de sacrificii” si obiecte imprimate cu scriere liniara A, altele decat tablitele din lut nears. Astfel o legatura stransa intre palate, pe de o parte si aceste centre de cult, pe de alta parte, este evidenta nu doar in ceea ce priveste data aparitiei lor dar probabil si ideologic. Multe dintre figurinele antropomorfe din sanctuarele situate pe culmi reprezinta de fapt membre sau partiale corpului uman, modelate separat si perforate printr-o gaura de suspensie. S-a sugerat ca aceste membre separate pot fi comparate cu acele parti ale corpului modelate in teracota gasite in altarele clasice dedicate divinitatilor vindecatoare si deci, prin analogie, sanctuarele de pe culmi pot fi intelese ca locuri apartinand acestor divinitati. Totusi partile corpului reprezentate in sanctuarele minoice ( brate, picioare si capete in primul rand) nu sunt chiar similare cu cele gasite in sanctuarele clasice (care includ numerosi ochi, sani si organe genitale, precum si membrele principale). Mai mult, numarul mare de figurine zoomorfe gasite in sanctuarele asezate pe culmi, nu poate fi explicat in acelasi fel, desi acestea se poate sa fi servit ca substitute pentru animalele de sacrificiu adevarate sau ca si garantii ca asemenea animale vor fi sacrificate in alte parti si intr-un alt moment, deoarece sacrificiile cu sange nu pareau sa fi fost acceptate in sanctuarele asezate pe culmi.

Este posibil ca membrele umane detasate, gasite in aceste sanctuare, sa fi fost parti din „papusi” complete, legate prin sfori introduse prin perforatiile intalnite in mod regulat. Obiecte metalice sunt foarte rar gasite (un tezaur de topoare duble nefunctionale la Iuktas), la fel si ceramica, exceptand vasele in miniatura, e rar intalnita. In ambele privinte, descoperirile din sanctuarele de pe culmi sunt diferite de cele din pesterile de cult. Cele doua mari sanctuare de pe culmi, excavate si anuntate pana in prezent sunt: Petsofa in Creta de est (inaltime 215 m, servind orasul Palaikastro) si Iuktas (inaltime 811m, nu departe de sudul orasului Cnossos si de aceea se presupune ca a servit acestui oras, acest sanctuar este chiar mai aproape de Archanes si se pare ca a servit si acestui centru). Pentru ambele sanctuare, momentul cel mai timpuriu al folosirii lor ca locuri de cult coincide cu inceputul perioadei MM. In nivelele mai timpurii nu exista ramasite culturale ci doar depozite de cenusa si figurinele discutate deja.

In perioada MM III, la Muntele Iuktas s-a constituit o cladire impozanta, constand in trei terase paralele orientate N-S, dintre care ultimele doua din V erau apropiate de o rampa est-vestica la S. In partea vestica a celei mai ridicate terase, un lung altar (4,70 m nord-sud cu 0,50 m inaltime) se intinde peste mai multe crapaturi ale temeliei, una dintre care duce la o prapastie naturala asezata intre cele doua terase superioare, care au fost pana acum excavate la o adancime de 10,50 m, fara ca fundul sa fi fost atins.

Cea mai joasa terasa din est, este alcatuita dintr-o serie de 5-6 camere patrate nedecomandate, toate deschizandu-se in varful dealului spre vest. La vale, partea exterioara a acestei joase terase, jonctiunea dintre fundatia peretelui si peretele propriu-zis formeaza o banca ingusta de 0,45 m, intinzandu-se N-S, care a servit evident ca un spatiu de expunere a obiectelor oferite ca ofranda. Atat obiectele descoperite cat si arhitectura acestui sanctuar situat pe culmi sunt de o splendoare fara egal printre locurile de cult de aceasta clasa, cum a fost de asteptat de la sanctuarul care a servit asezarea Cnossos. La Petsofa, o cladire de trei camere a fost inaltata pentru prima data in MM III, dupa o lunga perioada de folosire a sanctuarului. Este posibil ca aceste sanctuare sa fi fost vizitate doar la sarbatorile religioase speciale, asemeni capelelor de astazi din Grecia asezate pe varful muntilor, deoarece in mai multe cazuri sanctuarele sunt asezate mult prea departe pentru ca sa fi servit scopurilor religioase zilnice. Un sanctuar asezat pe culmi este descris cu multe detalii el fiind gasit in nivelul de distrugere LM IB al palatului Zakro. Este posibil ca un sanctuar situat pe culmi sa fie descris si in sectiunea nordica, datata LM IA, din Akrotiri pe Thera.

