u4k13kk
Roma medievala
Supravietuirea Romei dupa „caderea" Imperiului roman occidental constituie epilogul, concluziile acestei carti. Desigur, vom prezenta concentrat aceasta supravietuire, aceaSta eternitate a Romei, intrucat tinta noastra principala a fost Roma antica si imperiul ei.
inca din antichitate, doua curente opuse de gandire purtasera asupra soartei Romei. Daca Sfantul Pavel preconizase coexistenta comunitatilor crestine cu puterea laica, temporara, Apocalipsa Sfantului Ioan figura Roma ca pe o femeie desfranata, impodobita cu purpura si bijuterii, nou Bablion, condamnat pieirii (17-l8). Se pornea de la traditia apocaliptica iudaica, dar se asumau temele condamnarii Romei, adesea vehiculate'de moralistii pagani. Istoria Romei antice fusese strabatuta de un curent pesimist. Adesea romanii pandeau in istoria Orasului semnele decadentei. Stoicii afirmau ca lumea si deci si Roma vor disparea intr-o conflagratie universala, in timp ce Apocalipsa profetiza pieirea ei. Angoasa milenarista dobandea, in mediile crestine - si nu numai in randurile lor -, o pondere oprimanta. Dar concomitent se exprima o tendinta mult mai puternica, increzatoare in eternitatea Romei. Dupa invazia lui Alaric si diminuarea brutala a populatiei Romei, crestinul Sidonius Appolinaris descrie cu entuziasm zeita Roma ACarm., 13 si urm.). intr-un stil epic, imbibat de reminiscente vergiliene, Roma este descrisa ca o razboinica somptuoasa. Roma, jefuita de Alaric si apoi de vandali, solicita Aurorei ca imparat pe Anthemius. Or aceasta Aurora este Constantinopolul, conceput cu o anti-Roma, inferioara celei autentice, incapabila sa se defineasca altfel decat in raport cu Roma. Aceasta Roma traise intr-un fel de apocalipsa, dar ea subsista ca Roma aeterna, locas al puterii temporale, dar si al celei spirituale. Ambitie focalizata de papa Damasius, mentionat in capitolul anterior, si potentata de catre alt papa foarte eficient, Leon I (440-461 d.C). Roma se convertea, din oras imperial, in cetatea apostolica. Nu murise, ci numai se transformase. in plin Ev Mediu, persista vechea asimilare intre „Oras" si „Lume", Urbs si Orbis. Un proverb afirma, in acelasi Ev Mediu, ca atata vreme cat se va mentine in picioare Coloseul, va ramane, tot in picioare, Roma. Cand se va prabusi Coloseul, se va prabusi si Roma. Iar cand se va pabusi Roma, se va prabusi si Lumea. Un document, emanand de la Curia Romei, va decreta in 1162 salvgardarea Columnei lui Traian. Aceasta trebuie sa ramana intacta atata vreme cat va dainui Lumea.
