e2i20iy
Imaginile sociale corespund sistemului de valori compatibil culturii, traditiei, siste mului de credinte colective, normelor sociale date si contribuie la formarea conduitelor si orientarea comunicarilor sociale. Imaginile sociale se elaboreaza prin si in raportu rile sociale de comunicare si, de aceea, se considera ca dinamica comunicarii si dina mica imaginilor sociale se intersecteaza cu elementele mentalului colectiv, in care mentalitatile oamenilor si grupurilor sociale joaca un rol fundamental.
1. Conceptul de mentalitate colectiva
Mentalitatea colectiva este definita ca „ansamblu al modurilor de a percepe, judeca, actiona, caracteristic «spiritului» unui grup, unei epoci“1; „ansamblu de obiceiuri intelectuale, de credinte, de convingeri, de comportamente caracteristice unui grup“2;
„fel particular de a gandi al unei colectivitati“3; „ansamblu de opinii, prejudecati si credinte care influenteaza gandirea indivizilor, a grupurilor umane, a popoarelor“4.
Mentalitatile se manifesta in primul rand social si nu individual. Mentalitatea se naste in individ pentru ca opinia, credinta si prejudecata tin de comportamentul psihic al individului, dar, o data formate, ele conditioneaza perceptia realitatilor si determina comportamentul social al indivizilor. Este un fapt constatat ca oamenii care imparta sesc aceeasi credinta si au aceleasi prejudecati exprima, de regula, aceleasi opinii cu privire la un obiect social dat. Transmiterea mentalitatilor se realizeaza prin contagi une mentala5, imitatie6 si prin traditie, de la membrii grupurilor primare si secundare in cadrul carora relationeaza indivizii. Credintele si prejudecatile apar la indivizi pe timpul dezvoltarii lor ontogenetice, iar aceasta dezvoltare are preponderent caracter social. Insusirea credintelor, prejudecatilor si opiniilor de catre membrii grupurilor sociale face posibila socializarea lor, le confera identitate si le certifica apartenenta la o colectivitate specifica.

Intre elementele constitutive ale mentalitatii (opinii, prejudecati, credinte) exista raporturi logice si raporturi afective. Raporturile logice se exprima in faptul ca, de fiecare data, credintele genereaza prejudecati, germenul prejudecatii fiind, de fapt, o credinta. Prejudecata poate fi esenta unei credinte, o credinta partiala sau un ele ment al credintei. De obicei, credintele genereaza sisteme de prejudecati si opinii care, o data formate, se constituie in elemente ce favorizeaza receptarea si conservarea credin telor. Fenomenul este posibil datorita faptului ca receptarea credintei este bidimen sionala: in primul rand, ea este un fapt de constiinta si, in al doilea rand, se bazeaza pe imitatie si contagiune sociala, ambele sustinute de transmiterea din generatie in generatie. Interiorizarea si respectarea credintei tin, aproape in exclusivitate, de preju decata si de opinie, pentru ca ele actioneaza restrictiv si normativ asupra grupurilor umane. Astfel, majoritatea interdictiilor cuprinse intr-o credinta sunt sustinute de pre judecati corespunzatoare, cu care se afla in relatii biunivoce. Se creeaza aproape o simbioza intre interdictii si atitudinile comportamentale ale indivizilor directionate de prejudecati.
Prejudecatile filtreaza informatia si orienteaza opinia. Gustave Le Bon releva ca opiniile sunt bazate, in principal, pe elemente afective si mistice -; adica pe credinte -; si, de aceea, depind de reactiile individuale pe care le modifica fara incetare mediul, caracterul, educatia, interesul etc.1 Variatiile produse de reactiile individuale nu exclud posibilitatea existentei unor orientari generale care imping mereu pe aceiasi indivizi spre anumite grupuri de opinie. Lucrul este posibil daca admitem ca „un popor nu este format numai din indivizi, diferentiati cu ajutorul educatiei, prin caracter etc., ci indeosebi din mosteniri ancestrale deosebite“2.
La inceputul evolutiei sale, o societate se compune din indivizi putin diferentiati, care nu au alta mentalitate decat aceea a tribului lor. Pe parcursul dezvoltarii societatii, datorita evolutiei si selectiei, indivizii se separa treptat; unii progreseaza foarte rapid, altii pro greseaza putin si inegal, „ramanand in etape diferite in acelasi stadiu“3. „Rezulta ca, intr-o anumita perioada din evolutia sa, o societate cuprinde reprezentanti ai tuturor fazelor pe care ea le-a parcurs succesiv. Mentalitatea fiecaruia dintre ei nedepasind-o pe aceea a epocii pe care o sintetizeaza, ei nu ar reusi sa se adapteze altei perioade“4.
Rezulta de aici ca civilizatia i-a perfectionat pe oameni, insa i-a transformat in mod inegal, impingandu-i spre o inegalitate crescanda. „Egalitatea, care a fost legea primelor epoci ale omenirii, nu ar putea fi aceea a prezentului si inca si mai putin a viitorului.“5
Desigur, aceste componente eterogene ale unui popor pot avea in comun limba. Oamenii ajung relativ repede sa vorbeasca aceeasi limba, „insa cuvintele trezesc in ei idei, sentimente si, prin urmare, opinii cu totul diferite“1.
Concluzia care se impune aici este ca diferentele de opinii sunt create de diferen tele de credinte si prejudecati. Cu alte cuvinte, sistemul credintelor dintr-o societate determina un sistem de prejudecati care sta la baza sistemului de opinii dominante in acea societate.
