1914

Iul.15/28 Austro-Ungaria declara razboi Serbiei. i4b22bu
Iul.17/30 Reprezentantii Antantei fac cunoscut guvernului roman acordul tarilor lor privind unirea Transilvaniei cu Romania, in schimbul participarii Romaniei la razboi impotriva Puterilor Centrale.
Iul.18/31 Mesaj al imparatului Germaniei Wilhelm al II-lea catre regele Carol I, prin care cerea Romaniei sa-si indeplineasca obligatiile catre Puterile Centrale (1883, oct.18/30 Semnarea la Viena, in cel mai strict secret, a Tratatului de alianta romano-austro-ungar, la care Germania adera in aceeasi zi).
Iul.19/aug.1 Germania declara razboi Rusiei. Sistemul general de aliante care lega Marile Puteri a dus la dezlantuirea primului razboi mondial.
Iul.21/aug.3 Consiliul de coroana de la Sinaia, respinge cererea regelui Carol I de a intra in razboi alaturi de Puterile Centrale si hotaraste adoptarea unei politici de neutralitate armata.
Sept.18/oct.1 Conventie secreta ruso-romana, prin care Rusia se angajeaza sa apere integritatea teritoriala a Romaniei si recunoasterea drepturilor acesteia asupra teritoriilor din Austro-Ungaria locuite de romani in schimbul unei neutralitati binevoitoare a Romaniei ("Acordul Sazonov-Diamandi").
Sept.27/oct.10 Moartea regelui Carol I.
Sept.28/oct.11 Urcarea pe tron a regelui Ferdinand I, nepotul si succesorul regelui Carol I.

1916

Aug.4/17 Se semneaza la Bucuresti Tratatul de alianta intre Romania pe de-o parte, si Franta, Marea Britanie, Rusia si Italia, pe de alta parte. Printre conditiile intrarii Romaniei in razboi de partea Antantei, se stipula satisfacerea cererii Romaniei de a se discuta la incheierea razboiului drepturile ei istorice asupra Transilvaniei, Basarabiei si Bucovinei.

a Planul intrarii Romaniei in razboii

Planurile de lupta
Conform planurilor interaliate trupele rusesti urmau sa inceapa ofensiva concomitent cu cele romane. Trupele anglo-franceze trebuiau sa debarce la Salonic, pentru a tine in loc Bulgaria care intentiona sa atace Romania. Aceste angajamente nu s-au realizat pentru ca actiunea aliatilor de la Salonic a fost zadarnicita de o puternica ofensiva germano-bulgara, iar trupele rusesti au sosit cu o mare intarziere. Din aceasta cauza, trupele Puterilor Centrale au ocupat 2/3 din teritoriul Romaniei. Cu ajutorul trupelor rusesti frontul este stabilizat, la inceputul lunii ianuarie 1917, pe raul Siret, Dunare si bratul Sf. Gheorghe.

Campania din 1917
In teritoriul liber al Moldovei, din ianuarie pana in mai 1917, a avut loc refacerea armatei romane cu mijloace egale cu cele aflate in dotarea inamicului.O misiune militara franceza (condusa de generalul Henri Mathias Berthelot) si echipamentul de lupta din Franta si Anglia au schimbat infatisarea armatei romane. Au fost organizate doua armate romane, avand aprox. 400.000 de oameni, intercalate cu trei armate rusesti insumand aproape 1.000.000 de militari. Astfel, ofensiva romaneasca de la Marasti (la 11 iulie), condusa de generalul Alexandru Averescu, si cea a generalilor Constantin Cristescu si Eremia Grigorescu, de la Marasesti (1-24 iulie) dejoaca planurile de lupta germane de ocupare a Moldovei si de cucerire a portului Odessa.

