Napoleon a fost ceea ce se cheama “mancator de lucru”.Cariera
lui n-a durat mai mult de douazeci de ani. In acest timp scurt, el a condus
mai multe razboaie, a obtinut mai multe victorii, a strabatut mai multe leghe,
a cucerit mai multi kilometri patrati, a omorat mai multi oameni, a facut
mai multe reforme si in general, a tulburat Europa mai adanc decat
oricare alt cuceritor (chiar decat Alexandru cel Mare si Gingis-han).
Napoleon s-a nascut in 1769. Era al treillea fiu al lui Carlo Maria
Bonaparte, notarul orasului Ajacio, din insula Corsica si al bunei lui sotii,
Letitia Ramolino. Corsica, o veche colonie greceasca, apoi cartagineza si romana,
in Marea Mediterana, luptase multi ani de zile pentru a-si recastiga
independenta, mai intai impotriva genovezilor, apoi pe la
mijlocul veacului al XVIII-lea, impotriva francezilor, care pana
la urma, o ocupara. r2j6jv
In timpul primilor douazeci de ani din viata sa, tanarul Napoleon
a fost un inflacarat patriot corsican, care vroia sa-si elibereze patria
mult iubita de sub jugul francezilor. Dar revolutia franceza recunoscu dintr-o
data drepturile corsicanilor si Napoleon, care primise o stralucita educatie
la scoala militara din Brienne, intra in slujba patriei sale adoptive.
La 21 Septembrie 1792, regele Ludovic al XVI-lea, invinuit de inalta
tradare, fu gasit vinovat si condamnat la moarte. El fu executat la 21 Ianuarie
1793. In luna Octombrie 1793, iacobinii suspendara constiuaia pana
cand armatele straine vor fi alungate de pe teritoriul Frantei.Toata puterea
se afla acum in mainile unui comitet condus de Danton si Robespierre.
Deoarece acestia in timp de un an ucisesera cam 70-80 de oameni pe zi
pentru ca nu erau de parerea lor in ceea ce priveste democratia, provocasera
teroare in randul oamenilor, care nu se mai simteau in siguranta.
Atunci cativa din membrii conventiei RRRRRtiindu-se desemnnati pentru
esafod, si indemnati de frica mortii, se uniru impotriva lui Robespierre.
Acesta fu tarat la ghilotina si executat in 27 iulie 1794.
Domnia teroarei lua sfarsit, dar primejdia invaziei care ameninta Franta,
cerea ca guvernul sa ramana in mainile unor oameni energici, pana
vor fi alungati dusmanii revolutiei de pe pamantul patriei. Atunci fura
numiti 5 directori care au condus Franta timp de 4 ani.
Directoratul(1795-1799) este regimul politic al noilor imbogatiti, care
a asigurat in Franta linistea si prosperitatea burgheziei franceze. In
acest timp, generalul Bonaparte obtinea victorii impotriva Austriei. Razboaiele
purtate dupa 1796, erau razboaie de cucerire (campaniile din Italia, Egipt)
Pentru a-si consolida dominatia, burghezia franceza a recurs la dictatura. Prin
lovitura de stat din 9 noiembrie 1799 se instaura Consulatul, sub conducerea
generalului Napoleon Bonaparte, numit prim consul. Consulatul a fost dictatura
marii burghezii, sprijinita de armata. Acest sistem a incurajat economia
franceza, a ierarhizat si centralizat administratia republicii, a dat legi care
aparau proprietatea si relatiile sociale.
In anul 1804 a fost proclamat imperiul, ceea ce a insemnat intarirea
regimului de dictatura militara, si un nou pas in inlaturarea burgheziei
franceze de pe idealurile democratiei. Acest fapt va avea urmari asupra stabilitatii
regimului.
Napoleon a angajat Franta intr-un lung sir de razboaie, care exprimau
tendinta de expansiune a burgheziei franceze, si dorinta acesteia de a obtine
suprematia pe continent, prin a inlatura burghezia englezaa din viata
europei. Impotriva Frantei s-au format Succesiv mai multe coalitii de
state dusmane, sprijinite de Anglia.
Infrangandu-i la Austerlitz(1805) pe austrieci si rusi, la
Jena(1806) pe prusaci, Napoleon a intrat in Berlin de unde a decretat
blocada continentala, adica interzicerea comertului statelor europene cu Anglia.
