m4f13fg

Urmatoarele categorii de sit au fost identificate de Cadogan in timpul perioadei neopalatiale in Creta:

I. Orase mici cu blocuri de mici unitati de locuit definite de strazi pietruite: Palaikastro, Pseira. Blocurile de acel fel sunt de asemenea caracteristice asezarilor actuale in Ciclade, spre exemplu Akrotiri, Phylakopi si Ayia Irini.

II. Asezari cu o cladire centrala importanta / principala (uneori in forma de palat) si un oras inconjurator de mici cladiri: Phaistos, Gournia, Myrtos, Pyrgos (cu un palat obisnuit, un palat mai mic si o vila, ca si cladiri centrale).

III. Orase cu un palat in centru, inconjurat de case mari sau blocuri: Cnossos, Mallia, Zakro. La Cnossos casele inconjuratoare includ Micul Palat, Vila Regala, Casa de Sud, Casa „Neexplorata”, Casa Frescelor, Casa de SE, Casa Boului Sacrificat, etc.

IV. Orase (sau sate?) cuprinzand case largi si separate (Mochlos, casele fiind raspandite de-a lungul unei faleze) sau case mari in palcuri relativ mici (Tylissos, Ayia Triadha). Sunt oare ele un fel de „statiuni / adaposturi” sau „suburbii” bogate a altor centre mari (Tylissos, Ayia Triadha) ?

V. Vile rurale izolate: Vathypetro, Sklavokampos. Acestea sunt probabil doar centre de colectarea surplusurilor agricole in arii populate, rasfirate.

Una dintre trasaturile mai distinctive ale perioadei Neopalatiale este existenta, pentru prima data, a cladirilor desemnate mari si somptuoase care nu sunt nici palate si nici structuri rezidentiale obisnuite. Adesea numite „vile”, aceste cladiri pot aparea singure si izolate (categoria V), ca centre ale satelor sau oraselor mici (categoria II), in palcuri (categoria IV) sau adunate/ingramadite in jurul palatelor mari (categoria III). O clasa asemanatoare de structuri nu e intalnita in perioada protopalatiala. Ramane sa se stabileasca daca aceste „vile” reprezinta sau nu o clasa sociala distincta a societatii minoice, o „nobilime” de vreun fel asa cum Evans si-a imaginat-o.

Ayia Triadha

Acest sit, distrus ca toate celelalte ale centrelor palatiale cu exceptia lui Cnossos in LM IB, a fost reocupat in LM IIIA si a devenit un important, desi inca destul de putin inteles, sit al perioadei postpalatiale. In perioada neopalatiala, aici se afla un complex spatios si bogat decorat in forma de L, la extremitatea vestica a aceleasi creste la a carei capat de est se afla palatul de la Phaistos. Identificat adesea ca „palatul de vara” al autoritatii rezidente la Phaistos, complexul de la Ayia Triadha este probabil nu doar o structura singura ci mai degraba o pereche de case mari sau vile comparabile cu cele de la Tylissos, un sit care se poate sa fi fost o „suburbie” a Cnossosului la fel cum Ayia Triadha a fost pentru Phaistos.

Un rand de camere deservite de un singur coridor lung este adesea identificat ca locuinta servitorilor dar e mai degraba o zona de depozitare sau atelier.

Un sir de „locuinte rezidentiale” bine pastrate, este apropiat de curtea pavata de o scara ce duce in jos si care e luminata de o fereastra deschisa spre nord. Pe sirul de scari, vizitatorul paseste in „Sala Barbatilor” (3 + 12) care se deschide catre NV intr-un portic in forma de L (11) cu gradini terasate la capat. La est, „Sala Barbatilor” se deschide intr-o lucarna/luminator (aceeasi care lumineaza scarile), pe partea cealalta a acesteia este o camera cu podea pavata cu gips, pereti imbracati in panouri de ghips si o banca de-a lungul peretelui pe trei parti (4). In afara acestei camere se deschide o alta care are o platforma ridicata in coltul de NE (pentru un pat?). La nord de „Sala Barbatilor” se afla „Sala Femeilor” (13) cu despartituri stalp -; si -; usa pe trei parti, dincolo de partea estica a carei scari duce in jos, printr-o usa spre un alt hol, acesta fiind luminat de un luminator patrat cu coloane pe doua parti.

