t7h12hq

Perioada Helladica tarzie I (I1675/1650-1600/1550 i.Chr.)

Obiectele ceramice din aceasta perioada variaza considerabil de la o zona la alta. In general, cu cat asezarea se afla mai la sud cu atat gradul influentei minoice este mai mare. Obiectele ce diferentiaza cel mai bine ceramica din aceasta faza de aceea din perioada Helladica mijlocie tarzie, este un tip de vas frumos pictat cu modele intr-o vopsea lucioasa, abordand un stil „ inchis pe deschis ” (asa-numitul stil LH I). Atat formele (favorite fiind paharele Vapheio, paharul / cupa semiglobulara, alabastronul si borcanul piriform) cat si modele sunt in mare parte derivate din ceramica perioadei LM IA. Tot in acest timp apare un frumos vas vopsit in intregime, culoarea variind de la rosu la negru in functie de conditiile de ardere. Acest vas vopsit in stilul micenian monocrom, este descendentul direct al griului si negrului minoic, care dispar in cursul perioadei LH I si cea mai populara forma este prin urmare in mod nesurprinzator, potirul.

Galbenul minoic din perioada Helladica mijlocie tarzie se contopeste imperceptibil in vasul micenian nepictat, forma favorita fiind din nou potirul. O varietate de vase pictate mat dainuie din perioada Helladica mijlocie LH I. Spre exemplu, majoritatea vaselor inchise, de dimensiuni mari, din perioada LH I, cu orice forma decorativa, sunt pictate mat. Vase mari si „kratere” decorate in doua culori mate, in stiluri cunoscute ca „bicromia egeean” si „policromul continental” sunt de asemenea tipice pentru perioada LH I. Cateva forme minoice si cicladice, precum cupele Vapheio si Panel , sunt fabricate in depozitele de vase din zona continentala (vopsite mat, gri minoic, tipul micenian nevopsit).

Perioada Helladica tarzie (I1600/1550-1490/1470 i.Chr.)

Cantitatea de obiecte din ceramica fina, decorata cu vopsea lucioasa, creste dramatic in aceasta faza si exista uniformitate marita atat in stilul pictural cat si in alte aspecte ale ansamblului de ceramica in totalitate, pe toata intinderea Peloponezului.

Grecia centrala este oricum caracterizata de ceramica mai mult helladica si nu minoica, o clara indicatie ca schimbarea in domeniul ceramicii, cauzata de influenta minoica, a fost simtita mai degraba gradat decat subit, de la sud la nord si probabil de pe coasta catre interior. Ansamblul formelor stilului decorat din perioada LH IIA se extinde dincolo de cel tipic perioadei LH I si include cupe, urcioare si borcane. Desi mult dependent de modelele din perioada LM IB pentru motivele sale, acest stil din perioada LH IIA include relativ putine imitatii veridice ale stilurilor minoice „ marin ” si „ alternat / combinat ” ale acestei epoci. Vase pictate mat devin din ce in ce mai putin comune si griul minoic deja dispare.

Perioada Helladica IIB (I1490/1470-1435/1405 i.Chr.)

Marca acestei perioade este stilul ephiraen , cel mai des reprezentat pe cupe dar descoperit si pe urcioare si cani, un stil ce poate fi interpretat ca un produs al stilului alternat din perioada LH IB. Gama restransa a formelor stilului ephiraen sugereaza ca olarii l-ar fi exploatat doar pentru a produce seturi pereche de recipiente: urcioare, cupe sau cani cu maner inalt / polonice plus castronul pentru amestecuri. Totala dependenta stilistica a ceramicii din Grecia continentala de ceramica minoica a ajuns acum la final. Intr-adevar obiectele ceramice de la Cnossos din perioada LM II, mai precis versiunea minoica a cupei ephiraen, demonstreaza ca influenta artistica avea acum o traiectorie inversa, din zona continentala spre Creta. Motive tipice pictate sunt: iedera, crini, nautili si „ blotchy stipple (a picta cu puncte / pete in loc de linii)”. Ceramica mata este deja foarte rara si a disparut nemaiservind nici unui scop pana in perioada LH IIIA1.

Perioada Helladica IIIA1 (I1435/1405-1390/1370 i.Chr.)

Potirul micenian timpuriu incepe acum sa-si mareasca piciorul si sa aiba bolul mai putin adanc in procesul sau de a deveni kilixul micenian tarziu. Cupa Vapheio, o marca a ceramicii miceniene timpurii, este transformata in cana miceniana de mai tarziu si devine mult mai rara sub aceasta forma. Borcanul apare pentru prima data in cantitati apreciabile. Cele mai populare modele sunt spiralele, in timp ce motivele naturaliste devin mai putin populare si mult mai stilizate. Intre gama vaselor pictate monocrom dar si in cele nepictate, potirul isi incepe de asemenea transformarea in kilix.

Perioada Helladica Tarzie IIIA2 (I1390/1370-1320/1300 i.Chr.)

