Dintotdeauna omul si-a pus intrebari legate de moarte.Initial s-a crezut
ca doar omul evoluat e capabil sa-si puna astfel de probleme, dar scrieri precum
cele provenite din antichitate au demonstrat ca a existat un puternic cult al
mortii, mai bine spus un cult al vietii de dupa moarte, inca din preistorie
. r1k14kd
Cercetarile moderne, incepand cu secolul al XIX-lea, au scos la
iveala vestigii ale unor necropole preistorice, care atesta prezenta acestui
cult si in neolitic, mai precis in neoliticul vechi, asupra caruia
ma voi opri in aceasta scurta prezentare despre cultura Starcevo-Cris.
Neoliticul, un termen rezultat prin sudarea a doua cuvinte grecesti: neos, care
inseamna nou si lithos, care inseamna piatra, in traducere
ar fi epoca noua a pietrei .
Epoca noua a pietrei este o revolutie in prelucrarea pietrei(s-a trecut
de la cioplirea pietrei la slefuirea ei) , dar nu numai aceasta este trasatura
fundamentala a performantelor gandirii umane, ci si perfectionarea lucrarii
ceramice, aparita unor asezari permanente intarite, trecerea omului de
la stadiul de consumator la cel de producator, conturarea unor puternice credinte
mistice .
Din punct de vedere cronologic neoliticul timpuriu se desfasoara intre
6000-4250 i.Hr .Neoliticul vechi, cristalizat, pe parcursul caruia vorbim
de aparitia, dezvoltarea si disparitia culturii Starcevo-Cris se intinde
pe intervalul unui mileniu. Aceste date, trebuie mentionat, sunt necalibrate,
vorbim deci despre o cronologie relativa, pentru stabilirea uneia absolute avem
nevoie de cat mai multe date arheologice culese prin descoperirea vestigiilor
.
Pentru a putea pune in discutie problema ritului si ritualului culturii
Starcevo-Cris, trebuie sa specificam ce se intelege prin termenul de cultura.
Cultura arheologica reprezinta totalitatea manifestarilor materiale si spirituale
asemanatoare intre ele, care se raspandesc intr-un anumit
spatiu la un momentdat.
Pana in momentul actual, in urma deschiderii unor situri arheologice
in diferite puncte ale Romaniei, s-a stabilit ca Starcevo-Cris este
cea mai veche cultura neolitica . Dovezi in atestarea ei au fost aduse
de cercetatorii: Nicolau Vlassa, in urma descoperirilor de la Gura Baciului(langa
Cluj) si Marin Mica, la Carcea(langa Craiova) . Dar nu numai in
aceste puncte s-au gasit vestigii apartinand culturii Starcevo-Cris, ci
si in Banat, Oltenia, vestul Munteniei, sud-estul Transilvaniei, in
sudul Moldovei, pe valea Prutului (fig.1).
Numele culturii este rezultatul unirii a doua localitati: Starcevo, de pe teritoriul
Iugoslaviei si Cris, spus generic astfel, fiind vorba de fapt despre regiunea
Crisurilor . Cultura Starcevo-Cris isi are originile undeva in regiunea
Pelopones, arealul de raspandire ajungand pana la Tisa si
Prut .
Date in conturarea trasaturilor culturii Starcevo-Cris au fost adunate
de catre cercetatori precum: Dumitru Berciu, care in urma sapaturilor
de la Verbita din Oltenia, a realizat o periodizare interna a culturii si raporturile
ei cu alte civilizatii; Ion Nestor, a sapat in Moldova pe valea Jijiei
si in Transilvania la Let, reusind sa precizeze cronologia relativa a
neoliticului timpuriu propriu si a relatiilor cu ceramica liniara; Mircea Petrescu-Dambovita,
in urma sapaturilor de pe santierele arheologice de la Perieni, Valea
Lupului, Traian, Glavanesti, a facut o racordare cronologica precizand
pozitia arealului culturii Starcevo-Cris; Eugen Comsa, dupa cercetarile efectuate
in Muntenia a indicat geneza culturii si implicit o stratigrafie a acesteia,
in Moldova a realizat o cronologie interna si a stabilit relatiile cu
Clisura Dunarii; Nicolau Vlassa, a intocmit o sinteza asupra culturii
in Transilvania in urma cercetarilor de la Gura Baciului; Eugenia
Popusoi, a racordat evolutia neoliticului timpuriu de pe teritoriul Romaniei
cu evolutia lui in Europa, in urma lucrarilor arheologice de la
Trestiana .