Cateva camere in care se gasesc ingramadite pithos-uri mari (5-6) definesc o alta zona de depozitare care trebuie alocata „vilei de nord”, in timp ce camere cu functii similare din SV mentionate mai sus sunt legate de o a doua „vila de vest”.

O serie de apartamente importante separate de glasvanduri? se deschid in luminatoare la est prin portice sau ferestre (1-2). La coltul de SE, o scara mare duce spre ceea ce erau probabil apartamente importante la al doilea etaj

Palatul Mic de la Cnossos

Situata la ca. 230 m NV de palat si ea insasi intinzandu-se pe o suprafata de 800 m 2 , aceasta cladire mare si impresionanta este legata la est de palat prin „Drumul Regal” si la vest de al doilea nivel al „Casei neexplorate”, printr-un pod (excavat de catre englezi la mijlocul anilor 70 si publicat la mijlocul anilor 80). Camerele principale ale Micului Palat se afla pe partea sa estica si s-au pastrat doar partial. In partea nordica se afla o mare „Sala a Barbatilor” despartita in doua de obisnuitul glasvand si care se deschide pe lungimea sa spre est printr-un alt glasvand, spre o veranda cu coloane avand o vedere splendida spre palat si valea Kairatos. La sud de „Sala Barbatilor” se afla un peristil (singura curte cu coloane comparabila apare in palatul de la Phaistos), care in schimb este apropiat din sud de o scara lata, tripla. La extremitatea sudica a cladirii la nivelul subsolului exista trei cripte cu stalpi. La capatul de NV se afla o toaleta. Chiar la sud de aceasta exista un „Bazin Lustral”, transformat in faza de re-ocupare postpalatiala intr-un asa numit „Altar Fetis”. In continuare spre sud sunt niste scari principale care duc la etajul al doilea.

Vila regala de la Cnossos

Situata la ca. 150 m NE de palat, aceasta casa de oras masoara ca. 18 x 10 m in suprafata si avea cel putin trei etaje. Intrarea in vila se deschide direct intr-o camera de zi la estul extremitatii unei „Sali a Barbatilor” care ocupa partea centrala a parterului. Dusumeaua jumatatii principale a „Salii Barbatilor” este pavata cu gips, in timp ce peretii acestei camere sunt acoperiti cu acelasi material. La extremitatea vestica a acestei sali, o balustrada de piatra inalta de 0,81 m si perforata in centru de o scara in trei trepte, separa sala de un spatiu ingust care a fost restaurata sa se deschida la nivelul camerei de la etajul doi (ex. acest spatiu are inaltimea a doua etaje). Intr-o nisa a peretelui de vest au fost gasite ramasitele unui tron de piatra. Coloane la capetele balustradelor pe ambele parti ale unui sir de scari ducand spre nisa care sustine plafonul etajului intai deasupra „Salii Barbatilor” si o lampa cu piedestal de piatra au fost gasite chiar pe scari. La nord de „Sala Barbatilor” este o cripta cu pilon, cel mai bine pastrat exemplu din arhitectura minoica. Peretii criptei sunt din blocuri de gips, in timp ce tavanul era sustinut de trei trunchiuri mari care erau fixate in crestaturi taiate in partea de sus a peretilor si pe suprafata superioara a unei grinzi care strabatea camera nord-sud sprijinindu-se pe pilonul central al „criptei”. Un canal si doua bazine („ciste” in plan) sunt taiate in dusumea in jurul pilonului (stalpului) si ar fi putut fi destinate recuperarii lichidelor oferite ca ofrande in timpul ceremoniilor de cult din aceasta camera. Siruri de scari duc la al doilea etaj, una la NV de „cripta cu stalp” si alta la SV vilei. Cel din urma sir de scari se intoarce atat spre est cat si spre vest dincolo de nivelul primului coridor, un design unic in arhitectura minoica. Aranjamentul neobisnuit al scarilor si spatiul vestic acoperit la „Salii Barbatilor” au sugerat unor invatati ca ceva forme de sicane? religioase s-ar fi desfasurat in aceasta cladire. In partea de SE a vilei exista un apartament format dintr-o mica sala (E), o toaleta? (F) si o posibila baie (G). Acest apartament, impreuna cu o sala ingusta luminata de un luminator la sud (H), este in genere comparat cu combinatia „Sala Femeilor”, „Bazinul Lustral”, si o toaleta la palatele de la Mallia, Phaistos si Cnossos si la fel ca acesta se inrudeste cu „Sala Barbatilor” prin intermediul unui coridor de legatura (A) in de pe acum familiara unitate denumita „Locuinte Rezidentiale”.