Invinsa la Eylau si Friedland, Rusia a fost nevoita sa se supuna si ea
blocadei prin semnarea pacii de la Tilsit. Insa rusii n-au putut respecta
aceasta pace deoarece rusii aveau nevoie de marfurile engleze.
Tot pentru a inchide calea acestor marfuri, Napoleon a invadat Spania
si Portugalia, unde a intampinat o darza rezistenta populara
care i-a macinat armata.
Deoarece politica lui Napoleon s-a schimbat dintr-un instrument al consolidarii
burgheziei franceze intr-o arma a hegemoniei franceze, s-a ajuns ca ostilitatea
fata de armata cotropitorului sa se manifeste sub forma unor razboaie populare
de eliberare (Spania, Rusia, Statele germane). Invins in campania
Impotriva Rusiei(1812) si apoi la Lipzig(1813), Napoleon a abdicat, si
s-a retras in insula Elba. Acesta a mai revenit in Franta pentru
o domnie de 100 de zile, si invins definitiv la Waterloo(1815), a fost
exilat in insula Sfanta Elena, unde a ramas pana la sfarsitul
vietii.(5 mai 1821).
Razboaile purtate de Npoleon, au adus mari suferinte popoarelor, impunandu-le
o grea jertfa de sange, si pierderi materiale incalculabile. In
acelasi timp, razboaiele napoleniene au subrezit monarhiile feudale ale Europei,
au creat conditii pentru introducerea in teritoriile ocupate a unor randuieli
noi, favorabile burgheziei, eliminand institutii si norme vechi de plan
feudal.
Congresul de la Viena. Reprezentantii puterilor invingatoare (Anglia,
Austria, Prusia, Rusia) reuniti in 1815 la Viena au urmarit sa impuna
Europei un regim politic care sa anihileze efectele revolutiei, si ale ocupatiei
franceze in Europa.
Bazandu-se pe forta si ignorand realitatea, despotii au intocmit
o noua harta a Europei. Franta era redata dinastie de Bourbon cu vechile granite
din 1972.
Prin formarea regatului tarilor de jos, prin stapanirea malului stang
al Rinului de catre Prusia, prin stabilirea statutului de neutralitate vesnica
a Elvetiei si restabilirea stapanirii habsburgice in Italia, se
urmarea izolarea Frantei.
Politica reactinara a Sfintei Aliante. Ca orice sistem politic impus, cel de
la Viena trebuia aplicat si mentinut cu forta.Aceasta sarcina a revenit unui
organism international numit Sfanta Alianta, infiintata la Paris
in 1815. Monarhii Austriei, Rusiei si Prusiei, se obligau sa-si acorde
in orice situatie ajutor, pentru a inabusi orice incercare
de revizuire a sistemului politic de la Viena, pentru a lichida miscarile revolutionare.
Procesul de dezvoltare a societatii europene pe drumul capitalismului era insa
ireversibil. Ideile inaintate ale epocii nu puteau fi inabusite
de monarhii reactionari, ele au insufletit popoarele in lupta pentru
libertate sociala si nationala.
De la 1789 pana la 1804, Napoleon a fost omul Revolutiei franceze. Nu
lupta numai pentru gloria numelui sau. A invins Austria, Italia, Anglia
si Rusia pentru ca el ca si soldatii sai era apostolul legii celei noi ale libertatii,
a fraternitatii si a egalitatii si dusmanul regilor si prietenul poporului.
Dar in 1804, Napoleon se facu imparat si trimise dupa papa Pius
al VII-lea sa-l incoroneze. Cand ajunse pe tron, fostul sef revolutionar
deveni o imitatie nefericita a unui monarh de felul Habsburgilor. Dadu uitarii
pe parintele sau spiritual, clubul Iacobinilor. Inceta sa fie apiritorul
celor asupriti. Deveni cel mai mare asupritor si avea un pluton de soldati gata
sa pentru a impusca pe oricine ar incerca sa se impotriveasca
dotintei lui imperiale.
Momente deosebit de importante in dezvoltarea omenirii, primele revolutii
burgheze au marcat trecerea definitiva a acesteia spre un stadiu superior. Ele
au contribuit substantial la accelerarea ascensiunii societatii pe calea progresului