in realitate, Roma subsista ca o burgada, ca un orasel modest. Longobarzii invadasera Italia in secolul al Vl-lea si faurisera in peninsula un regat, care avea capitala nu la Roma, ci la Pavia, incepand din 572 d.C. Longobarzii vor fi infranti de Carol cel Mare, dar regatul lor se va mentine la Benevent, pana catre 1047. Roma devenise un orasel modest ca proportii, dar aici veneau Carol cel Mare si Otto, ca sa primeasca cununa imperiala. Combatanti inversunati pentru o suprematie temporala, papii vor lupta din Roma impotriva veleitatilor monarhilor medievali, in special, cum am remarcat in capitolul anterior, in contra suveranilor Sfantului Imperiu. Papa Alexandru III va fonda liga lombarda, in 1167, ca sa anihileze ambitiile imparatului Frederic I Barbarossa. inca din secolul al VUI-lea, papii nu au mai cerut investitura anterior acordata de imparatii de la Constantinopol. De altfel, o prima schisma va diviza Biserica Apusului de cea a Rasaritului intre 863 si 867. Aceasta schisma va opune definitiv catolicismul ortodoxiei noastre in 1054, cand patriarhul Keroularios si papa Leon IX se vor excomunica unul pe altul. Aceste excomunicari nu vor fi anulate decat in 1965. De altfel, in aceasta Roma medievala, vechile monumente antice se ruinau. in 540 d.C, un inventar enumera inca statuile si monumentele unui oras locuit de o populatie destul de numeroasa. Roma nu era inca un morman de ruine ale monumentelor laice, inca pastrate; se adaugau, pentru a o infja*rn"useta, biserici si basilici crestine. Templul lui Romulus si biblioteca Forului Pacii adaposteau, din 526, o fastuoasa biserica. Pana la urma Panteonul este si el conservat, prin transformarea sa intr-o biserica a Sfintei Marii a Martirilor. Totusi, in general, monumentele antice cad in ruina. Alcuin, sub Carol cel Mare, constata ca Roma echivaleaza cu o ruina amara. Dupa anul 1000 d.C, atinsa de malarie, Roma se depopuleaza. in 1083, Roma este pradata de catre normandul Robert Guiscard, chemat in ajutor impotriva imparatului Henric IV de catre papa Gregorius VII. Chiar Coloseul cade victima seismelor repetate. El este transformat intr-o fortareata, in timpul luptelor neincetate dintre familiile aristocratice, dornice sa obtina prevalenta in Roma medievala. Pietrele Coloseului slujesc construirii caselor particulare din apropiere. Renasterea si barocul transforma Coloseul in cariera de piatra, care ofera materiale de constructie utilizate pentru ridicarea palatului Venezia, Cancelariei, palatului Farnese etc. Chiar si cupola basilicii Sfantului Petru utilizeaza materiale luate din ruinele Coloseului. Restaurarea Coloseului va incepe abia sub papa Benedict XIV (1740-l758), care va consacra acest edificiu amintirii martirilor crestinatatii. Cad in ruine si forurile Romei antice. in 1587 incepe reconstructia Columnei lui Traian, dar in varful acesteia este asezata statuia Sfantului Petru. Noi monumente apar in Roma Renasterii. Papii atrasesera la Roma numerosi artisti de valoare, care insa se disperseaza in alte locuri, dupa ce, in mai 1527, Roma fusese cucerita si jefuita de trupele imperiale ale lui Carol Quintul, comandate de conetabilul de Bourbon, ca urmare a aliantei incheiate impotriva imparatului intre papa Clement si regele Frantois I al Frantei.
Totusi cruciatii admirau inca monumentele Romei antice. Dar, la un moment dat, Roma inceteaza a mai fi resedinta papala. inca din 1309, papii se stabilesc la Avignon, in sudul Frantei. in 1348, papa Clement VI cumpara orasul Avignon de la Jeanne I, regina Siciliei si contesa a Proventei, iar Avignon devine ferm resedinta unor papi in 1378, cand se produce marea schisma a Occidentului. intre 1378 si 1415, catolicismul este condus de mai multi papi rivali. Cardinalii neitalieni se impotrivesc, in 1378, alegerii lui Urban VI ca papa. Ei il proclama papa sau antipapa pe Clement VII, care se instaleaza la Avignon. in continuare, schisma se agraveaza cand in 1409 este ales un al treilea papa, Alexandru V, instalat la Pisa. ii urmeaza tot ca antipapa la Pisa Ioan XXIII, in 1410. Abia conciliul de la Konstanz, desfasurat intre 1414 si 1418, destituie pe cei trei papi si convoaca un conclav, care in 1417 il desemneaza ca papa unic pe Martin V. Avignon ramane insa oras care apartine papilor pana in 1791, cand este anexat de Franta. Este oare o intamplare ca in 1815, dupa restaurarea Bourbonilor pe tronul Frantei, Avignon devine centrul teroarei albe, declansate de nobilii anterior emigranti si de partizanii lor? O teroare care il socheaza chiar pe regele Louis XVIII, care taxeaza pe exponentii acestei terori, indreptate impotriva fostilor revolutionari si bonapartisti, ca „mai regalisti decat regele".