Nirou Khani

Situl se afla pe coasta nordica, la cam 13 km est de Heraklion. O „Sala a Barbatilor” normala impartita in doua de un glasvand din stalpi si usi este separata de o curte estica pavata prin doua coloane. Aceasta aranjare este putin neobisnuita in sensul ca sala se deschide direct spre curte. Dusumeaua pavata cu lespezi este trasatura comuna a mai multor camere (5, 8, 9, 12) in timp ce cateva camere au peretii in partea de jos placati cu gips (2a). Camarile exista atat in vila propriu-zisa cat si pe o arie subsidiara la nord (24, 25, 31) care cuprinde de asemenea o serie de lazi pentru cereale (26-30). Continutul catorva camere de depozitare este special: 40 pana la 50 de altare din lut erau ingramadite in camera 18, 4 lampi mari de piatra in camera 14, 4 foarte mari si duble topoare din bronz subtire in camera 7. Topoarele sunt atat de fragile incat se pare ca aveau mai degraba valoare simbolica decat practica (ca si topoarele duble pictate pe o parte a vestitului sarcofag de la Ayia Triadha). Fragmentele unei perechi de „Coarne de Sfintire” din piatra au fost gasite in curtea estica chiar la nordul unei nise din peretele de sud al curtii. Evans si Xanthoudides s-au folosit de aceste ramasite pentru a considera vila ca apartinand unui „mare preot”. Graham observa ca arhitectura cladirilor este complet conventionala si nu separa cladirea de alte multe vile rurale ale perioadei neopalatiale.

Gournia

Acest oras in estul Cretei a fost excavat din 1901 pana in 1904 de o expeditie a Universitatii din Pennsylvania, sub conducerea a trei femei. Acest sit este in mod particular semnificativ ca fiind cel mai intens excavat din perioada neopalatiala din toata Creta. In partea sudica a crestei dealului pe care se afla situl este o curte mare, deschisa asemanatoare curtilor centrale ale palatelor principale. La nord de aceasta curte se afla o cladire puternic erodata care prezinta trasaturile tipice unui palat. De exemplu, fatada ei principala vestica da spre o curte mica pavata construita din blocuri taiate in piatra poroasa care se sprijina pe un soclu protuberant jos si este caracterizata de mai multe infundaturi in spatele carora se afla magazii de depozitare. Cel putin una din aceste magazii, chiar la sud de intrarea vestica a cladirii, are o nisa discreta in centrul fatadei vestice. La extremitatea nordica a unei curti mari se afla zona teatrala, in forma de L ce constituie o parte a fatadei de sud a cladirii. In interiorul cladirii, la nord si usor spre vest de „zona teatrala”, exista o colonada alternativa din stalpi si coloane orientata NS. Asezarea originala a cladirii este neclara din cauza inaintatei stari de degradare dar probabil ca a fost un palat de scara mica situat foarte aproape de centrul acestui orasel de coasta. La nordul palatului, langa varful dealului, se afla un altar dintr-o singura camera legat de vest printr-o strada pietruita ce duce spre „drumul circular” care incercuieste dealul.

