p5o13oy
In primavara anului 1991, eram in Statele Unite, la numai citeva zeci de mile sud de Chicago, cind am primit, oarecum contrariat, vestea asasinarii lui Ioan Petru Culianu. Scriu "oarecum contrariat", pentru a-mi descrie cit mai fidel starea de spirit de atunci, dar acum, cind stiu bine cine a fost compatriotul nostru si i-am citit cartile, sint - marturisesc - de-a dreptul jenat de mediocritatea unei reactii care ar fi trebuit, in imprejurari normale, sa fi fost cu totul alta. Dar vai!, imprejurarile nu erau normale, iar eu, crescut si educat in anii de dupa plecarea savantului din tara, nu aveam de unde sti cine fusese de fapt Culianu (frinturile biografice aflate ocazional fiind prea sarace pentru a ma lamuri cu adevarat). Aºa stateau lucrurile pe atunci...
O luna-o luna si jumatate mai tirziu, cred, ma aflam la o conferinta a lui Matei Calinescu, la aceeasi Universitate din Illinois, unde imi consumam constiincios bursa, cind am auzit pentru intiia data de teoria asasinatului politic, expusa chiar de orator. Supozitia mi-a aparut, pe loc, atit de exorbitanta, incit am refuzat s-o iau in considerare. Mi se parea - imi cer iertare pentru asemenea ginduri - ca Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Neculai Constantin Munteanu si toti compatriotii nostri de la "Europa Libera" (fara a-l mai aminti pe Paul Goma!) corespundeau infinit mai bine "profilului" unor asemenea potentiale victime, decit necunoscutul - pentru mine - Culianu. De ce sa fi atras doar el razbunarea "fostelor" servicii secrete romanesti (la acea data, potrivit banuielilor multora, inca active)? De ce sa fi fost tocmai el victima unei asemenea hidosenii?
Astazi, citindu-i articolele politice, ipoteza (teoria) nu mi se mai pare deloc exagerata. Inainte de a arata mai in amanunt de ce, se cuvine sa dau citeva date tehnice despre textele reunite in volum, de completat cu cele din Nota asupra editiei.
Cele mai multe dintre ele, grupate sub titlul "Scoptophilia", ocupa sectiunea mediana a cartii, reproducind articolele publicate in rubrica omonima pe care Culianu a tinut-o timp de un an in saptaminalul newyorkez de limba romana Lumea libera (intitulatia completa este Lumea libera romaneasca), din decembrie 1989 pina in decembrie 1990. Fata de textele de acolo, aici, editorii au inclus si altele, tiparite de autor dupa incheierea colaborarii cu Lumea libera, atit in Agora si Meridian, cit si in doua periodice italiene, Panorama si Mondoperaio (unul, din 1985, aparind pentru prima data in revista Limite). Alte doua texte din aceeasi sectiune sint interviuri publicate, la distanta de peste un deceniu (1978, respectiv 1989), in doua ziare italiene.
Celelalte doua parti ale cartii, una precedind, alta succedind "Scoptophiliei" ("Pacatul impotriva spiritului" - titlu identic cu al volumului - si "In memoriam"), reproduc articolele cu aceeasi tenta publicate de Culianu fie inainte de 1989, fie dupa aceasta data (intre care si memorabilele "Interventia zorabilor in Jormania" si "Jormania libera"), precum si citeva din rememorarile prilejuite de tragica disparitie a savantului, subscrise de Serban Anghelescu, Dana Sismanian, Radu Portocala, Dan Laurentiu, Dorin Tudoran si Vladimir Tismaneanu.
Inutil sa mai spun, dupa aceasta sumara trecere in revista, cit de diversa este, structural vorbind, cartea. De aceea, poate ca subtitlul pe care editorii au crezut nimerit sa i-l adauge (cel de "Scrieri politice") s-ar fi cuvenit, socotesc eu, formulat mai putin excesiv, fie ca "Articole politice", fie ca "Texte politice". Unitatea cartii nu este, desigur, o inchipuire. Dimpotriva, ea este cit se poate de reala, fiind in modul cel mai deslusit conferita atit de subiectul de ansamblu al volumului: situatia politica ante- si postrevolutionara a Romaniei (care face obiectul unor judecati necrutatoare, dar corecte), cit si de spiritul in care este ea evocata, animind un intelectual liber si democrat, visceral ostil oricarei forme de tiranie. Numai ca, lasind la o parte faptul ca nu toate textele din volum ii apartin lui Culianu (ceea ce, fireste, nu constituie un motiv de repros), cele care sint ale lui nu au o forma intr-atit de articulata si analitica, incit sa se legitimeze ca "scrieri", decit, cel mult, in sensul "slab", foarte uzual, al termenului. Daca ele ar fi avut aceasta virtute, poate ca ar fi devenit - cine stie? - texte de manual. Asa, insa, ele sint cu atit mai interesante si pasionante.
Autorul nu este un "political scientist", ci - in aceste pagini - un cronicar prompt si impulsiv, totalmente angajat in evenimentele pe care le evoca, scriind febril, sub imperiul momentului si, potrivit unei bine cunoscute expresii franceze, "nemestecindu-si cuvintele" (un qui ne mache pas ses mots). Este frapant sa observi, trecind in revista articolele din "Scoptophilia", nu cit de simpatetic a fost Culianu cu cele ce se petreceau in Romania, intre decembrie '89 si decembrie '90, si nici cit de sincron a fost el cu evolutia starii noastre de spirit de atunci, ci, in comparatie cu multi dintre noi, cit de devreme si de exact a inteles autorul Pergamentului diafan adevarata natura a evenimentelor de la Bucuresti si incotro urmau ele sa ne duca. Initial, impartasind entuziasmul general dezlantuit de caderea ceausismului, Ioan Petru Culianu a crezut, aidoma tuturor, ca disparitia dictatorului era suficienta pentru ca schimbarea sa se produca de la sine, iar ethosul libertar si democratic, atita timp zagazuit, sa se afirme nestingherit. Programul schitat in "Viitorul Romaniei in zece puncte" - care, in unele din partile sale, are astazi aerul vetust al unei splendide utopii - este, din acest unghi, cum nu se poate mai graitor, atestind o incredere care ne anima, atunci, pe toti cei ce nu stiam nici cum poate fi manipulata psihologia multimilor, nici nu cunosteam tenebroasele dedesubturi ale "afacerii" (nu le stim nici astazi; doar le banuim). Iata doar unul dintre cele mai edificatoare fragmente ale acestui text, usor de taxat astazi, in primul sau segment, drept totalmente lipsit de realism. "Eu cred - scrie Culianu - ca nu e nevoie de o "clasa" anume care sa conduca procesul democratic; bunul-simt va ajunge, de indata ce populatia ,