Raporturile afective releva adevarul ca intotdeauna credintele se adreseaza afec tivului si nu logicului datorita faptului ca ele se recepteaza intr-un spatiu preponderent afectiv (familie, grupul de credinciosi etc.). Credinta orienteaza prejudecatile, opiniile si, prin urmare, comportamentul. „Elaborata in zonele subconstiente pe care inteligenta nu reuseste sa le atinga, o credinta se suporta, nu se discuta“2. Originea inconstienta a credintelor le face foarte rezistente. Indiferent de tipurile lor (religioase, politice sau sociale), credintele au avut intotdeauna un rol preponderent in formarea prejudecatilor si opiniilor, constituind „poli activi in jurul carora graviteaza existenta popoarelor, punandu-si amprenta pe toate elementele unei civilizatii“3.
Daca mentalitatile credinciosilor nu au evoluat prea mult de-a lungul istoriei este pentru ca, in cursul vremurilor, sentimentele, adevarata temelie a sufletului, si-au pas trat fixitatea. „Inteligenta progreseaza, sentimentele nu“4.
Desigur, credinta intr-o anumita dogma poate fi considerata o iluzie. Insa, datorita puterii sale magice, irealul devine mai tare decat realul. Chiar daca unele credinte, cu o mare incarcatura psihologica, genereaza la diferite popoare prejudecati si opinii dispretuite si blamate de alte popoare, credinta, in general, face parte dintre bunurile cele mai de pret ale unei entitati sociale. „O credinta general acceptata da unui popor o comunitate de gandire generatoare de unitate si forta“5.
Vom concluziona impreuna cu Gustave Le Bon ca „legile care guverneaza psi hologia credintei nu se aplica doar marilor convingeri care lasa o pecete indelibila pe canavaua istoriei. Ele sunt aplicabile si la majoritatea opiniilor noastre de fiecare zi privind fiintele si lucrurile care ne inconjoara“6. ªi, adaugam noi, aceste legi sunt aplicabile si la majoritatea prejudecatilor privind realitatile ce ne inconjoara.
1.1. Credinta
Credinta este definita drept „certitudine afectiva, sentimentala, nonrationala care poate atinge, uneori, fanatismul“7. In aceasta acceptiune se inscriu si conceptiile reli gioase motivate insa prin revelatie. Immanuel Kant considera credinta un act de vointa, de adeziune individuala, subiectiva, care exclude indoiala si se lipseste de ratiunile logice adecvate si comunicabile8.
In conceptia lui Gustave Le Bon, „o credinta este un act de origine inconstienta care ne sileste sa admitem in bloc o idee, o opinie, o explicatie, o doctrina“1. Ratiu nea nu este implicata in procesul formarii credintei. „Cand ea incearca sa justifice credinta, aceasta este deja formata“2.
Credinta constituie elementul esential al mentalitatii. Ea este izvorul cel mai impor tant al prejudecatilor si opiniilor sociale, este sistemul de referinta care determina subiectul, orientarea si sensul lor. In jurul marilor credinte ale lumii se coaguleaza mentalitati si opinii care strabat societatile si civilizatiile, lasandu-si amprenta in men talul colectiv si in modul lor de viata.
Schimbarile in sistemul de mentalitati si opinii nu sunt posibile decat daca au loc schimbari semnificative ale credintelor. De aceea, „singurele revolutii autentice sunt acelea care reinnoiesc credintele fundamentale ale unui popor. Ele au fost intotdeauna foarte rare. De obicei doar numele convingerilor se transforma. Credinta isi schimba obiectul, insa nu piere niciodata“3.
Credinta nu poate pieri pentru ca nevoia de a crede este specifica naturii umane si se materializeaza intr-un act psihologic care este ireductibil. „Sufletul omenesc are oroare de indoiala si de incertitudine s…t. El are trebuinta sa fie calauzit si de un credo religios, politic sau moral, care sa-l domine si sa-l scuteasca de efortul de a gandi“4.
Prejudecatile, opiniile si credinta care le genereaza, parti componente ale men talitatilor, ii ajuta pe oameni sa interpreteze si sa evalueze lucrurile si fenomenele sociale pe baza acestor „elemente fixe“ existente in mentalul colectiv care nu numai conserva credintele, prejudecatile si opiniile, dar si consfintesc legatura indisolubila dintre indivizi si comunitatile sociale prin demonstrarea loialitatii, conformismului, identitatii, atasamentului etc.
Credintele constituie liantul social cel mai eficient si cel mai raspandit. Dar, tot odata, ele sunt sursa cea mai importanta a incompatibilitatilor, tensiunilor si conflictelor sociale. Credintele au jucat si joaca rolul de motor al dezvoltarii sociale dar, in acelasi timp, ele se constituie in puternice elemente de stagnare. „Epoca moderna cuprinde tot atata credinta ca si secolele care au precedat-o. In templele noi, se predica dogme la fel de despotice ca acelea din trecut si care numara credinciosi la fel de numerosi.
Vechiul credo religios care aservea odinioara multimea este inlocuit de un credo socia list sau anarhist, pe cat de imperios pe atat de putin rational, dar care nu domina mai putin sufletele oamenilor. Biserica este adesea inlocuita de carciuma, dar predicile conducatorilor mistici care se fac auzite aici sunt obiectul aceleiasi credinte“5.
Credintele religioase au influentat si influenteaza profund viata spirituala si prac tica a societatilor. In consecinta, atat modelele comportamentale din diferitele socie tati si normele morale generale, cat si structurile institutionale si normele juridice au fost impregnate de permanenta raportare la ideologia religioasa.
