Campania din Egipt este al doilea mare razboi a lui Bonaparte. f7x2xi
Filozoful Leibnito ii prezentase lui Ludovic al XIX-lea un memoriu in care il sfatuia pe regele Frantei sa cucereasca Egiptul, ministrul de externe Talleyrand a sustinut acest plan in modul cel mai hotarat.
Indata ce a cucerit Venetia, Bonaparte a ordonat unuia dintre generalii aflati in subordinea sa sa ocupe insulele Ionice. In timpul primei sale campanii din Italia Bonaparte nu incetase sa se gandeasca la Egipt.Atribuia o valoare imensa Insulelor Ionice si de aceea spunea el ca “mai curand ar renunta la Italia, pe care abia o cucerise decat la insulele Ionice”.In acelasi timp sugera insistent cucerirea Maltei.Toate aceste baze militare din mediterana ii erau necesare pentru a organiza un viitor atac asupra Egiptului.
Acum dupa Campo-Formio, cand Austria era pusa la respect si Anglia ramasese principalul adversar, Napoleon Bonaparte a depus toate eforturile pentru a convinge directoratul sa-I puna la dispozitie o armata si o flota cu care sa poata cuceri Egiptul.Dar Talleygrand si Bonaparte n-au fost nevoiti sa se osteneasca prea mult ca sa obtina banii, soldatii si flota cu care avea sa se intreprinda indepartata si periculoasa campanie.Astfel expeditia a fost deja hotarata.Comandant suprem a fost numit generalul Bonaparte.
A inceput numai decat o o febrila activitate de pregatire a campaniei.In timp ce inspecta flota si coastele, timp ce-si forma corpul expeditionar si urmarea cu atentie escilatiile politice mondiale, Bonaparte isi alegea aproape individual soldatii cu care avea sa plece in Egipt, dintre cei care luptasera sub comanda sa in Italia.
La 19 Mai 1978 totul era gata la Toulon flota lui Bonaparte ridica ancora.Aproape 350 de nave mari si mici pe care s-a imbarcat corpul expeditionar aveau sa strabata Mediterana aproape de la un capat la altul si trebuia sa evite escadra lui Nelson care ar fi tras in ei si scufundat navele.
Toata Europa stia ca undeva se pregateste o expeditie pe mare.Foarte abil, Bonaparte a raspandit zvonul ca vrea sa treaca Gibraltarul, sa inconjure Spania si sa debarce in Irlanda.Zvonul a ajuns la urechile lui Nelson si in timp ce amiralul englez il astepta pe Napoleon in apropiere de Gibraltar , flota franceza iesea din port si pornea spre Malta.Ajuns in fata insulei Bonaparte cere si obtine predarea acesteia si o proclama posesiune a Republicii Franceze.Dupa cateva zile de stationare, Bonaparte isi continua drumul si a atins coasta egipteana la 30 iunie,dar pe cand ajunse escadra engleza sosise deja cu 48 de ore inaintea lui unde s-au infomat despre Bonaparte, dar fiindca nu auzise nimeni vorbindu-se desore generalul francez, Nelson a pornit numaidecat spre Constantinopole. Aceste greseli ale lui Nelson au salvat flota franceza.
Dupa ce a debarcat, Bonaparte cauta sa arate ca el nu este in razboi cu sultanul. Dupa cateva ore de lupta a ocupat Alexandria si si-a facut intrarea in acel vast si pe atunci destul de bogat oras.
Dupa cateva zile petrecute la Alexandria, Bonaparte s-a indeptat spre sud si s-a afundat adanc in desert.Trupele sale sufereau de sete, Mamelucii se retrageau incet, hartuindu-I din cand in cand pe francezi si fugind iute pe frumosii lor cai.
La 20 iunie 1798, in apropierea piramidelor mamelucii au suferit o infangere totala.Indata dupa aceasta victorie,Napoleon a intrat in Cairo unde gasind o mare cantitate de provizii alimentare, armata s-a odihnit dupa grelele marsuri.Odata instalat in Cairo el a intreprins organizarea administratiei.Se reglementa perceperea darilor si a impozitelor.Bunurile beilor nesupusi aveau sa fie confiscate in folosul tezaurului francez.
