y3e23er
In Roma, regimul monarhic s-a instaurat progresiv la sfarsitul secolului I i.Hr. Dupa victoria sa de la Actium din anul 31 i.Hr, Octavian a instaurat ordinea in Orient si apoi a revenit la Roma in anul 29 i.Hr. Fusese numit tribun pe viata cu un an inainte si, ajuns la Roma, si-a continuat ascensiunea. Dupa douazeci de ani de razboaie civile, Roma si intreaga peninsula italica erau secatuite de resurse. Administratia nu mai avea putere, politia nu mai exista, orasele erau devastate, iar bogatiile si averile erau distruse. Octavian a inceput munca de reconstruire a bogatiei si puterii Romei. In primul rand, el si-a consolidat pozitia in stat. Cand s-a intors la Roma, a fost ales consul pentru a cincea oara si a primit imperium pe viata. Octavian a fost abil si rabdator acolo unde Cezar se grabise si gresise. De asemenea, el avea bani. Si-a platit soldatii, a impartit fonduri provinciilor si administratiei, a organizat jocuri si spectacole, a infrumusetat Roma deschizand mari santiere, creand astfel si locuri de munca. Toate acestea au fost platite din banii lui. Incetul cu incetul, a determinat senatul sa ii acorde puteri depline. A pastrat insa aparenta unei republici. In anul 27 i.Hr, Octavian s-a prezentat in fata senatului pentru a-si depune puterea suprema pe care o avea, in realitate, urmarea sa o obtina in mod legitim. Aceasta formalitate s-a repetat timp de zece ani. Nu s-a manifestat ca monarh, ca si Cezar, considerandu-se doar primul functionar al statului. A fost numit princeps senatus, adica primul senator si Augustus, “cel slavit printr-o putere divina” in acelasi an. In anul 23i.Hr., Augustus a renuntat la puterea consulara, insa a fost numit proconsul pe viata, functie care ii conferea controlul asupra tuturor guvernatorilor si magistratilor din provincii. Apoi a fost numit administrator la impartirea granelor in timpul unei foamete, castigand astfel si mai multa popularitate. In anul 19 i.Hr, a primit praefectura morum, cu toate drepturile cenzoriale si consulatul pe viata. In anul 12, murind Lepidus, a primit si pontificatul, iar in anul 2 i.Hr a primit titlul de pater patriae, de parinte al patriei, titlu pe care nu il purtase decat Romulus inaintea lui. Puterile sale erau deopotriva legislative, executive si judecatoresti. El putea sa propuna senatului legi si decrete, care le aproba intotdeauna. De asemenea, prezida toate sedintele senatului, care se mai tineau doar la inceputul si la mijlocul lunii. Numarul senatorilor a fost redus la 600 de membri. Atributiile judecatoresti si executive ale senatului au devenit mai importante decat cele legislative iar acesta se arata destul de nepasator in exercitarea functiilor, intrucat era lipsit de vechea sa autoritate. Aceasta autoritate era acum a imparatului si a statului sau major. Comitiile au continuat sa se adune, dar tot mai rar si doar la convocarea principelui. Pentru a mentine ordinea publica, Octavian a creat garda pretoriana, formata din noua mii de soldati asezati in interiorul si exteriorul zidurilor Romei. In toate treburile lui, Octavian a fost ajutat de afaceristul Caius Mecena si de generalul Marcus Agrippa, care il serveau fara a avea pretentii materiale. Octavian chiar si-a maritat fiica, pe Iulia, cu Agrippa. Ca cenzor si pontif, Octavian a incercat sa restaureze valorile morale ale vechilor romani prin mai multe legi, insa acestea nu au avut foarte mare efect. Pe plan militar, a cucerit mai multe provincii imperiului si a purtat multe razboaie in care s-a evidentiat generalul Tiberius, care avea sa ii urmeze la tron la moartea sa, in anul 14d.Hr. Tiberius a eliminat aparentele de republica ale statului roman si a instaurat un regim din ce in ce mai despotic. A desfiintat comitiile iar legile se votau doar de senat, care ii era total supus. In timpul lui Octavian, cultura romana a cunoscut o “varsta de aur”, cu scriitori ca Vergiliu, Horatiu, Titus Livius si opere ca “Georgicele” si ”Eneida”.