Cuvantului „religie“ ii sunt asociate doua etimologii latine. Una deriva din ver bul latin relegere: „a reveni in urma prin lectura, cuvant, gandire, a reculege“. Reli gia este deci „rememorare, celebrare a unui trecut sau a unui eveniment din trecut, deci actualizarea permanenta a acestui eveniment“1. Tot in intelesul acesta de remem orare, religia inseamna orientare, directie: „ea deosebeste susul de jos, o lume de sus, care este transcendenta, o lume de jos, care este imanenta; in general, ea desparte binele de rau; ea zugraveste adesea un viitor «absolut» la care trebuie ajuns, un sfarsit al tuturor lucrurilor si, prin urmare, implica asteptarea si speranta unui timp al recon cilierii totale pentru umanitate si a unei supravietuiri sau a unei mantuiri pentru toti indivizii“2.
Este de retinut faptul ca, in general, credintele religioase, prin legatura lor stransa cu traditia, sunt intotdeauna creatoare de sens si de forme de existenta pentru cei care adera la ele. Religia „organizeaza si structureaza timpul si spatiul lumii“3.
Cealalta etimologie a cuvantului religie deriva din verbul religare, care inseamna a lega, a fixa. „Cand exercita o influenta efectiva s…t religia uneste, constituie si fundamenteaza ceea ce poarta numele de liant social“. Religia, de fapt, defineste si stabileste in multe epoci istorice regulile vietuirii in comun, care „creeaza legaturi si-i leaga efectiv pe membrii unei societati“4. Aceste legaturi se stabilesc, in primul rand, in mentalul colectiv si devin functionale prin mecanisme specifice acestui men tal: modalitati specifice de perceptie, de judecata si actiune; obiceiuri, convingeri si comportamente; prejudecati si opinii; interdictii, constrangeri si permisivitati etc.
Legaturile dintre membrii societatii create de catre religie sunt in primul rand afec tive si, de aceea, foarte puternice. Religia realizeaza legaturile dintre oameni cu aju torul Principiului absolut si cu ajutorul Transcendentei, marcand astfel „orice realitate umana si indeosebi relatiile dintre oameni cu pecetea sacrului“5.
Credintele sunt structuri psihice deosebit de complexe, rezistente, de durata, care isi pun amprenta pe personalitatea omului aproape tot atat de apasat ca si trasaturile de caracter. „Daca avem in vedere credintele religioase, politice etc. -; releva dr. Leonard
Gavriliu, in prefata la lucrarea Opiniile si credintele -;, constatam ca acestea nu se schimba de pe o zi pe alta, ca nu constituie convingeri lesne de destramat sau de con vertit si ca, pentru a si le apara, oamenii sunt in stare sa-si verse sangele in batalii pe terenul irationalului absolut, recurgand la toate mijloacele, cum stim ca s-a intam plat pe vremea lui Moise, a cruciadelor, a Inchizitiei, a regimurilor instaurate de Stalin sau Hitler, si cum vedem ca se petrec lucrurile si azi, in Ulster, in Iugoslavia deza gregata de «explozia» unor credinte incompatibile, in noile state din Caucaz etc.“6
Religia a consolidat si mentinut ansamblul institutiilor create si al legaturilor tesute in fiecare societate in parte. Ea a garantat ordinea existenta in unele perioade ale istoriei, ordine in care fiecaruia ii era atribuit un loc o data pentru totdeauna. Ca exem plu, putem invoca regalitatea de drept divin din timpul Vechiului Regim din Franta si, in general, toate regimurile politice din cursul istoriei aflate in legaturi specifice cu divinitatea, care le legitima domnia. „Forta autoritatii politice este astfel intemeiata pe o legatura sacra si nu pe carisma suveranului sau pe vointa subiectilor.“1
Prin urmare, multa vreme in istorie mentalitatile au facut posibil ca faptele, acti unile, gandurile, comportamentele, atitudinile, convingerile si opiniile oamenilor sa fie judecate si justificate prin ratiuni teologice, fara sa se puna in discutie statutul si rolul social al acestora, statut si rol social stabilit de divinitate.
Acest lucru a fost posibil pentru ca religia a generat un sistem de mentalitati care au deservit si consolidat puterea introducand in mentalul colectiv asertiuni de genul: puterea este sacra, ea apartine lui Dumnezeu; puterea pamanteasca este o putere repre zentativa, faraonul, imparatul, regele, domnitorul sunt reprezentantii lui Dumnezeu pe pamant; puterea fiind sacra ea este atotstapanitoare iar, in consecinta, devine dis cretionara si se bazeaza pe mila si pe pedeapsa crestina; puterea este inspaimantatoare, neinduratoare si pedepsitoare daca nu ii dai ascultare (necredincios era echivalent cu nesupus, iar eretic semnifica in primul rand nu opozitia fata de credinta si fata de
Dumnezeu, ci fata de proiectia divina pe Pamant, adica fata de papa, imparat, rege etc.); puterea cere sacrificii pentru imbunatatirea relatiei dintre ea si supusi, cere jertfe pentru a fi induplecata, pentru a fi generoasa si iertatoare; puterea personalizata si obiectivata trebuie venerata, de fapt, trebuie asigurata ca nimeni nu atenteaza la ea.
1.2. Prejudecata
Prejudecata este un „mod de gandire marcat de factori emotionali, care se pro duce inainte si in afara cunoasterii obiective a realitatii date“2. Ea este „orice afirmatie, ori generalizare neverificata si neverificabila cu privire la relatiile umane, la mani festarile de comportament ale indivizilor, la calitatile personale sau de grup ale oa menilor“3.