Aici Bonaparte s-a straduit sa lichideze raporturile feudale.Odata terminata instaurarea noului regim politic in tara proaspat cucerita, Bonaparte si-a inceput pregatirile pentru o noua expeditie.Isi propunea sa invadeze Siria, dar a hotarat sa nu-I ia cu el pe savantii adusi din Franta. Bonaparte n-a manifestat vreun respect deosebit pentru cercetarile savantilor contemporani, dar isi dadea perfect seama ce mari foloase poate aduce un savant daca ii dai anumite sarcini concrete si din acest punct de vedere el se purta cu multa simpatie fata de cei pe care ii luase cu el.Chiar si faimosul sau ordin “magarii si savantii la mijloc”nu facea altceva decat sa arate preocuparea lui fata de cei pe care dorea sa-I puna in siguranta pe langa magari, care erau aneimale nepertuite in acea expeditie si anume savantii.
Pentru expeditia din Siria francezii aveau destule provizii de hrana,dar nu aveau bani.Atunci generalul Kleber,guvernator al Alexandriei, l-a arestat pe un fost seic al orasului (pentru a face rost de bani) sub acuzatia de tradare. Acesta putea scapa doar daca platea 300.000 franci aur.Refuzand sa plateasca Napoleon a ordonat decapitarea acestuia.Cu toate eforturile banii ascunsi de seic nu au fost gasiti, dar dupa cele intamplate, cativa arabi bogati au dat tot ce li s-a cerut.
La sfarsitul lui octombrie 1798 s-a ajuns la incercarea de rascoala in Cairo,rascoala a avut rasunet prin satele apropiate. Auzind Bonaparte, l-a trimis pe adjutantul sau Croisier sa masacreze toti barbatii din acel trib, iar pe femei si pe copii sa-I duca la Cairo. Ordinul a fost executat intocmai. Multi copii si femei au murit inainte sa ajunga la Cairo, iar la cateva ore dupa aceea in piata principala din Cairo au aparut magari cu saci in spate.Din saci se rostogoleau capetele barbatilor executati din tribul care s-a rasculat.
Amiralul Nelson descoperise escadra franceza care stationa in Abikir si o distruse complet.O armata turca a fost trimisa in Siria. Bonaparte a pornit spre Siria in intampinarea turcilor. Marsul spre Siria a fost foarte greu din cauza lipsei de apa.Unul dupa altul incepand cu El-Apris, orasele I s-au predat lui Bonaparte.Dupa ce a trecut ismul Suez a pornit asediul asupra Iaffeila 4 martie 1799. Orasul nu a capitulat, a fost luat cu asalt in 6 martie si soldatii au trecut prin sabie toti locuitorii ce le cadeu in maini.Putin dupa aceasta Bonaparte afla ca 4000 de soldati turci ce au ramas in viata s-au inchis cu armament cu tot intr0un loc intarit.Turcii au fost de acord sa se predea cu conditia sa le fie crutata viata, altfel lupta pana la ultima picatura de sange.
Desi ofiterii francezi le-au promis viata a patra zi Bonaparte a ordonat impuscarea lor.
Bonaparte isi continua apoi inaintarea spre cetatea Acra, fiindca ciuma gonea din urma armata franceza.Asediul Acrei a durat 2 luni si s-a sfarsit fara succes.La 20 mai 1799 dupateva asalturi nereusite, francezii au fost nevoiti sa ridice asediul si armata franceza s-a intors in Egipt. Cetatea Acra a ramas cel mai indepartat punct de pamant rasaritean ce I-a fost dat sa-l atinga.
Intoarcerea a fost si mai grea.In cursul acestui penibil drum de intoarcere din Siria in Egipt comandantul suprem a impartit cu armata toate greutatile.
La 14 iunie 1799, armata lui Bonaparte se inapoia in Cairo. La Abuchir a poposit o armata truca care dorea sa elibereze Egiptul de invazia francezilor, dar la 25 iunie Bonaparte ataca armata turca si o zdrobeste. Napoleon o ordonat sa nu fie luati prizonieri, ci toti sa fie impuscati.
Prin aceasta victorie cuceririle franceze pareau pe deplin asigurate pentru cativa ani, dar a aparut un eveniment neasteptat dupa ce a aflat ultimele stiri.
A ordonat sa se echipeze in cel mai mare secret 4 nave si la 23 august 1799 a plecat spre Franta.