s7e11ef

Minoicul Mijlociu IA (cca. 2.050 / 2.000-2.000 / 1.950 i.Chr.)
Ceramica acestei faze se dezvolta direct din perioada precedenta EM III. La Cnossos este cel mai bine reprezentata de descoperirile din casele de sub kouloures (silozuri de grane) pe suprafata din zona palatului West Court. Echivalentul sau din estul Cretei este caracterizat de descoperirile din Casa D de la Mochlos si Casa B de la Vasiliki. In Mesara, perioada este bine reprezentata de un depozit mare de la Patrikies. La Mallia, ceramica din casele de pe marginea sudica a palatelor aparute mai tarziu este contemporana. Policromia in culori deschise pe un fond inchis (folosirea albului si rosului/portocaliului pe un strat vopsit inchis) isi are inceputul in aceasta perioada, desi este relativ rara, mai ales la est. Tot in aceasta perioada isi are inceputul si o forma deosebita de redare in relief cunoscuta sub numele de « barbotina ». Ceramica realizata in culori inchise pe un fond deschis este inca practicata, mai ales la Cnossos; ceramica este facuta de mana. Ceasca cu marginile drepte (cunoscuta de asemenea sub numele de Vapheio sau Keftiu) apare acum pentru prima data. O diferenta majora a ceramicii din perioadele EM III si MM IA de la Cnossos o constituie folosirea liniei curbe in decorari. In est apar pe oale motive reprezentative si naturale, mai mult cele florale decat cele cu animale. Desi o mare parte a ceramicii din MM IA, ca si imitatiile acesteia provin de pe coastele estice ale Peloponezului, au fost descoperite putine dovezi in insulele centrale egeene si piese in estul indepartat, pe insulele Samos si Cipru. Probabil ca in aceasta perioada situl Kastri de pe Kythera a fost pentru prima data locuit de colonistii minoici.

Minoicul Mijlociu IB (cca. 2.000 / 1.950-1.900 / 1.880 i.Chr. -; situri cu palate -; 1.750 / 1.720 -; situri fara palate -;)

Primele palate sigure sunt construite la Cnossos si Phaistos. Ceramica se caracterizeaza prin folosirea pentru prima data a rotii rapide, prin vase cu pereti mai subtiri, prin decorari in culori complexe si prin rame scobite si alte trasaturi care indica influenta metalului. Ceasca / cana carenata apare acum pentru prima data si continua sa fie cunoscuta si in perioada MM IIIA. Sunt mentinute contacte apropiate cu estul Peloponezului si sunt extinse acum pentru prima data la o scara similara cu insulele centrale egeene (Ayia Irini pe Keos, Phylakopi pe Melos, Paroikia pe Paros si probabil Mikri Vigla pe Naxos). Ceramica foarte timpurie de la Dodecanes (Serraglio pe Kos, Ialysos / Trianda pe Rodos) si coasta Anatoliei de V (Iasos, Milet, Knidos) apartine probabil tot acestei perioade. Cioburi cretane din perioada MM IB -; IIA au fost gasite la Kohun si Harageh in Egipt in nivele datate inceput de secol XIX i.Chr. Obiecte minoice sunt atestate puternic in siturile Levantine precum Ras Shamra (in vechiul Ugarit) si mult mai numeroase in Cipru.

Minoicul Mijlociu IIA-B (cca. 1.900 / 1.850-1.750 / 1.720 i.Chr.)