Rutkowski sustinea, pe baza posibilelor legaturi dintre sanctuarele asezate pe culmi si cresterea animalelor (locatia sanctuarelor asezate pe culmi in zonele asociate cu transhumanta de vara a turmelor de oi si capre, frecventa figurinelor animale de teracota la sanctuarele de pe culmi) ca: „sanctuarele de pe culmi au existat doar ca sa usureze de teama si griji pe pastorii si pe crescatorii de vite”. Dar legaturile stranse dintre centrele palatale, sanctuarele de pe culmi si pesterile de cult sugereaza ca opinia lui Cherry, conform careia culmile si pesterile sanctuare sunt dovezi ale manipularii ideologice a populatiei de rand minoice de catre o elita care a condus si palatele, este mai aproape de adevar. Rutkowski a sugerat ca sanctuarele de pe culmi au devenit mai institutionalizate in perioada neopalatiala sub autoritatea regala din Cnossos, poate cu preoti in rezidenta stabiliti permanent in asezarile acum dispuse de arhitectura. In acest scenariu Iuktas, se crede ca a ocupat varful unei ierarhii de sanctuare asezate pe culmi, la fel ca si Cnossos in randul vilelor si palatelor.

Sanctuarele de pe culmi au intrat intr-o perioada de declin la sfarsitul LM I, in contrast cu pesterile de cult care au continuat sa fie patronate de-a lungul perioadei LM III. Decaderea sanctuarelor de pe culmi este probabil limitata la zona de est, unde in perioada urmatoare a avut loc o decadere dramatica a populatiei datorita fie pulberii din eruptia vulcanului Santorini, fie invaziei miceniene. In centrul si vestul insulei, unde locuirea a fost neintrerupta din LM IB de-a lungul LM II si pana in LM IIIA, exista o dovada reala a continuitatii cultului in sanctuarele asezate pe culmi, precum Muntele Iuktas.

Altare familiale

In studiul sau despre asemenea locuri de cult, Gessel distinge intre trei contexte sociale: oras, palate (semiprivate sau doar pentru clasa conducatoare?), case (private) si trei tipuri arhitecturale ( banca sanctuarului, bazinul lustral si cripte pe piloni).

Doar banca sanctuarului poate fi atestata ca apartinand perioadei prepalatiale EM (presupusul altar de la Myrtos unde asa-numita „zeita de la Myrtos” a fost gasita), pentru a supravietui de-a lungul preistoriei minoice si epoca fierului. Criptele cu piloni si bazinele lustrale se limiteaza la perioada protopalatiala si neopalatiala.

Patru dintre cele mai cunoscute sanctuare minoice din categoria sanctuarelor familiale sunt pe scurt descrise mai jos:

1. Altarul topoarelor duble de la Cnossos

Acest mic altar (1,5m x 1,5m) a fost abandonat cu mobila lui religioasa in situ si este astfel foarte important constituind o sursa pentru a intelege religia minoica, cel putin spre sfarsitul epocii de bronz. Banca sanctuarului postpalatial (LM IIIB) este localizata in aripa S-E a palatului de la Cnossos. Podeaua camerei este impartita in trei sectiuni la nivele diferite. In partea frontala se afla mai multe vase mari. In partea de mijloc, o masa de ofrande tripeda este fixata in podea si pe fiecare parte a ei se afla grupuri de mici urcioare si cupe. In fundul camerei se afla o banca mai inalta, de 0,60 m inaltime, pe care sunt fixate doua obiecte din lut in forma de coarne pentru hirotonisire. Intre coarne exista o cavitate rotunda, probabil pentru a tine un dublu topor din steatita, gasit langa perechea stanga de coarne. Dovada pentru o asemenea reconstructie vine de la iconografia sigiliilor si de la vasele pictate, in ambele cazuri plasarea unui topor dublu intre coarne fiind ceva obisnuit. Intre cele doua perechi de coarne au fost gasite o figurina reprezentand un clopot in forma de femeie si o statueta feminina mai mica, de tipul neolitic, poate o pretuita mostenire de familie. La stanga perechii de coarne se afla o figurina masculina tinand un porumbel, in timp ce in dreapta se afla inca doua figurine reprezentand clopote in forma de femei, una cu o pasare cocotata pe capul ei. Ultima este deseori considerata a fi o zeita in timp ce figurinele ramase sunt identificate drept adoratoare.

2. Altarul de la Gournia

Sanctuarul postpalatial (LM IIIB) este localizat langa cel mai inalt punct al asezarii, aproape de centrul acesteia. Acest mic altar (3 m x 3 m) nu apartine unui palat si nici unei alte constructii, ci este mai degraba o unitate arhitecturala independenta, abordata printr-o cale pietruita ce duce pana in varful dealului de vest.

