SPECTATOR
i7v22vq
Prof. FLORIN CONSTANTINIU
“De unsprezece ani, clasa noastra politica, cea mai stupida din intreaga noastra istorie, a aruncat poporul roman intr-o asemenea stare de disperare, incat, pentru a iesi din mizerie, romanul e gata, pentru <<un blid de linte>>, sa uite ca e roman si sa se declare maghiar, pentru a beneficia de anumite facilitati”
“O sursa de tensiune in relatiile romano-maghiare”
- Asa cum se intampla intotdeauna, lumea politica romaneasca aluneca repede
peste problemele de interes national. Ca, de pilda, hotararea guvernului de la Budapesta de a vota
o lege care sa-i protejeze pe ungurii din tarile fostului “rasarit comunist”, in frunte cu Romania.
Cum apreciati, ca istoric, acest demers?
- Cred ca, in numarul din saptamana 21-28 mai a.c., d-l Toma Roman a evaluat
corect, in articolul domniei sale, Legitimatia de maghiar, nocivitatea initiativei autoritatilor
de la Budapesta de a acorda - pe temeiul unui document special - un sir de inlesniri de ordin economic si cultural,
maghiarilor care traiesc in afara frontierelor Ungariei. Asa cum a aratat d-l Toma Roman, preocuparea fiecarui
stat pentru soarta celor care apartin etniei tarii-mame este perfect legitima si ea nu poate fi,
prin urmare, contestata.
“Statutul maghiarilor de pretutindeni”, astfel cum este conceput
la Budapesta, depaseste insa cu mult aceasta preocupare. As spune, ca sa vorbesc in termeni dialectici, ca ne aflam
in fata unei situatii cand acumularea cantitativa se transforma intr-o noua calitate. Altfel spus, din
prea multa grija pentru maghiarii din afara frontierelor ungare, se ajunge la un amestec in afacerile interne
ale tarii pe teritoriul careia ei vietuiesc. Cred ca nici un stat care-si respecta propria suveranitate nu poate
ingadui astfel de imixtiuni. Sa fiu limpede inteles: am salutat public - in presa, la televiziune si in diverse
reuniuni - reconcilierea romano-ungara, intruchipata in tratatul bilateral semnat in 1996; sunt partizanul
celor mai bune relatii dintre noi si vecinii unguri, pentru care am o imensa stima (admir curajul lor
de a fi fost singurul popor din
Europa care a cutezat, in 1956, sa infrunte cu arma in mana, dupa cel de-al
doilea razboi mondial, colosul sovietic), dar tocmai de aceea cred ca “legitimatia de maghiar”
va perturba relatiile dintre tarile noastre.
- In istoria Romaniei au mai existat asemenea tentative ale vecinului de la
Apus?
- N-as vrea sa evoc aici contenciosul relatiilor romano-ungare. Vrem sa traim
in buna pace, nu are rost sa evocam, la tot pasul, tensiunile si conflictele dintre noi si maghiari.
Doresc totusi sa amintesc un singur episod cu valoare exemplara. In 1919, cand lui Ion I.C. Bratianu, primul-ministru
de atunci al
Romaniei, i s-a cerut sa semneze Tratatul cu Austria si Tratatul minoritatilor,
el a refuzat categoric sa o faca; el a spus ca nu poate accepta in statul roman doua categorii de cetateni:
“unii increzatori in solicitudinea statului, iar ceilalti (era vorba de minoritari - n.n.) indemnati
a-i fi potrivnici si a cauta protectia in afara de granita” (imi permit sa semnalez ca acest citat
este luat din cartea lui Gheorghe I.
Bratianu, “Actiunea politica si militara a Romaniei in 1919”, reeditata,
zilele acestea, de Editura “Corint” si in paginile careia poate fi urmarita atitudinea demna a lui Ion I.C. Bratianu,
care a spus: “Convingerea mea este ca noi in nici un fel nu putem primi asemenea conditii. Am mostenit
o tara independenta si, chiar pentru a-i intinde granitele, nu-i putem jertfi neatarnarea”).
- O alta initiativa maghiara, de data aceasta interna, a trecut aproape neobservata
(cu exceptia cotidianului “Adevarul”, care a anuntat-o pe pagina intai): crearea
“Regiunii pamanturilor secuiesti” din judetele Covasna si Harghita. Sa ne asteptam la renasterea fostei Regiuni Autonome
Maghiare de pe timpul lui Dej?
- Atata timp cat cetatenii romani de etnie maghiara sunt loiali statului roman,
actiunile lor vizand pastrarea identitatii etnice si culturale, precum si asigurarea unor conditii
materiale mai bune nu trebuie sa trezeasca reactii ostile din partea majoritatii romanesti. Deocamdata, in ce
ma priveste, nu sunt in posesia datelor care sa-mi permita evaluarea initiativelor de creare a unei zone economice
a maghiarilor din judetele Covasna si Harghita. Sunt insa de parere ca, daca o astfel de initiativa
atenteaza la caracterul unitar al statului national roman, ea nu trebuie acceptata de autoritatile de
la Bucuresti.
