Prima calatorie

La 8 iulie 1497 de pe puntea corabiei-amiral, “Sao Gabriel”, Vasco da Gama daduse semnalul de pornire micii lui flote, compusa din partu corabii. Tinta spre care pornea era India. s6q24qj
Bartolomeu Dias, incercatul navigator, a ales chiar el cele trei caravale: “Sao Gabriel”, de 100 de tone, ”Sao Miguel” de 50 de tone, ”Sao Rafael” de 120 de tone, precum si o nava de transport de 200 de tone. Pentru ca fara indoiala expeditia urma sa poarte si lupte, pe toate corabiile au fost montate cate doua randuri de bombarde. Pentru ca nu se stia cat va dura calatoria, in calele corabiilor au fost stivuite si bine amarate provizii pentru trei ani de zile. Pentru zilele de post s-a luat orez, branza si peste sarat. Pentru capitani au fost alese cele mai bune instrumente de navigatie, ale timpului, si se pare ca si o intreaga biblioteca documentara si de harti. In ceea ce priveste echipajele, au fost selectionati numai marinari incercati si care cunosteau bine si o meserie ce putea fi de folos atat la bordul corabiilor, cat si pe uscat. Numarul lor era de 200. Au mai fost luati si vreo zece condamnati la moarte, care fusesera gratiati cu conditia sa insoteasca expeditia si sa efectueze actiunile intradevar riscante, ca recunoasterile in asezarile de pe coastele necunoscute, unde ei erau lasati o vreme sa se informeze urmand a fi luati la intoarcerea corabiei.
Coducerea acestei atat de pregatite expeditii nu a fost incredintata incercatului si verificatului navigator Bartolomeu Dias ci unui personaj aproape necunoscut, mai ales ca navigator si explorator: VASCO DA GAMA. El provenea dintr-o familie de mici nobili ce-si aveau resedinta in micul oras de pe coasta, Sinues. El a luat parte la mai multe calatorii dealungul coastelor de vest ale Africii.
In dimineata zilei de 8 iulie, dupa o slujba religioasa si dupa o salva de salut trasa cu toate bombardele, corabiile ridicara panzele si luara largul. La 15 iulie trecura pe langa arhipelagul Insulelor Canare. In noaptea de 16 spre 17, trecura de Tropicul Racului. Din seara zilei de 3 august si pana la 4 noiembrie amiralul si oamenii sai nu vor mai vedea pamantul Africii. La 22 noiembrie Vasco da Gama trecu de Capul Bunei Sperante aflandu-se acum pe drumul spre Indii. In ziua de 25 noiembrie mica flota arunca ancorele in golful cel boteza Sao Braz (Mossel-Bay) unde ramase 13 zile.
La 16 decembrie corabiile lui da Gama trecura de ultimul padrao ridicat de Bartolomeo Dias. De Craciun ajunsera in dreptul unei coaste impadurite pe care, in cinstea sarbatorii, o botezara, Natal (Craciun). Peste o saptamana avu loc o intalnire cu negrii care, pana atunci, nu mai vazusera oameni albi. Atat de bine s-au inteles localnicii cu portughezii incat Vasco da Gama a botezat regiunea: Terra da Boa Gente (tara oamenilor buni). Dupa o alta saptamana de navigatie, la apropierea corabiilor de coasta, alti localnici le iesira in cale. In timp ce faceau noi provizii portughezii vazura venind cu barcile, pe un fluviu din apropiere, cativa negrii care purtau in jurul soldurilor si aveau si capul acoperit cu panzeturi viu colorate si care le oferira spre vanzare tesaturi de bumbac si de matase diferite atat ca tesatura cat si ca ornamentare de cele africane. Erau primele elemente ale unei civilizatii orientale cu care s-a intalnit Vasco da Gama aici in Africa. De acum amiralul portughez era sigur ca este pe drumul cel bun: drumul pe care veneau marfurile din orient. El boteza locul Rio dos Bons Signaes (Raul semnelor bune).
La 1 martie portughezii au ajuns in rada primului mare port de pe coasta de rasarit a Africii, Bozambic.
La 24 aprilie pornira cu panzele in vant spre aceanul Indian, spre India. In 23 de zile mica flota portugheza impinsa de musonul de sud-est trecu marea si in ziua de 18 mai in fata ochilor europenilor uimiti aparu coasta Malabarului cu inalta faleza a Ghatilor orientali. Ca semn de bun augur, portughezii au fost primisi cu averse cumplite care le ingreunau inaintarea si orientarea. In curand aparu un oras : Calicut. Tinta calatoriei lui Vasco da Gama fusese atinsa. Portughezii ajunsesera in India. Era in ziua de 20 mai 1498. Data aceasta deschidea o pagina noua in istoria Portugaliei, dar si in istoria Indiei si a Orientului Indepartat care vor face acum conostinta cu noii veniti: Europenii.
Orasul Calicut era socotit, cel putin de negusttorii arabi si indieni, “al cincilea port al lumii” si era capitala unui principat ce se intindea dealungul coastei de vest a Indiei numita Malabar. In cele trei luni cat a stat Vaso da Gama in India, oamenii lui au putut numara numai la Calicut peste 1500 de corabii de comert care plecau si veneau zi si noapte in port. In ce priveste corabiile, europenii constatara ca ale lor erau mai rezistente, mai bine dotate cu utilaj nautic si fara indoiala mai bine inarmate.
La 15 septembrie, conform obiceiului lor, portughezii au ridicat nu departe de Calicut, un padrao. La 20 septembrie escadra portugheza atinse insulele Laccadive, de unde lua apa si primi la bord si un “european”, care a fost rebotezat cu numele de Gaspar da Gama la intoarcerea in Portugalia. El a participat apoi la expeditia urmatoare condusa de Cabral.
La 5 octombrie amiralul Vasco da Gama puse capul corabiei sale spre vest si, urmat de celelalte doua, lua drumul Africii. Drumul a fost greu pentru ca, necunoscand regimul vanturilor (musonul) in aceasta parte a lumii, pana sa vada coasta Africii el a plutit tot timpul cu vantul din fata sau din borduri. In vremea aceasta, la bordul corabiilor, boala marilor calatorii pe mare era dezlantuita: scorbutul facea ravagii. La 2 ianuarie matelotul de pe catarg striga cuvantul salvator: pamant -; se vedea un oras pe coasta africana. Era Magadoxo (Mogadiscio). Amiralul insa nu se hazarda in portul necunoscut, ci se indrepta spre Melinda unde ajunge la 7 ianuarie.
La 1 februarie mica escadra era in dreptul insulei Mozanbic iar la 3 martie in golful Sao Braz. La 20 martie Vasco da Gama dubla Capul Bunei Sperante pornind in ultima etapa a drumului, spre tara, etapa pe care o si parcurse foarte repede. La 25 martie ajunse la Rio Grande. De acum cele doua corabii care mai ramasera, se separara. Capitanul Coelho isi urma drumul ajungand la 10 iulie 1499 la Lisabona iar da Gama se indrepta spre factoria de la Santiago din Insulele Capului Verde de unde nemaiputand continua drumul, pe corabia amiral, se urca impreuna cu fratele sau muribund, capitanul de corabie Paolo da Gama, pe o caravela ce mergea spre Portugalia. Vasco da Gama a ajuns la Lisabona la 29 august 1499, unde a fost primit cu mari onoruri.
Din aceasta calatorie remarcabila din cei peste 200 marinari, cati formau echipajele celor 4 corabii la plecare, se mai intoarsera doar 50 de oameni.

