d6y23ye

Asa cum McEnroe cu istetime observa, cel de-al doilea palat la Cnossos „este o constructie ce cuprinde suflarea si profunzimea culturii sale mai elocvent decat oricare alta singura constructie din arhitectura europeana”. Desi pe departe cel mai mare palat dintre cele tarzii (suprafata ariei masurate la un nivel: ca. 13.000 m 2 ; de retinut ca mare parte a acestei suprafete era acoperita de constructii cu doua sau mai multe etaje), Cnossos este numai un exemplu a tipului arhitectural care se repeta in patru exemple cunoscute actualmente ( de asemenea Mallia, cu o suprafata de 7.600 m 2; Phaistos, cu o suprafata de ca. 6.500 m 2; Zakro, cu o suprafata de ca. 2.800 m 2). S-a sustinut in mod convingator caci cladirea centrala la Gorunia este un palat la scara redusa si o structura excavata recent chiar la est de Siteia, la Petras este evident unul si mai mic. Portiuni din ceea ce sunt cu siguranta palate la scara mare au fost dezgolite la Chania in vestul Cretei si la Archanes chiar la S de Cnossos. La inceputul si mijlocul anilor 90, a fost identificata de catre G. Rethemiotakis mare parte dintr-un palat mai mare decat cel de la Zakro, la situl Galatas, la mai putin de 20 km. SE de Cnossos in campia Pediadha la V de Kastelli. O constructie mare LM I cu o curte centrala dreptunghiulara la Kommos in Mesara pare sa fie totusi o alta, cu toate ca are o durata de viata scurta (numai 50 de ani, cel mult). Astfel ca aceasta categorie de cladire este mult mai comuna decat asa cum o indica majoritatea manualelor. De asemenea exista intr-o varietate de scale mai mare decat este admis in mod conventional. Urmatoarea trecere in revista a caracteristicilor acestei categorii de cladire se bazeaza pe asezarea originara a patru palate: Cnossos, Phaistos, Mallia si Zakro.

Aceasta este orientata de obicei NS dar in cazul palatului de la Zakro este aliniata mai mult NE-SV. La Cnossos (54 x 27 m = 1458 m 2), Phaistos (63 x 22,5 m = 1417,5 m 2), si Mallia (48 x 23 m = 1104 m 2), Graham considera acest spatiu ca masurand ca. 170 x 80 de „picioare minoice” de 30,36 cm fiecare (sau 200 x 100 de „picioare minoice” ale lui Preziosi de 27 cm fiecare), la Zakro (29 x 12 = 348 m 2) ca. 100 x 40 din „picioarele” Graham. Tot el a sustinut ca sporturile cu tauri aveau loc in curtea centrala, dar nu toti sunt de acord. Orientarea a fost explicata in mod diferit: sa furnizeze maximum de lumina solara colonadelor care margineau curtea centrala (Lawrence, Hood); sa aiba axa principala indreptata direct spre un munte sacru, Iuktas la Cnossos (spre sud) si Ida la Phaistos (spre nord); sau sa aiba deschideri spre camerele de cult de-a lungul partii de vest a curtii centrale care este cu fata spre rasarit.

Curtile altor cladiri minoice „cu curte centrala” care s-a pretins un timp sau altul a fi „palate” au urmatoarele masuri si suprafete (ca si masurile de mai sus, aceste cifre au fost luate din AJA 102 (1998) 103 n. 45): Cladirea Kommos T: 38 x 29 m = 1102 m 2 ; Galatas: 36 x 16 m = 576 m 2; Gournia: ca. 25 x 17,5 m = 437,5 m 2; Petras, faza 1: 13 x 6 m = 78 m 2; cladirea Palaikastro 6: 10,7 x 7,3 m = 78,1 m 2.

O zona mare pavata in partea de V a principalei fatade a palatului la Mallia, Phaistos si Cnossos este intretaiata de „poteci”, de alei din lespezi de calcar asezate cu grija si ridicate usor deasupra nivelului curtii pietruite.