Ruinarea vestigiilor Romei antice se accelereaza in secolele al XV-lea si al XVI-lea, intre domniile lui Martin V, cel ales in 1417, si Urban VIII, papa intre 1623 si 1644. Pradarea Romei in 1527 a contribuit la decaderea ei, cum am notat mai sus. Fara indoiala, distrugerea Romei antice, pe care papii nici macar nu incercau s-o opreasca, a suscitat reactii. Cea mai emotionanta a apartinut lui Rafael, care, in 1519, intr-o scrisoare adresata papei Leon X, a deplans-o pe un ton vibrant. Cand papa Urban VIII atenteaza la placile de bronz care acopereau porticul Panteonului, Pasquino, un croitor „aparator" al Romei, observa, facand aluzie la faptul ca papa apartinea familiei Barberini: „ceea ce n-au facut Barljarii, au facut Barberinii", quod non fecerunt Barbari, fecerunt Barberini. Rabelais admira inca Roma, iar Du Bellay deplora ingroparea Romei antice sub noul oras medieval-renascentist. Secretarul lui Montagne remarca dezamagirea marelui scriitor, care nu mai regasea stravechea Roma. in timpul secolelor de neglijare a vestigiilor Romei imperiale, cutremurele, surparile de teren, aluviunile depuse de Tibru si ruinele vechilor edificii ridicasera solul Romei. Forul republican devenise un fel de campie, numita Campo Vaccino. Roma umanistilor era ingropata. Centrul Romei pontificale se situa pe malul drept al Tibrului. Papii voiau sa coreleze acest centru spiritual, Vaticanul, de principalele biserici ale noii Rome. Un nou urbanism lua nastere.
Roma moderna
in secolul al XVII-lea Roma era inca un oras modest, unde alaturi de biserici somptuoase se aflau cartiere sarace si insalubre. Napoli era cel mai populat oras al Italiei, de fapt al treilea din Europa, dupa Londra si Paris. Papii fauresc un stat papal printre numeroasele principate si regate ale Italiei. Acest stat cuprindea nu numai Latiul, ci si o mare parte din Italia centrala, pana la Adriatica si fluviul Po ori Padul. In plus, se produce un reviriment al interesului pentru Roma, intens vizitata de englezi si de francezi. in gravurile sale, Piranese releva lumii un aspect nou al Romei. Aceste gravuri reproduc ruinele sau utilizeaza o reconstructie imaginara a lor. Napoleon ocupa si anexeaza o Roma unde restaurarea vechilor monumente incepuse. El avea cultul antichitatii si al clasicismului. isi propunea sa restaureze tot ce se putea din vechea Roma. Izbuteste sa degajeze Forul lui Traian si Forul republican, unde sapaturile ating nivelul celebrei uia sacra. Pincio este amenajat si sunt reabilitate palate si situri arheologice. Sunt plantati arbori pe bulevarde si in gradini, se redescopera centrul Romei antice. Resurectia acesteia conferea idei monarhice a lui Napoleon chezasia unui model etern. Chateaubriand constata insa ca, in mare parte, disparusera Roma antica si cea medievala. Reunificarea Italiei stimuleaza insa dezvoltarea Romei. Cand piemontezii intreprind unificarea Italiei, la fel ca Bourbonii din Napoli, papii incearca sa reziste. Armata pontificala este infranta, dar, pana in 1870, trupele franceze apara un stat papal limitat, diminuat la Latiu. Plecarea francezilor in 1870 ingaduie regilor Italiei sa-si instaleze capitala la Roma. Papa se declara prizonier, pana cand, in 11 februarie 1929, acordul de la Latran transforma Roma in capitala a doua state, Roma si Vaticanul. in secolul al XlX-lea, Roma fusese al cincilea oras al Italiei.
Roma, Roma
Pana la al doilea razboi mondial, Roma era inca al doilea oras al Italiei, primul loc revenind centrului urban de la Milano, metropola economica a Italiei, mare aglomeratie industriala, comerciala si intelectuala, „capitala reala" a regatului, cum spuneau locuitorii lui.