A doua calatorie a lui Vasco da Gama

In 1502 o alta mare flota era pregatita de drum, 20 de corabii, dintre care cele mai multe nave de razboi. Comanda o avea “amiralul Indiilor”, Vasco da Gama. El era ajutat de doi capitani incercati Estevao da Gama si Vicente Sondre. Drumul a fost greu din cuza deselor furtuni. Pe coasta de rasarit a Africii, da Gama vizita pe sultanii cunoscuti in a prima calatorie. Cu cei mai importanti reinoi tratatele comerciale si de alianta. Dupa ce trecu si prin apropierea Melindei, al carui sultan ii era bun prieten, Vasco da Gama porni spre est, ajungand la 3 octombie 1502 la Cananor. Aici cu omare cruzime ce era de altfel obisnuita in aceasta epoca, Vasco da Gama ataca incendiind o mare corabie ce ducea pelerini de la Mecca. Din cateva sute de oameni doar 20 de tineri au fost salvati. Acestia, devenind mai tarziu crestini, in Portugalia, vor lupta, ca soldati, sub steagurile regelui.
Rajahul din Cananor primi cu cinste pe amiralul portughez. El se oferi chiar sa ridice, pentru europeni, in apropierea orasului un fort. Apoi flota portuhgeza se indreapta spre Calicut. In timp ce rajahul incerca sa se opuna atacurilor crudului portughez, corabiile de transport portugheze erau incarcate la Cananor si la Cochin cu pretioase mirodenii si cand totul fu gata amiralul, lasand in apele Indiei o mica flota compusa din 7 corabii, sub comanda capitanului Sondre, porni spre Europa. La Lisabona ajunse in 11 octombrie 1502. Expeditia condusa de “amiralul Indiilor” aduse un mare castig. Valoarea marfurilor era de un milion si jumatate de maravedis de aur, o suma importanta pentru vremea aceea. Si beneficiul coroanei fu mare, tinandu-se seama ca regele isi rezervase monopolul celor mai pretioase produse si putea incasa pana la 5/8 din valoarea celorlalte marfuri. Vasco da Gama si-a avut partea lui, iar regele ii mari si pensia ce i-o acordase.