Toate cele patru palate se disting prin suprafetele mari prevazute la parter si destinate depozitarii. Mallia are probabil mai mult spatiu de depozitare decat oricare dintre celelalte palate, desigur in sensul raportului dintre suprafata parterului destinat depozitarii si suprafata totala a palatului la acest nivel. La Cnossos si Mallia magaziile principale se deschid spre partea de V a unui lung coridor NS, in aripa vestica a fiecarui palat. La Cnossos magaziile sunt de fapt strict asezate in interiorul fatadei de V, dar la Mallia ele apar in interiorul fatadei de V, in aripa estica si de asemenea in patrarul de NE. La Phaistos, magaziile principale sunt orientate NS pe partea EV a unui coridor lat situat pe aripa vestica, chiar la sudul intrarii monumentale vestice in palat. Magaziile nu reprezinta o caracteristica a palatului de la Zakro, dar exista totusi un grup de locuri de depozitare mai putin impunator situat in coltul NV al acestuia. La Cnossos, Phaistos si Mallia, partea exterioara a magaziilor vestice constituie fatada vestica a palatului, construita cel mai ingrijit fata de celelalte fatade. Aceste fatade vestice sunt caracterizate in plan de o serie de proeminente in trepte, fiecare corespunzand unor magazii in interior. Normal, la sau langa mijlocul fatadei de vest a fiecarui astfel de „bloc” de magazii exista o nisa superficiala care, dupa cum Graham a afirmat, marcheaza locul unei ferestre cuprinse la nivelul celui de-al doilea cat sau „Piano Nobile”. Proeminente alternative si nise sunt de asemenea o caracteristica a zidului de retentie protopalatial definind limita din nord a zonei teatrale la Phaistos, a fatadei de vest a palatului la acel sit, si a zidului complexului dreptunghiular protopalatial cu 37 de camere la Kouphota (Ayia Photia) langa Siteia.

In palatele de la Cnossos, Phaistos si Mallia, exista grupuri de camere care, judecate dupa asemanarile in planurile ambelor grupuri ca intreg si a camerelor individuale care compun grupul, apar sa reprezinte unitati echivalente functionale care au fost denumite „locuinte rezidentiale”. La Cnossos, poate cel mai vestit grup de astfel de unitati este situat in SE patrarului palatului si la piciorul Marii scari. La Phaistos si Mallia, grupul de camere echivalent este situat in portiunea de NV a palatului. Exista de asemenea un al doilea grup de „locuinte rezidentiale” la Phaistos, la estul curtii centrale langa capatul ei nordic si este posibil ca la Cnossos sa fi fost cel putin doua daca nu trei sau patru, fiind una peste cealalta in patrarul de SE al palatului.

Aceste „locuinte rezidentiale” constau in mod normal din:

1. o combinatie de sala (anticamera ?)- lightwell (luminator? lucarna?) (doua camere alaturate separate de o despartitura stalp -; si -; usa (glasvand ?), cu un lightwell la un capat si o despartitura stalp -; si -; usa, fie la celalalt capat , fie de-a lungul unei parti sau ambele);

2. o camera mai privata;

3. un „bazin lustral” care se deschide direct in camera privata;

4. o toaleta, apropiat legata de camera privata.

In afara de palate, un numar de vile minoice poseda astfel de camere (Ayia Triada, Micul Palat la Cnossos, Casele Da si Za la Mallia).

Graham a sustinut ca exista o varietate particulara de sala mare prevazuta cu opt sau mai multi suporti interiori de plafon, fie coloane sau stalpi, care revine la al doilea etaj a palatelor de la Cnossos, Mallia, Phaistos si Zakro, cat si la Casa Tylissos. In toate cazurile, aceasta sala se afla fie la capatul de nord al curtii centrale (Mallia, Phaistos, Zakro) sau la capatul nordic al constructiei (Cnossos, Tylissos) si este deservita de scari care duc la camarile si bucatariile de la parter. Nu face parte din complexul de sali care cuprinde asa-numitul Piano Nobile la vest de curtea centrala. Graham a identificat aceste sali izolate de la al doilea etaj ca fiind sali de banchet. Separarea lor de alte sali importante de la al doilea etaj se poate datora dorintei, pe de o parte, a minoicilor de a face din masa (pranz, cina) o activitate sociala sau pur si simplu de a indeparta mirosurile de la bucatarie de salile de audienta, apartamente rezidentiale, etc. Aceste facilitati sunt de obicei apropiate de doua scari distincte, una legata de camara si bucatarie de la parter (scara de serviciu) si o a doua care duce in sus, spre spatii publice ce se deschid direct intr-o curte mare („scara pentru oaspeti” la Mallia, Phaistos si Tylissos).