ROMANIA IN 1918
Oct.-nov.1917 Comunistii rusi ajung la putere.
Ian. 27 Se incheie la Brest-Litovsk Tratatul de pace dintre Austro-Ungaria si Ucraina.
Febr.18 Se incheie la Brest-Litovsk Tratatul de pace dintre Rusia Sovietica si Germania.
Mart.5 Se semneaza la Buftea (in apropiere de Bucuresti) Tratatul preliminar de pace intre Romania si Puterile Centrale, pe baza caruia incep la Bucuresti, la 9 mart., tratativele in vederea incheierii pacii.
Apr.24 Tratatul de pace de la Bucuresti, dintre Romania, pe de o parte, si Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria, Turcia, pe de alta parte. Romania era nevoita sa cedeze Dobrogea, sa accepte rectificari de frontiera in Carpati si sa incheie conventii economice dezavantajoase pentru ea.

ECOURI INTERNATIONALE
Mart.26 - 28 Are loc la Roma un Congres al nationalitatilor din monarhia austro-ungara, care voteaza o motiune cerand recunoasterea dreptului fiecarei natiuni de a se constitui in stat national independent sau de a se uni cu statul sau national daca acesta exista
Aug.24 Se creeaza la Paris Consiliul National al Unitatii Romane, avand in conducere pe Take Ionescu (presedinte), Vasile Lucaciu, Octavian Goga, dr. Constantin Angelescu si Ioan Th. Florescu. Consiliul este recunoscut la 29 sept. de guvernul francez, la 23 oct. de guvernul SUA, la 29 oct. de guvernul englez, iar la 9 nov. de cel italian drept exponent al intereselor poporului roman.
Sept.2 Congresul de la New York al romanilor, cehilor, slovacilor, polonezilor, sarbilor, croatilor si rutenilor voteaza o motiune prin care se cere dezmembrarea Austro-Ungariei si eliberarea tuturor popoarelor.

Ofensiva Antantei

Sept.12 Armatele aliate din Balcani sparg frontul bulgar la Dobropolje si inainteaza spre Sofia.
Sept. 16 Se semneaza la Salonic actul de capitulare a Bulgariei.
Oct.4 Germania si apoi, la 5 oct., Austro-Ungaria, fac oferte de pace Puterilor Aliate.

UNIREA BASARABIEI CU REGATUL ROMAN

Mart.27 Sfatul Tarii de la Chisinau (capitala Basarabiei) hotareste unirea Basarabiei cu Romania.

UNIREA TRANSILVANIEI CU REGATUL ROMAN
Sept.29 Comitetul Executiv al Partidului National Roman, intrunit la Oradea adopta in unanimitate o declaratie redactata de Vasile Goldis prin care se dorea recunoasterea acestui for ca organ provizoriu de conducere al Transilvaniei. Se constituie un "Comitet de Actiune", cu sediul la Arad, avandu-l presedinte pe Vasile Goldis.
Oct.3 Manifestul Imparatului Carol I de Habsburg - Catre popoarele mele credincioase privind reorganizarea Austro-Ungariei intr-o Federatie de sase state independente (austriac, ungar, ceh, iugoslav, polonez si ucrainean).
Oct.3 Declaratia de raspuns a "Corpului voluntarilor transilvaneni si bucovineni", la manifestul lui Carol I de Habsburg, in care, acestia proclama unirea teritoriilor lor cu Regatul Romaniei.

SPRE MAREA UNIRE
Victoria Antantei, care incepe sa se contureze in 1918 in Apus, are urmari si pe frontul din Balcani. Armata lui Sarrail de la Salonic inainteaza in sfarsit si strapunge liniile bulgare. Guvernul lui Marghiloman isi da demisia, la 24 octombrie/6 noiembrie 1918. Ii urmeaza guvernul generalului Coanda, care proclama imediat mobilizarea generala si, la 28 octombrie/10 noiembrie, Romania reintra in razboi. Un razboi care a doua zi inceteaza prin armistitiul semnat la Compiegne. Razboiul inceteaza in Europa occidentala, nu si in cea de rasarit, unde, dupa armistitiu, la Belgrad, la 31 octombrie/13 noiembrie 1918, operatiunile militare vor mai continua intermitent in Ungaria.

