Regele Mihai, sprijinindu-se pe un Bloc National Democratic de curand constituit (national-taranistii re¬prezentati de Maniu, liberalii de Dinu Bratianu, social-democratii de Titel Petrescu si comunistii de Lucretiu Patrascanu), procedeaza, in dupa-amiaza lui 23 august 1944, la un fel de lovitura de palat. Antonescu refuzand sa incheie imediat un armistitiu cu sovieticii, regele l-a demis din functia de prim-ministru si l-a arestat, a ordo¬nat armatei sa inceteze lupta impotriva rusilor si a cerut germanilor sa paraseasca tara. Germanii neacceptand sa plece, si atacand capitala cu unitatile antiaeriene de la Ploiesti, a trebuit sa intoarcem armele impotriva fostilor nostri aliati. Lucru dureros pentru armata, dar, la ordinul regelui, executat fara ezitare. Si de-acum a inceput un razboi catre apus, in care am pierdut alte cateva sute de mii de oameni, dar am recucerit Transilvania. Am intrat in Ungaria, am ajuns pana in Cehoslovacia. Am fost deci aliatii sovieticilor si ai occidentalilor, fara sa ni se recunoasca insa statutul de cobeligeranti, ceea ce ne-ar fi dat anumite drepturi in faza negocierilor de pace. in acelasi timp, eram ocupati de imensa armata sovietica, care a crezut ca poate face la noi ce voia. A inceput o noua era a istoriei noastre: prin faptul ca am pierdut razboiul in fata sovieticilor, eram de-acum siliti — cu toate promisiunile aliatilor ca ne vor apara — sa adoptam un regim impus de Moscova. o5r2rl