Dovada existentei majoritatii „salilor de receptie” la etajul doi al palatelor, in aripa vestica consta in:

1. Analogii cu alte forme de arhitectura, de exemplu palazzo din Italia renascentista, in care camerele importante care constituie asa-numitul „Piano Nobile” existau la parter deasupra nivelului solului;

2. Grupuri de scari late la Cnossos si Mallia care duceau in sus de la curtea centrala la un nivel superior ocupat de magazii in aripa vestica;

3. Fragmente de tencuiala elaborat decorata cazuta descoperita in zona de vest a magaziilor la Cnossos, precum si uscioare si baze de piloni cazute in aceeasi zona la Cnossos, Mallia si Phaistos;

4. Faptul ca grupurile de magazine ele insele par sa corespunda unei singure unitati arhitecturale, fie ca sunt sali sau camere mari, la nivelul etajului doi. Unele ziduri ale magaziilor sunt ingrosate in anumite locuri pentru a sustine coloanele sau stalpii celui de-al doilea etaj care la randul sau sustine un alt etaj sau acoperisul.

La Zakro, salile asemanate normal cu „Piano Nobile” par sa fi fost transferate la parter, unde ocupa jumatatea estica a aripii de vest si dau direct in curtea centrala, o pozitie ocupata in alte palate de camerele de cult care la Zakro par sa fi fost schimbate in jumatatea vestica a aripii de vest ramasa libera datorita lipsei magaziilor in aceasta pozitie si la acest palat.

Atat la Cnossos cat si la Mallia, exista „cripte cu stalp” in camerele vestice de la parterul curtii centrale. Ca si in „criptele cu stalp” din cateva case (Casa Sudica, Casa SE si Villa Regala de la Cnossos), stalpii simpli sau dubli din aceste cripte au semne incizate (axa dubla, trident, stea etc.), interpretate de cativa arheologi ca fiind simboluri ale divinitatii responsabile de cutremurele de pamant. „Criptele cu stalp” sunt astfel considerate de catre unii ca locuri in care se desfasurau riturile destinate sa linisteasca o astfel de divinitate distrugatoare. Majoritatea zonei situate chiar la vestul curtii centrale la Cnossos, exceptand scara care ducea la Piano Nobile, pare sa fi fost ocupata de camerele de cult (de la sud la nord: „cripte cu stalp” si templul asociat, altarul tripartit -; restaurat de Evans pe baza a patru baze de coloana descoperite in situ si fresca miniaturala gasita in alta parte in palat -; si complexul salii tronului). Un aranjament cumva similar pare sa fi existat la Mallia. E posibil ca unele incaperi ciudate de-a lungul partii de vest a curtii centrale la Phaistos sa fi avut functii religioase. Acolo par sa fi fost camere in care obiectele de cult erau depozitate la vestul curtii centrale la Zakro, dar acestea ocupa pozitii care la Cnossos si Mallia erau ocupate de magazii.

La Cnossos, aceste apartamente auxiliare domestice se gasesc la sud de „Locuintele rezidentiale” in cel mai SE colt a palatului. La Phaistos, doua grupuri de astfel de incaperi (16, 20, 21; 17-19), ambele avand „bazine lustrale (splendide)” apar langa coltul de SV al palatului. La Mallia, un posibil grup de astfel de camere exista la coltul de SV al palatului, intre silozul de grau si intrarea principala a palatului. Si in sfarsit, la Zakro este un grup de astfel de camere la vest de capatul sudic a aripii de vest, in care se putea intra numai dinspre sud, adica din exteriorul palatului.