- Presupunand ca legea propusa de Budapesta va fi votata si ungurii din Ardeal
vor beneficia de celebra “legitimatie”, cum se va resimti aceasta intamplare in randul
populatiei romanesti? Exista riscul ca ea sa devina o “minoritate” (cu inlesniri economice si de circulatie
internationala reduse)?
- Cred ca pe noi nu ne intereseaza daca legea va fi votata la Budapesta. Parlamentul
de la
Budapesta este stapan deplin pe deciziile sale; el poate vota orice lege pe
care o considera utila interesului national. Important este daca autoritatile romane vor accepta ca aceasta lege
sa se aplice si pe teritoriul tarii noastre. Sunt ferm convins ca “legitimatia de maghiar” va
fi o sursa de tensiune in relatiile romano-ungare. Mai intai, s-ar crea cele doua categorii de cetateni, de care
vorbea Ion I.C. Bratianu in
1919; in al doilea rand, multi romani, din cauza conditiilor vitrege in care
traiesc, ar alerga sa obtina
“legitimatia de maghiar”! In acest din urma caz, criticile noastre
trebuie sa se indrepte nu spre autoritatile de la Budapesta, ci spre cele de la Bucuresti. De unsprezece ani, clasa noastra
politica - si ca istoric pot sa o spun: cea mai stupida din intreaga noastra istorie - a aruncat poporul roman
intr-o asemenea stare de disperare, incat, pentru a iesi din mizerie, romanul e gata, pentru “un
blid de linte” (ca sa iau exemplul lui
Esau din Vechiul Testament) sa uite ca e roman si sa se declare maghiar, pentru
a beneficia de anumite facilitati.
“Nu legea de la Budapesta poate duce la federalizarea Transilvaniei,
ci propria noastra indolenta, absenta sentimentului patriotic”
- Problema federalizarii Ardealului, pentru care se militeaza activ in diferite
cercuri de influenta din
Occident, are sanse sa devina o realitate istorica, prin aprobarea proiectului
guvernului ungar?
- Nu cred ca legea discutata acum la Budapesta poate duce la o federalizare
a Ardealului, dar cred ca astazi - cand adversarii de pretutindeni ai statului national vorbesc nu
de “Europa patriilor”, ci de
“Europa regiunilor” - o astfel de primejdie exista. Mai cred insa
ca nu legea de la Budapesta poate duce la federalizarea Transilvaniei, ci propria noastra indolenta, absenta sentimentului
patriotic si civic intr-o mare zona a opiniei romanesti. Mai mult decat orice amenintare din afara, cred ca
amenintarea din interior este de luat in seama: amenintarea din interiorul constiintelor noastre de romani
debusolati, pasivi, sleiti istoriceste. De nu ne vom tamadui de aceasta stare - de boala, desigur, vom
pierde nu numai Transilvnaia, dar si tara toata.
- In randurile romanilor ardeleni, circula temerea ca Transilvania isi va pierde
independenta, fara a se recurge la o modificare a granitelor de azi. In mare masura, pamanturile
au fost cumparate de unguri, iar intreprinderile unguresti sunt in floare. Daca adaugam si valul de maghiarizare
liber voita a unei parti a populatiei autohtone, dornica sa intre mai repede intr-o Europa interzisa pentru
romani, avem o imagine nu tocmai vesela a viitorului transilvanean. Va rugam sa comentati aceasta problema.
- Asa cum spuneam adineauri, de noi, in primul rand, depinde viitorul Transilvaniei.
Noi suntem majoritari - ce, Dumnezeu! - traim tot timpul cu spaima ca vom pierde acolo
unde numarul - ca sa nu mai vorbim de istorie - este de partea noastra. Poate ca raspunsurile mele la intrebarile
dvs. ar putea crea o falsa imagine in ce ma priveste. Sunt pentru respectarea stricta a drepturilor
minoritatilor nationale si pentru asigurarea conditiilor optime pentru ca ele sa-si conserve identitatea
etnica si culturala (in acest context, vreau sa va spun ca sunt pentru existenta unei universitati cu predare
in limba maghiara). In acelasi timp, cred ca statul roman trebuie sa ceara loialitate acestor minoritati.
Mai mult decat atitudinea unor minoritari, ma ingrijoreaza atitudinea acelor romani care, in diverse ocazii
si publicatii, ataca vehement conceptul de “stat national unitar” inscris in Constitutia
Romaniei. Atat timp cat noi, romanii, nu credem ca statul nostru este “national” si “unitar”,
nu le putem cere altora - de alta etnie decat noi - sa o creada! Repet: viitorul Romaniei sta, cu precadere, in mainile romanilor. Exemplul
statului ungar, al maghiarilor insisi este extrem de instructiv pentru noi: daca astazi ne-au depasit
cu mult si in atatea domenii, este pentru ca la ei binele natiunii sta mai presus de orice. Sa invatam,
asadar, de la vecinii nostri!