Pana in anul 69, Roma a fost condusa de dinastia Iulio-Claudica, formata din urmasii lui Octavian: Tiberius, Caligula, Claudius, si Nero. Spre sfarsitul dinastiei, imparatii au devenit tot mai despotici iar regimurile lor au devenit de nesuportat. Dupa asasinarea lui Nero s-au succedat trei imparati intr-un an, iar apoi Titus Flavius Vespasianus a urcat pe tron. El a facut sa dispara rapid urmele razboaielor civile si a regimurilor despotice precedente. A eliminat legile lui Nero, a rezidit edificiile Romei, a restabilit ordinea in armata si in finante. El a fost primul din dinastia Flavienilor. I-au urmat Titus si Domitian. Titus a continuat proiectele de constructie ale tatalui sau; sub domnia sa a fost terminat Colosseumul. Domitian si-a asigurat stapanirea in Britannia si a luptat impotriva lui Decebal si a germanilor. In interior, el a condus foarte sever, era un om banuitor si in continua neintelgere cu senatul. A fost asasinat in anul 96. Imparat a fost ales Nerva, cu care a inceput dinastia Antoninilor, o dinastie in care succesiunea la tron s-a bazat pe adoptie, nu pe ereditate. El a domnit doar doi ani, fiind urmat de Marcus Ulpius Traianus. Acesta a fost unul dintre cei mai mari imparati si generali ai Romei. El a fost un un abil si neobosit administrator, un om de finante luminat, un judecator drept. A realizat importante constructii in Roma si a cucerit Dacia prin doua razboaie succesive, in anii 101-102 si 105-106. Din prada imensa adusa din Dacia, a impartit fonduri saracilor si a finantat importante constructii edilitare in Roma. A fost numit optimes princeps in anul 114. In timpul domniei sale, Imperiul Roman si-a atins maxima expansiune teritoriala si a trecut printr-o perioada de maxima inflorire economica. In aceasta perioada, imperiul a cunoscut pax romana, o perioada mde maxima securitate a locuitorilor imperiului. Ea s-a realizat prin armata si prin limes, care era un sistem defensiv format din fortificatii naturale si construite de om. Exista de asemenea o retea de drumuri care legau provinciile de Roma.
Provinciile cucerite au fost romanizate. Romanizarea a fost un proces complex si de durata, prin care provincialii si-au insusit cultura si civilizatia romana. Ea s-a realizat prin administratie, armata, si colonizare. De asemenea, a existat fenomenul de sincretism religios, care consta in contopirea unor divinitati din religii diferite. Romanizarea a contribuit la unitatea imperiului si, mai tarziu, la formarea unor noi popoare. Pax romana a permis o dezvoltare exceptionala a economiei si in special a comertului. Activitatea economica de baza a ramas agricultura. Se cultivau in special cereale, dar si vita de vie si pomi fructiferi. Italia este intrecuta in productie de catre provincii. Agricultura provinciilor s-a specializat, Africa cultivand mai ales cereale, Spania ulei, iar Galia vin, grau, in, canepa, fructe. Comertul s-a dezvoltat stimulat fiind de abundenta de produse si de stabilitatea monedei romane.
Dinastia Severilor, cea care a urmat Antoninilor la tron, a fost o dinastie semita. Un moment important in istoria acestei dinastii a fost anul 212, cand imparatul Caracalla a dat drepturi politice si cetatenie romana tuturor oamenilor liberi din imperiu. Acest lucru este considerat o cauza a declinului Romei, pentru ca datorita acestei masuri, impozitele au crescut in timp ce provincialii, chiar daca aveau drept de vot, nu puteau sa-l exercite. Dupa dinastia Severilor a urmat, intre anii 235 si 284, o anarhie militara, in timpul careia armata a incoronat 60 de imparati. In anul 284, Diocletian urca pe tronul Romei. El a introdus un nou regim politic: dominatul. El reprezenta puterea suprema in stat si era numit dominus et deus. Ca noua forma de guvernare, el a introdus tetrarhia, un sistem in care imperiul era condus de patru oameni: doi augusti si doi cezari. Din punct de vedere administrativ, imperiul a fost impartit in doua parti. Fiecare parte era condusa de un Augustus si un Cezar. In vest, imperiul era condus de Maximianus si Galerius, iar in est, de catre Diocletian si Constantinus Chlorus. Diocletian a realizat de asemenea si o reforma administrativa. Imperiul a fost impartit in dioceze, conduse de prefecti si provincii mai mici. Si armata a fost impartita in trupe de granita si trupe de interior. Insa se impunea si o reforma economica. Diocletian a instituit si noi impozite si a stabilit o limita maxima a preturilor. Insa aceste reforme economice au esuat, iar fiscalitatea imperiului a devenit tot mai apasatoare. Diocletian a abdicat in anul 305. La tron i-a urmat Constantinus Magnus. Si acesta a facut o serie de reforme. A despartit puterea administrativa de cea militara pentru a reduce coruptia infiintand functia de comite, care era una administrativa, dar fara rol militar. A desfiintat senatul, a legat colonii de glie si orasenii de orase si de meseriile lor. De asemenea, prin edictul de la Mediolanum din 313 a admis crestinismul. A renuntat la tetrarhie si a stabilit noua capitala a imperiului la Constantinopol, pe locul vechiei colonii grecesti Byzantion.