Desi rolul acestor arii in trepte superficiale este incert, ele sunt de obicei considerate a fi locuri de auditie. Posibile contexte sociale pentru intrunirea auditoriului includ intalniri politice, ceremonii religioase publice (dansuri sacre? sarituri cu tauri, presupunand ca acestea aveau o functie religioasa) sau simple distractii (din nou dansuri si/sau sarituri cu tauri, daca acestea erau de fapt obiceiuri vechi, si posibil box si lupte libere). La Cnossos, zona teatrala era situata la coltul de NV al palatului. Treptele care mergeau de la E spre V si duceau in jos spre N, au fost construite in MM I. Treptele care merg N -; S catre E a acestei prime serii, precum si asa-numita „Cutie regala” construita in unghiul dintre cele doua serii, au fost adaugate la inceputul perioadei neopalatiale. La Faistos, zona teatrala se intinde la capatul nordic a curtii vestice mijlocii si constituie impartirea (diviziunea) dintre mijlocul si nivelele superioare ale curtii de V la acest sit. Zona teatrala originala de aici a fost ingropata in timpul perioadei palatului de mai tarziu cand fatada acestuia a fost schimbata spre E si curtea originala de V a fost ingropata mai mult de 30 de cm sub daramaturile acoperite de un pavaj. Probabil pentru a compensa aceasta reducere a spatiului alocat zonei teatrale, a fost adaugata o noua extensie la E, orientata perpendicular pe treptele protopalatiale, dubland-si functionalitatea si ca intrare in palatul neopalatial. Zonele teatrale la Phaistos si Cnossos sunt astfel transformate in constructii in forma de L, similare in planurile lor celor contemporane dar mult mai mici la capatul de nord al „curtii publice” a lui Gournia (arhitectura LM fara palate). La Mallia nu a supravietuit nici o zona teatrala, dar probabil ca seturi de trei sau patru trepte cu ridicatoare joase au fost restaurate in jurul a trei sau patru parti a asa-numitei „Agore” la NV palatului, deasupra fundatiilor late de moloz care incercuiesc acest spatiu.

La Zakro nu exista o zona teatrala evidenta.

Rolul acestor structuri cilindrice (semi) demi-subterane din moloz si netencuite in interior, este incert in timpul infloririi lor in perioada protopalatiala. (vezi datele despre Creta MM). La Cnossos, s-au pastrat trei in randul est-vest si in partea de sud a curtii de vest. Construite deasupra unor case MM IA, ele erau umplute cu resturi de la distrugerea Palatului Vechi. La Phaistos, se pastreaza patru silozuri in acelasi loc ca si la Cnossos si din nou acestea apartin numai perioadei Palatului Vechi. La Mallia, se afla intr-o imprejmuire zidita aflata in spatiul ingust dintre curtea de vest si fatada de vest a palatului, o serie de opt kouloures mai degraba superficiale, pe doua randuri a cate patru, cateva pastrand o baza la centru pentru a sustine podeaua care servea la pastrarea uscata a graului pe care probabil il contineau. Acestea din urma se foloseau in timpul erei neopalatiale, desi data construirii lor este nesigura.

O caracteristica izbitoare a acestor cilindri monumentali este plasarea lor in fata fatadei principale a palatului. Acest lucru sugereaza faptul ca, pe langa importanta practica ele aveau si o importanta simbolica. Hypogeum-ul EM III de sub fata sudica a palatului de mai tarziu la Cnossos trebuie probabil vazut ca cel mai timpuriu dintr-un lung sir de astfel de constructii cilindrice monumentale la siturile palatului.

