Constat deodata ca nu m-am tinut de cuvant, nu mi-am respectat angajamentul, luat implicit in scurta prefata, de a fi nepartinitor; nu m-am putut impiedica de a „lua po¬zitie", de a exprima o parere critica asupra unei decizii politice din trecutul nostru recent. Sa va cer iertare? Nu. Fiindca stiu ca voi mai „recidiva" de cateva ori pana vom ajunge la epoca prezenta. Atunci sa incerc sa ma justific. g5l10lt
Cand te apropii de perioada cu adevarat contempo¬rana, adica de cea traita de oameni dintre care unii mai sunt in viata, perspectiva se schimba, inchipuiti-va ca in 1913 cand se petreceau aceste evenimente, tatal celui care va vorbeste era om matur si a fost mobilizat. De asemeni in 1916, si a murit sub uniforma in 1918. Eu insumi, copil in bratele mamei, am strabatut Rusia in toamna lui 1917, in plina revolutie bolsevica. Atunci evenimentele parca ar prinde alta coloratura, alta dimensiune. Te simti direct implicat. Nu mai poti doar povesti, esti tentat sa si judeci. Pasiunea istoricului de a reinvia trecutul si de a-l explica se impleteste cu preocuparea politica a omului implicat in viata tarii si ingrijorat de viitorul ei. in contemporaneitate, istoricul nu se poate abtine — orice ar zice — de a fi si om politic, adica cetatean preocupat de soarta cetatii, caci asta inseamna in greaca antica politika, anume stiinta si arta de a guverna cetatea (polis). Si, de cand a aparut scrierea istorica, curiozitatea de a cunoaste si intelege tre¬cutul s-a nascut din dorinta de a sti mai bine cum sa te calauzesti in prezent, cum sa-ti alegi viitorul. Ma veti ierta deci daca uneori, evocand momente de grea cum¬pana cand se putea alege o cale sau alta, nu ma voi putea impiedica de a depasi naratiunea pentru a exprima si o judecata de valoare (caci voi avea simtamantul de a ma afla eu insumi in situatia celui ce trebuie sa ia hotararea).