Se afla intr-o stare proasta de pastrare cand a fost excavat iar podeaua era in dezordine, plina de o multitudine de obiecte de cult, unele dintre ele fiind comparate cu cele din altarul atunci contemporan al topoarelor duble de la Cnossos. Lipsa ceramicii nu permite datarea certa a acestui altar dar probabil a fost folosit pentru ultima data in LM IIIB. De asemenea exista o banca joasa de-a lungul partii drepte (sudice) a peretelui. In coltul nordic se afla o „masa de sacrificii” tripeda, din gips, in jurul careia se aflau 4 tuburi in forma de sarpe, baza unui al cincilea tub aflandu-se chiar pe „masa de sacrificii”. In molozurile camerelor a fost gasita o figurina reprezentand un clopot in forma de femeie, in jurul corpului ei incolacindu-se un sarpe. Doi serpi se incolaceau si in jurul unui tub. De asemenea, au fost gasite si fragmente ale altor figurine antropomorfe ca si patru pasari de teracota si doua capete de serpi tot de teracota.

3. Complex de sanctuare la vestul Curtii Centrale de la Cnossos.

Abordat din curtea centrala de un scurt pasaj de scari, acest complex are cateva sectiuni distincte, toate fiind accesibile printr-o singura anticamera pavata cu pietre, cu o scurta banca de piatra pe peretele ei nordic, „Holul tronului de piatra”. Spre vest printr-o despartitura de forma unei usi se gasesc doua cripte pilon de marimi asemanatoare (3,5 m x 3,5 m), ambele cu un pilon central, gravat cu topoare duble pe fetele expuse ale fiecarui bloc (inclusiv pe partea de sus a fiecarui pilon), exceptand fetele vestice ale blocurilor pilonului estic. Ambele cripte dateaza din neopalatial, cea din est cu doua bazine dreptunghiulare de 0,25 m adancime sapate in podea la estul si vestul stalpului central dreptunghiular, cel din vest cu un spatiu dreptunghiular in podeaua pavata, de jur-imprejurul pilonului central. Doua camere de depozitare si orientate nord-sud se deschid din cripta pilon de est si sub intrarea care duce in cea de est a fost gasita o bogata colectie de obiecte de cult din perioada MM IA (Camera depozitelor de vase de provizii: fragmente de figurine din faianta, margele, sigilii de cult, foite de aur, margele de arama).

La nordul holului, doua camere de depozitare, orientate est-vest, se deschid dintr-una in alta intr-o maniera comparabila cu organizarea criptelor pilon descrise mai sus. Partea sudica (Camera Pithosului Inalt), este neinteresanta, dar sub fundatia celei de-a doua („Bunuri din templu”) au fost gasite doua ciste goale, putin adanci, sub care se aflau alte doua ciste mai mari si mult mai adanci, umplute cu ceramica din perioada MM III, cu obiecte de cult fragmentare si pamant gras continand material botanic carbonizat si coarne de cerb in nivelul cel mai de jos, 0,40-0,50m. Obiectele de cult includ si trei zeite-sarpe din faianta, bine pastrate, ca si alte fragmente : robe votive in miniatura, din faianta, placi din faianta pe care erau reprezentate o vaca si o capra salbatica alaptandu-si puii, scoici, cristale, fildesuri, mese de sacrificiu din faianta, o cruce din marmura, ramasite de foite de aur, etc. La nordul holului „Tronului de piatra” si indreptate spre curtea centrala se afla fundatiile unui altar neopalatial ce se poate reconstitui pe baza reprezentarilor pictate ale unui altar de acest gen in miniatura „ Marii Fresce ”. In sfarsit, in sudul holului „Tronului de piatra”, cazut dintr-o camera de deasupra numita „Camera comorii”, a fost gasit un depozit de 24 vase din piatra, neopalatiale, 12 dintre ele fiind vase riton (incluzand trei sub forma capetelor de leu) si multe dintre ele fiind importuri egiptene.

Nu toate portiunile din acest complex sunt restaurabile, dar impreuna demonstreaza ca aceasta zona a palatului a constituit un centru al activitatii de cult din cele mai vechi timpuri ale palatului, sau chiar inainte de a fi construit, pana in perioada neopalatiala si poate chiar si in cea postpalatiala cand urcioarele pithos si tablitele liniare B arata ca zona din interiorul si dimprejurul holului „Tronului de piatra” a fost un fel de spatiu de depozitare si punct pentru comercializarea uleiului.

4. Complexul „Camerei Tronului” la vestul curtii centrale de la Cnossos

Situata langa coltul nordic al aripii vestice a palatului Cnossos, „Camera Tronului” este o parte dintr-un bloc de 4-5 camere, fiind folosit pentru cult si nu pentru exercitarea autoritatii politice. In anticamera se intra printr-o despartitura de forma unei usi si coborand trei trepte joase (o intrare asemanatoare este cea a „Salii barbatilor” din Micul Palat). Se poate sa fi existat un tron de lemn pe peretele nordic al anticamerei, intre cele doua masuri mici ale unei banci din gips. O banca mai mare din gips se intinde de-a lungul intregii parti sudice a camerei si podeaua este pavata cu lespezi de piatra.