Aceste doua denumiri descriu stilurile ceramice existente la siturile palatiale din Cnossos, Phaistos si Mallia dar in afara lor sunt foarte putine exceptand anumite contexte specializate de cult (pestera Kamares, sanctuarul de varf de pe muntele Iuktas). Ca rezultat MM IIIA urmeaza direct dupa MM IB, desi MM II este stratificat intre MM IB si MM III la Cnossos si Phaistos si de aceea are o valoare cronologica, desi limitata. La Cnossos si Phaistos, sfarsitul perioadei MM IIB este marcat de o importanta distrugere pe orizontala (probabil un cutremur) ce defineste sfarsitul perioadei protopalatiale sau cea a Palatelor Vechi. La Mallia, un altar si un impresionant complex protopalatial -; Cartierul Mu -; par sa fi fost violent distruse de un foc, probabil tot in aceeasi perioada sau putin mai tarziu. In timpul secolului al XVIII-lea ceramica devine principala forma de arta si cea mai buna, (vesela de Kamares, cunoscuta de asemenea ca fiind ca din „coaja de ou” datorita peretilor sai foarte subtiri si asa de delicata incat s-a sustinut ca ar fi fost mai degraba modelata cu mana decat pe roata) este de o calitate tehnica si artistica ne mai atinsa in timpul epocii egeene a bronzului. In mod semnificativ, folosirea acestei vesele extrem de fine, elaborat decorata cu modele abstracte si complexe si uneori motive reprezentative in forma de plante stilizate, animale sau fiinte umane, a fost limitata la centrele palatale unde se producea, centrele de cult de pe varfurile muntilor si din pesteri care erau probabil sustinute de elita de la palat, si centrele straine care au achizitionat-o prin intermediul schimburilor dintre elitele lor si cele ale palatelor minoice. O caracteristica a ceramicii o constituie policromia bogata cu un fond deschis pe altul inchis folosind mult alb si numeroase nuante de rosu si galben pe un fond negru. De departe cel mai bogat, acest gen de ceramica provine de la Phaistos, iar Mesara, zona din sudul Cretei, este regiunea in interiorul careia aceasta forma deosebita de arta a atins culmea sa tehnica si estetica.

Minoicul Mijlociu III A-B (cca. 1.750 / 1.720-1.710 / 1.675 i.Chr.)

Aceasta perioada a fost martora reconstruirii palatelor la Cnossos, Phaistos si posibil Mallia (unde existenta unui palat adevarat in perioada protopalatiala este incerta in prezent), precum si construirea palatului de la Zakro. Ceramica nu pare sa constituie o forma majora a artei acestei perioade (Walberg post Kamares) avand ca rezultat faptul ca vasele din MM III, desi perfect folosibile, durabile si de inalta calitate, tehnic vorbind, par greoaie, mohorate si fara luciu in comparatie cu cele din perioada MM IB-II. Cele mai multe articole de vesela sunt fie nevopsite, fie decorate cu motive in alb pe un fond negru. Policromia e relativ rara. Cana carenata dispare in aceasta perioada si cele mai populare vase de baut sunt canile cu marginile drepte (Vapheio sau Keftiu) si „cesti de ceai” semirotunde. La Cnossos, ceramica din depozitele templului si camera vaselor Lily (crin) precum si cateva recent publicate din depozite mari gasite in camerele de vest ale palatului, exemplifica forma si elementele decorative ale perioadei. In timpul acestei faze, influenta minoica se raspandeste si se intensifica in sudul Egeeanului. Pentru prima data, exista o evidenta clara a contactelor minoice cu vestul Peloponezului, mai ales cu Messina. S-a considerat ca artistii din minoic si mestesugarii au locuit in cateva situri din Grecia continentala (olarii la Ayios Stephanos, fierarii la Micene). Siturile de la Trianda (Rodos), Serraglio (Kos), Milet, Iasos si Knidos sunt considerate de mai multi ca fiind puternic intemeiate de colonistii minoici ai acestui timp chiar daca ei nu au avut asezari de acest fel mai devreme. In Ciclade influenta minoica devine atat de raspandita incat in perioada I a Cicladicului tarziu (LC) cultura cicladica este in multe privinte in pericolul de a-si pierde identitatea distincta. Impotriva acestei ultime picaturi ale expansiunii culturale minoice marcante in perioada neopalatialului timpuriu, in opinia majoritatii specialistilor, traditiile grecesti de mai tarziu ale unei thalasocratii (sau imperiu marin) trebuie sa fie evaluate pentru potentialul lor istoric.

