Personalitati romanesti comuniste: p3p17pz
Nicolae Ceausescu Cu trupele sovietice pe teritoriul sau, Romania a pasit in era comunista. Pe 30 decembrie 1947 regele Mihai I a fost obligat sa abdice si Romania a fost proclamata Republica Populara. Partidele politice au fost scoase in afara legii, in timp ce Partidul Comunist, fondat in 1921, care s-a identificat cu interesele sovietice, a preluat intreaga putere prin forta.
"Construirea socialismului" a inceput prin punerea bazelor unei economii planificate cu accent pe tipul stalinist de industrializare, ceea ce a insemnat nationalizarea industriei, a bancilor si companiilor de transport, colectivizarea fortata a agriculturii. Modelul sovietic a fost introdus in toate domeniile societatii. Romania a devenit membra a CAER (1949-1991) si a tratatului de la Varsovia (1955-1991), iar in 1955 a devenit membra ONU.
Dupa moartea lui Gheorghe Gheorghiu Dej (1965), functia de conducator al partidului, care dupa 1967 s-a cumulat cu cea de sef de stat, a fost monopolizata de Nicolae Ceausescu. Politica de distantare fata de Uniunea Sovietica si promovarea unei linii proprii in politica interna si externa - stabilirea de relatii diplomatice cu Germania Federala, mentinerea legaturilor cu Israelul si dupa razboiul arabo - israelian din 1967, in particular, condamnarea invaziei Cehoslovaciei din 1968 de catre tarile Tratatului de la Varsovia - nu a afectat structurile specifice ale societatii comuniste, care erau folosite pentru consolidarea gradata a puterii atotputernice proprii in cadrul partidului si statului.
S-a stabilit ca "in Republica Socialista Romania forta politica conducatoare a intregii societati este Partidul Comunist Roman". In 1967, Nicolae Ceausescu a fost ales in functia de presedinte al Consiliului de Stat. Prin reforma administrativa din februarie 1968 s-a revenit la organizarea traditionala pe judete si la denumirea de consilii pentru organele de conducere. La 17 februarie 1968, in Cuvantarea la adunarea activului de partid din judetul Prahova, N. Ceausescu a expus pozitia tarii noastre cu privire la desfiintarea blocurilor militare, incetarea cursei inarmarilor nucleare, neprolefierea armelor nucleare. A fost reafirmat punctul de vedere al Romaniei referitor la lichidarea bazelor militare si retragerea trupelor de pe teritoriul altor state, relevandu-se ca "atata timp cat bazele miliatre si trupele straine vor continua sa existe pe teritoriul altor state, este greu sa se poata vorbi de infaptuirea riguroasa a principiului respectarii independentei si suveranitatii altor state." Referitor la nediseminarea nucleara, s-a reafirmat la 22 martie 1968, ca: "Romania considera ca un tratat de neproliferare care sa asigure pasi concreti spre dezarmarea nucleara, sa ofere garantii statelor ce renunta de bunavoie la procurarea armei atomice, sa permita desfasurarea nestanjenita a cercetarilor stiintifice sub egida unui control echitabil, ar putea juca un rol important in lupta omenirii pentru pace si securitate".
Anul 1968 a fost marcat de vizita in Romania a sefului de stat francez, generalul Charles de Gaulle si refuzul lui N. Ceausescu de a participa la cotropirea Cehoslovaciei.
Cu prilejul vizitei in Romania a presedintelui de Gaulle, Nicolae Ceausescu a invederat ca normalizarea raporturilor intre statele europene presupune, intre altele, "lichidarea situatiei anacronice a impartirii Europei in blocuri militare, prin desfiintarea Pactului Atlanticului de Nord si, concomitent, a Tratatului de la Varsovia, retragerea trupelor straine de pe teritoriile altor tari, lichidarea bazelor militare straine, luarea unor masuri eficiente in vedera dezarmarii, a lichidarii unui pericol termonuclear."
Poporul roman a acordat un sprijin entuziast lui Ceausescu; multi intelectuali credeau in revigorarea drumului Romaniei spre Europa occidentala. Relativul liberalism al acestei perioade a dus si la unele progrese economice.
La 23 august 1968, Declaratia Marii Adunari Nationale a Rebublicii Socialiste Romania cu privire la principiile de baza ale politicii externe a Romaniei releva pozitia constanta a tarii noastre, care "considera ca trebuie militat cu hotarare pentru a se ajunge la dezarmarea generala si, in primul rand, pentru a se infaptui in cel mai scurt timp eliminarea armelor atomice ce constituie un pericol pentru insasi existenta omenirii."