Am observat ca Roma intrunea capitala a doua state. Statul Vaticanului grupeaza acum aproape o mie de locuitori si are o suprafata de 44 de hectare, in care figureaza imensa basilica a Sfantului Petru, cu piata din jurul catedralei, palatul pontifical cu anexele lui (Capela sixtina, biblioteca, pinacoteca, un muzeu, un colegiu european, palatul justitiei, postul de radio, faimoasele gradini ale Vaticanului etc). Douasprezece edificii, la Roma, si Castel Gondolfo sunt inzestrate cu extra-teritorialitate.
Procesul readucerii la suprafata a ruinelor Romei imperiale antice a continuat si continua si in prezent. Nu este mai putin adevarat ca actiunile urbanistice, intreprinse dupa 1925 de dictatura fascista a lui Benito Mussolini, au afectat drastic reabilitarea Romei antice. Paranoic ca orice dictator, „ii duce" a lansat un plan de dezvoltare urbanistica, nociv restaurarii Romei antice. Urbanismul fascist pompos, ultraclasicizant, a lovit din plin forurile antice. O parte relevanta din forurile imperiale a disparut sub grandomanul bulevard, care se intituleaza „Via cjei Fori imperiali" si care conduce „triumfal", excesiv de vanitos, de la Piazza Venezia pana la Coloseu. De aceea s-a afirmat ca separarea Forului republican de cele imperiale, datorita realizarii acestui grandoman bulevard, a daunat grav resuscitarii unui trecut, de la care de altfel Mussolini se reclama. Ideea imperiala a fascistilor a amputat orasul stravechi. Totusi vestigiile antice sunt extrem de numeroase, desi ele se insereaza in textura urbana moderna ca o paranteza, cum se spune. Roma a devenit primul oras al Italiei, cu o populatie de trei milioane de locuitori, fata de un Milano locuit de ceva mai mult de un milion si jumatate de oameni. Este insa adevarat ca aglomeratia milaneza grupeaza aproape patru milioane de fiinte. Dar si Roma a devenit un mare centru economic, si nu numai cultural si politic. Ca o metropola tentaculara, este inzestrata cu o viata diversificata, unde se amalgameaza febra modernitatii si stupefiantele urme ale antichitatii si Evului Mediu.
„Roma, Roma", ca sa reluam uluitoarea exclamatie a lui Federico Fellini, „ii maestro". Ca un oras permanent frecventat de nenumarati turisti. Ca un oras al bucuriei de a trai, „la joie de vivre", cum spun francezii. Ca un oras al desfatarilor, unde chiar pe artera moderna principala, Via Veneto, desi exista numerosi „semafori", deci stopuri, se traverseaza de la un trotoar la altul pe oriunde, sub ochii indiferenti ai politistilor. „Roma hoata"", „Roma la ladra", cum o definesc, cu obida, anumiti lombarzi, care ii reproseaza ca absoarbe resurse economice faurite de ei. Uitand cati strabuni ai lor au zacut in temnitele austriace sau si-a dat viata pentru o Italie unificata. Ca un oras pe care atatia turisti il prefera incantatoarei Florente, stupefiantei Venetii, frumosului Napoli si chiar Parisului. Ca un oras unde nivelul de trai crescuse vizibil din noiembrie 1998 pana in mai 1999. Fascinatia exercitata de aceasta Roma atrage ca un magnet pe orice iubitor de arta, de cultura, de frumos, de varietate arhitectonica si de alta natura: mentala, culturala, sociala, economica etc.
Roma este cu adevarat eterna. Coloseul nu a cazut in intregime. Asadar nu a cazut nici Roma si nici Lumea. Roma va dainui pana la sfarsitul veacurilor. Oare mesajele papale nu se adreseaza „Lumii si Orasului", Urbi et Orbii Lumea nu poate fi conceputa fara stralucirea orbitoare a Romei. intr-adevar, toate drumurile Lumii duc la Roma. Care si-a pierdut Imperiul, dar nu si forta intrinseca, frumusetea fara seaman. Ce poate fi mai seducator decat sa traiesti ori macar sa vizitezi Roma? Ce poate fi mai captivant decat sa sorbi bogatia culorilor, panorama atator monumente, care te intampina la tot pasul in Roma Aeternal Pe 21 aprilie, ziua legendara a intemeierii Romei, ca si in orice zi a anului, sub cerul clement al capitalei culturii universale. „Roma, una citta meravigliosa".