i3o21ox

La o privire mai nepretentioasa , care s-ar multumi si cu explicatia cea mai simpla a lucrurilor, putem crede ca aceasta disparitie a dacilor avea menirea, in cadrul teoriei roesleriene, sa lase fara explicatia prin daci fondul de cuvinte pre-romane , zis <<dacice >>(de catre lingvistii romini). Acest fond lingvistic ,numit substrat al limbii romine , aflat sub stratul latin , e alcatuit in principal din elemente prin care romina se aseamana mult cu albaneza .Lingvistii romini sustin ca aceste asemanari reprezinta vestigii ale limbii dacice , care era foarte asemanatoare cu limba traca sau traco-illira ce o vorbeau stramosii de odinioara ai albanezilor de azi .Or, daca istoricii maghiari ar reusi sa demonstreze ca dacii au fost extreminati; explicarea cuvintelor <<dacice>> din structura limbii romine ,adica a asemanarilor cu albaneza, nu va fi posibila decit in cadrul ipotezei migrationiste, in urma convietuirii stra-rominilor cu albanezii undeva, obligatoriu ,in sudul Dunarii!

Cit de tipic romineasca este figura lui AVRAM IANCU si prin acest detaliu (lipsa rapoartelor despre faptele de arme ale lui Iancu,lipsa de care au profitat inamicii lui care faceau rapoarte false despre motivatia bataliilor pierdute de acestia SN) :se pricepea sa faca istorie dar nu si sa o si scrie,sa-si treaca in registratura documentului faptele de arme!De cite ori nu s-a repetat ,cu altii mari si mici,eroi ai neamului nostru,aceiasi poveste!Nu propriu-zis teama ori fereala de consemnarea evenimentului la care ai participat,deseori decisiv,ci pur si simplu sa nu-ti treaca prin minte cit si de ce ar fi utila aceasta inscriere,in rabojul neuitarii!Ori sa ti se para nepotrivita! cu ce? Fata de cine?

Este aici o atitudine complexa ,sufleteste vorbind,in resorturile ei psihice,adica extrem de adinci,asupra careia va fi si va avea sa se opreasca oricine se va gindi sa inteleaga sensul istoriei si al culturii rominesti,<<filosofia>.acesteia.Printre altele,va fi sa tinem seama de caracterul oarecum nefiresc al scrisului,al consemnarii,nepotrivit in absolut ,cu ideea de eroism,cu trairea autentica a actului istoric.

Va fi sa meditam asupra acestei atitudini care,departe de a fi unic romineasca,s-a repetat pe meleagurile istoriei noastre mai des c-an multe alte parti.Personal,o resimt cu acuitate la contemporanii mei,citi am mai cunoscut si eu,participanti la momente de rascruce,detinatori a unor informatii extrem de importante,si care privesc cu o anumita ,si de neinteles,mefienta,ideea de a-si scrie marturia,memoriile!Cu sentimentul ca ce a fost propriu zis important,participarea la eveniment,s-a consumat! Restul e desertaciune !

In una din legaturile ei, aceasta ne aminteste ca dacii au cunoscut scrisul ,dar nu l-au practicat.Nu l-au agreat!Ca si rominii,mai tirziu.Care vor pastra in limba verbul scriere,cuvintul carte,cuvintul viers,dar vreme de o mie de ani si mai bine nu vor <<scrie>>nimic!,Adica nu va ajunge la noi,de la ei, nici un document scris,incit te intrebi la ce bun au mai pastrat acele cuvinte?

Le-au pastrat ca o dovada ca stiau ce-i aia sa scrii si la ce e bun scrisul!Ca o dovada ca au trecut dincolo de el,intr-o intelegere care noua ne scapa si pe care ei nu este exclus sa o fi avut dintotdeauna,de la acei stramosi care au refuzat citeva milenii bune sa scrie,caci scrisul adoarme amintirea vie,o acopera ,o sterge,iar azi putem adauga ca scrisul deformeaza cam tot ce pastreaza si nu pastreaza nimic viu.Ci intre scoartele cartilor..La dispozitia infimei minoritati ,iscoditoare prin bibliotecile pustii.

