Informatiile arheologice despre populatiile de pe teritoriile noastre incep de foarte timpuriu. Primele dovezi ale vietii pe teritoriile noastre le avem din picturile rupestre din pestera Gura Chindiei de la Pescari. Acestea seamana cu cele din Spania si Franta aratandu-ne universul religios al vanatorului din paleoliticul de acum 40000 i. Chr. -; 10000 i. Chr. In perioada 10000 i. Chr. -; 5000 i. Chr. Cand marile calote de ghetari se topesc in zona Portilor de Fier se gasesc urme ale culturii „Schela Cladovei” cu un cuptor de piatra, vase decorate cu picturi si altele. Tot acum apare si cultura „Carcea”. Aceasta e caracterizata de vase rosii cu decoratii albe in forme de spirala. Amuleta gasita la Mitoc -; Dealul Galben (fig. 1) demonstreaza ca populatia din locurile acestea cunostea spirala, unghiul si liniile paralele. Pe un alt obiect descoperit de aceasta data la Dorohoi care dateaza din 16000 i. Chr. (fig. 2) descoperim ca oamenii de aici aveau si notiunea cercului. Amuleta este ornata cu patru cercuri care inconjoara piatra printr-o sculptura care dovedeste deosebita maiestrie a sculptorului local. Este interesant ca in aceasta zona s-au gasit si incercari de alcatuire ale unui eventual alfabet cum ar fi cele de la Tartaria (fig. 3) si de la Orhei (fig. 4). Desigur ca ramane o posibilitate reala ca tablele gasite sa nu fie altceva decat obiecte de ornament, fragmente dintr-o eventuala fresca de exemplu. Insa exista unii specialisti care considera ca detaliile ar putea fi o dovada sigura si clara asupra ipotezei. Printre simboluri se poate observa si svastica. Simbol preluat mai tarziu de catre nazisti care au transformat-o intr-un simbol cu totul diferit fata de semnificatia initiala. y4v16vx
Popoarele din aceste parti au realizat foarte multe sculpturi si modelari sub forma de „Madone” si „Ganditori”. Un astfel de exemplu este cea de la Bodesti -; Frumusica (fig. 5). Aceasta este impodobita cu motive geometrice remarcabila prin acuratetea lor care distinge cultura din aceste parti de culturile inconjuratoare. Se poate observa aparitia liniilor paralele din nou si simetria figurii care se apropie de perfectiune, grija pentru detalii fiind un alt element distinctiv.
O relicva foarte interesanta a artei din aceasta perioada este cea gasita la Draguseni (fig. 6). Ea a fost numita „Coloanele Cerului”. Este o dovada ca artistii din zona nu incercau doar sa copieze modelele din natura. Ei incercau sa atribuie semnificatii si reprezentari lumii care-i inconjura.
O alta madona foarte pretioasa a tezaurului nostru folcloric este cea de la Golovita (fig. 7). Si aici putem deosebi atentia deosebita pe care o da sculptorul detaliilor geometrice. Pana acum s-a putut cu siguranta deosebi stilul simbolic in care artistul antic si-a facut reprezentarile. Arta sa se apropie mai mult de sculptura marelui Brancusi decat de cea a Romei sau a Greciei Antice. Remarcabila de asemenea este si „Hora” descoperita la Bodesti -; Frumusica (fig. 8). Artistul a incercat sa imortalizeze momentul horei, care se pare ca dateaza din acele vechi timpuri. Arta sa a ramas o dovada a vietii din acele vremuri, o imagine pastrata mai bine decat multe descrieri grecesti ori romane si mult mai vechi decat acestea.
Un element distinctiv si foarte atragator al culturii din aceste vremuri este, dupa cum am spus, „Ganditorul” (fig. 9). De ce oare au incercat oamenii de atunci sa surprinda o astfel de scena? Multi spun ca ei nu aveau nici o grija, traiau in „copilaria omenirii” si totusi isi puneau astfel de probleme. Incercau poate sa ne trimita un mesaj peste veacuri, un mesaj care sa ne spuna ca si ei au stiut in ce consta diferenta dintre om si celelalte vietati. Da, si ei au observat ca suntem cu adevarat unici in lume datorita acestei capacitati: de a gandi. Insa faptul ca tocmai o civilizatie atat de primitiva transmite acest mesaj este lucrul care uimeste cel mai mult.
Prin 4400 i. Chr. -; 3500 i. Chr. populatia din zona Cernavoda a inceput sa foloseasca arme perfectionate si cai. Ei erau pastori, de aceea calatoreau mult. Societatea lor era stratificata iar influenta lor in zona a fost puternica. Exista indicii ca au coborat si mai jos in sud ajungand chiar si in peninsula Anatolia inainte ca aceasta sa fie izolata de Europa prin topirea calotelor polare si ridicarea nivelului Marii Mediterane. Ridicarea nivelului Marii a fost un pas decisiv care a influentat serios viata localnicilor, o buna parte din ei suferind direct datorita inundarii teritoriilor de langa mare. Actuala suprafata a Marii Negre reprezinta aproximativ de doua ori suprafata ei de acum 7000 ani. Culturile din aceste locuri vor ceda incetul cu incetul locul culturii tracilor insa nu fara a o influenta.