La vest, intrand printr-o usa centrala, se afla camera propriu-zisa a tronului, numita astfel dupa tronul de piatra (cel mai vechi din Europa), asezat pe peretele din nord si flancat de banci din piatra care se intind de-a lungul peretelui vestic si in fata parapetului care desparte zona din jurul tronului de „Bazinul Lustral” din sud. Flancand tronul, ca si usa care duce din camera spre vest, se gasesc fapturi de basm, fara aripi, cu cap de vultur pe trup de leu: grifoni.

De asemenea tronul este flancat de cate un palmier. Podeaua camerei a fost pavata cu lespezi de gips, incadrand un dreptunghi central din tencuiala rosie. Podeaua este acoperita, printre altele si cu cinci pietre de alabastru (in mod normal depozitate in mici adancituri pe partea de vest a coridorului nord-sudic), o circumstanta care i-a sugerat lui Evans ca un ritual se poate sa fi fost in desfasurare cand palatul a ars, la inceputul anului 1385 i.Chr., inceputul perioadei LM IIIA2. In spatele Camerei Tronului, inspre vest se gasesc doua camere mici sau anexe, in care erau pastrate obiecte de cult si inca doua camere de depozitare, de asemenea accesibile din camera tronului printr-un mic coridor nord-sudic intinzandu-se spre sud.

In starea ei prezenta, „Camera Tronului” dateaza din perioada timpurie LM II-III A2, perioada ocuparii palatului Cnossos de catre micenieni.

MOBILIER MINOIC DE CULT

Desi unele exemple ale topoarelor duble din bronz, cel mai comun simbol religios, au fost folosite fara indoiala ca unelte, exemple in miniatura din materiale nepotrivite si uneori valoroase (aur, argint, plumb, steatita, teracota) ca si foarte fragile exemple din bronz (exemplele gigantice din Nirou Khani) trebuie sa fi avut o functie pur simbolica. Topoarele duble apar adesea in scene reprezentative, de obicei asezate pe partea de sus a portilor. Semnificatia lor precisa este discutabila. In Orientul Apropiat, topoarele duble de acest fel apartin de obicei divinitatilor masculine si sunt simboluri ale tunetului. Deoarece in Creta toporul dublu nu apartine divinitatilor masculine, o optiune alternativa care atribuie frecventa lui in arta datorita popularitatii lui ca instrument pentru sacrificii, este acceptata.

Reprezentarile in miniatura se poate sa fi functionat ca vraji sau amulete. Plutarh, un autor grec al celui de-al II-lea secol i.Chr., afirma ca cuvantul carian (populatie din sud-vestul Anatoliei) pentru dublu topor era labrys, un cuvant avand conotatii cu cuvantul mitologic al palatului Minos si vizuina minotaurului la Cnossos.

Coarne pentru hirotonisire / consacrare

Exemple de astfel de obiecte de diferite tipuri, apar ca obiecte tridimensionale din piatra dar si de teracota (in sudul zonei teatrale din Cnossos sau intr-o nisa de-a lungul unei parti a curtii de la Niron Khari; de doua ori pe o banca in altarul topoarelor duble de la Cnossos) sau reprezentari pictate sau sculptate pe pereti, altare, vase, sigilii si larnaxuri. De obicei acestea serveau fie ca substituente pentru alte obiecte de cult (topoare duble, urcioare), fie ca elemente arhitecturale de incoronare (pe altare dar si pe acoperisuri). Semnificatia originala a coarnelor este incerta. S-a sugerat ca sunt coarne de taur stilizate, un simbol al semilunii sau al soarelui rasarit, sau mai simplu, o forma ciudata al unui suport pentru oale.

Altare si mese de sacrificiu

Exista mai multe tipuri, dintre care cele mai des intalnite sunt:

a) pentru pasit , ca sarcofagul Ayia Triadha

b) dreptunghic

c) rotund sau dreptunghic in plan, cu parti indoite in profil si aparent portabile. In scenele de sacrificare a animalelor este folosita mai degraba o masa (decat oricare alte forme de mai sus) ca suprafata pe care victima era asezata si omorata .

Altare de tipul C, sunt deseori gasite in legatura cu portile sau intrarile principale, asa cum a aratat M. Shaw, uneori in multiplii de doi (Poarta leului la Micene) sau patru (intrarea principala a complexului Tourkogeitonia la Archane), cateodata in multiplii de doi sau patru.