Un proiect de lege si cateva dubii
Pe masura ce istoria parca se grabeste, lumea devine din ce in ce mai mica.
Nici macar nu trebuie obligatoriu o memorie foarte buna pentru a accepta ca,
in urma cu doar 10-11 ani, ni s-ar fi parut cel putin curioasa ideea ca o lege adoptata de un stat ar putea deranja un stat vecin.
Proiectul de lege privind maghiarii din tarile vecine, elaborat de guvernul
de la Budapesta in luna martie a.c., a ridicat, aparent brusc, temperatura politica
a acestei primaveri romanesti. Desigur, foarte multi dintre romani deja au inteles
ca exista o doza de teatralitate, in sens propriu, a scenei politice (romanesti,
dar nu numai...), intelegere ce ne face sa fim din ce in ce mai prudenti fata de multe dintre aceste “pocnitori” ce tin, cu zgomot, prima pagina a ziarelor
timp de doua zile, dupa care cad in uitarea comuna.
Si totusi, nu acesta este cazul proiectului de lege maghiar. Avand sprijinul
explicit si subinteles al coalitiei de centru-dreapta la guvernare in Ungaria (cea care a propus, de altfel,
acest proiect), fiind respins de catre Uniunea Democratilor Liberi si conditionat punctual de catre Partidul
Socialist Maghiar
(principalul partid de opozitie), proiectul, cu cele 4 capitole si 29 de articole
ale sale, a intrat in dezbaterea
Parlamentului maghiar pe 19 aprilie (pentru traducerea romaneasca a acestui
proiect de lege, vezi revista
“Provincia” nr. 5, mai 2001). Parlament din care legea are toate
sansele de a iesi aprobata.
Intr-o Europa democratica, este dreptul oricarui stat sa dea (aproape) orice
legi doreste; este si cazul
Ungariei. In conformitate cu articolul 6, alineatul 3 al Constitutiei Republicii
Ungare, statul maghiar se considera responsabil pentru maghiarii ce traiesc in afara granitelor tarii.
Scopul reliefarii apartenentei la
“natiunea maghiara unitara” a tuturor maghiarilor traind in statele
vecine Ungariei (tarile despre care vorbeste proiectul de lege sunt Croatia, Iugoslavia, Austria, Romania, Slovenia,
Slovacia si Ucraina), ca si scopul incurajarii, pe orice cai admise, a pastrarii identitatii nationale a
acestora - acolo unde se afla - sunt, din punctul meu de vedere, legitime. Cu toate acestea, am temeri ca un astfel
de proiect de lege ar putea conduce, in conditiile date, doar la puternice suspiciuni referitoare la intentiile
guvernului maghiar. Atat cat pot intelege textul acestui proiect, principala consecinta pe care o intrevad
la o posibila aplicare a ei in cazul cetatenilor romani de origine maghiara este crearea unei discriminari
pozitive in acele provincii in care etnicii maghiari traiesc alaturi de alte etnii (este cazul romanesc al
Transilvaniei). Intentia autoritatilor maghiare de a oferi un sprijin institutionalizat conationalilor in probleme
de educatie, cultura, stiinta, protectie sociala, asistenta medicala, locuri de munca s.a. este meritorie.
Cu toate acestea, acest proiect de lege mi se pare a fi dincolo de limita superioara a cererilor rezonabile si,
mai mult, dincolo de normele europene acceptate. In acest proiect, conceptia maghiara a nationalitatii -
dupa apartenenta de sange (este modelul german), in plus declarata in virtutea obtinerii unui “certificat”
de maghiar - este una foarte putin moderna. Guvernul maghiar poate banui ca, in perspectiva in care aceasta lege
va intra in vigoare la 1 ianuarie 2002, iar aderarea Ungariei la Uniunea Europeana se va petrece cel
tarziu in anul 2004, aplicarea acestei legi va conduce inevitabil la aparitia unei clare diferentieri etnice
socio-economice, in favoarea maghiarilor, in toate provinciile statelor din estul Ungariei in care acestia
traiesc alaturi de o populatie majoritara. Dupa intrarea in Uniunea Europeana, granita Ungariei cu Austria
va deveni granita interna a
UE; granitele cu Slovacia si Slovenia vor deveni granite cu o supraveghere mai
putin severa, in timp ce granitele cu Ucraina, Romania, Iugoslavia si Croatia vor fi granite cu o supraveghere
speciala. Personal, vreau sa cred ca Ungaria nu are ambitia de a deveni si ramane granita estica
a Uniunii Europene.
Cum spuneam, lumea devine tot mai mica. Dar, oricat de mica ar deveni, inca
se mai poate ramane
- este, din pacate, cazul Romaniei - la marginea ei, drumul nostru spre centru-i
trecand - macar pur geografic - prin frumoasa tara a vecinilor nostri maghiari.
Cu atat mai neplacut ar fi daca Budapesta ne-ar deschide o usa plina cu surprize
- nici ele tocmai placute, cum cred ca se afla in acest proiect de lege.