In timpul excavatiilor sale recente chiar la vest de Muzeul Stratigrafic de la Cnossos, Warren a descoperit doua structuri cilindrice joase intregi si o parte din a treia. Toate trei dateaza intre LM II tarziu si LM IIIA2 timpuriu (cca. 1425-1375/1350 i.Chr.) punct la care zona in discutie, district rezidential dens populat inainte si dupa, nu detinea nici o cladire. Doua dintre structuri sunt mici (diametre intre 3,0 si 3,22 m), cea de a treia considerabil mai mare (diametru maxim de 8,38 m). Toate au miezuri solide din moloz si pamant acoperite la exterior de zidarie de piatra cioplita. Cele doua structuri circulare mai mici au parti verticale simple, nu s-au pastrat la inaltimile originale dar in ambele cazuri nu erau mai inalte de un metru si nu pastreaza nimic din sirul de scari spre suprafetele de sus. Structura circulara mai mare are un profil care seamana cu doua discuri suprapuse, cel mai mic (diametru de 7,64 m) peste cel mai mare (diametru de 8,38 m ). Aceasta pastreaza de asemenea urmele a doua plafoane la varf (unul din pamant batatorit dedesubt si unul din lespezi de piatra neregulata) si o simpla scara de acces spre partea vestica. In structura circulara mai mare, 12 din cele 48 de blocuri de piatra care au supravietuit poarta „semnul zidarului”, intotdeauna in forma de trei litere Z miscate. Spre deosebire, numai doua blocuri la una din cele doua structuri circulare mai mici poarta „semnul zidarului” si acesta este diferit de la un bloc la altul, si de cel in forma de Z amintit mai sus. Acesti cilindri atat de ingrijit construiti nu pot fi fundatiile unor case sau turnuri si nici containere pentru lichide sau materiale solide (cisterne, bazine, granare). Mai mult, cele mici sunt pe departe prea mici pentru a servi ca podine de treierat. Warren le identifica pe cele mari ca fiind un ring de dans (choros; compara modelele de teracota de la tholos-urile de la Kamilari si Palaikastro, precum si descrierea din Odiseea a aceluia despre care se spune ca Daidalos l-ar fi construit pentru Ariadna la Cnossos). Structurile circulare mai mici, daca nu ringuri de dans pentru grupuri mai mici de dansatori, sunt considerate ca podiumuri pentru muzicieni sau pentru oficialitatile religioase.

Datand exclusiv perioadei de „reocupare” LM III la siturile distruse in LM IB, sunt complexele megaron, precum Casa H la Gournia (care are o paralela excelenta in megaronul LH IIIA 1 la Phylakopi pe Melos) sau cladirea din care numai fundatiile au rezistat in nordul celor doua vile LM I la Ayia Triadha. Majoritatea specialistilor considera nepotrivit ca unitatile dreptunghiulare timpurii formate din veranda si hol din arhitectura minoica precum Camera Tronului LM II la Cnossos sau „Sala Barbatilor” LM IB la Nirou Khani sa fie interpretate ca forme minoizate ale megaronului atat de caracteristic arhitecturii Greciei continentale dinaintea perioadei EH III.

Varietatea tipurilor de morminte din Creta este mai impresionanta in perioada LM decat a fost in perioada EM.

Inmormantarile in groapa si pestera

Este singurul tip de mormant LM obisnuit, fiind introdus in Creta in timpul MM II-III. Astfel de morminte sunt formate in principal din dromos ( pasaj de intrare care duce in jos in pamant sau in stanca), stomion (usa care se deschide in camera mortuara) si thalamos (camera mortuara propriu-zisa). Inmormantarile se faceau simplu pe dusumea sau cadavrele putea fi asezate in larnakes sau pithos-uri care erau la randul lor asezate pe dusumea. De asemenea se gasesc in mod obisnuit ciste sau puturi taiate in podeaua camerei, in care simplele corpuri sau corpuri asezate in larnakes erau coborate. Majoritatea camerelor mortuare LM apartin perioadei postpalatiale (LM III). Camerele mortuare LM I sunt in prezent foarte rare, probabil pentru ca multe dintre ele au fost refolosite in perioada LM III, cand continutul lor LM I a fost mutat. Exemple de camere mortuare LM II sunt relativ putine ca numar. Dupa fiecare inmormantare, camera mortuara era inchisa cu un perete construit de-a latul stomion-ului si dromosu-ului si umplut cu pamant. Localizarea mormantului era marcata probabil de marcatoare in umplutura dromos-ului dar se pare ca acestea erau din lemn deoarece nici unul din ele nu a supravietuit.