Infrangerea militara aduce cu sine destramarea imperiilor centrale. Primul care se prabuseste este, cum era de asteptat, cel austro-ungar. La 18 octombrie imparatul Carol (Franz Joseph murise in 1916) anunta printr-un manifest transformarea monarhiei austro-ungare intr-un stat federal. Era, fapt limpede, mult prea tarziu. O salvare a imperiului nu mai putea veni decat de la diplomatia invingatorilor (mai cu seama de la cea a Marii Britanii).

Dar popoarele din imperiu o iau inaintea diplomatilor si decid ele insele asupra destinului lor. La fel si romanii. La 12 octombrie, Partidul National Roman din Transilvania adopta Declaratia de autodeterminare, redactata de Vasile Goldis, "in virtutea dreptului national al fiecarei natiuni de a dispune de ea insasi". Sase zile mai tarziu, aceasta Declaratie este citita in Parlamentul de la Budapesta de Alexandru Vaida Voevod, in timp ce, la Viena, Iuliu Maniu concentra 70.000 de soldati transilvaneni din armata austro-ungara, cu care se indreapta spre Transilvania.

Consiliul National Roman Central, infiintat la 3 noiembrie 1918, din reprezentanti ai Partidului National Roman si ai Partidului Social Democrat, preia controlul Transilvaniei, profitand si de rapida dezintegrare a aparatului administrativ maghiar.

Intre timp, fapte similare se petrec in Bucovina, unde la 27 octombrie se creeaza un Consiliu National Roman, sub conducerea lui Iancu Flondor, care formuleaza dorinta Bucovinei de unire cu Romania, proclamata in fapt, neconditionat si cu mare insufletire la Cernauti, la 28 noiembrie 1918.

Guvernul lui Karolyi Mihaly, format la 31 octombrie la Budapesta si in care ministrul nationalitatilor este democratul Jaszi Oszkar, incearca sa intre in negocieri cu Consiliul National Roman Central. Negocierile sunt purtate la Arad, intre 13-15 noiembrie, dar fara nici un rezultat. In acelasi timp, guvernul maghiar semneaza la 13 noiembrie armistitiul de la Belgrad cu generalul Franchet d'Esperey, seful armatei din Orient. Se fixeaza o linie de demarcatie arbitrara intre Ungaria si Transilvania, care lasa sub autoritatea Budapestei orase ca Satu Mare, Oradea, Beius, Arad si regiuni istorice ca Banat (incredintat administratiei sarbesti), Crisana, Maramures.

Faptul ii pune in garda pe romani. Consiliul National decide sa convoace, la 18 noiembrie/1 decembrie, la Alba Iulia, o Adunare Nationala a Romanilor din Transilvania si Ungaria. Pentru aceasta Adunare urmau a fi alesi 600 de deputati pe baza de vot universal si 628 reprezentanti ai organizatiilor si societatilor culturale. Participa la alegeri toti romanii din Transilvania, Banat, Crisana, Maramures. Intr-o atmosfera de mare entuziasm popular, timp de 12 zile, sunt alesi cate 5 reprezentanti de circumscriptie (in cadrul stabilit in 1910). Revendicarile alegatorilor: unirea cu Romania, reforma agrara, vot universal.

Cei 1228 de deputati s-au reunit in sala Cazinoului din Alba Iulia, in timp ce in oras circa 100.000 de oameni (dupa marturiile din epoca) le asteptau hotararile. Erau reprezentate toate categoriile sociale si ambele biserici. Participau si reprezentanti ai tuturor regiunilor istorice romanesti.