Fiind o opinie nesupusa verificarii de catre subiect, prejudecata este nascuta din anumite stereotipuri de gandire, proprii sau transmise, din generalizarea neintemeiata a unei experiente personale, din analogii grabite si fortate. Se constata astfel ca pre judecatile sunt generate mai mult de atitudini afective decat de cunoasterea reala si verificata a realitatilor sociale.
Caracteristic prejudecatii este ideea sau parerea preconceputa, adesea eronata, pe care si-o fac indivizii sau grupurile sociale despre lucruri. Deformand perceptia si judecata, prejudecata denatureaza realitatea evaluand superficial lucrurile si dand ver dicte cu usurinta, inainte de cunoasterea directa a faptelor.
Prejudecatile caracterizeaza atat gandirea indivizilor, cat si gandirea grupului. Ca idei si pareri preconcepute si neverificate, ele patrund usor in mentalul colectiv, mai ales in societatile izolate, traditionale, in care stiinta si cultura stiintifica joaca un rol mai putin important. Influentele nefaste ale prejudecatilor au insotit istoria omenirii din cele mai vechi timpuri pana in zilele noastre. Ele reflecta acceptarea fatalista de catre oameni si comunitatile umane a unor stari de lucruri defavorabile lor, diminuarea sau anihilarea spiritului critic al indivizilor si grupurilor sociale, diminuarea sau blo carea relatiilor si a schimbului de informatii dintre popoare si natiuni, blamarea si punerea la stalpul infamiei a unor intregi populatii fara ca realitatile acestora sa fie cunoscute, denigrarea unor culturi si modele culturale care si-au demonstrat superi oritatea de-a lungul istoriei, agresarea si deformarea imaginii unor state care au intrat in dizgratia marilor puteri ale vremii etc.
Prejudecatile se dezvolta in conditiile unor stari de frustrare a indivizilor sau gru purilor, provocand adevarate psihoze sociale care exprima „stari de spirit obsesional generalizate, de contaminari in cadrul unor grupuri sociale“1, cauzate adesea de teama de convulsii sociale, de razboaie, de insecuritate, de agresiune asupra unor elemente ale grupului social sau asupra intregului grup, de calamitati care afecteaza sau ar putea afecta grupul, de stari de tensiune care ameninta sau frustreaza comunitati umane etc.
Prejudecatile izoleaza comunitatile umane si le contrapun in mod artificial. Ele sunt contraproductive pentru popoare, natiuni si minoritati nationale. De aceea, solutia sau alternativa la efectul devastator al prejudecatilor sunt „adevarurile verificate ale ratiunii, in lupta cu mereu reductabilele afecte si cu crizele devastatoare de misti cism si fanatism“2.
1.3. Opinia
Opinia este definita drept „receptare sau descriere necritica a realitatii, incredere, adeziune spontana ori empirica a subiectului fata de o anumita situatie, conceptie sau de un anumit plan de actiune“3; „parere, judecata, idee“4; „fapt de constiinta care se exprima printr-o judecata apreciativa, optativa (preferentiala), modalitate personala de a aprecia un fapt, un eveniment, o idee, o informatie, un comportament“5; „expre sie verbala a atitudinii“6.
Opinia exprima un punct de vedere sau o evaluare, la care adera individul sau grupul pentru o perioada mai lunga sau mai scurta de timp, materializata in acord dezacord, aprobare-dezaprobare.
Opiniile apar acolo unde nu este posibila o demonstratie stiintifica riguroasa. De indata ce ne indepartam de stiinta, trecand din domeniul cunoasterii in acela al cre dintei, „divergenta de opinii asupra tuturor subiectelor devine, dimpotriva, o lege con stanta. Ea se manifesta chiar si asupra chestiunilor in care s-ar parea ca numai ratiunea ar trebui sa vorbeasca…“7. La originea opiniei stau elemente ale existentei sociale cu impact major asupra indivizilor si colectivitatilor: vietuirea oamenilor in comun; comunitatea si diversitatea de interese, trebuinte, scopuri; diversitatea de atitudini, conceptii, credinte, prejudecati etc.
Opinia are in primul rand un caracter social si nu individual. Este o manifestare complexa, in care regasim structurate si exprimate in mod specific si concret elemente apartinand diferitelor forme ale constiintei sociale raportate la un fapt concret, devenit obiect de opinie. Influentele colective sunt responsabile de geneza unui mare numar de opinii in societate. „Imensa majoritate a oamenilor -; spune Gustave Le Bon -; nu au decat opinii colective. Chiar si cei mai independenti indivizi profeseaza in general opiniile grupurilor sociale de care apartin ei insisi“1.
Opinia colectiva, desemnand aprecierile de valoare ale unei colectivitati asupra unor chestiuni concrete controversate din viata sociala, economica, juridica, ideo logica, morala, culturala, artistica, stiintifica etc., nu este de natura materiala, ci spiri tuala. Se constata ca „popoarele cu un lung trecut istoric prezinta o mare comunitate de opinii si de credinte asupra anumitor chestiuni fundamentale. Aceasta comunitate de opinii rezulta din formarea unui suflet national. Sufletul acesta fiind valabil de la un popor la altul, aceleasi evenimente vor provoca la fiecare dintre ele reactii diferite“2.
Populatiile care au fost supuse de-a lungul istoriei acelorasi credinte, acelorasi institutii, acelorasi legi si au vorbit aceeasi limba s-au constituit in popoare iar, in morala lor, in politica si religia lor, au intiparite adanc „un ansamblu de idei, de sen timente comune, atat de fixate in suflete, incat toata lumea le accepta fara a le pune in discutie“3.