Mormant templu la Cnossos

Construit prima oara in MM IIIB si apoi reconstruit in urma unei prabusiri partiale in LM IA, acest mormant monumental consta din doua etaje. Cel de jos are o camera dreptunghiulara din roca la extremitatea vestica al carei acoperis era sustinut de un singur stalp. Peretii camerei erau gipsati, dusumeaua era pavata cu lespezi din acelasi material, si un patrat central exista in jurul stalpului la un nivel ceva mai jos decat dusumeaua de langa pereti. In aceasta camera se intra dintr-o anticamera a carui acoperis era sustinut de inca doi stalpi. Dincolo de anticamera se afla o camera de cult la al doilea etaj. Anticamera a fost remodelata in perioada urmatoare prabusirii LM IA, prin impartirea portiunilor vestice si nordice cu ajutorul unor pereti subtiri in mai multe compartimente mici in care s-au gasit numeroase inmormantari atunci cand mormantul a fost excavat. Intrarea in anticamera se facea printr-un coridor flancat de niste camere bastion in sudul carora a fost construita o scara care ducea la al doilea nivel. In coridor se intra, in schimb, printr-un lightwell care avea un portic cu doua coloane pe partea opusa. Intrarea in lightwell si de aici spre mormant, se facea prin pasaje care veneau din directia palatului spre nord. In contrast cu mai putin elaboratele camere mortuare, Mormantul Templu contine un numar insemnat de trasaturi construite (spre deosebire de cele taiate in stanca). A fost clar proiectat sa ramana cel putin partial vizibil dupa ce s-a facut inmormantarea. Persson a vazut in acest mormant o evident puternica influenta egipteana datata Regatul Mijlociu, dar atat Graham cat si Pini au sustinut ca toate elementele acestuia pot fi de fapt paralele arhitecturii minoice palatiale.

In aceasta camera mortuara, un stalp taiat in stanca este proiectat din peretele din spate al camerei, capatul stalpului fiind cioplit in forma de semi-coloana. Sunt comune camerelor mortuare LM bancile de piatra de-a lungul unui perete dar axul/putul mormantului al carui plan neobisnuit da mormantului numele sau nu este, desi astfel de axe/puturi pot aparea atat in camera cat si in dromos.

Morminte de acest tip sunt relativ rare atat in Creta cat si in Grecia continentala. Exemplele minoice sunt inspirate probabil de prototipurile continentale, desi in Creta shafts (puturile, axele) puteau contine fie corpuri simple fie in larnakes. Majoritatea exemplelor minoice se gasesc in zona Cnossosului. Muchia superioara a axului/putului mormantului este adesea taiata inapoi intr-un pervaz pe care se sprijina lespezile acoperisului. In zona Cnossosului, in special la cimitirul Zapher Papoura, axele / puturile sunt gropi / scobituri dreptunghiulare mari pana la 2 m adancime, in dusumeaua carora sunt taiate axe/puturi mai mici pentru inmormantarea propriu-zisa. Axele/puturile mai mici constituind mormantul propriu-zis ar fi fost acoperite de lespezi de piatra. O alta varianta a cimitirului Zapher Papoura consta dintr-un mormant din doua axe/puturi despartite de un zid din moloz, corpul fiind plasat intr-un compartiment si bunurile de inmormantare in celalalt la un nivel considerabil mai jos.

Aceste morminte sunt o categorie mica a mormintelor LM II-IIIA descoperite numai in zona Cnossosului, in special la cimitirul Zapher Papoura (Pini 1968:Fig. 84-86). Mormintele sunt cavouri cu axe/puturi cu o adancime de pana la 4,35 m si o nisa taiata intr-unul din peretii laterali mai lungi, la temelie, de obicei de ca. 1 m inaltime si 2 m lungime. Aceste nise contin o zidire extensiva din mormant de la insasi axul sau, din doua randuri de pietre. Inmormantarile in astfel de cavouri sunt intotdeauna simple, niciodata in larnakes sau in cosciuge. Astfel de cavouri sunt rare in Grecia continentala dar exista asa cum se pare sa fie in LH III. Originea acestui cavou este in prezent neclara. Particularitatile sale se pot datora dorintei neaparate de a fi ferite de jefuitorii de morminte.

Locul de bastina al mormantului tholos de tip „micenian” in perioada minoic tarziu cretan se afla in mod particular in portiunea estica a insulei, numai cateva exemple izolate fiind cunoscute din alte zone. Pe insula Creta, morminte tholos cu bolta apartinand Epocii tarzii a bronzului puteau avea planuri dreptunghice precum si circulare. Dupa Pini, numai mormintele tholos din LM III de la Maleme aveau fara doar si poate un acoperis piramidal mai degraba decat unul boltit, emisferic. Pentru mormant era sapata o groapa rotunda sau dreptunghiulara, pereti de moloz sau de piatra taiata ar fi captusit aceasta groapa (si cate odata laturile dromos-ului) si, daca bolta cavoului era proiectata deasupra nivelului solului, o movila de pamant era pusa deasupra ei. Numai in cazul celei de la Maleme exista o urma a unei usi de lemn care permitea accesul in camera mortuara. In alte cazuri, coridorul camerei sau stomion-ul era blocat cu un perete de moloz ca si in camerele mortuare obisnuite.