Originile formei palatului minoic

Graham enunta trei posibile explicatii despre aparitia relativ brusca a unui „plan de palat” minoic relativ standardizat:

1. Planul s-a dezvoltat treptat din cele ale predecesorilor Minoicului timpuriu precum „Casa de pe Hilltop” de la Vasiliki sau complexul de asezari de la Fournou Koriphi (Myrtos), ambele datate EM IIB. Constructii cum ar fi cea monumentala de la Cnossos din perioada EM III pe care Hood le-a identificat ca fiind „protopalatiale” constituie intermediari intre acestea si planul complet dezvoltat al palatelor din MM IB, ca cele de la Cnossos si Phaistos.

2. Planul a fost importat din strainatate. Cladiri care sunt la fel de complexe ca si primele palate minoice, datate ceva mai devreme, si care au anumite trasaturi cu palatele minoice sunt cunoscute la Beycesultan (SV Anatoliei), Mari (in nordul Siriei pe Eufratul superior) si Alalakh (de asemenea in nordul Siriei dar mai aproape de coasta mediteraneana).

3. Forma palatului minoic a fost creatia unui geniu arhitectural din Creta, mai mult decat este cunoscut faptul ca piramida din Egipt a fost creatia lui Imhotep, vizirul faraonului Zoser a celei de-a treia dinasti, care a construit vestita piramida Step la Sahara.

Pentru a se decide intre aceste trei optiuni, Graham a afirmat ca adevaratele trasaturi distinctive ale palatelor minoice in particular si arhitectura minoica in general nu sunt derivate din traditiile arhitecturale existente in afara Cretei. Astfel de trasaturi distinctive includ: combinatia minoica Sala Barbatilor, despartitura stalp si usa, folosirea furniruirii cu alabastru, „Bazinul lustral” sau baia infundata (ingropata), coloane care se subtiaza in jos, coloane cu sectiuni ovale incrucisate, curti centrale cu portice (Mallia, Phaistos), portice cu stalpi si coloane alternativ, scari monumentale, plasarea camerelor publice principale la etajele superioare (Piano Nobile, sala de banchet), usa sau intrarea cu o coloana centrala. Avand in vedere aceasta si pentru faptul ca relativ putin se stia despre cultura EM atunci cand a scris Graham (Myrtos trebuia inca sa fie excavat) el a optat pentru a treia din ipotezele sale, si anume ca forma palatiala se datora unui Imhotep cretan.

Excavatiile recente de la Mallia a unei serii de importante dar fara legatura de complexe apartinand perioadei Vechiului Palat („Agora”, „Cripta hipostila”, Cartierul Mu: vezi datele despre Creta MM) pot sa faca dovada unei valoroase reconstituiri istorice a evolutiei palatului minoic ca forma arhitecturala distincta. Pentru siguranta, aceste complexe apartin cronologic unei perioade (MM IB-II) cand palate bine consolidate existau deja la Cnossos si Phaistos. Oricum, la Mallia unde dovada existentei unui palat adevarat in perioada protopalatiala nu este certa la acest punct, aceste structuri pot reprezenta o etapa de dezvoltare la un sit principal precedand construirea unei structuri palatiale unificate, o etapa posibil comparabila situatiilor EM III sau MM IA la Cnossos si Phaistos. In aceasta etapa, unitatile variate descoperite mai tarziu incorporate unei singure cladiri, palatul, sunt dispersate pe o arie vasta in blocuri distincte. Dintr-un punct de vedere functional, aceste blocuri variate impreuna pot constitui un palat dar ele trebuie juxtapuse din punct de vedere fizic intr-o unitate arhitecturala. Teoria ca palatul minoic a luat nastere in acest mod, prin imbinarea treptata a catorva blocuri distincte, nu este noua. Evans propunea un astfel de scenariu de acum 60 de ani, cu referire la Cnossos. Atata timp cat ansamblele arhitecturale variate cunoscute ca „palate” se aseamana intre ele mai mult in ceea ce priveste partile lor constitutive decat ca entitati complete, procesul arhitectural formulat mai inainte in legatura cu evolutia lor arhitecturala, pare sa fie mai bine inteles tinand cont de marturia (dovada) din prezentul disponibil. Bine inteles, reconstituirea procesului prin care forma palatului minoic s-a nascut nu este aceeasi tinand cont de construirea institutiilor sociale ce au facut ca un astfel de complex arhitectural sa fie dorit sau necesar. Mai mult, am putea spune ca o concluzie ca, faptul ca blocurile mai mici cu functionalitate mai discreta, ce au precedat combinarea acelor mari intr-o unitate arhitecturala mai mare, explica cum blocurile individuale, ele insasi ansambluri arhitecturale complexe, s-au dezvoltat.