In ceea ce priveste forma, o masa de sacrificiu se constituie dintr-un disc gros sprijinindu-se pe trei picioare scurte si avand o adancitura superficiala in varf, de obicei facute din lut si ocazional din stuc, aceste obiecte se poate sa fi servit cateodata ca si simple vetre. Versiuni fara picioare, dreptunghiulare, in plan si construite din piatra mai degraba decat din lut, sunt asa- numitele mese de libatie.

Un „kernos” este doar un vas de ceramica alcatuit din recipiente multiple, de aceeasi forma. Vasele de acest fel sunt o caracteristica a culturii Phylakopi I cicladice dar nu exista nici o legatura nici tipologica si nici functionala intre formele minoice si cele cicladice. Termenul ,,kernos” este acela aplicat vaselor similare folosite in culturile clasice la Eleusis si in alte parti.

Un tub in forma de sarpe este un vas de ceramica inalt, cilindric, cate o data fara fund, ocazional cu serpi modelati in exterior. Gesell a aratat ca asemenea obiecte ar trebui sa fie identificate ca suporturi pentru vasele putin adanci si farfuriile pe care erau asezate tamaie sau ofrande de vreun fel. De aceea, probabil nu intentionau sa fie ,,locuinte” pentru serpi domestici asa cum sugereaza numele. Toate obiectele pot fi exemple ale unui obiect asociat cu cultura minoica postpalatiala, caci cele mai multe dateaza din perioada LM IIIB-C.

Borcanul pentru libatii: este doar un exemplu al unei forme speciale de urcior avand o forma globulara, un gat lung, o gaura in forma de cioc si un maner inalt si mobil.

Pietre-piloni sau betili: un exemplu de asa o forma naturala la un loc cult este stalagmita din Pestera Eileithyia de la Amnisos. Pe sigilii, coloane sau stalpi independenti, acestea sunt reprezentate in mici ingradituri si in prezenta adoratorilor. Asemenea colonade de betili sunt flancate si de animale antitetice. Locul icoanei poate fi luat de o imagine umana, zeu sau zeita. Coloana poate astfel simboliza o zeitate, poate fi un simbol pentru palatul regelui sau poate fi un altar pentru o divinitate. In aceasta conexiune, animalele flancate sunt considerate ,,protectori” termen destul de potrivit caci de obicei sunt lei sau grifoni, fapturi de basm cu cap si aripi de vultur pe trup de leu. In criptele cu piloni ale palatelor si vilelor minoice pilonii pastrati sunt adeseori incizati cu o varietate de semne, incluzand topoare duble, stele si tridente. Desi acesti piloni au o functie structurala, se poate sa fi fost considerati sacri in unele privinte. Deci, adeseori a fost sugerat faptul ca semnele gravate constituie o forma de invocatie divina pentru a proteja cladirea in care apar, impotriva pericolelor: cutremure si incendii.

Pe sarcofagul Ayia Triadha libatiile sunt turnate intr-un ,,krater” sau un bol pentru mestecat, asezat intre bazele a doua coloane inalte.

Copacii: fiecare dintre aceste coloane sunt acoperite de un topor dublu pe care sta o pasare. Coloanele sunt acoperite cu proiectii verzi si astfel se doreste sa se asemene cu copacii sau doar sa fie coloane acoperite cu frunze. Frunzele cateodata substituie manerele topoarelor duble pe vasele pictate, in timp ce ramurile sunt adeseori asezate intre ,, coarne pentru hirotonisire”. Pe sigilii , un copac apare adeseori intr-o mica imprejmuire in prezenta admiratorilor si pare sa aiba aceeasi functie ca si coloanele discutate mai sus.

Pasarile apar frecvent in scenele religioase. O pasare singura este de obicei identificata ca o intruchipare divina, ca manifestare a fiintei divine (in acest caz nu in forma umana), desi uneori o pasare pare sa fie un atribut identificabil al unei divinitati decat o forma alternativa a uneia. Alte animale intalnite frecvent sunt taurii, agrimia (capre salbatice cretane) si serpi. Primele doua apar de obicei sub forma unor figurine oferite ca jertfa si probabil figureaza in principal ca animale pentru sacrificii. Ultima poate fi un simbol proeminent in culturile pamantene.

La prima vedere, aceasta figura cu cap de animal purtand ceea ce pare a fi o piele larga trasa peste spate si purtand un urcior pentru libatii, arata ca un barbat in costum, dar picioarele si labele picioarelor sunt ale unui animal.

Ocazional portretizat in postura de ,,Stapanul Animalelor”, acest demon sau spiridus minoic este o copie a zeitei egiptene Ta-wrt care apare sub forma unui hipopotam. In Egipt Ta-wrt era un spirit binefacator dar nu o divinitate majora. In Creta , demonii apar de obicei in multiplii de doi si patru (cand campurile picturale in discutie ofera spatiu suficient) si par sa actioneze ca slujitori divini. Pe rhytonul din Mallia, cele doua dimensiuni ale spiridusului prezentat sugereaza faptul ca mionoicii i-au considerat o categorie de fiinte care puteau cumva sa fie ierarhizate dupa varsta sau statut.