La 18 noiembrie/1 decembrie 1918, deputatii decid in unanimitate unirea Transilvaniei, Banatului, Crisanei si Maramuresului cu Romania, cu pastrarea unei autonomii locale, pe baze democratice, cu egalitatea nationalitatilor si a religiilor. La Alba Iulia, asa cum fusese inainte si la Cernauti, la 28 noiembrie, a fost, de fapt, un plebiscit al tuturor romanilor din Austro-Ungaria. Tot la Alba Iulia, cu prilejul Adunarii, se constituie Marele Consiliu National Roman, format din 200 de membri alesi si 50 de membri cooptati. A doua zi, acest Consiliu numeste un guvern provizoriu, numit Consiliul Dirigent al Transilvaniei, in frunte cu Iuliu Maniu. Consiliul trimite o delegatie la Bucuresti, condusa de episcopul de Caransebes, Miron Cristea (viitorul patriarh al Romaniei), care, la 1/14 decembrie, inmaneaza regelui Ferdinand I declaratia de la Alba Iulia. La 11/24 decembrie, regele Ferdinand promulga decretul de sanctionare a unirii (totodata si a Bucovinei si Basarabiei). Protestele guvernului Karolyi la Budapesta sunt inutile.

Dupa Ion Bulei, Scurta istorie a romanilor, Editura Meronia, Bucuresti, 1996, pp. 104-107.

POPULATIA ROMANIEI MARI IN 1930
Pentru perioada interbelica singurul recensamant complet al populatiei Romaniei a fost facut in 1930, restul referintelor statistice sunt numai estimative. Conform acestuia, populatia tarii era de 18.052.896 de persoane, mai mult cu 2,5 milioane fata de populatia estimata a anului 1920.

Din punct de vedere al compozitiei etnice, romanii reprezentau majoritatea populatiei, atat inainte de primul razboi mondial, cat si dupa sfarsitul acestuia, reprezentand aproximativ 92% in Vechiul Regat si circa 70% din totalul populatiei Romaniei intregite in 1920.

In razboi au murit circa 335.000 de soldati, care impreuna cu populatia civila ucisa in timpul luptelor, reprezenta o zecime din populatia Romaniei. Pierderile de populatie datorate razboiului au fost compensate de cele 8,5 milioane de locuitori care se adaugau la populatia Vechiului Regat in urma Marii Uniri. Populatia Romaniei numara in 1919 16.250.000 milioane de locuitori, dintre care 30% nu erau etnici romani:
· Maghiari 19,3%,
· Evrei 5,3%
· Ucraineni 4,7%
· Germani 4,3%
Fata de perioada de dinainte de razboi, numarul romanilor care traiau in afara frontierelor statului roman scade semnificativ: 250.000 in U.R.S.S., 230.000 in Iugoslavia, 60.000 in Bulgaria, 24.000 in Ungaria.

Minoritatile nationale se gaseau preponderent in provinciile istorice revenite la patria mama:
· maghiari: 29% din populatia Transilvaniei si 23% din cea a Crisanei si Maramuresului;
· germani: 24% din locuitorii Banatului si 8% din cei ai Transilvaniei;
· evrei: 30% din populatia urbana din Bucovina, 27% in Basarabia si 23% in Moldova.
Dupa 1918 au avut loc si emigrari in strainatate, nesemnificative totusi:
· 200.000 de maghiari din Transilvania in Ungaria;
· 42.000 de turci din Dobrogea in Turcia;
· 67.646 de emigranti au plecat in S.U.A, in deceniul 1921-1930, majoritatea fiind evrei.
A avut loc si o imigratie in Romania: 22.000 de evrei din U. R. S. S. au trecut intre anii 1918-1921 in Basarabia; in anii '20 aproximativ 20.000 de romani, care emigrasera in S.U.A. inainte de razboi, au revenit in Transilvania si Bucovina.

Populatia Romaniei traia in marea ei majoritate in mediul rural. Astfel, in 1920 ea reprezenta 77% din totalul populatiei.

Dupa Keith Hitchins, Romania, 1866-1947, Editura Humanitas, Bucuresti, 1996, capitolul VIII. Societate si economie.