Tracii ajung pe aceste teritorii in jurul anilor 2000 i. Chr. Ei sunt cei care raspandesc metalurgia pe aceste teritorii. Erau o uniune de aproximativ 200 de triburi fiind numiti de catre Herodot: „Neamul cel mai numeros dupa cel al Inzilor”. Ei stapaneau procesul de fabricare al armelor si uneltelor din bronz folosind in lupta sabia scurta de bronz, lancea si scutul. Avantajul tehnologic si-a spus cuvantul iar tracii au preluat repede controlul asupra acestor zone. Ei mai foloseau totusi unele unelte din piatra. Societatea lor era una bazata pe pastorit si pe reguli de clasa. Erau nu doar buni pastori ci si foarte buni razboinici. Ei au construit asezari intarite locale numite „dave”. Femeile lor foloseau podoabe ca si bratari, inele sau agrafe din bronz. Tracii faureau ei insisi aceste podoabe sau le cumparau de la nou aparutele colonii grecesti, care le-au influentat foarte mult si arta. Putem gasi vase mari de ceramica pictata in stilurile grecesti.
Cel mai interesant element al tracilor il reprezinta probabil mitologia acestora. Zeul suprem al tracilor era Gebeleizis. Acesta este zeul focului si al fulgerului. De multe ori apare reprezentat ca un vanator impreuna cu ogarul sau de vanatoare. Uneori are trei capete si ogarul sau la fel. El era in stare sa ofere celor care il adorau viata vesnica insa numai pentru suflet. Acesta era motivul pentru care tracii practicau incineratia. Considerau ca daca trupul ar ramane pe pamant sufletul ar fi impiedicat sa calatoreasca spre Gebeleizis. Foarte frecvente sunt reprezentarile zeului ca un mare erou calare cu sulita in mana care are puterea de a omori balauri. Una din ipotezele cultului cavalerului trac este tocmai acesta. Cavalerul trac adorat era insusi Gebeleizis. Puterea acestui cult a fost atat de puternica incat noii crestinii nu s-au putut despartii de el asociindu-l cu Sfantul Gheorghe „Cel care injunghie balaurul”. S-a pastrat pana si data la care are loc sarbatoarea, existand dovezi care ne arata ca Ziua Cavalerului Trac era sarbatorita tot la 23 Aprilie.
O pereche a lui Gebeleizis era Bendis. Aceasta era zeita vanatorii la traci insa cele mai mari sustinatoare ale zeitei erau femeile. Bendis era reprezentata intre un cerb si un sarpe sau intre doua caprioare. Zeita are un par lung si deseori carliontat. Este foarte posibil ca Bendis sa fie precursoarea Ilenelor Cosanzene din basmele romanesti de mai tarziu. La fel cum Gebeleizis este modelul Fat-frumosului. Bendis era de asemenea zeita farmecelor feminine, a Lunii si a Padurilor.
Pe langa acesti doi zei care formau o pereche, tracii adorau si un zeu Gardian al Focului care le are ca si corespondente pe Hestia si Vespa la greci si respectiv romani. Zeitei i se dadea o importanta deosebita. In zona Crisurilor au fost gasite ruinele unei asezari identificata ca fiind un templu pentru aceasta zeita. Din respect pentru aceasta zeita tracii isi construiau casele ca si dreptunghiuri cu ziduri din lemn sau piatra. Templele dedicate ei erau inconjurate cu ziduri groase si aveau acoperisuri mari cu un singur unghi. In interiorul acestora gardienii focului pastrau intotdeauna focuri aprinse.
Si tracii il adorau pe Dionisus, zeul vinului. De fapt este posibil ca acestia sa-l fi adorat chiar dinaintea grecilor. Toamna, la vremea culesului de struguri, tracii ii ofereau in dar un mare festival. Sarbatoarea incepea in ziua in care mustul, deja asezat in butoaie incepea sa fiarba. In acea noapte toti tracii se veseleau si nu mai respectau nici o limita pentru o noapte intreaga. Acesta este unul din motivele pentru care s-a spus ca tracii ar fi poligami. Fapt dovedit prin alte dovezi arheologice. Tracii intretineau intr-adevar mai multe sotii, iar daca sotul murea atunci rudele alegeau sotia care i-a fost mai draga decedatului si o strangulau pentru a-i oferi sansa unei vieti eterne alaturi de iubitul sau. Sotiile care nu fusesera alese se simteau intotdeauna jignite si erau cu greu reintegrate in viata sociala. Unii istorici spun ca festivalul vinului s-ar fi tinut doar o data la trei ani. Indiferent de realitate acesta exista si era una dintre cele mai mari sarbatori ale tracilor.
