Succesele dezvoltarii economice a Cehiei in secolul al XIV-lea si largirea
legaturilor ei economice internationale au consolidat intr-o mare masura
situatia politica a statului ceh in Europa Centrala mai ales in
acea vreme cand se contura destramarea “Sfantului Imperiu
Roman de neam german”, in cuprinsul caruia Cehia ocupa de la mijlocul
secolului al XIV-lea o situatie de prim rang. In istoria Cehiei, secolul
al XV-lea se caracterizeaza printr-un puternic avant al luptei antifeudale
a maselor populare si prin ridicare poporului ceh impotriva contopirii
straine si impotriva asupririi din partea curiei papale.
Marele razboi taranesc din secolul al XV-lea in Cehia (razboaiele husite):
1. Dezvoltarea economico-sociala in secolul al XIV-lea si lupta de clasa k4q14qv
In secolul al XIV-lea a avut loc in Cehia un puternic avant
economic, care incepuse inca din secolul precedent. Industiria miniera
a acestei tari a inregistrat noi succese. S-a intensificat extragerea
fierului si a cuprului. S-au imbunatatit procedeele de topire a fierului,
folosindu-se cuptoarele in care aerul era alimentat prin foale puse in
miscare cu ajutorul energiei hidraulice. Au aparut ciocanele mecanice, a caror
intrebuintare reprezinta o mare realizare in domenuiul metalurgiei
medievale. In secolul al XIV-lea au capatat o mare insemnatate noile
exploatari ale zacamintelor de argint din regiunea Kutna Hora. Exploatarea
minelor de argint din regiunea Kutna Hora, Jilhava si altele a inlesnit
indeosebi dezvoltarea monetariei. Grosul din Praga a devenit moneda de
baza a circulatiei monetare, raspandindu-se si in Germania, Polonia
si in marele canezat al Lituaniei. Se extragea si aur in cantitati
destul de mari.
Relatiile marfa-bani patrunsesera tot mai adanc in toate sferele
economiei feudale; s-a marit capacitatea pietei interne, s-a largit comertul
extern. Dezvoltarea economica a regiunilor cehe din secolul al XIV-lea s-a oglindit
mai ales in cresterea orasului Praga si a altor orase. La Praga, alaturi
de vechiul oras, au crescut Orasul Nou si Mala Strana. Prin a doua jumatate
a secolului al XIV-lea orasul Brno numara 8 000 de locuitori, Plzen si Hradec-Kralové
-; cate 5 000 de locuitori etc. Mestesugurile orasenesti au adoptat
definitiv organizarea in bresle. In unele orase existau peste 50
de bresle (ca la Praga sau Plzen), fapt care dovedeste specializarea mestesugurilor
si marile progrese ale productiei mestesugaresti. Numarul produselor mestesugaresti
a crescut, s-a imbunatatit calitatea lor, s-a largit sortimentul. Sticla
ceha a capatat un renume european, a crescut faima “cristalului de Boemia”.
Baza economiei a ramas totusi agricultura, care de asemenea s-a dezvoltat intens.
Aceasta se vede din folosirea tot mai fregventa a ingrasamintelor, din
cultivarea plantelor furajere si din perfectionarea uneltelor de munca. Pretutindeni
a sporit numarul morilor, atat al celor de apa, cat si al celor
de vant. Au luat amploare semanaturile de in si canepa, se dezvolta
intens cresterea oilor si a porcilor, a crescut simtitor numarul viilor nou
plantate, au aparut elestee in multe locuri din tara.
Dezvoltarea relatiilor marfa-bani a avut ca rezultat marirea cererii de produse
agricole. Tendinta de a-si marii veniturile indemna pe feudali sa-si intinda
domeniile. Arhiepiscopia din Praga, de exemplu, poseda in a doua jumatate
a secolului al XIV-lea peste 900 de sate, targuri, cetati si orase. Posesiuni
imense s-au concentrat si in mainile marilor feudali laici. In
acelasi timp nobilimea mijlocie a pierdut treptat pozitia sa anterioara, iar
unii nobili care apartineau slehtei mici -; zemanii - si-au pierdut si
pamantul si independenta.
2. Consolidarea statului ceh la mijlocul secolului al XIV-lea
In anul 1347, regele ceh Carol I (1346-1378), reprezentant al dinastiei
de Luxemburg, a devenit imparat al “Sfantului Imperiu Roman”,
sub numele de Carol IV. Politica lui Carol urmarea largirea posesiunilor dinastiei
de Luxemburg, sacrificand sistematic in acest scop interesele generale
ale imperiului. Deoarece Cehia forma nucleul dinastiei de Luxemburg, Carol cauta
sa favorizeze aici dezvoltarea mestesugurilor si proteja orasele cehe, contribuind
in acelasi timp la consolidare patriciatului german in multe din
aceste orase. Urmarind sa asigure Cehiei o politica predominanta in imperiu,
Carol a promulgat in anul 1348 in dieta din Praga, legea prin care
se conferea tronului ceh dreptul de ereditate, iar Moravia, Silezia si Luzacia
au fost declarate feude ale coroanei cehe. In anul 1373, Carol a anexat
domeniilor coroanei cehe Brandenburgul. Conform “Bulei de aur” emisa
in anul 1356 de Carol, in calitatea sa de suveran al imperiului
german, regele ceh devenea primul dintre cei 7 principi electori, care aveau
dreptul de al alege pe imparatul german.