Opinia colectiva este puternic influentata de mediul social: de traditii, de starile de spirit, de prestigiu si autoritate, de relatiile interpersonale si intergrupale, de influ enta persuasiva a mijloacelor de comunicare in masa, a mijloacelor de educatie si de propaganda etc. Acest mediu social genereaza, fara stirea noastra, „inferente incon stiente care ne domina in permanenta. Cartile, ziarele, discutiile, evenimentele unei epoci creeaza o ambianta care, desi invizibila, ne orienteaza“4.
Opiniile pe care le genereaza mediul social sunt foarte puternice. Ele orienteaza atitudinile si comportamentul individului in asa masura incat, in conditiile in care este obligat sa paraseasca mediul social, acesta este „silit sa-si schimbe opiniile“5.
Mai mult decat mediul social, opinia colectiva a oamenilor este puternic influ entata de grupul social carora ei apartin. Oamenii au foarte putine opinii si credinte individuale deduse din observatiile si rationamentele proprii. In schimb, majoritatea opiniilor lor sunt acelea ale grupului din care fac parte. „-; Fiecare clasa din struc tura unui popor -; muncitori, magistrati, politicieni -; profeseaza deci opiniile funda mentale ale grupului lor profesional“6 si, astfel, aceste opinii „se constituie in criteriile judecatii lor“7.
Obiceiurile si traditiile orienteaza, regleaza si controleaza opinia colectiva a indivi zilor si grupurilor. In ele este sedimentata experienta, uneori milenara, a colectivitatilor umane, constituind astfel un puternic element de control social asupra comportamen telor. „Obiceiul, forma a deprinderii, constituie forta societatii si a indivizilor. El ii dispenseaza de nevoia de a reflecta ori de cate ori au a-si forma o opinie asupra unei chestiuni la zi.“1
2. Influenta mentalitatilor colective asupra imaginilor sociale
Mentalitatile influenteaza imaginile indivizilor, grupurilor umane si popoarelor, in primul rand prin credintele si prejudecatile cu ajutorul carora filtreaza informatia sociala si orienteaza opinia, atitudinea si comportamentul oamenilor. Credintele, preju decatile si opiniile constituie criterii importante pe baza carora indivizii si grupurile percep, cunosc si evalueaza realitatea sociala.
Orice realitate sociala poate fi evaluata in procesul comunicarii si intr-un anumit orizont de interpretare2. Ca urmare, mentalitatile, care se constituie in criterii, sunt responsabile de procesarea informatiei in orizonturi de interpretare specifice, de for marea fluxurilor informationale in spatiile culturale bine delimitate si de circulatia informatiilor intre „culturile care apartin aceleiasi forme de universalitate“3.
In interiorul fiecarui orizont de interpretare a informatiei sociale se produc modi ficari, inclusiv discontinuitati (modificari radicale). Fiecare orizont de interpretare contine (mentine) in el pe langa modalitati corecte de interpretare si evaluare a infor matiei sociale si modalitati simplificatoare, deformatoare de procesare. Seismele si bulversarile care apar in domeniul economic, politic, ideologic, religios etc. demon streaza acest lucru.
Deformarile, simplificarile si erorile ce survin din modul de procesare a infor matiei in interiorul orizonturilor de interpretare sunt cauzele principale ale deformarilor de imagine, determinand in unele situatii chiar rasturnari de imagine. Acest lucru este posibil datorita faptului ca imaginile sociale sunt o rezultanta a modului cum se recep tioneaza si proceseaza informatia in spatiile sociale in care se construiesc imaginile.
In aceste spatii, formarea imaginilor implica elemente necontrolabile -; valori, mo dele culturale, traditii, obiceiuri, mentalitati (credinte, prejudecati, opinii) -;, dar si elemente controlabile -; interese, decizii ale unor centre de putere etc. -; care dau o anumita orientare proceselor de formare a imaginilor. Elementele necontrolabile, intre care mentalitatile joaca un rol determinant, actioneaza restrictiv si normativ asupra imaginilor si comportamentelor individuale si de grup. Se creeaza aproape o simbi oza intre interdictiile impuse de mentalitati, imaginile si atitudinile comportamentale ale oamenilor directionate de acestea. Mai mult, aceasta simbioza este rezistenta in timpul istoric datorita faptului ca mentalitatile sunt rezultatul receptarii afective a reali tatii, iar centrele de elaborare si cristalizare a imaginilor si mentalitatilor sunt comune in diferite epoci istorice. „Palatul, manastirea, castelul, scolile, curtile sunt, de-a lun gul Evului Mediu, centrele in care s-au plamadit mentalitatile“1. ªi imaginile, adaugam noi. „Lumea populara elaboreaza sau primeste modelele sale in vetrele proprii de mode lare a mentalitatilor: moara, atelierul de fierarie, hanul. Vehicule si matrice privile giate ale mentalitatilor sunt mass media din epoca: predica, imaginea pictata sau sculptata care, mai inainte de galaxia Gutenberg, erau nebuloasele in care se cristal izeaza mentalitatile“2.
Avand in vedere faptul ca imaginile si mentalitatile sunt produse ale unui mental colectiv impregnat de un anumit model cultural si ca ele ies la lumina prin interpretarea specifica a informatiei sociale, este plauzibil sa afirmam ca mentalitatile si imaginile intretin raporturi complexe de determinare si influentare reciproca. Conexiunea dintre mentalitati si imagini se materializeaza in produse ale unui mental colectiv, care se structureaza si restructureaza in functie de caracterul dominant al mentalitatii sau al imaginii: mentalitatile dominante in epoca genereaza imagini care se impun in medi ile impregnate de aceste mentalitati, iar imaginile care domina mentalul colectiv in diferite epoci genereaza mentalitati si se impun ca poli de coagulare a mentalitatilor.