Despre proiectarea minoica Graham observa „…principiul de orientare in aceasta amplasare a cartierelor in apropierea curtii centrale nu era unul de ordin estetic -; nu exista nici o tendinta de aranjare simetrica, de exemplu -; ci de ordin practic. Aranjamentul eficient al acestor cartiere intr-un tot bine coordonat a avut intaietate fata de ori ce schema conceputa teoretic…” La aceasta s-ar putea adauga un element evidentiat de McEnroe, si anume ca varietatea in intregime pare sa fi fost un principiu la fel de important in arhitectura minoica ca si repetarea unitatilor modale in interiorul ei. Asta inseamna ca oricat de frecvente ar fi astfel de elemente de baza precum zidurile false, cripte cu stalp, bazine de purificare, sali etc., atat in palate cat si in vilele neopalatiale, combinatiile speciale ale acestor elemente in constructii individuale sunt unice, fie ca sunt structuri extraordinar de complexe (palate) fie ca sunt relativ simple (vile).

In cazul palatului minoic, atentia se concentreaza asupra curtii centrale. Acest punct de focalizare este o zona mare, intinsa, inconjurata de un mare numar de blocuri arhitecturale care par sa aiba functii specifice dar in acelasi timp discrete. Exista dovezi ambigue care arata ca aceasta curte centrala era folosita si pentru adunari publice, desi e posibil ca sporturile minoice (sau ritualurile) cu sarituri de tauri sa aiba loc aici, precum si adunari de tot felul. Atata timp cat marea majoritate a activitatii de zi cu zi din interiorul palatului minoic se desfasura ori cum aproape sigur in unitatile care inconjurau curtea centrala decat la curtea propriu zisa putem justifica arhitectura minoica ca fiind de baza „centrifugala”.

Multi vizitatori ai palatului de la Cnossos ar fi fost calauziti de importante cai de acces prin oraselul inconjurator la curtea de vest si de aceea, s-ar fi confruntat prima data cu cladirea din vest peste un spatiu suficient de deschis, incat sa fie surprinsi de trei aspecte in particular. In primul rand, ei ar fi fost impresionati de marimea totala a cladirii, care in comparatie cu suprafata pe care o ocupa este joasa, chiar turtita. In al doilea rand, arhitectura palatului este aranjata intr-o serie in trepte neregulate de mase protuberante dreptunghiulare asemanatoare unui morman de cutii de carton de diferite marimi. Acest contur neregulat al exteriorului palatului este real datorita atat planului sau (in special acel al fatadei vestice, dar si a ramasitelor celor trei fatade a ceea ce este de fapt o structura dreptunghiulara) cat si a elevatiei sale, care ar fi trasat acoperisuri plate de o mare varietate la anumite nivele, intrerupte neregulat de spatiile neacoperite deasupra curtilor si a luminatoarelor. Volumul total al cladirii in plan orizontal, cuplat cu inegalitatile suprafetelor sale exterioare l-ar fi impiedicat pe vizitator sa-si faca o impresie rapida asupra adevaratei sale marimi. Mai degraba, un locuitor preistoric al continentului sau al insulelor ar fi perceput cladirea ca fiind imensa, fara limite. In sfarsit, pentru a compensa iregularitatea cladirii, probabil, in termeni tri-dimensionali, constructia fatadei de vest pune accent pe liniile orizontale (ferestre cu aceeasi elevatie la al doilea etaj) si numai partial contracarate de cateva accente verticale (colturile blocurilor? de magazii, nise? la centrul acestor blocuri). Obiceiul minoic de a folosi suporti verticali, fie ei coloane, stalpi sau piloni, se distinge de arhitectura clasica de mai tarziu. Arhitectii greci si romani prefera sa multiplice o coloana data decat sa o extinda. Desi exista variatie la forma bazelor clasice, ele sunt aproape invariabil circulare sau patrate in plan, avand coloane tubulare care se subtiaza in sus si capiteluri corespunzatoare unui sau altui stil de baza (doric, ionic, corintic, pergam, toscan etc.). Bazele minoice, pe de o parte, pot fi rotunde, ovale, patrate, dreptunghiulare sau in forma de cruce in plan; coloana se poate subtia in sus sau in jos; daca nu sunt simple, aceste coloane pot fi decorate vertical sau spiralat, cu (flutes) tuburi? sau cu (bulges) umflaturi?; si judecand dupa reprezentarile din frescele pastrate si dupa bazele din piatra variat colorate, suporturile puteau fi colorate in mai multe feluri. Suporturile minoice sunt adesea folosite individual sau in mici grupuri; cand sunt folosite in colonade lungi (in jurul curtilor centrale) sunt de tipuri alternative de obicei (stalpi si coloane -; Mallia -; sau stalpi pe baze de piatra de diferite inaltimi -; Phaistos) decat sa fie la fel. Ele nu asigurau constructiei unitate prin uniformitatea lor ci mai degraba faceau ca atentia sa fie indreptata spre diferite parti ale structurii, prin varietatea lor, fie singure, fie in anumite combinatii.