In comparatie cu situatia de pe continentul micenian, mormintele de tip tholos subterane apartinand Epocii tarzii a bronzului sunt relativ rare in Creta. O varianta cu bolta (in forma de pantece de nava-chila) mai degraba decat una normala emisferica a unui tholos este exemplificata de trei morminte cu camere dreptunghice: Mormantul Regal si Mormantul Isopata la Cnossos si la Damania. La mormintele cu bolta-chila, laturile scurte ale camerelor mortuare au pereti continuu verticali si numai laturile lungi se curbeaza deasupra unui anumit punct pentru a forma bolta.

Patru morminte cu bolta la siturile de la Apolodou, Damania, Stylos si Maleme au relevat triunghiuri deasupra cadrelor stomioanelor lor, o influenta clara a arhitecturii miceniene. Intrarile la Mormantul Regal si Mormantul Isopata 1 la Cnossos sunt precedate de anticamere cu acoperisuri boltite. La Mormantul Regal exista in plus o pereche de nise pe partile laterale ale dromos-ului care de asemenea au acoperisuri boltite. Partea mai joasa a dromos-ului mormantului Kephala Tholos de la Cnossos este de asemenea acoperita, simplu, cu lespezi plate si in acest dromos, ca si in cel de la Mormantul Regal, exista doua nise laterale. Mormantul Regal de la Cnossos este datat LM IB-II cu refolosire in LM IIIB. Kephala Tholos de la acelasi sit este adesea datat la fel de timpuriu ca MM IIIB dar probabil nu este mai timpuriu de LM IB.

Tholos A de la Archanes datat LM IIIA are o camera laterala cioplita din temelie la stanga camerei principale. Acest cavou poate fi foarte bine arhetipul pentru mai bine cunoscutele Comori ale lui Atreus la Micene si a lui Minias la Orchomenos, morminte de tip tholos datate mai tarziu (LH IIIB) in Grecia continentala care au o camera similara laterala.

„Camera mortuara” (cavoul) de la Ayia Triadha care continea vestitul sarcofag pictat este o camera dreptunghiulara masurand numai 2,40 x 1,95 m ca suprafata si avand pereti grosi de 0,90 m si inalti de 1,20 m deasupra nivelului solului. Are o usa fara axe pe peretele de est. Bine cunoscutul sarcofag se afla pe dusumeaua camerei in timp ce un larnax nepictat a fost gasit intr-un shaft grave taiat in dusumea, de-a lungul lui. Acoperisul acestui mormant, construit in intregime deasupra solului nu pare a fi boltit.

Cu exceptia cistelor taiate in dusumele ale camerele mortuare cladite asa cum sunt Mormantul Regal si Isopata Mormant 1, singurele exemple de morminte LM de acest gen contin inmormantari de copil la Mallia, datate probabil LM III.

Containere funerare

Aceste sunt de patru feluri:

1. sicrie din lemn, foarte rar pastrate sub forma unor decolorari din cauza solului;

2. larnakes de tipul „tub” eliptic, avand forma cazilor de baie contemporane, ca si acela descoperit in Bazinul lustral din „Locuintele rezidentiale” la Cnossos;

3. larnakes de forma lazii (cufarului) dreptunghiulare pe patru sau cateodata, sase picioare, o copie mai ieftina in lut a prototipului din lemn;

4. pithoi, foarte populare ca si containere funerare in perioada MM, dar inlocuite aproape complet de larnakes in perioada LM.