„In fiecare epoca -; arata F. Braudel -; o anumita reprezentare a lumii si a lucrurilor, o mentalitate colectiva dominanta insufleteste, penetreaza intreaga masa a societatii.
Aceasta mentalitate care dicteaza atitudinile, orienteaza optiunile, inradacineaza prejudecatile, inclina intr-o parte sau alta miscarile unei societati este eminamente un fapt de civilizatie“3.
Alexandru Dutu vorbeste de anume sisteme partiale (modele), ca parte compo nenta a mentalitatilor, care joaca, in interiorul acestora, un rol deosebit de important.
Aceste modele care pot fi materializate in moduri de gandire si actiune, apoi in orga nizari sociale specifice si specializate, penetreaza mentalul colectiv sub forma imagi nilor pozitive sau negative, ce determina atitudini de sustinere sau de respingere a lor.
„In mentalitati, anume sisteme partiale joaca un rol deosebit de important. Aceste
«modele» se impun mult timp ca poli de atractie a mentalitatilor: un model monas tic este elaborat in Evul Mediu tarziu si el se axeaza pe notiunile de insingurare si ascetism, pentru ca, apoi, sa apara modele aristocratice centrate pe concepte de ge nerozitate, indrazneala, frumusete, fidelitate. Unul dintre modele va traversa secolele pana la noi: curtoazia“4.
Mentalitatile dau o mare incarcatura afectiva imaginilor. Perceptia orientata de men talitati este directionata, stereotipa, contagioasa, grevata de un anume schematism si de comoditate. De aceea, imaginile rezultate din aceasta perceptie sunt grevate de un amplu registru pe care-l alimenteaza mai ales emotia, care este contagioasa. Mani festandu-se intr-un spatiu de comunicare impregnat de mentalitati, perceptia si eva luarea realitatii se fac in termeni polarizati, transanti, implicand atitudini de acceptare sau respingere care determina cristalizarea unor imagini pozitive sau negative, blocand aparitia imaginilor mai nuantate.
Procesarea transanta a informatiei despre realitate in procesul comunicarii, pe baza credintelor, prejudecatilor si opiniilor -; elemente componente ale mentalitatilor -; ridica, de obicei, bariere de receptare si intelegere, determinand, in acelasi timp, aparitia unor imagini contradictorii, difuze si simpliste, fapt care tradeaza o evalu are de suprafata, putin profunda. Lucrurile devin mult mai acute cand se incearca, pe baza unor modele culturale diferite, sa se evalueze realitati din alte spatii culturale, datorita faptului ca „aceste valori fundamentale, aceste structuri psihologice repre zinta in mod categoric ceea ce civilizatiile «pot comunica cel mai putin» una alteia, ceea ce le izoleaza si le deosebeste cel mai mult. Iar aceste mentalitati sunt de aseme nea putin sensibile la trecerea timpului. Ele se schimba lent, nu se transforma decat dupa lungi perioade de incubatie, putin constiente si ele“1.
Durabile timp de decenii si uneori timp de secole, mentalitatile imprima caracteris tica duratei si imaginilor care se cristalizeaza in jurul lor. Lucru posibil daca avem in vedere afirmatia lui F. Braudel ca timpul nu este uniform, ci are paliere: unul marcat de eveniment, altul de conjunctura, iar ultimul palier este marcat de miscarea lenta a duratei lungi a istoriei2. Cu alte cuvinte, „in lumea in care traim noi se afla evenimentul din cotidian si miscari care au pornit din urma si se vor prelungi inca o serie de ani sau decenii, si miscari care nu se schimba de secole“3. Braudel plaseaza mentalitatea in sirul miscarilor lente ale istoriei, afirmand ca civilizatiile sunt ele insele mentalitati.
Ca mentalitati, civilizatiile sunt, in acelasi timp, generatoare de imagini si autoima gini care se inscriu in registre de interpretare si evaluare compatibile cu sistemul de mentalitati cuprins in structurile mentale care dirijeaza comportamentul si actiunea oamenilor dintr-o societate si o anume epoca. Este evident ca structurile mentale, ce se dezvaluie studiului perioadelor lungi, organizeaza mentalitatile si imaginile in sis teme care se influenteaza reciproc, le determina sa functioneze specific, intr-un timp istoric indelungat. Astfel, mentalitatile si imaginile generate de catre acestea reliefeaza
„prezenta trecutului in existenta oamenilor de astazi si chiar prelungirea tendintelor din trecut in viitor“4. Mai mult, studiul influentelor dintre mentalitati si imagini ofera
„posibilitatea de a cunoaste aportul specific pe care istoria -; cea a duratelor lungi -; il primeste de la fiecare veac sau grup de veacuri si de la fiecare mileniu“5. Totalitatea acestor contributii, de-a lungul secolelor, se materializeaza in concepte, imagini, clisee
(moduri stereotipe de gandire), mituri puse in lumina de atitudinile mentale funda mentale ale oamenilor si grupurilor umane.
3. Influenta mentalitatilor asupra atitudinilor colective
Din perspectiva imagologica, „evolutia structurilor profunde, materiale si men tale conteaza mai mult decat cea a evenimentelor rapide dar superficiale“1. De aceea, imagologia este interesata de cunoasterea caracteristicilor grupurilor, colectivitatilor umane, popoarelor in dezvoltarea lor temporala, lucru imposibil de realizat daca nu se infaptuieste o analiza pertinenta a influentei mentalitatilor asupra atitudinilor colective.