In anul 395, Theodosius I imparte imperiul in doua: Imperiul Roman de Apus, cu capitala la Roma si apoi Ravenna si Imperiul Roman de Rasarit, cu capitala la Constantinopol. Inca din timpul dinastiei Severilor, imperiul a inceput sa decada. Decaderea a fost cauzata de mai multe crize. In primul rand, agricultura si economia au decazut. Inainte, existau mari latifundii, extinse pe sute de hectare, in proprietatea unor mari mosieri. Acestia le lucrau cu sute de sclavi. Dar acest sistem a devenit ineficient datorita dezinteresului sclavilor. Asa ca, in secolul II s-a introdus sistemul colonatului. In cadrul acestui sistem, latifundiile erau impartite in loturi care se dadeau in folosinta unor coloni. Acestia erau liberti sau barbari. Ei trebuiau sa lucreze pamantului si sa dea proprietarului, patronus, o parte din productie, in bani si produse. De asemenea, trebuiau sa plateasca un impozit statului. Acest impozit a crescut din ce in ce mai mult, incepand cu anul 212, cand Caracalla acorda tuturor oamenilor liberi din imperiu cetatenie romana. Astfel, provinciile nu mai platesc tribut, acest lucru determinand cresterea impozitelor. Colonii incep sa fuga de pe pamanturile lor, dar sunt legati de glie, in secolul III. In orase, activitatea mestesugareasca decade, tot din cauza impozitelor. Masa monetara a scazut tot mai mult, iar impozitele se plateau si in produse. Din aceleasi cauze ca si colonii, au fost legati de glie si orasenii. In Imperiul de Apus, sistemul latifundiilor si cel al colonatului au fost folosite intens, acestea fiind o cauza a decaderii lui, in timp ce Imperiul de Rasarit prospera datorita muncii individuale a taranilor.
De asemenea, a aparut si o criza politica, cauzata mai ales de armata. Aceasta este neplatita si devine rebela. In mare parte, acest lucru este cauzat de faptul ca barbarii sunt tot mai numerosi in armata. Legiunile incep sa jefuiasca orasele. In perioada anarhiei militare dintre anii 235 si 284, armata creeaza un haos total in imperiu, punand pe tron 60 de imparati. Cu aceasta, institutia imperiala s-a compromis. Functia se putea cumpara, iar imparatul si-a pierdut o buna parte din autoritate.
O criza demografica si de clima a contribuit de asemenea la decaderea imperiului. Dupa cultivarea intensa, pamanturile au devenit nefertile. Natalitatea a scazut din cauza ca modelul familial era acum diferit, de maxim 2 copii, iar mortalitatea a crescut odata cu aparitia unor permanente epidemii dupa anul 165.
In timpul acestor crize, barbarii au atacat constant granitele imperiului. Orasele de granita au devenit tot mai nesigure pentru ca chiar si armata romana le jefuia. Drumurile au devenit nesigure din cauza haiduciei, miscarea latrones. De asemenea, piratii au reaparut pe mare. Vechile moravuri romane au decazut.
Toate aceste probleme interne impreuna cu atacurile tot mai puternice ale barbarilor au adus la disparitia Imperiului Roman de Apus, in anul 476, in urma cuceririi Romei de catre goti.