SARCOFAGUL HAGYIA TRIADHA

Sarcofagul a fost gasit intr-un mormant pradat la inceputul secolului al XIV-lea i.Chr. la Ayia Triadha. Forma mormantului era neobisnuita dar acele cateva ramasite din continutul sau, exceptand insusi sarcofagul erau nesemnificative. Sarcofagul este neobisnuit prin faptul ca reprezinta o versiune rara de piatra a mormantului de teracota foarte comun atunci. Scenele de pe sarcofag, pictate pe tencuiala de var sunt unice in arta funerara egeeana.

Partea frontala:

Scena libatiei reprezinta amestecul lichidelor intr-un krater, probabil vin si apa, in onoarea unui zeu sau a unei zeite simbolizate de topoarele duble montate pe fiecare parte a kraterului. Pasarile cocotate pe topoarele duble probabil indica sosirea unei zeitati si au fost chemate de muzica unei lire. Ceremonia se desfasoara in afara mormantului. „ Libatia funerara minoica nu presupune prepararea lichidului in krater si scena ar fi mai bine privita ca o pregatire pentru toastul funerar minoic. Recipientul reprezinta probabil spiritul decedatului ce observa daca funeraliile sunt indeplinite cu demnitate si incepe a se cufunda sub pamant in drumul sau spre lumea de apoi, asa cum face fantoma lui Patrocle din „Iliada”. Pozitia lui nemiscata, cu bratele ascunse, indica faptul ca nu este nici zeitate dar nici fiinta umana, nici nu este invelit ca o mumie egipteana sau expus ca si cadavrele din Tangara. Ritualul efectuat intentiona sa asigure decedatului o viata fericita dupa moarte pentru a fi admis in lumea de apoi. Cladirea din spatele recipientului poate fi egalata cu mormantul unde a fost gasit sarcofagul. Barca poate servi ca transport in calatoria spre lumea de apoi si vitele pot reprezenta fie hrana in calatorie, fie taurii erau folositi pentru jocurile funerare in onoarea decedatului. Absenta corespondentelor pentru cadouri in scenele de cult poate fi o dovada ca acestea sunt funerare.

In partea superioara se afla o scena fragmentara de procesiune masculina , un cortegiu, in timp ce cu un car tras de doi „agrimia” si transportand doua femei, reprezinta partea inferioara a imaginii. „Agrimia” se pare ca au avut conotatii religioase intr-o mare parte a artei minoice si este posibil ca cele doua femei din partea sa fie zeite. Daca intr-adevar sunt zeite, nu par a avea nici o legatura cu scena mortuara de deasupra dar pot indica prin participarea lor la procesiune ca sunt asezate favorabil catre mort.

La dreapta se afla un altar cu un copac in centru. La stanga altarului se afla un alt altar, deasupra caruia se afla un urcior pentru libatii si un vas in forma de cos, plin de fructe. O femeie sta in fata altarului cu palmele tinute deasupra lui. In spatele ei se afla o masa de sacrificii pe care un taur este legat pentru sacrificiu. Sub masa si fixat in podea, se afla un riton conic in care sangele taurului va curge infiltrandu-se astfel in pamant. Langa riton si poate tinuti in rezerva pentru o a doua faza a sacrificiului sunt doi agrimia. In spatele mesei se gaseste un cantaret la flaut. Mai departe, la stanga, se afla o procesiune a unor figurine feminine, doar prima dintre acestea fiind bine pastrata. Figurina inainteaza spre dreapta cu mainile intinse si palmele indreptate in jos. Pozitia mainilor si aranjamentul ca sangele sa curga in pamant indica faptul ca sacrificiul este al unei figuri pamantesti sau din lumea de dincolo. Este posibil ca acest sacrificiu sa faca parte din ritualurile funerare dedicate decedatului din cealalta lume.

O pereche de femei se plimba intr-un car tras de doi grifoni inaripati, deasupra carora zboara o singura pasare. Cele doua femei trebuie sa fie divinitati datorita formelor supranaturale ale grifonilor. Ca si femeile de la capatul opus, aceste figuri sunt interpretate ca insotitoare in drumul decedatului spre lumea de dincolo.