Cand se urmareste intelegerea functionarii unei societati, in straturile ei profunde, cum se schimba si se transforma ea la nivelul structurilor mentale, examinarea prin cipalelor atitudini colective este obligatorie. Aceasta cu atat mai mult cu cat putem considera impreuna cu Jacques Le Goff ca „istoria atitudinilor s…t este un capitol din istoria mentalitatilor, un capitol din istoria sociala“2.
Atitudinile cele mai influentate de mentalitati sunt acelea care calauzesc oamenii si grupurile sociale spre actiuni specifice societatilor in care traiesc. Actiuni care privesc conservarea si dezvoltarea structurilor economice, politice si sociale, dar, in acelasi timp, au puternice rezonante asupra mentalului colectiv. Avem in vedere ati tudinea fata de munca si meserie, atitudinea fata de puterea politica, atitudinea fata de viata si de moarte, atitudinea fata de malefic (nebunie, vrajitorie, frica), atitudinea fata de religie etc.
Este foarte greu sa cercetezi influenta mentalitatilor asupra atitudinilor sociale do minante facand abstractie de practicile sociale specifice diferitelor perioade din isto ria omenirii si diferitelor tipuri de societati. Acest lucru este determinat de faptul ca elementele normative din mentalitati -; cele care tin de credinte, prejudecati si de opini ile dominante, cele care tin de istoria colectivitatii si de sistemul de valori al grupu lui social -; au rolul de a crea judecati apreciative si evaluative asupra evenimentelor din societate. Mentalitatile care sunt legate direct de crearea practicilor sociale cele mai raspandite intr-o colectivitate sunt acelea care sugereaza atitudinile si compor tamentele dezirabile ce sunt posibile in contextul realitatilor sociale date. Constatam, deci, ca mentalitatile dominante in cadrul grupurilor sociale joaca un rol important atat in evaluarea evenimentelor, cat si in orientarea practicilor sociale, participand in mod direct la cristalizarea atitudinilor si comportamentelor oamenilor fata de prin cipalele aspecte ale vietii si activitatii lor.
Asa cum vom vedea si in tema consacrata tipurilor de societate, din perspectiva imagologiei istorice, societatile3 sunt caracterizate, in principal, prin doua elemente esentiale: a) provocarile carora trebuie sa le faca fata (provocari ale mediului natu ral si provocari ale mediului social) si b) capacitatea de adaptare la aceste provocari.
Iar, in acest context, structura ocupationala -; ocupatia dominanta si caracteristica a respectivei societati -; se dovedeste a fi fundamentala pentru geneza si cristalizarea mentalitatilor specifice acesteia. Avem in vedere, in primul rand, mentalitatile eco nomice, politice, militare, culturale.
Mentalitatile generate de structura ocupationala si, in cadrul ei, de ocupatia domi nanta, determina specificul atitudinilor in diferitele tipuri de societati: societati de agricultori, societati razboinice, societati urbane (negustoresti), societati industriale, societati postindustriale. In fiecare tip de societate relatia mentalitate-atitudine este determinata de caracteristicile specifice ale acestuia: tipul de ierarhizare sociala (ierar hizare riguroasa in societatile razboinice; ierarhie patrimoniala traditionala/cutumi ara in societatile agrare; ierarhie exclusiv patrimoniala in societatile industriale etc.); sistemul de imagini dominante; orizontul de interpretare si utilajul mental al societatii; ritmurile de evolutie ale societatii; modul cum circula informatia in cadrul acesteia; relatiile ce se stabilesc intre oameni si intre grupurile sociale; sistemul institutional si normativ al societatii; ideologiile dominante si specificul directorilor de constiinta.
Vom concluziona impreuna cu Jacques Le Goff ca „orice societate isi are ierarhia sociala proprie -; revelatoare pentru structurile si mentalitatile ei s…t. Mentalitatea este, fara indoiala, ceea ce se schimba cel mai incet in societati si in civilizatii -; dar, in ciuda unor rezistente, a unor intarzieri si decalaje, ea este silita sa urmeze, sa se adapteze transformarilor din infrastructura“1. Transformarile din infrastructura se con formeaza, in acelasi timp cu mentalitatea, principalelor atitudini care se manifesta intr-o societate data.
4. Mentalitate si tabu
Alaturi de mentalitati, „tabuurile reprezinta probabil unul dintre cei mai impor tanti factori ai rezistentei la schimbare, intrucat ele tind sa mentina constrangerea inte rioara insuficient motivata, existenta regulilor si actelor care reies din asemenea interdictii, fixismul reactiei de tip obsesiv“2.
Cuvantul tabu vine din limba polineziana (ta -; sacru, sfintit si bu -; foarte) si sem nifica o „interdictie cu caracter sacru, a carei incalcare atrage automat sanctiuni de ordin magic si social (a manca anumite alimente, a frecventa anumite locuri, a pro nunta anumite cuvinte, a face anumite gesturi, a te casatori cu anumite categorii de persoane etc.)“3. Cuvantul a avut echivalenta la vechii romani (sacer), vechii greci
(aghios) si evrei (kodansch).
Sigmund Freud, in lucrarea sa Totem si Tabu, da termenului sensul de sacru, con sacrat si interzis, dezagreabil, periculos. De asemenea, el numeste tabu toate locali tatile, obiectele si persoanele care sunt purtatoare sau sursa unei insusiri misterioase.