Pentru cine reuseste sa se familiarizeze cit de cit cu ceea ce putem stii despre dacii de odinioara,pare evident ca ei reprezentau,fata de romani si greci indeosebi,o alta cale in cultura!Cel mai succint spus,ei faureau o cultura ce se sprijinea in oralitate si nu incercau,programatic oare?,sa iasa din limitele acesteia.Performantele spre care tindea o asemenea cultura nu le cunoastem,nici macar pe cele atinse.Dar ca aceste performante nu sint cele ce ni le-am putea inchipui printr-o evaluare sumara a posibilitatilor, ne este foarte limpede.De ar fi sa ne explicam,am avea dovada ce o aduce folclorul rominesc si limba romina.Indeosebi primul,pentru cine s-a priceput sa-l citeasca ,un MIRCEA ELIADE, bunaoara,el pare ca pastreaza pina azi amintirea unor zeitati si mituri de odinioara,extrem de arhaice,cu mult mai vechi decit cele ce alcatuiesc in mod obisnuit,mitologia clasica elina.Diviniti nu numai anterioare scrisului,dar pe care scrisul,documentul,nu s-a invrednicit sa le inregistreze si asta dintr-un motiv extrem de simplu:cei ce au pastrat amintirea vie a acestor arhaice repere de spiritualitate,participantii la actul folcloric autentic,nu au simtit nevoia unui reazam scris!

Cultura geto-dacilor pare sa fi fost cu totul altfel orientata decit cea de tip<<occidental>>,nu spre performanta individului de exceptie,atins de aripa geniului ,ci spre trairea intru aceea cultura a comunitatii etnice,a NEAMULUI,in intregul sau.O cultura---anonima,ai carei autori sint feriti de veleitarismul desert,nascator nu numai de genii creatoare ,ci si de penibila gloata a autorilor de duzina,veritabili profanatori si depreciatori de cultura!a/./.,i

Cucerirea romana a DACIEI si alte cuceriri care au mai urmat au avut acest sens potrivnic spiritului culturii dacice.Dar acest spirit,iata ,nici pina azi nu a murit.Dovada ca nici dacii nu au pierit! O dovada despre care nu pretindem sa conteze si in ochii celor ce s-au grabit sa-i ingroape pe daci in neantul uitarii totale.Combaterea acestei teze ,precum s-a a vazut,ne obliga sa descoperim un greu—daca e pina la urma!—pacat al felului in care rominii s-au comportat in istorie.Au boicotat-o cit au boicotat-o,dar si atunci cind au facut-o au fost primii care sa nu-i si mai ales sa nu-si dea importanta.E in aceasta atitudine un semn de neaderenta la lumea in care traim ,la rigorile si pretentiile acesteia,un semn de inconstienta chiar,dar in acelasi timp si un semn de autentica aristocratie a sufletului,acea aristocratie care nu se reazama in acte si diplome,ci in purtari ,in felul de a trai in aceasta lume..de a te lasa pagubas de ea!

Fireste,acest <<aristocratism>> al dacilor nu l-au prea inteles nici grecii,nici romanii,dar fiind contemporani,alaturi traitori de daci,nu puteau sa nu-l simta.De aici ,probabil ,respectul deosebit ,faima si consideratia cu care antichitatea I-a onorat pe daci .

Cind insa nici nu intelegi,nici nu "simti"acest mod de a te manifesta in istorie,atit de strain galagiei si zarvei noului venit,atit de strain si de neinteles,atunci foarte usor iti vine sa-i faci pe daci disparuti ,pieriti din istorie.Adica iti vine usor sa nu intelegi aceaasta imprejurare ciudata ca dacii n-au pierit,n-au disparut.NICI PINA AZI!