Un bust de marmura reprezentandu-l tanar, dupa moartea lui Caesar, cand afacerea mostenirii acestuia il lansase in primul plan al vietii publice, dar cu mult timp inainte de tentativa deificarii, care l-ar fi indemnat pe artist sa-si idealizeze, in acest plan, personajul, descopera un Octavianus plapand, departe de prototipul roman al virilitatii. Si intr-adevar, Octavianus n-a intrunit calitatile fizice care, impreuna cu cele oratorice, cu inteligenta politica si talentul militar, i-au impus pe conducatorii romani ce l-au precedat sau i-au fost, o vreme, contemporani. Mediocritatea a fost cea mai apasata insusire a sa. Iar contextul politic, militar si social, dezvoltat dupa caderea fulgeratoare a celei mai importante personalitati din istoria Romei, Caesar, favoriza strecurarea spre varfurile ierarhiei a oricui ar fi dorit-o, dotat sau nu. Afland de moartea lui Caesar si de hotararea sa testamentara, care-l facea, prin infiere, urmas, Octavianus, pe atunci in varsta de numai 19 ani, paraseste Apollonia (in Epir), unde se concentra armata pentru expeditia pregatita de Caesar contra geto-dacilor si apoi a partilor, debarcand in aprilie 44 i.e.n. la Brundisium. Popularitatea lui Caesar, amplificata de hotarirea din 17martie 44 i.e.n a senatului convocat de Marcus Antonius, prin care testamentul acestuia a devenit public si orice plebeu a aflat ca din averea lui Caesar ii revin 300 sesterti, inrudirea lui Octavianus cu dictatorul, precum si nevoia, relevata de Cicero, de a se gasi contracandidati celor din partida lui Caesar, spre a salva republica, il plaseaza pe Octavianus in varful vietii politice romane. Dar, in timp ce parea ca viata politica evolueaza conform dorintei lui Cicero si a altor senatori traditionalisti, izbucni miscarea de razbunare a asasinarii lui Caesar. Dupa incinerarea acestuia multimea exaltata porni asupra caselor conspiratorilor, silindu-i sa paraseasca Italia. Antonius, intelegind subrezenia unui astfel de sprijin, lichida, insa, miscarea, incat in momentul sosirii lui Octavianus se apropiase de senat si numai dusmania lui Cicero il impinse in partida adversa. Octavianus, care adoptase numele Caius Iulius Caesar Octavianus si primise salutul veteranilor dictatorului, trateaza, in acelasi timp, cu senatorii, dezvaluind, inca din tinerete deci, calitatea sa principala: duplicitatea, care i-a imprimat comportament de simulant. Prudenta il indeamna a-si lua masuri de asigurare fata de conflictul cu Antonius, conflict ce se conturase din momentul in care Antonius isi exprimase indoiala in capacitatea prea tanarului Octavianus de a administra mostenirea lui Caesar. Astfel ca Octavianus, beneficind de sprijinul unor bogatasi, precum si de clauzele unei intelegeri secrete cu Cicero, isi ridica o armata proprie. Dupa lupta dintre Octavianus si Antonius de la Mutina, lupta ramasa indecisa pentru ca Antonius s-a putut retrage nestanjenit, lui Octavianus i se refuza candidatura pentru consulat. Octavianus trece la o actiune hotarata si in iulie 43 i.e.n pornind asupra Romei o ia fara lupta. Trezindu-se fata-n fata cu puternica armata a lui Antonius, Octavianus alege alianta cu Antonius si Lepidus. Prin intrevederea de la Bononia (Bologna), din octombrie 43i.e.n, Octavianus, Antonius si Lepidus constitue cel de-al doilea triumvirat, care capata in chiar titulatura sa formula demagogica „pentru organizarea statului” care va caracteriza intreaga cariera politica a lui Octavianus. j7x20xy