Tabu este si interdictia care provine din aceasta insusire4.
Interdictia este comuna tabuului si mentalitatii, ea este puntea de legatura dintre acestea si, totodata, elementul lor de baza. Interdictia genereaza -; si in cazul men talitatii si in cazul tabuului -; atitudini de respingere si condamnare de catre indivizii si grupurile sociale a unor conceptii, opinii sau comportamente care se abat sau vin in contradictie cu sistemele ei valorice si normative.
Interdictia este generata de credinte si, ca urmare, ea face parte dintre canoanele cele mai intime ale acestora, care exprima binele si raul prin sisteme de interdictii si permisivitati in spatiul si pe terenul misticismului. Prin interdictie, credinta este prezenta in mentalitati si in tabu si sta la originea unor interpretari straine ratiunii, dar care au constituit puternice mobiluri de actiune.
In spatele interdictiilor privind meseriile prohibite in occidentul medieval pot fi descoperite urmele unor mentalitati primitive foarte persistente: vechile tabuuri ale societatilor primitive. Asupra acestor interdictii vom insista in tema 8, Imagini ale cotidianului.
Desigur, tabuurile si mentalitatile marcheaza intreaga istorie a omenirii insa ele isi lasa mai adanc amprenta asupra societatilor traditionale, desi nici societatile mod erne nu se pot sustrage influentelor lor. Savantul britanic James George Frazer, studi ind ideile religioase si mentalitatile popoarelor primitive, dedica aproape un intreg volum tabuurilor care s-au impus in mentalul colectiv al acestora: tabuuri privind regii si preotii, actiuni tabu, persoane tabu, obiecte tabu, cuvinte tabu1. Una dintre concluzi ile pe care le stabileste Frazer, in legatura cu mostenirile ancestrale ale omului modern, este ca „asemanarile noastre cu primitivul sunt mult mai numeroase decat deosebirile; ceea ce avem comun cu el si retinem in mod deliberat ca fiind adevarat si folositor datoram stramosilor nostri primitivi care au castigat incetul cu incetul prin experienta si ne-au transmis prin mostenire ideile asa-zis fundamentale, pe care suntem incli nati sa le socotim originale si intuitive“2.
Mentalitatea mistica, ca si tabuul, de altfel, „se dezvaluie prin faptul ca se atribuie unei fiinte, unui obiect determinat sau unei puteri ignorate, o forta magica indepen denta de orice actiune rationala“3. Consecintele acesteia -; ale mentalitatii -; vor varia de la individ la individ si de la un grup la altul. Pentru unii va servi „drept suport unor credinte religioase definite, cu contururi definite sub forma unor divinitati. Pentru altii fortele superioare vor ramane vagi, dar la fel de puternice. Spiritul mistic se va manifesta in cazul acesta printr-o superstitie oarecare. Un ateu poate fi la fel de mistic ca si un credincios, in toata acceptiunea cuvantului. Ba chiar, adesea, il si depaseste“4.
Desi restrictiile impuse de mentalitate sau tabu sunt, de cele mai multe ori, altele decat cele religioase sau morale, putem spune ca interdictiile de care asculta omul modern, in esenta lor, ar putea fi inrudite cu tabuul si mentalitatea primitive. Profund ancorata in mentalul colectiv, cultura actuala a preluat o parte dintre vechile credinte, din tabuurile si mentalitatile pe care aceasta continua sa le vehiculeze. Cultura si civi lizatia omenirii nu numai ca perpetueaza si nuanteaza o mare parte dintre vechile credinte, tabuuri si mentalitati, dar chiar produce unele noi, asa-numitele „tabuuri si mentalitati moderne“ cu privire la: viata si moarte; suferinta si moarte; intimitate si putere; organizatii si putere; conflicte si putere; schimbarea si securitatea sociala; stiinta si religie; comunicare si cultura etc.

Bibliografie selectiva
Bibliografie minimala
BRAUDEL, Fernand, Gramatica civilizatiilor, Bucuresti, Editura Meridiane, 1995.
CULIANU, Ioan, Petru, Eros si magie in Renastere. 1484, Bucuresti, Editura Nemira, 1994.
DUTU, Alexandru, Dimensiunea umana a istoriei, Bucuresti, Editura Meridiane, 1986.
FREUD, Sigmund, Totem si tabu, Bucuresti, Editura Humanitas, 1991.
IORGA, Nicolae, Stari sufletesti si razboaie, Bucuresti, Editura Nemira, 1994.
LE BON, Gustave, Opiniile si credintele, Bucuresti, Editura ªtiintifica, 1995.
Bibliografie suplimentara
CULIANU, Ioan Petru, Eros si magie in Renastere. 1484, Bucuresti, Editura Nemira, 1994.
***, Dictionar de filosofie, Bucuresti, Editura Politica, 1978.
***, Dictionar de psihologie sociala, Bucuresti, Editura ªtiintifica si Enciclopedica, 1981.
***, Dictionarul explicativ al limbii romane, Bucuresti, EAR, 1984.
DUTU, Alexandru, Dimensiunea umana a istoriei, Bucuresti, Editura Meridiane, 1986.
ELIADE, Mircea, Istoria credintelor si ideilor religioase, Bucuresti, Editura ªtiintifica, 1991.
FRAZER, George, James, Creanga de aur, Bucuresti, Editura Minerva, 1980.
HUIZINGA, Johan, Homo ludens. Incercare de determinare a elementului ludic al culturii, Bucuresti,
Editura Humanitas, 1998.
POPESCU, Iulian, Stil si mentalitati, Constanta, Editura Pontica, 1991.