Nilsson credea ca ambele culte, divine si mortuare, erau in legatura unele cu celelalte si vedea doar o singura cale in care se putea rezolva aceasta bifurcatie, si anume prin a presupune ca mortul era zeificat si venerat dupa moarte. El a asociat aceasta „venerare” a mortului cu notiunea ca mortul era de fapt un domnitor micenian in Ayia Triadha si nu minoic. Combinatia celor doua forme de cult (mortuar si divin) pe sarcofag a devenit astfel pentru el o replica minoica la cererea domnitorului micenian. Din mormant nu exista insa nici o dovada a nici unui cult asociat cu mortul. De fapt, sarcofagul a fost refolosit, ceea ce sugereaza ca nici o veneratie speciala nu a fost acordata nici cadavrului dar nici mormantului. Mai mult, exista foarte putine dovezi provenite de la asezarile grecesti care sa indice ca un cult micenian al mortii a existat o perioada de timp apreciabila dupa ingroparea unui individ.

DIVINITATI MINOICE

Un studiu al artei reprezentative pentru activitatile religioase minoice indica clar ca acele figuri care sunt identificate ca divinitati si nu ca muritori, sunt in numar mare de sex feminin. In plus, este clar ca daca divinitatile ar fi identificate pe baza diferitelor atribute asociate cu figuri particulare aflam ca au existat mai multe zeite minoice.
„Zeita sarpe”
Reprezentata de „zeitele sarpe” din Templul Obiectelor de la Cnossos, dar de asemenea si de unele figurine tarzii de teracota din perioada LM III, aceasta zeita este de obicei considerata a fi o divinitate domestica si in mod interesant ea nu apare pe sigilii.
„Stapana animalelor (sau a muntelui)”

O celebra pecete din Cnossos arata o figurina feminina tinand o carja si stand pe varful unei movile sau pe un deal stancos. Ea este flancata de lei antitetici in spatele carora se afla un altar si un barbat care saluta. O a doua pecete din Cnossos infatiseaza o femeie cu capul acoperit stand langa un leu si sprijinindu-se pe un bat, o alta postura a aceleiasi figuri, stapana animalelor.

„Zeita Vegetatiei”

Figuri feminine dominante pe multe sigilii sunt deseori identificate ca zeite.

Divinitati masculine

Figurile masculine identificate ca zeitati sunt rare si adeseori reprezentate pe o scara mai mica decat figurile feminine si nu neaparat ca zeitati.

a) pecete infatisand un barbat cu o sulita in fata unui mare pilon, pe fundalul din spatele lui zarindu-se un altar pe pilon. Femeia din fata lui se pare ca il saluta sau il adora.

b) un barbat fara barba este de obicei reprezentat pe sigilii stand intre coarnele pentru hirotonisire sau pozand ca un stapan al animalelor.

c) o figurina mica stand in spatele unei figurine de cca. 8 cm, deasupra mai multor figurine feminine, este uneori identificata ca divinitate masculina.

DOVEZI ALE SACRIFICIULUI UMAN

Doua descoperiri recente sugereaza ca minoicii practicau aceasta forma barbara a sacrificiului de sange.

Sanctuarul protopalatial de la Anemosplia

Excavata in vara anului 1979, aceasta structura cu patru camere asezata intr-o mica ingraditura in perete, serveste ca o reamintire a faptului ca opiniile noastre despre o cultura veche, pot capitula in fata unor schimbari bruste si drastice, rezultat al unei singure descoperiri. Cladirea, avand intrarea dinspre nord, se intinde pe pantele nordice ale Muntelui Iutkas, pe aproape 7 km in sudul Cnossos-ului. In plan este alcatuita dintr-un coridor est-vestic, in fata caruia se deschid trei camere dreptunghiulare decomandate si orientate nord-sud. In camera vestica au fost gasite multe vase din lut ce contineau produse agricole, multe dintre ele aranjate pe o serie de trei trepte, poate un altar, in partea din spate (sudica) a camerei. In camera centrala au fost gasite alte vase continand produse agricole. Si acestea au fost localizate in partea din spate a camerei, in vecinatatea unei platforme inaltate pe care au fost gasite doua picioare de teracota, in opinia excavatorilor, ceea ce a ramas dintr-o statueta de cult realizata in mare parte din lemn si din care au fost descoperite doar ramasite carbonizate. Langa statuie si baza acesteia, o parte din temelia de calcar a fost lasata descoperita deasupra nivelului podelei, nefiind distrusa si arheologii considera aceasta descoperire ca fiind o „piatra sfanta” peste care se varsa sangele adus ca ofranda. In camera vestica au fost gasite trei schelete in pozitii diferite care indica faptul ca toti trei indivizii au suferit o moarte violenta.