Noul acord de confirmare a triumviratului, incheiat in octombrie 40 i.e.n la Brundisium, ii face stapani absoluti pe Octavianus, in Occident si Iliria, pe Antonius, in Orient si pe Lepidus, in Africa. Tot prin intelegerea de la Brundisium, Octavianus si Antonius isi ofera reciproc dreptul de a recruta armate in vederea combaterii lui Sextus Pompeius si, respectiv, a partilor. In 39 i.e.n., Octavianus, in acord cu ceilalti membri ai triumviratului, ofera lui Sextus Pompeius Magnus, in schimbul pacii, Sicilia, Sardinia, Corsica, promisiunea consulatului, a administrarii Peloponesului si a compensarii averii parintesti ce-i fusese confiscata. Pacea interna astfel adusa si dorita de toti deveni telul politic manifest al lui Octavianus, care-si drapa cu el intentiile de instaurare a conducerii personale. Cu exceptia unor scurte intreruperi, pacea interna a fost mitul fluturat de propaganda lui Octavianus, bine organizata de acesta. Prima manifestare propagandista in acest sens este celebrarea mistica a pacii in cea de-a patra Egloga a poetului Vergilius. In urma „campaniei pacii” ,in care se angajasera mai toti amicii lui Octavianus popularitatea acestuia creste continuu in timp ce Antonius pierde pe acest teren prin legarea sa prea stransa de Cleopatra, cu care chiar se casatorise in 36 i.e.n. In timp ce Octavianus, prin acordarea unor drepturi provinciale, consolideaza unitatea imperiului in jurul Romei, Antonius cedeaza Cleopatrei teritoriile orientale obtinute in 39 i.e.n. Acest fapt, precum si deschiderea testamentului lui Antonius, pastrat in templul Vestei, prin care Antonius dispunea sa fie inmormantat in Egipt si-l recunostea ca legitim pe fiul lui Caesar si al Cleopatrei, au fost abil exploatate de propaganda ,din ce in ce mai bine organizata a lui Octavianus, astfel incat, la sfarsitul anului 32i.e.n.,Roma declara razboi Egiptului. Octavianus facuse in acest fel pasul decisiv pentru inlaturarea singurului sau concurent primejdios. In batalia navala de la capul Actium, de pe Marea Ionica, la 2 septembrie 31i.e.n. flota romana obtine o victorie usoara, iar trupele romane patrund cu usurinta in Egipt, prin Alexandria.
Caracterul duplicitar si demagogic al lui Octavianus imprima aceleasi trasaturi si formei puterii sale. Astfel, in loc de imperiu, usor de declarat, Octavianus se asaza in fruntea Romei exercitand putere de imparat, dar afisand o falsa democratie, prin pastrarea unui senat lipsit de putere. Aceasta formula, mentinuta pana la sfarsitul sec. al III-lea e.n., capatat numele de „principat”.
La 13 ianuarie 27i.e.n., Octavianus, sub pretextul reorganizarii statutului, isi ia imperium proconsulare in 7 provincii ceea ce-i confera veniturile acestora si comanda armatei. Dupa 3 zile, la 16 ianuarie 27i.e.n.,Octavianus face sa i se decerneze cognomenul sacru de Augustus, termen religios care-i acorda misie divina, precum si titlul Imperator Caesar Augustus divi filius . Demagogia regimului lui Octavianus atinge cote deosebite, ce vor fi mentinute de-a lungul intregii sale domnii.
Cateva personalitati care l-au slujit cu fidelitate, intre care Gaius Cilnius Maecenas si Marcus Vispanius Agrippa,au adunat in cercul din jurul imparatului pe cei mai inzestrati contemporani ,intre care multi poeti. Lui Octavianus i se datoreaza transformarea armatei in armata platita. Dispunand de o atare putere, Octavianus incuraja pe ascuns ceea ce respinsese formal:divinizarea sa. A fost numit pontifex maximus si a reconstruit templele si tot ce tinea de religie.
Octavianus nu a avut baieti in nici una din cele trei casatorii si de aceea a fost tulburat in ultimii ani de domnie de problema succesiunii, ceea ce demonstra, o data mai mult, caracterul monarhic al formei puterii ce-o instaurase. Adopta ,atunci, pe fiii ginerelui sau, Agrippa, dar si acesta si fiii sai au murit inaintea lui Octavianus. Din numerosii mostenitori pe care Octavianus ii adopta, castiga tronul fiul sau vitreg mai mare, Tiberius Iulius Caesar. Pentru a-i intari dreptul de succesiune, Octavianus il casatoreste pe Tiberius cu fiica sa Iulia, il infiaza in anul 4 e.n. si il asociaza la domnie in 13 e.n. In acest fel au fost puse bazele dinastiei iulio-claudice. Murind la 19 august anul 14,Octavianus a avut momentul de sinceritate al marii treceri si care, mai bine decat orice caracterizare, ii defineste personalitatea. Considerandu-si viata un rol pe scena, a spus: „Daca piesa v-a placut, aplaudati si cu totii conduceti-ma!”