Kilixul este acum forma deschisa dominanta in depozitele asezarilor in timp ce borcanul si alabastronul sunt formele cele mai des intalnite in cavouri. Doua noi motive au fost introduse si vor domina in curand decoratiile cu modele pictate: scoica spiralata si floarea din perioada LH III, ambele in forma stilizata mai degraba decat in forma naturalista. Marile depozite de ceramica egeeana de la Tell el Amarna din Egipt, in mod deosebit in ceea ce priveste formele inchise, furnizeaza o excelenta ilustrare a sferei de forme contemporane. Vasul pictat monocrom, are in aceasta perioada o gama a formelor restransa in mare parte la kilix si vase cu picior, desi in anumite zone precum Atica exista si un numar de forme inchise, in special urcioare. Obiectele ceramice nepictate au o sfera vasta de forme atat deschise cat si inchise.

Perioada Helladica Tarzie IIIB (I1320/1300-1190 i.Chr.)

Ceramica din aceasta perioada se distinge de cea din perioada precedenta LH IIIA, prin prezenta bolului adanc, atat in varianta pictata cat si in cea nepictata si prin aparitia kilixului conic nepictat. Modelele de panouri sunt de asemenea indicatorii perioadei LH IIIB sau a unei date mai tarzii. Nu va trece mult pana cand bolul adanc va depasi kilixul ca cea mai populara forma decorata, desi kilixul isi va mentine dominatia intre vasele nepictate, pana in faza de inceput a perioadei LH IIIC, dupa care popularitatea vaselor nepictate decade drastic.

Doua subfaze in timpul perioadei LH IIIB au fost distinse in Argolida:

a) Perioada LH IIIB1 caracterizata de un egal amestec de boluri adanci si vase de tipul kilixului, acestea din urma fiind in majoritate de tipul „zygouries”, iar bolurile adanci fiind de tipul „grupul A”.

b) LH IIIB2, caracterizata de absenta completa a vaselor de tip kilix decorate cu modele si de aparitia castroanelor adanci de tipul „Grupul B” si „rozete”.

Este neclar cat timp din prima subfaza ar putea fi atribuit celei de-a doua, dar palatele de la Micene si Tirint precum si fortareata de la Midea sunt distruse la sfarsitul perioadei LH IIIB2. Palatul de la Pilos si asezarea de la Menelaion langa Sparta, sunt de asemenea distruse tarziu in perioada LH IIIB desi nu este posibil sa datam distrugerile lor ca avand cu exactitate legaturi cu cele din Argolida.

Perioada Helladica Tarzie IIIC (I1190-1050 i.Chr.)

Regionalismul ceramic, in crestere, caracteristic acestei perioade reflecta prabusirea unui sistem politic puternic centralizat si a retelei eficiente de comunicatii care l-a insotit. Datorita numarului relativ mare al distrugerilor de asezari ce a avut loc in aceste perioade tulburi, este posibil sa divizam aceasta epoca in cateva faze diferite:

Faza timpurie
Apare acum tipul de boluri numite „ banda medie ”. Decorarea liniara este caracteristica majoritatii formelor pictate. Apar forme ocazionale noi, precum „cupa carenata” si noi aranjamente decorative sau sintaxe decorative, pe forme specifice (trasarea de benzi liniare pe cupe semiglobulare si vase de tipul kilixului) disting noi versiuni ale formelor vechi ale predecesorilor din perioada LH IIIB.

Un ciudat tip de ceramica facuta de mana si lustruita fara o traditie in lumea miceniana, apare in contexte datand imediat dupa marile distrugeri ale asezarilor palatale si ale fortaretelor majore de la Argive. Aceasta ceramica nonmiceniana prezinta stranse corespondente cu ceramica din Troia VIIb1, Italia de Sud si Sicilia, unde oricum asemenea ceramica apare a fi la fel de straina traditiilor ceramice locale stabilite. Desi originea unui asemenea tip de ceramica se presupune a fi regiunea Dunarii mijlocii din Europa centrala, nu s-a ajuns inca la un consens al cercetatorilor pe aceasta tema.

Faza avansata
Are loc o renastere in ceramica cu modele pictate, majoritatea obiectelor avand mai degraba motive reprezentative decat pur abstracte, intr-o varietate de stiluri regionale: stilul inchis (Argolida), stilul octopus (Atica estica, Ciclade, Dodecanes), stilul pictural sau fantastic (Lefkandi), stilul impodobit / franjurat (Creta). Ceramica nonmiceniana lustruita, facuta de mana, dispare din anumite asezari dar pare sa reziste in altele. Scene reprezentand razboinici atat ca pedestrasi (faimosul vas cu „Luptatorul de la Micene”) cat si ca trupe cu care de razboi, devin extrem de populare.

Faza tarzie
Ceramica din aceasta faza este foarte putin cunoscuta. Oricum e evident ca decorarea exuberanta, caracteristica fazei dezvoltate, a disparut. Chiar si atunci cand apar, modelele sunt foarte simple. Majoritatea obiectelor ceramice intr-o gama foarte restransa de forme este decorata fie cu benzi simple, fie cu un strat mai gros de vopsea. Faza cunoscuta ca „submiceniana” atestata in primul rand in Atica si Argolida, este pur si simplu ultima etapa a acestei subfaze finale din perioada LH IIIC.