Pacea de la Bucuresti din 7 mai 1918 ne-a ingreunat foarte mult sarcina la negocierile generale de pace care vor incepe la castelul Versailles de langa Paris.

Aici iarasi manualele noastre de istorie prezinta lucrurile de cele mai multe ori inexact: se insinueaza ca Franta si Marea Britanie n-au mai vrut sa respecte semnatura data in august 1916, inainte de intrarea in razboi. E oarecum ade¬varat, dar uitam sa precizam motivul: din punct de vedere juridic ni se aducea invinuirea ca noi nu respec¬taseram intelegerea din august 1916, care prevedea clar interzicerea de a incheia o pace separata, ceea ce noi am facut. Conditiile dramatice in care ne aflaseram in noiem¬brie 1917 nu au fost considerate un motiv suficient ca sa justifice capitularea noastra. Aliatii puneau in paralel ati¬tudinea Serbiei care, ocupata integral in 1915, nu facuse totusi pace, ci isi retrasese armata prin Albania pana la Adriatica, unde fusese imbarcata pe nave engleze si franceze pentru a fi din nou trimisa pe front, la Salonic. Delegatia noastra la tratativele de pace s-a gasit deci intr-o situatie foarte dificila pentru a convinge pe Aliati sa respecte clauzele acordului din 1916. La care s-a adaugat si o disputa privitor la granita dintre noi si sarbi in Banat, preferinta fiind data exigentelor sarbesti. in fine, romanii erau foarte reticenti in a accepta formulele propuse pen¬tru garantarea drepturilor minoritatilor. Ionel Bratianu a parasit conferinta, lasand altor partide sarcina de a ispravi negocierile. x7l19lt