Poate cel mai enigmatic personaj al mitologiei trace este Zamolxe. Zeul Pamantului Subteran, al Vesnicelor campii de sub pamant. Zamolxe era cunoscut in toata lumea antica datorita puterii foarte mare de tamaduire metodelor pe care le predicau preotii sai. Herodot spune ca, intreband oamenii de pe malurile Marii Negre a descoperit ca Zamolxe nu ar fi de fapt un zeu ci un profet care fusese un sclav elev de-al lui Pitagora. El si-ar fi castigat libertatea de la acesta datorita inteligentei sale. Apoi acesta s-ar fi intors in Tracia sa natala unde si-a construit un loc de cult si a inceput sa-si practice metodele de insanatosire. El si-a construit un mare „buncar” subteran. Predica trecerea dupa moarte in Marile Campii Subterane. Pentru a-si demonstra teoria s-a retras intr-o noapte in buncarul sau fara sa anunte pe nimeni. A disparut pur si simplu din lume timp de 4 ani. Oamenii au fost foarte tristi deoarece se invatasera cu modul zamolxian de a trai. Apoi, ca din senin intr-o zi Zamolxe s-a intors in lume aparand din subteran. Oamenii au fost foarte fericiti si uimiti dar au inteles ca cele predicate de Zamolxe trebuie sa fie adevarate deoarece el insusi se reintorsese in lumea de la suprafata din viata de apoi. Din acest moment tracii au inceput sa-si ingroape mortii si au renuntat la incinerare pentru cei care mureau in batalie pentru ca Zamolxe promitea o trecere in lumea de dincolo cu tot cu trupul nu doar cu spiritul. Povestea este insa dezmintita de catre insusi Herodot, cel care a scris-o deoarece conform studiilor sale, cultul lui Zamolxe a aparut inainte de a se naste Pitagora. Insa este adevarat ca tracii il considera pe Zamolxe zeul subteranului si chiar si multe dintre templele sale erau construite in pamant. Zamolxe sustine ca te poti insanatosii prin diverse incantatii intarite de credinta si de o perioada de post de doua saptamani in care iti este permis sa bei apa. Cantitatea de apa permisa este calculata in functie de boala de care sufera cel tratat. Filozofia din spatele acestei premise este ca mancarea nu reprezinta de fapt altceva decat o forma materiala a adevaratei esente a vietii. De exemplu morcovul este doar un invelis pentru esenta alimentului care iti poate ajuta ochii. Prin post nu se renunta la hranirea cu esenta alimentului ci de fapt se renunta doar la hranirea cu invelisul acestuia.
Tracii aveau un munte sacru numit Kogaion. KOG -; A -; ION ar insemna de fapt locul „Capul Marelui”. S-ar parea ca este vorba despre Sfinx-ul din Muntii Bucegi pe care tracii il vedeau ca fiind un preot sacru in roba sa. „Naparis” sau „Cel Sfant” era numele raului din apropiere care a fost identificat ca fiind Ialomita.
Tracii erau convinsi ca viata este nu doar ceva trecator ci chiar ceva suparator, de care nu se sfiau sa scape la prima ocazie desi nu recurgeau la sinucidere decat in cazuri exceptionale. Ei aveau obiceiul de a trimite mesaje lui Zamolxe prin aruncarea unui sol in sulite. Cel aruncat era intotdeauna ales ca fiind cel mai curajos si mai frumos dintre razboinici. Sarcina care era acceptata intotdeauna de catre cel ales cu mare bucurie. Daca solul nu murea imediat atunci ceilalti colegi il luau in deradere si imediat un altul ii lua locul inca inainte ca acesta sa moara. Tracii isi iubeau zeitatile si le respectau aratandu-se viteji in batalii. Chiar si Spartacus era trac. In perioada aceasta tracii s-au stabilit si in peninsula Anatolia legenda spune ca Enea era el insusi un trac. Tinerii traci luptau si mureau fericiti sub steagul „cap de lup”. Interesant de stiut este ca se pare ca steagul acesta era colorat in rosu, galben si albastru. Inca nu exista dovezi care sa confirme fara nici un dubiu acest lucru insa exista presupuneri fondate care nu au putut fi nici infirmate.
Se poate spune ca tracii in perioada aceasta au facut parte dintr-o civilizatie care au avut o cultura puternica in zona cu un caracter pronuntat de originalitate fara sa copieze culturile din jur, ba chiar influentandu-le pe acestea. Lucru important si in continuarea istoriei acestor locuri. Individualitatea lor ca si cultura le-a daruit tracilor vointa de a se implica activ in istoria locurilor pe care le stapaneau ceea ce i-a dus la o lupta continua pentru supravietuire. Incepand cu epoca fierului activitatea din zona devine mult mai intensa iar istoria ne ofera o varietate de evenimente. Asa ca lasam in urma perioada bronzului cu legendele sale despre aparitia lui Zamolxe, cucerirea vietii fara de griji dominata de o puternica credinta in zei si trecem la evenimentele si prezentarea locuitorilor de pe acest teritoriu in zona Romaniei pe durata perioadei fierului.