Situatiile destul de schimbatoare despre palatele cunoscute exclud o simpla generalizare asupra situarii acestor complexe enorme in cadru natural. Desi cele mai multe nu dispuneau de terenurile inconjuratoare, cel putin doua (Phaistos, Galatas) sunt situate la sau langa poalele unor siruri montane cu vederi splendide asupra tinutului campiilor Mesara si Pediada respectiv, in timp ce micul palat de la Petras are o asezare similara dominand nordul coastei pana la est de Siteia de azi. Palatele de la Cnossos si Gournia, pe de alta parte sunt asezate pe dealuri joase si sunt dominate de crestele din apropiere. Palatul de la Zakro se afla situat la punctul cel mai de jos al unei mici campii de coasta si este dominat de coline atat la nord cat si la sud, peste care se intinde orasul in inima caruia se afla palatul. Palatul de la Kommos are o pozitie similara numai ca se intinde la capatul sudic al orasului caruia ii apartine. Mallia se afla in ceea ce astazi este o campie plata si relativ intinsa de coasta, inca o data in mijlocul asezarii care o inconjoara.

Toate palatele au mai multe intrari care duc la curtea centrala prin intermediul coridoarelor care de obicei fac cateva cotituri in unghi drept, de la exteriorul palatului spre centrul sau. Nici o intrare nu este desemnata ca principala ; atat la Mallia cat si la Cnossos, de exemplu, aleile duc atat la intrarea din nord cat si la cele sudice, in timp ce la Mallia intrarea sudica este mai mare decat celelalte doua si intrarea estica duce direct la curtea centrala.

Circulatia luminii, aerului si a apei prin intermediul drenajelor deschise si a conductelor inchise (tevarie) este clar o prioritate a constructorilor acestor complexe. Grija pentru buna circulatie a primelor doua a condus la o plethora de colonade, lucarne, deschideri stalp si usa si ferestre in aceste structuri in timp ce preocuparea pentru buna circulatie a apei a rezultat in extraordinare si complexe sisteme de drenaj.

Asa cum D'Agata a observat, Cnossos este unic prin etalarea unor mostre de „coarne de sfintire” in locuri speciale, ca si Curtea de V. O alta trasatura tipica a Cnossos-ului este decorarea bogata a peretilor palatului cu picturi cu figuri de diferite marimi si in reliefuri stucate precum si in doua dimensiuni (vezi pictura Minoicului tarziu). Printre temele care se regasesc frecvent in frescele palatului de la Cnossos sunt scene din procesiuni si sporturi cu tauri (sarituri cu tauri, lupte cu tauri, prinderea acestora in plase, etc.).