Document, comentariu, eseu, bacalaureat, liceu si facultate
Top documenteAdmitereTesteUtileContact
      
    


 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate



Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
QUETZALCOATL SAU DESTINUL REGANDIT LA AZTECI
Colt dreapta
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 
d3p18pt
Am avut prilejul sa vorbim in diverse rin-duri despre marea importanta a calendarului in viata individului ca si in aceea a tribului. Nici o hotarire importanta nu era luata fara ca tonalpouhqne, augurii, sa nu fie consultati; numai ei stiau sa citeasca tonalamatl, cartile sfinte in care era inscrisa socoteala zilelor.
Orginile calendarului, in forma in care exista in tot cuprinsul Mezoamericii, se pare ca urca pina la olmeci si este atestat pentru prima oara la Monte Alban spre anii 600 i.e.n. in ciuda unor variante locale, calendarul este aproape identic la toate popoarele de limba nahuatl sau vecine cu Mexico: otomis, mat-lazinca, tarasci, huaxteci, tatonari. Dar este sigur ca astronomia si calendarul au atins cea mai mare perfectiune la populatia maya, in epoca clasica. Mayasii se ocupau de asemenea cu speculatii matematice si astronomice. La azteci nu gasim nimic comparabil. Notiunea de arta pentru arta le era la fel de straina ca si aceea de stiinta pentru stiinta. Schemati-zind putin, s-ar putea spune ca ei nu pareau sa vada in astrologie si astronomie altceva decit expresia vointei zeilor si inscrierea omului in timpul cosmic.
Pentru om, singurul mijloc de a intelege intentiile divine rezida in aceste carti in care era consemnat totul. In fapt, calendarul mexican se baza pe permutare a trei calendare distincte
Un calendar civil numara 18 luni a 20 de ale, adica 360 de zile, carora trebuia sa li se adauge 5 zile „goale" extrem de nefaste — nemontemi. Fiecare an purta un semn particular care in momentul Oonchistei era acatl trestia), tecpatl (cutitul de sacrificiu), calli (casa), tochtli (iepurele). Anul venusian era compus din 584 zile solare. Cit despre cel de al treilea calendar, calendarul divinatoriu el era intemeiat pe combinatia de semne luate intr-o serie neintrerupta de 20 de semne