Lucrarile si sintezele realizate de acesti cercetatori au incercat sa
recreeze un univers cat mai bine definit al culturii Starcevo-Cris. Majoritatea
lor au luat cultura ca atare, ca un intreg, dar unii au considerat cultura
Cris drept o etapa evolutiva a culturii Starcevo, adica ar fi doua culturi distincte
.In realitate ele sunt una si aceeasi cultura cu variantele lor culturale
specifice pentru fiecare zona datorita influentelor altor culturi vecine sau
a vechii culturi epipaleolitice, care s-a neolitizat prin aculturatie .
Revenind la tema propriu-zisa, mentionez ca omul preistoric avea puternice credinte.
Neintelegerea fenomenelor naturii, a cataclismelor sau a altor evenimente
importante cu consecinte indelungate, au dus la formarea unei constiinte
superstitioase, in care magia si samanismul sunt omniprezente in
viata cotidiana a oamenilor .
Credintele religioase se rezumau la zeitati ce ofereau protectie familiei, pamanturilor
si recoltelor agricole, ce aduceau vanat bogat, vreme prielnica si implineau
diverse alte doleante, peiorativ spus . In principal asupra acestor chestiuni
se apleca omul primitiv, dar el nu lasa la o parte moartea, tesand in
jurul ei un adevarat cult, ridicandu-se astfel o noua credinta, aceea
a vietii de dupa moarte.
Pentru a putea vorbi de ritual funerar, trebuie sa punem in discutie alte
trei aspecte: figurinele, manifestarile si ritul funerar propriu-zis .
Figurinele isi au originea in paleolitic, cand erau simple
modelari de lut ce reprezentau o zeita mama, a fecunditatii (din aceasta zeita
vor apare alte zeitati care se vor specializa pe rezolvarea “doleantelor”
de mai sus), banale reprezentari lucrate infantil ce puneau in evidenta
bazinul foarte lat si sanii . Predominante sunt statuetele feminine, cele
masculine si zoomorfe fiind foarte putine (fig.2). Pe parcursul neoliticului
s-au constatat imbunatatiri ale tehnicii de facturare a figurinelor, precum
si a materialelor, astfel ca, in neoliticul timpuriu erau doar din lut(fig.3),
in cel mijlociu din os si marmura, iar in cel tarziu sa apara
din arama si aur .
Manifestarile nu stim exact in ce constau, presupunem ca in existenta
unor dansuri sacre, a unor cantece si a unui anumit ceremonial de ingropare.
In privinta dansurilor si cantecelor, dovezi sunt aduse de prezenta
unor instrumente muzicale de suflat precum cele descoperite in judetul
Vaslui , La Poienesti . Ceremoniile de inmormantare sunt concretizate
prin prezenta unui inventar mai bogat sau mai sarac in obiecte.
Comunitatile neoliticului considerau moartea o revenire la starea initiala,
de aceea din aceasta cauza in cadrul culturii Starcevo-Cris nu vom avea
de-a face cu necropole situate in locuri speciale, ci mormintele se vor
afla in cadrul comunitatilor, printre locuinte , de aici desprinzandu-se
un simt puternic al legaturii interumane, precum si credinta ca sufletul celui
mort traieste printre cei vii si-i apara daca in momentul inhumarii
este cinstit asa cum se cuvine. Aceste ingropari in cadrul asezarilor
au creat adevarate handicapuri si goluri in reconstiuirea ritualului funerar,
deoarece s-au suprapus constructii de alt gen peste morminte distrugandu-le
continutul, din unele nemairamanand nimic care sa le ateste existenta.
Dupa cum am aratat dansurile si cantecele au o existenta oarecum incerta,
cu siguranta stim ca mortii erau inhumati , cazuri de inicinerare fiind
aproape inexistente. De obicei pozitia era chircita ,dar avem si cazuri in
care mortul era lasat in pozitie intinsa . Faptul ca erau chirciti
puternic sau mai putin a ridicat numeroase intrebari si a adus la fel
de numeroase supozitii si ipoteze. Unii cercetatori vorbesc de o corelare nastere-moarte,
adica prin moarte se reintegreaza in ciclul din care a rezultat; pozitia
fatului in pantecul mamei este chircita, deci pentru a reveni la
natura sa primordiala mortul este chircit; pantecul mamei prin metamorfozare
devine pantecul mamei-pamant . Altii considera ca pozitia chircita
e pozitia omului cand doarme, si deci Omul neoliticului ar fi perceput
moartea doar ca pe un somn, iar mortul era doar adormit ceea ce presupune credinta
unei invieri, si deci cel adormit trebuia sa aiba somnul linistit .
Un alt aspect a ridicat de asemenea intrebari: partea pe care era asezat
mortul. S-au descoperit atat pe partea dreapta cat si pe cea stanga,
iar orientarile au fost dintre cele mai diverse, fara sa urmeze in mod
special o anumita directie cu conotatie mistica . Totusi, unii cercetatori au
incercat sa coreleze partea de asezare cu un cult primitiv al soarelui,
raman insa multe semne de intrebare cu privire la aceasta
problema .