Dorind sa intareasca rolul politic al Cehiei in imperiu, Carol I
a infiintat o arhiepiscopie la Praga, scotand astfel Cehia de sub
independenta bisericeasca fata de clerul german, in general insa,
politica bisericeasca a lui Carol I a contribuit in mare masura la consolidarea
in Cehia a pozitiei clerului catolic, care era bastionul dominatiei straine.
3. Ascutirea contradictiilor sociale si nationale. Inceputul miscarii
Reformei
Dupa moartea lui Carol I, Cehia, Silezia si Luzacia de sus au revenit fiului
sau Vaclav (1378-1419), care a fost in acelasi timp, pana
in anul 1400, si imparat al Germaniei. Celalalt fiu al lui Carol
I, Sigismund, care a primit Brandemburgul, a devenit rege al Ungariei in
anul 1386, iar in anul 1411 a fost ales imparat al Germaniei. Tocmai
acesti succesori ai lui Carol au trebuit sa se ciocneasca cu miscarea revolutionara
a poporului ceh -; marele razboi taranesc.
Forta principala a acestei miscari populare din Cehia o forma taranimea supusa
cruntei exploatari feudalo-iobage. In lupta comuna a diferitelor paturi
ale poporului, a avut un mare rol cresterea miscarii orasenilor cehi revoltati
de samavolnicia conducatorilor patricieni germani si de purtarea panilor cehi
germanizati, care sustineau pe imparatul german, desi acesta urmarea suprimarea
independentei Chiei. Nobilimea mijlocie si mica nobilime s-au alaturat orasenilor
ridicandu-se impotriva marilor feudali, care jefuiau si tratau de
sus pe cei mai mici. Particularitatea conflictului social si national pe cale
de a izbucnii a constatat in faptul ca lupta de clasa s-a complicat prin
lupta contra bisericii, la care au luat parte toate paturile sociale ale Cehiei
feudale. Steagul in jurul caruia s-au concentrat atat lupta antifeudala,
cat si lupta de eliberare nationala a Cehiei a fost Reforma -; miscarea
larga pentru lichidarea bogatiilor bisericesti si inlaturarea influentei
politice a bisericii catolice, care constituia principalul sprijin al asupririi
germane si al reactiunii feudale din tara.
Propovaduirea ideilor Reformei a avut un mare succes printre orasenii cehi inca
din a doua jumatate a secolului al XIV-lea. Critica impotriva clerului
a fost dezlantuita la Praga in deceniul al saptelea de catre calugarul
Konrad Waldhauser din Ordinul Augustinilor. Cam tot pe acea vreme s-a ridicat
si Jan Milic, care a demascat viciile prelatiilor si a stgmatizat clerul pentru
bogatia si luxul lui. Dupa moartea lui Jan Milic, ideile Reformei au continuat
sa fie predicate de catre Matei din Janov. Matei indemna lumea sa se intoarca
la simplitatea moravurilor crestinismului din primele timpuri. El cerea lichidarea
tuturor manastirilor si invata ca averile trebuiau sa apartina saracimii.
Matei socotea ca paturile societatii feudale sunt o inventie a diavolului. El
considera necesara instituirea egalitatii universale in lume.
Unul dintre adeptii si discipolii lui Matei a propus sa se introduca impartasania
tuturor laicilor “sub ambele forme”, nu numai pentru persoanele
din tagma clerului, adica impartasania tuturor credinciosilor cu paine
si vin. Aceasta revendicare era indreptata impotriva uneia din dogmele
bisericii catolice, care statornicea ca numai clerul poate sa se impartaseasca
“sub ambele forme”, iar laicii trebuie sa se impartaseasca
numai cu paine si nu si cu vin (adica sa guste, dupa cum invata
biserica, numai din “trupul lui Hristos” si nu si din “sangele
Lui”). Insemnatatea acestei dogme consta in faptul ca ea servea
ca “temei” pentru a justifica situatia privilegiata a clerului si
a-l izola de mediul mirean. Cererea de a se da impartasanie “sub
ambele forme” si laicilor ducea de fapt la negarea situatiei privilegiate
a clerului catolic. Lupta ascutita ce s-a desfasurat la Universitatea din Praga
intre magistrii cehi si cei germani a fost de la inceput legata
de primele actiuni ale reformatilor cehi. O data cu ideile lor a inceput
sa se raspandeasca in Universitatea din Praga invatatura,
apropiata de ele, a reformatului englez John Wycliff. Critica clerului catolic
si negarea drepturilor lui asupra bogatiilor si proprietatii funciare, asa cum
se reflecta operele filozofice si teologice ale lui Wycliff, au corespuns starii
de spirit si ideologiei cercurilor largi ale orasenimii cehe si au atras pe
magistrii si studentii cehi. Cel mai cunoscut conducator al reformei cehe a
fost Jan Hus, magistrul la Universitatea din Praga.
BIBLIOGRAFIE:
- Istoria Universala (vol. III);
- Incursiuni in civilizatia omenirii (vol. II);
- Arborele Lumii.