1) un baiat in varsta de 18 ani, scheletul fiind atat de contractat incat se considera ca a fost legat intr-un mod asemanator cu legarea si sacrificarea taurului de pe sarcofagul Ayia Triadha. A fost gasit intins pe partea dreapta pe o platforma din mijlocul camerei. Printre oasele sale a fost gasit un pumnal de bronz de 0,40 m lungime, avand gravata pe ambele parti un cap de mistret. Chiar langa platforma (sau altarul de sacrificiu) se ridica un stalp cu o troaca in jurul bazei, troaca fiind probabil creata pentru a prinde sangele animalelor si al oamenilor sacrificati. Oasele tanarului mort erau decolorate in asa fel incat au sugerat antropologilor ca tanarul a murit din cauza pierderii de sange (oasele de pe partea superioara / stanga erau albe iar cele de pe partea interioara / dreapta erau negre).

2) o femeie de 28 ani, de statura medie, a fost gasita intinsa in coltul sud-vestic al camerei.

3) un barbat de peste 30 ani a fost gasit pe platforma de sacrificiu, intins pe spate, cu mainile ridicate ca pentru a-si acoperi fata, picioarele fiindu-i rupte de daramaturile cladirii prabusite. Pe degetul mic al mainii stangi purta un inel din argint si fier. Pe cureaua din jurul taliei purta o pecete din piatra pe care era gravata o barca. Pe coridorul constituind camera frontala a cladirii, langa randurile de multe alte vase continand produse agricole, a fost gasit un al patrulea schelet, prea deteriorat pentru ca sexul si varsta sa poata fi determinate. Imprastiate in jurul acestui corp au fost gasite 105 fragmente ale unui vas din lut de forma unor galeti avand pe o parte decorat un taur rosu. Acesta este singurul vas din cele 400 recuperate din cladire, gasit in dezordine pe o suprafata asa de mare si excavatorii cred ca a fost scapat in coridor de cea de-a patra persoana cand el / ea a fost doborat de daramaturile cladirii.

Sanctuarul a fost distrus de foc, probabil ca rezultat al vreunui cutremur la sfarsitul perioadei MM II, probabil in acelasi cutremur care a distrus palatele vechi de la Cnossos si Phaistos. Acoperisul si zidaria peretilor superiori, prabusindu-se, au ucis trei dintre cei patru indivizi gasiti in interiorul structurii, dar cel de 18 ani era probabil deja mort. Un altar oarecum similar si izolat, apartinand aceleiasi perioade, a fost excavat in 1960 la Mallia.

SITUL EXTENSIEI VESTICE CATRE MUZEUL STRATIGRAFIAL DE LA CNOSSOS

In contextul LM IB al excavatiilor realizate doar pe o parte a „Drumului Regal”, la ceva distanta nord-vest de „Micul Palat” de la Cnossos, au fost gasite 327 de oase de copii intr-un depozit ars din subsolul unei cladiri numita „Casa Nordica”. La inceput s-a crezut ca provin de la un numar de 8-10 copii, cu varste cuprinse intre 10 si 11 ani. Intre 21-35 % din aceste oase includ fragmente de craniu dar si alte oase, toate gasite intr-un morman, si prezinta urme de cutit comparabile cu cele lasate dupa indepartarea carnii. Canibalismul este clar unicat. Printre multe interpretari se afla si obiceiurile rituale si lipsa totala a hranei din cauza otravirii sau alte efecte daunatoare ale gazelor sau rezultate din activitatea intensa a vulcanului Thera. Analize ulterioare au relevat faptul ca oasele au apartinut unui numar de patru persoane, la doua dintre care prin analiza dintilor le-a fost determinata varsta, de 8 si respectiv 12 ani. Unele falange (de la maini sau picioare) ale unor persoane tinere, o coloana vertebrala prezentand urme de cutit, unele scoici marine si pamant ars au fost descoperite intr-un pithos din „Camera de Cult de la Subsol”, o camera asezata vis-a-vis de un coridor al „Camerei cu oasele copiilor”, in care au fost gasite 327 de oase de copil. Continutul sugereaza ca unele parti din copii au fost gasite impreuna cu o varietate de alte substante. Impreuna cu numarul mare de oase de copii au fost gasite si oase de oi incluzand vertebre. Una dintre vertebre prezinta o taietura intr-o pozitie care indica faptul ca gatul animalului a fost despicat, astfel sacrificarea oilor poate avea legaturi cu moartea si dezmembrarea trupurilor copiilor, care in opinia expertilor criminalisti, erau perfect sanatosi cand au murit. Din nefericire, nu exista nici o metoda prin care acestor schelete sa le fie determinat sexul, astfel incat nu stim daca erau baieti, fete sau ambele variante.

Este posibila oare existenta unei legaturi intre acesti copii macelariti, tinerii si fecioarele din arta reprezentativa minoica si tributul adus de baietii si fetele ateniene legendarului rege Minos, tribut caruia Theseus, eroicul print atenian, i-a pus capat cu ajutorul fiicei lui Minos, Ariadna, omorand monstruosul minotaur?