Un moment de cotitura il reprezinta anul 1971, marcat de neasteptatele "teze din iulie" si de cuvantarea rostita la plenarea C.C. din noiembrie, cu atat mai descurajante cu cat veneau dupa scurta perioada de liberalizare, plina de optimism si promisiuni. Tezele arunca brutal intreaga cultura indarat cu peste 10 ani, reluand formulari de mult uitate: critica "ploconirea fata de ceea ce este strain si mai cu seama fata de ceea ce este produs in occident", atmosfera "de comodiatte, da ingaduinta mic-burgheza", cere sa se puna capat "conceptiilor liberaliste, mic-burgheze, anarhice"; filozofii si istoricii il supara cel mai tare, deoarece uita ca stiinta lor "nu este o meserie de specialitate", ci activitate ideologica pura, pe care o parctica "numai oamenii recrutati din partid"; "nici un fel de alta conceptie nu poate exista in predarea istoriei", in afara celei oficiale, iar "statul clasei muncitoare are dreptul sa se amestece si in literatura si muzica si in arta plastica", in stiintele sociale cu atat mai vartos, pentru a introduce peste tot "spiritul muncitoresc", in locul celui "intelectualist, functionaresc."
La 28 martie 1974, Nicolae Ceausescu a fost ales in functia nou creata de Presedinte al Rebublicii Socialiste Romania. In paralel cu aceasta ascensiune politica, el a desfasurat o ampla actiune vizand inlaturarea "vechii garzi" din timpul lui Dej si promovarea unor activisti pe care putea sa-i domine. Chiar in ziua in care N. Ceausescu devenea presedintele tarii, Ion Gheorghe Maurer era inlocuit in fruntea guvernului. Dupa 1974, N. Ceausescu a preluat toate puterile in stat, fapt ce s-a repercutat negativ asupra situatiei generale a tarii. El isi infaptuieste si noi insemne ale puterii, reintroduce esarfa tricolora.
In noiembrie 1974, la Congresul al XI-lea al P.C.R., Elena Ceausescu a fost aleasa in Comitetul Politic Executiv, devenind a doua persoana politica in partid si in stat. Acest fapt a acreditat ideea ca in Romania se experimenta un socialism dinastic, mai ales ca si alte rude ale cuplului prezidential au primit diverse functii oficiale.
Prin metoda rotirii cadrelor si fuziunea intre responsabilitatile administrative si de partid, Ceausescu a putut sa anihileze orice rival sau nemultumit din conducerea Partidului Comunist Roman sau a statului, precum si orice manifestare critica oficiala.
Dificultatile economice de la inceputul anilor '80 au amplificat tensiunile sociale, fiind urmate de restrangerea drepturilor cetatenesti, limitarea contactelor cu lumea occidentala, de crearea si amplificarea unui cult al personalitatii lui Nicolae Ceausescu.
Este perioada in care s-a decis achitarea datoriei extere intr-un temern cat mai scurt. Pentru achitarea datoriei a impus cu autoritate privatiuni pentru tot poporul: rationalizarea caldurii si a curentului electric, distribuirea alimentelor de prima necesitate pe baza de cartela, a exportat multe bunuri de consum sub preturile de productie. In acest context s-au amplificat reactiile de nemultumire din partea populatiei fata de politica promovata sub conducerea partidului. Intre acestea, greva minerilor din Valea Jiului, august 1977 si manifestatiile de strada ale muncitorilor de la uzinele"Steagul rosu" si "Tractorul" din Brasov, noiembrie 1987, intrucat nu li se achitasera salariile la termen, li se anulasera unele drepturi: anularea pensiilor de invaliditate, ridicarea varstei de pensionare de la 50 la 55 de ani. Muncitorii au ocupat sediul Comitetului Judetean de partid Brasov, au ars portretele lui Nicolae si ale Elenei Ceausescu.
Venirea la putere a lui Mihail Gorbaciov, in 1985, care a inaugurat politica de reformare a sistemului social prin "glasnost" si "perestroika", a acutizat criza politica din Romania. La randul sau, Ceausescu sustinea ca Romania a aplicat "perestroika" inca din 1965, perfectionand mecanismul economico-financiar, repartizand parti sociale salariatilor din intreprinderi. Ramanand la o viziune dogmatica, conservatoare, mergand pe calea neintegrarii in blocul sovietic, dar izolandu-se de Occident, N.Ceausescu devenea adversarul oricarei schimbari.
Colectivizarea a distrus proprietatea taraneasca traditionala, a alterat chipul satului roman. Taranul s-a transformat astfel in lucrator dezinteresat; multi devenind navetisti.