Cipactli Crocodil
Ehecatl Vint
Calli Casa
Cuetzepalin Sopirla
Coatl Sarpe
Miquiztli Mort mazatl Caprioara
Tochtli Iepure
Atl Apa
Izcuintli ciine
Ozomatli Maimuta
Malinnali Iarba
Acatl Trestie
Ocelotl Jaguar
Cuauhtli Vultur
Cozcacuauhtli vultur regal
Ollin Cutremur
Tecpatl Cutit de sacrificiu
Quiahuitl Ploaie
Xochitl Floare
Aceste dbuazeci de semne se combinau cu treisprezece cifre. Pentru ca acelasi semn sa se intilneasca cu acelasi numar trebuia asteptat 20 X 13 = 260 de zile, adica tonalpohualli, 'anul divinatoriu. Dar cele trei calcule nu erau independente unele de altele.
Combinatia de 13 cifre.a calendarului divinatoriu cu ceilalti purtatori de ani este cea care da 13 X 4 = 52 ani, asa-numitul xiuhmolpilli, „ligatura anilor", secolul aztec. Pentru ca cele trei calendare sa cada pe aceeasi data, trebuia deci asteptat 104 ani solari, ceea ce echivaleaza cu 65 de ani venusieni si 75 ani divinatorii. Aceasta perioada, cea mai lunga pe care ghicitorii au luat-o in considerare, se numeste huehuetiliztli, o „batrinete", intervalul de timp cel mai perfect, pentru ca reuneste toate calendarele.
Sarcina ghicitorilor era foarte dificila caci nasterea fiecarui copil sau fiecare eveniment in legatura cu care erau consultati se inscria intr-o intreaga retea de apartenente, de influente benefice sau malefice. Unele tonalamatl care au ajuns pina la noi (ca, de exemplu, Codexul Borgia) pun in legatura zilele, „seniorii noptii", pasarile asociate, „seniorii zilei", si fiecare din ele antreneaza conotatii benefice sau malefice, culori, puncte cardinale, directii ale spatiului. Grupele de treisprezece au de asemenea seniorii lor speciali.
Exista desigur si o mica posibilitate de a trisa. Daca un copil era nascut sub un semn prea nefast, sau in zilele funeste nemontemi, nu era declarat decit dupa citeva zile. Dar apoi trebuia sa-si urmeze destinul, „cei care sint nascuti sub acest semn vor fi betivi sau amorali, vor sfirsi ca sclavi", cei ce sint nascuti sub alt semn „vor fi buni artizani", etc.: Daca viata sa era predestinata, adesea si moartea era la fel. O alta „triserie" consta in a duce o viata exemplara conforma cu semnul sau, fireste, dar si capabila uneori de a-l modifica. Caci viciile, ca si practicarea virtutii puteau corija efectele unui semn bun sau rau. Ajungem astfel la notiunea de merit personal, de „suflet4*; care este fara indoiala unul din aspectele cele mai greu de inteles ale lumii mexicane.
Cum se putea defini omul aztec, in lupta cu o lume insuportabila in sensul propriu al cuvintului ? Sufletul, eul, personalitatea nu apar in fond decit ca o raspintie de apartenente, loc de intilnire a vointelor divine, mici puncte efemere in centrul universului. Omul in sine are o mica importanta. El este un fragment, o particica a marii rezerve de energie necesara pentru mentinerea universului. Chiar numele de suflet (tonal) inseamna in dictionare „ardoare, caldura a soarelui; la figurat, suflet, semn de activitate" (R. Si-meon). Unele din cele mai frumoase opere de arta aztece, cum ar fi „capul de om mort" sau unele statui de macehualli, reprezinta — fara nici o pretentie de portretizare — tocmai acel om fara personalitate, victima potentiala si voluntara a recreatiei satcrificiale.
Un destin hotarit de la nastere, o lume ineluctabila: intre acesti doi poli, cum se putea defini asadar omul aztec ? Si aici trebuie sa ne pazim de o imagine instantanee prea brutala. intre taran si print, intre „salbatecul ratacitor" al inceputurilor si „civilizatul" secolului al XVI-lea existau desigur multe diferente. Rasfoind la intimplare textele ne apar totusi unele personalitati: un taran care a indraznit sa fie obraznic cu imparatul; un print, Nezahualcoyotl, pe care meditatiile l-au dus departe de orice ortodoxie; un zeu, Xo-lotl, care refuza sa se supuna sacrificiului... In colegiile calmecac se forma o noua religie si o noua etica, preotii revizuindu-si mereu meditatiile. Zeii vor singe, dar Quetzal-coatl si-a oferit propriul singe: ei se sacrifica si isi strapung membrele. Nici un zeu nu este bun; el nu este, s-ar putea spune, decit cinstit, adica isi respecta partea de contract care il leaga de oameni; si preotii trebuie sa si-o respecte pe a lor.
Dar rationalizind pantheonul, ei se spiritualizau, in documentele tardive, zeii sint descrisi prin metafore: „cel care da viata", „principele", etc. si in aceste formule noi este greu sa descifram care anume zeu din vechiul pantheon este desemnat. La Texcoco, Nezahualcoyotl indicase, se spune, un turn de noua etaje in cinstea „ideii pure". Ometecuhtli si Omecihuate care n-au aparut pina acum in mituri decit ca niste zei . batrini al caror cult devenise caduc, recistiga vigoare; ei devin principii prime, seniorii dualitatii si ai carnii.
Am vazut-o pe Tlazo'lteotl prezidind un ritual de confesiune care i-a surprins mult pe spanioli. Daca nu face iertate decit pacatele impotriva moralei carnale, confesiunea introduce totusi o notiune de pacat care pina atunci cadea numai sub incidenta legilor sociale. Dealtfel, cei pe care meditatia ii impingea spre o abstractie din ce in ce mai mare se indreapta spre personalitatea divina ambigua a lui Quetzalcoatl.
Exista deci putine mijloace de a te sustrage greutatilor lumii. Pentru o parte din nobilime: razboiul, moartea glorioasa si sacrificiul uman; meditatia si autosacrificiul pentru preoti a caror neliniste devenea din ce in ce mai apasatoare. Pentru toti: supunerea in fata destinului... Si apoi, raspunsul aztec este original, in aceasta lume ce pare total lipsita de valori etice, se incearca a se indupleca destinul prin supunerea perfecta, prin practicarea virtutilor celor mai stricte.
Mai ramine inca un raspuns posibil: acela al artistilor, al filosofilor sau al preotilor care incercau sa gaseasca in frumusete o ratiune de a fi si de a persevera. Cuvintele „flori si cintece" care desemnau in mod metaforic poezia, desemnau si o noua speranta, o estetica devenita etica, credinta unora intr-o lume viitoare. In care arbitrarul divin nu va mai insemna o amenintare ci o speranta.





Colt dreapta
Creeaza cont
Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui document, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


Noteaza documentul:
In prezent fisierul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright© 2005 - 2024 | Trimite document | Harta site | Adauga in favorite
Colt dreapta