Alaturi de pozitia chircita semnalam si modul de asezare al bratelor, care erau
indoite si cu palmele acoperind fata . De obicei acopereau partea superioara
a corpului si in special fata cu cioburi din vase ale vremii precum si
cu ocru . Pe langa aceste fragmente de vase s-au mai descoperit oase de
animale(Cipau, Gornea, Gura Baciului, Trestiana, Let), unelte(Gura Baciului-topor
de tip walzenbeil, Bersenova-lama silex), iar la Trestiana s-au descoperit fragmente
din vase, cupe, strachini, care erau asezate intregi langa mort
.
Mergand pe metoda deductiei credem ca aceste obiecte aveau rolul de a
proteja mortul de forte malefice care i-ar putea distruge integritatea spirituala.
Sau poate acoperirea fetei reprezinta un mod de protejare a mortilor de vii;
mortii sa nu vada ceea ce se petrece deasupra si sa-si perturbe odihna. Tot
in cadrul mormintelor s-au descoperit altarase si pandative cu roluri
asemanatoare ca si pentru vii, semnificative sunt descoperirile de La Poienesti
,initiate de Radu Vulpe si continuate apoi de Cornelia Magda Mantu, Adrian Mantu,
Ionela Scortanu .
Pentru a contura cu mai multa acuratete cele prezentate, vom urmari descoperirile
si observatiile istoricului Nicolae Ursulescu in cadrul statiunii arheologice
de la Suceava-Parcul Cetatii si cele ale Corneliei Magda Mantu, in situl
de La Poienesti. In cadrul statiunii de la Suceava s-au descoperit trei
morminte, primul si al treilea datate in cultura Starcevo-Cris, iar cel
de-al doilea in secolul al XV-lea, deci neinteresant pentru cazul de fata.
Mormantul nr.1 a fost gasit in apropierea locuintei nr.4 . Groapa
de forma dreptunghiulara, cu colturile rotunjite avea o lungime de 2,30 m si
o latime de 0,70 m. Vorbim tinand cont de marimea mormantului de
o pozitie intinsa, desi nu o stim cu siguranta. Corpul fusese orientat
cu capul spre vest si picioarele spre est. Datorita faptului ca s-au descoperit
diverse alte constructii suprapuse peste mormant, scheletul era deranjat
complet, picioarele fiind singurele ramase in pozitia initiala; o buna
parte din oase lipseau, de exemplu, din craniu s-a gasit doar mandibula, dar
si aceea ajunsa in dreptul bazinului. Inventarul funerar e compus dintr-o
lama mica de silex si trei fragmente mici de ceramica. E un inventar extrem
de sarac, si nici nu stim daca a fost mai variat sau nu datorita suprapunerii
altor edificii. Pe partea dreapta a scheletului s-a descoperit o dunga de arsura,
acesta nefiind singurul caz in care corpul sufera astfel de tratamente
post-mortem, s-au mai inregistrat cazuri in care acesta era ciopartit.
Cercetatorii, nu detin suficiente elemente pentru incadrarea integrala
a mormantului intr-o cultura, dar ei tind sa creada ca ar apartine
culturii Starcevo-Cris, datorita obiceiului ingroparii intre locuinte
in cadrul asezarii si pieselor de inventar.
Mormantul nr.3 nu ridica aceleasi intrebari in legatura cu
datarea, ele apartinand cu siguranta culturii Starcevo-Cris. Groapa are
forma ovala cu axele de 110 cm si respectiv 60 cm. Dimensiunea mica a mormantului
si asezarea scheletului confirma pozitia chircita. Corpul fusese orientat cu
capul spre sud iar fundul gropii era in panta, capul aflandu-se
la cea mai mare adancime. Mortul fusese culcat pe partea dreapta cu bratele
indoite si aduse spre fata .
La Poienesti in prima locuinta s-au descoperit patru picioare ale unei
mese de altar, un idol ce imbina atat elemente zoomorfe, cat
si antropomorfe, alaturi de acestea s-a descoperit si un corn diatomit, ce ar
putea constitui acea dovada de certificare a dansurilor si cantecelor
ritualice.
Cea de-a doua locuinta prezinta descoperiri asemanatoare, dar in nici
una din primele doua nu s-au descoperit mormante.
Locuinta numarul trei , aduce dovezi in legatura cu ritul funerar.Un adult
tanar, intr-o groapa de 2,5 m pe 2,3 m este marturia concreta a
timpului pentru niste secvente ale civilizatiei.Tanarul se afla in
pozitie chircita, asezat pe partea stanga, picioarele ii sunt puternic
indoite, bratele aduse spre fata.Alaturi de el se aflau vase, o pintadera,un
corn de lut ars, lame de silex si obsidian, ocru, gresii arse, lipituri de vatra,
un altar cu trei picioare, un idol antropomorf.Acest mormant prezinta
un inventar extrem de variat, asemeni, intru-catva celui de la Trestiana.Culorile
predominante sunt cele cu apropieri spre culoarea sangelui, ca si cum
mortul si-ar fi luat energie din obiectele asezate langa el .