Programul de sistematizare a comunelor si satelor Romaniei a fost expus la a IV-a Conferinta pe tara a presedintilor consiilor populare, desfasurata la Bucuresti, intre 3 -; 4 martie 1988. In acest cadru Ceausescu spunea: „Avand in vedere ca avem aproape 900 de comune, cu o populatie mai mica de 3000 de locuitori, din care 290 cu mai putin de 2000 de locuitori este necesar sa ne propunem realizarea unor comune mai mari, pornind de la cel putin 3000 de locuitori. In programul de sistemarizare va trebui sa prevedem ca, pe aceasta baza, sa avem cel mult 2000 de comune. In acelasi timp, trebuie sa reducem in mod radical numarul de sate de la circa 13000 in prezent la cel mult 5000 -; 6000.”
Pe fundalul procesului se sistematizare, comunistii doreau sa realizeze doi poli integratori ai dezvoltarii rurale: centre de convergenta rurala, unde era organizat consiliul unic agroindustrial, avand rolul de integrare urban -; rurala si centre in curs de urbanizare, unde trebuiau accelerate mutatiile functionale si caracteristicile orasenesti. Acestea trebuiau sa reprezinte cele 558 de noi orase agroindustriale, avand in jurul lor circa trei comune.
Industrializarea fortata a Romaniei a adus mari schimbari in structura sociala. Directia principala a procesului de mobilitate sociala a fost dinspre taranime spre clasa muncitoare. Accelerarea urbanizarii a fost determinata de intensificarea procesului de industrializare. Cresterea fortata a gradului de urbanizare, a numarului de orase s-a realizat prin trecerea localitatilor rurale in categoria celor urbane, prin dezvoltarea unor localitati rurale cu profil balnear si prin construirea unor orase noi. Astfel, taranii deveniti oraseni erau usor de manipulat la nivel politic si cultural.
Dupa o perioada de dezvoltare accelerata, 1948 -; 1979, in care economia nationala a inregistrat un ritm de crestere de 10 -; 15% pe an, unul dintre cele mai ridicate din lume, Romania, ca si celelalte state comuniste, a intrat, incepand din 1980 -; 1981, intr-o criza tot mai accentuata. In 1981 apare primul semn vizibil al crizei regimului totalitar: imposibilitatea achitarii scadentelor pentru creditele externe -; la sfarsitul anului, datoria externa era de 10,2 miliarde de dolari. Nicolae Ceausescu a cerut o reesalonare a datoriei. La recomandarea Fondului Monetar International au fost reduse importurile si au crescut exporturile: masini, echipamente si produse petroliere. Tot la cererea F.M.I, Romania a devenit importator de alimente din Occident. Acestea au totalizat 644 milioane de lei. Nicolae Ceausescu a declarat ca Romania va plati intreaga datorie externa pana in 1990. Pentru aceasta a introdus mai multe masuri de austeritate.
In 1983 se generalizeaza rationalizarea painii, fainii, zaharului, laptelui in intreaga tara, fara Capitala. Ratiile lunare au fost reduse progresiv pana la un kilogram de zahar, unul de faina, o jumatate pachet de unt, cinci oua, doua kilograme de malai de persoana. A inceput intreruperea sistematica a alimentarii cu electricitate in toate localitatile si in toate institutiile publice, s-a redus presiunea gazelor naturale in timpul zilei.
In 1985 s-au redus drastic ritmurile medii anuale de dezvoltare a industriei. Pe fondul uzurii tot mai accentuate a masinilor si utilajelor, eficienta economiei s-a diminuat an de an.
Criza financiara se amplifica, au loc majorari de preturi la produsele de prima necesitate. In aprilie 1989 s-a anuntat ca Romania si-a achitat intreaga datorie externa.
Criza a dezvaluit falimentul planificarii centralizate. Iesirea din criza, constientizata si de conducatorii comunisti, era vazuta prin accelerarea achitarii datoriei externe, rationalizarea consumului de alimente pana la limita subzistentei, lipsirea populatiei de elementare conditii de trai.
Cu cat situatia generala a tarii se degrada, cu atat mai mult cultul personalitatii se accentua: „… Congresul al IX-lea al partidului este un eveniment inscris cu litere de aur in istoria Romaniei, cand in fruntea Partidului Comunist Roman a fost ales tovarasul Nicolae Ceausescu, cel mai iubir fiu al natiunii noastre, patriot inflacarat, mare revolutionar si ganditor marxist, personalitate proeminenta a vietii politice internationale contemporane.” Acest fapt a dus la o puternica stare de nemultumire in randul populatiei. Desi datoria externa este achitata, restrictiile si privatiunile se mentin, populatia nu mai accepta o noua perioada de sacrificii si, in decembrie 1989 iese in strada, cerand demisia dictatorului Niocolae Ceausescu.