CERAMICA MINOICULUI TARZIU

Tranzitia de la Minoicul mijlociu (MM) la Minoicul tarziu (LM) este marcata in ceramica pictata de o schimbare a preferintei tehnicii deschis-pe-inchis la aceea de inchis-pe-deschis. Perioada LM I ca un intreg este aceea in timpul careia influenta minoica din sudul spatiului egeean (Peloponez, I-le Ciclade, Dodecanes, SV Anatoliei) atinge apogeul. In ultima parte a LM IB dar nu la sfarsitul lui, toate palatele cretane cu exceptia Cnossosului au fost distruse impreuna cu un mare numar de vile si orase. Majoritatea acestor situri au fost reocupate, dar de obicei nu inainte de perioada LM IIIA , in timp ce nici unul dintre palatele distruse nu a fost reconstruit astfel. Ceramica scurtei dar importantei perioade LM II a fost descoperita in numai cateva situri (Chania, Cnossos, Kommos, Phaistos) dar exista in cantitati la Cnossos, in special in depozitele bogate de la recent excavata si publicata „Casa necercetata”. LM IIIA este cateodata mai departe subdivizat in 1 si 2, punctul de impartire intre cele doua caderi inainte de o distrugere masiva a orizontului la Cnossos in care insusi palatul a fost ars. Deosebirea dintre LM IIIA si LM IIIB este mai degraba confuza si trecerea de la unul la altul nu este marcata de nici un eveniment istoric semnificativ. Pe de alta parte, LM IIIC incepe in aproximativ acelasi timp cu centrele palatiale miceniene din Grecia continentala cand acestea sunt distruse intr-un interval de timp relativ scurt, pentru a nu mai fi reconstruite niciodata. Daca a continuat sau nu sa functioneze palatul de la Cnossos dupa o astfel de distrugere din LM IIIA2 timpuriu, se apropie acum de raspuns, dupa o dezbatere de 25 de ani (majoritatea autoritatilor ar fi de acord acum ca a ramas un centru palatial functional in secolul 13 i.Chr. sau perioada LM IIIB) dar nimeni nu a sustinut ca a supravietuit ca centru important administrativ in perioada LM IIIC. In general, este corect sa se spuna ca ceramica cretana post- LM II, desi retine intotdeauna caracteristice distinctive minoice ca preferinta pentru vasele de baut cu o toarta sau doua, devine din ce in ce mai mult doar una din cele cateva scoli egeene de ceramica, care sunt practic variatii ale unei singure traditii „miceniene”.

Minoicul tarziu IA (1675-1600 daca eruptia vulcanului Santorini este datata ca. 1625 i.Chr.)

Formele decorate cele mai populare

Cupa (cana) cu pereti drepti (Vapheio sau Keftiu), cana semiglobulara, borcan cu gurgui, urcior cu cioc, chiup.

Motivele cele mai populare

Spirale (in mod frecvent cu detalii adaugate in alb) si motive florale (banda foliata, model de trestie sau iarba, rozeta) in particular, dar si model ondulat de asemenea, care continua din MM IIIB.

Minoicul tarziu IB (1600-1500 i.Chr.)

Volumul ceramicii LM IB nu poate fi usor diferentiat de cel al fazei precedente LM IA, nici daca ceramica pictata cu model singura este luata in considerare. Oricum, produsele artistilor ceramisti care au lucrat initial la Cnossos dar si-au raspandit inovatiile stilistice fie ei personal prin calatoriile in alte asezari unde isi produceau ceramica fie prin ucenicii lor, atat in Creta cat si in Grecia continentala, sunt deosebite. Astfel de vase apar in numar suficient incat depozite substantiale a acestei perioade din sudul spatiului egeean contin atat piese intregi cat si fragmente, cateva clar importate din Cnossos in timp ce altele sunt clar locale (sau cel putin nu din Cnossos). Cel putin doua stiluri distincte de vopsire specifica a vaselor apartinand perioadei LM IB, stilul marin si stilul alternant, pot fi diferentiate la aceste vase extrem de frumoase, care reprezinta culmea artei ceramicii minoice. Stilul marin, caracterizat de motive marine dense, natural portretizate, poate ca s-a desprins intr-un fel dintr-o ramura a artei murale care se trage din insulele egeene (in special Thera). Stilul ceramic a fost astfel dezvoltat in Creta de catre artistii refugiati din Ciclade imediat dupa eruptia vulcanului Santorini. Stilul alternant, mai rezervat si disciplinat, in care doua motive separate alterneaza in jurul corpului vasului, poate fi ceva mai tarziu, ca datare decat stilul marin de vreme ce de abia apare in contextele distrugerii LM IB in Creta.