Cam aceleasi caracteristici le prezinta toate mormintele descoperite, binenteles
fiecare putand prezenta si elemente unice sau elemente lipsa, un inventar
mai bogat sau mai sarac.
Reprezentative pentru cultura Starcevo-Cris sunt: pozitia chircita, acoperirra
fetei cu palmele si diverse fragmente ceramice, prezenta unor obiecte cu functie
de totem, ingroparea in cadrul asezarilor.
Omul culturii Starcevo-Cris avea puternice credinte in viata de dupa moarte,
indiferent care ar fi fost rezultatul ei. Prin inventarul descoperit remarcam
respectul acordat mortilor si de ce nu si o anumita superstitie ca acestia ar
capata puteri constructive sau malefice dupa incetarea vietii pamantesti.
Ocrul intareste aceeasi idee, e rosu ca sangele, un element esential
vietii, deci si mortul are nevoie de el pentru a trai in moarte.
Se spune ca viata de dupa moarte este o inventie proprie evreilor si apoi crestinilor,
dar ritul si ritualul funerar ne fac sa credem ca omul dintotdeauna a crezut
in acel ceva de dincolo, adeptii lui Iisus, doar au dat numele unei credinte
vechi de cand lumea. De aceea se poate spune ca omul primitiv credea ca
mortul doar doarme, e posibil chiar sa fi crezut intr-o posibila inviere.
Dar nu numai arheologic putem cauta dovezi, ci si urmarind lumea satului, care
si-a pastrat trasaturile esentiale de-a lungul mileniilor, ca o mostenire pentru
posteritate. Superstitiile de astazi, temerile omului simplu, nu sunt o inventie
proprie mileniului in care traim, ci vin din negurile timpului, din clipele
in care pentru prima data omul s-a intrebat, s-a mirat, s-a speriat
si s-a minunat de ceea ce il inconjoara.
Bibliografie
1. Botzan, Marcu, Mediu si vietuire in spatiul carpato-danubiano-pontic
,Editura Academiei Romane , Bucuresti , 1996 , p. 28-30 .
2. Comsa, Eugen, Contribution a l étude de la culture Cris en
Moldavie, Dacia, XXII, 1978, p.9-36.
3. Idem, Neoliticul din Romania, Editura Stiintifica si Enciclopedica,
Bucuresti, 1982, p.5-91.
4. Idem, Neoliticul pe teritoriul Romaniei, Editura Academiei Romane
, Bucuresti , 1987 , p. 148-152 .
5. Idem , Figurinele antropomorfe din epoca neolitica pe teritoriul Romaniei
, Editura Academiei Romane , 1995 , p.24-25 , 130-133 .
6. Dumitrescu, Vladimir, Cu privire la cea mai veche cultura neolitica din Romania,
SCIV, 21, 1970,2, p.187-199.
7. Dumitrescu, Vladimir, Vulpe, Alexandru, Dacia inainte de Dromihete
, Editura Academiei Romane , Bucuresti , 1996, p.130-140.
8. Lazarovici, Gheorghe, Neoliticul timpuriu in Romania, AMP, VIII,
extras, Zalau, 1984, p.50-85 .
9. Mantu, Cornelia Magda, Mantu, Adrian, Scortanu, Ionela, Date in legatura
cu asezarea Starcevo-Cris, La Poienesti, in judetul Vaslui, SCIVA, 43,
1992, 2, p.149-174.
10. Ursulescu, Nicolae , Contributii privind neoliticul si eneoliticul din regiunile
est-carpatice ale Romaniei , vol.I , Editura Universitatii Al. I. Cuza
, Iasi , 2000 , p.185-189 .
11 Idem , Inceputurile istoriei pe teritoriul Romaniei , Casa Editoriala
Demiurg , Iasi , 2002 , p.4
Abrevieri
AMP=Acta Mvsei Porolissensis, Muzeul de Istorie si Arta Zalau.
SCIV=Studii si cercetari de istorie veche, Institutul de Arheologie “Vasile
Parvan”, Bucuresti.
SCIVA=Studii si cercetari de istorie veche si arheologie,Institutul de Arheologie
“Vasile Parvan”, Bucuresti.
Planse
Fig.1-harta
Fig.2,3-figurine
Ritul si ritualul funerar al culturii Starcevo-Cris
SILVIU DASCALU
Grupa B
Facultatea de Istorie