Programul Partidului Comunist Roman despre noul tip de societate:
„ Societatea socialista multilateral dezvoltata va asigura afirmarea principiilor socialiste in toate sectoarele vietii economico -; sociale, maifestarea tot mai deplina a personalitatii umane, imbinarea armonioasa a intereselor personale cu aspiratiile generale ale intregii societati. Acesta va marca un stadiu superior al socialismului, va deschide calea trecerii la faza superioara -; societatea comunista.”

Cultul personalitatii prezentat in Rezolutia congresului XIV al P.C.R
„ Tovarasul Nicolae Ceausescu, cel mai iubit si mai stimat fiu al natiunii noastre, ctitorul de geniu al Romaniei socialiste moderne, strlucitor conducator de partid si de tara, personalitate de inalt prestigiu a vietii politice contemporane, ce s-a impus in constiinta intregii omeniri ca mare Erou al pacii, al intelegerii si colaborarii intre natiunile lumii.”

Florin Constantiniu, despre paradoxurile socialismului:
„ Romania ilustra perfect anecdota celor sase paradoxuri ale socialismului: nu exista somaj, dar nimeni nu lucreaza; nimeni nu lucreaza, dar planul se depaseste; planul se depaseste, dar magazinele sunt goale; magazinele sunt goale, dar toti au frigiderele pline; toti au frigiderele pline, dar toti sunt nemultumiti; toti sunt nemultumiti, dar la alegeri guvernul obtine 99,99% din voturi.”

Gandul nostru treaz

E Ceausescu marele Erou in patria de astazi si de maine emblema muncii-i este crezul nou sub tricolorul patriei romane.

E comunsit eroul ce-n stramosi isi are vatra de eternitate si-n grau isi vede chipul luminand:
E comunist -; emblema de dreptate.

E Ceausescu marele Erou
Ce-i truditor la tara viitoare, emblema muncii-i crezul nou; e comunistul lupta si valtoare.

E comunist barbatul cel viteaza, ce-si are casa prorpia lui tara, e comunist si-i gandul gandul nostru treaza in patria -; zidire milenara.
Nimic nu-i mai de pret, nimic mai scump decat lumina tarii-n care-si are izvorul demnitatii romanesti -; de-aceea-i comunist si-i zid de aparare.
Emilian Marcu

Bibliografie:
· „Istoria romanilor”, manual pentru clasa a XII-a, editura Petrion
· Vlad Georgescu, „Politica si istorie”
· Nicolae Ecobescu, „Dezarmarea, cronologie 1944-1977”
· Almanah „Flacara” 1986
· Almanah „Magazin” 1987
· Almanah „Magazin” 1990

"Nu exista nimic mai presus pentru mine decat cauza socialismului si comunismului in patria noastra, cauza bunastarii si maretiei natiunii noastre socialiste, a independentei si suveranitatii sale, pentru care voi face totul si voi inchina intreaga mea activitate si viata."
Nicolae Ceausescu