La Cnossos si poate la Mallia, ramasitele arhitecturale ale Vechilor Palate sunt in mare parte acoperite sau altfel spus mascate de ramasitele Noilor Palate de mai tarziu. Desi acelasi lucru este valabil pentru mult din Palatul Vechi de la Phaistos, aici intreaga fatada de vest, curtea vestica din fata ei si zona teatrala asociata si o buna parte a aripii de vest (incluzand un sir de camere de obicei considerat ca fiind un altar) pot fi cu usurinta vizibile datorita faptului ca cei care au construit Noul Palat au lasat o distanta considerabila catre est marginii de vest a Palatului Vechi. Aceasta aripa de vest avea in fata o serie de curti mari pavate, pe trei niveluri diferite si in care se intra prin doua intrari mari (una dinspre partea de sud aproape de cel mai sudic punct; a doua si mult mai impresionanta la intersectia aripilor de NV si SV unde o poteca pavata traversand aparent curtea de vest ducea direct prin jumatatea vestica a palatului si dadea intr-o curte centrala pavata si cu coloane) ca si prin cel putin cinci intrari mici. In curtile pavate dinspre vest a fatadei principale din vest a primelor palate atat la Phaistos cat si la Cnossos exista trei exemple monumentale de gropi circulare din piatra cunoscute individual ca kouloura. Succesorii protopalatiali ai subteranelor EM III timpuriu la Cnossos, se intind in afara constructiilor, intr-o mare curte publica ce separa palatul de orasul inconjurator. Identificate adesea in trecut ca locuri de depozitare pentru grane, aceste structuri semi-subterane (cel putin in aceasta perioada) nu sunt de loc potrivite pentru acest scop, asa cum a demonstrat si Strasser. De aceea, s-ar putea ca aceste structuri sa aiba legatura mai degraba cu controlul si depozitarea apei, sau, asa cum Evans a considerat in mod original, cu eliminarea deseurilor.

Pentru a fi datate mai devreme decat cele mai timpurii ramasite, structurile palatiale identificate au fost construite cu ajutorul unor tehnici noi de constructie (folosirea zidariei din piatra taiata; sfredelirea varfurilor blocurilor din ashlar pentru a sustine prezonul pentru atasarea barnelor orizontale) ce constituie trasaturi proeminente ale primelor palate. Aceste tehnici sunt mai intai folosite nu mai tarziu de MM IA si probabil la fel de timpuriu ca EM III, atat la Mallia (mormantul monumental al lui Chrysolakkos) cat si la Cnossos (zidurile terasei masive la NV de palatul de mai tarziu identificat de Hood ca ramasite a unui palat EM III). Totusi aceste treceri prin zid nu sunt citate aici pentru a diminua semnificatia revolutiei arhitecturale care s-a manifestat atunci cand primele palate erau construite in MM IB, pentru ca numai atunci anumite unelte (tarnacopul si securea) precum si numeroase, substantiale trasaturi tipice arhitecturale minoice (ortostate, glafuri? taiate, bazele columnelor, socluri, canale din piatra, etc.) sunt fie atestate pentru prima data, fie, cel putin atestate cu oarecare frecventa. Arhitectura publica, in speta palatele ar fi necesitat nu numai zidari specializati ci si forte de munca masive, cu mult mai mari decat cele utilizate in orice proiect de constructie minoica.

O alta forma de arhitectura impresionanta care poate predata cele mai timpurii palate si care pare sa fi persistat ceva timp dupa ce acestea au fost construite, este zidul de fortificatie. Mult timp considerate ca inexistente in arhitectura minoica, fortificatiile au fost destul de recent documentate in numeroase randuri de Alexiou pe perioada ultimilor doua secole a erei prepalatiale (perioadele EM III si MM IA) si in epoca primelor palate (MM IB-II). Ele includ atat situri cu palate (Cnossos, Mallia) cat si fara palate. Cel mai impresionant din ultima categorie este un recent circuit descoperit la Kouphta (Ayia Photia) in estul Cretei, care cuprinde atat turnuri in exterior cat si un complex rectangular cu 37 de camere in interior, probabil construite in MM I si abandonate inainte de sfarsitul acestei perioade.

Excavatii recente in sudul Cretei la siturile din Monastiraki (in interiorul vaii Amari) si Kommos (pe coasta, chiar in SV siturilor de la Phaistos si Ayia Triadha) au relevat complexe aditionale de palate din perioada Vechilor Palate. Cel de la Monastiraki a produs cateva depozite importante de sigilii cat si o cladire model foarte bine pastrata (a unui chivot/altar?) ce poate fi comparata in anumite privinte cu un exemplu mai tarziu din Archanes. Complexul palatial recent recunoscut la Kommos (cladirea AA) este o cladire mare organizata in jurul unei curti centrale dreptunghiulare care este limitata in partile de sud si nord de stalpi, avand in fata sase coloane; spre deosebire de palatul vecin de la Phaistos, cel de la Kommos nu a fost construit decat tarziu in perioada protopalatiala, in timpul MM IIB si a avut in consecinta o „viata” tare scurta inainte de a fi ingropat in era neopalatiala sub un alt complex palatial. (Cladirea J/T).

Complexe monumentale fara palate

Structuri protopalatiale impresionante care in mod clar nu sunt palate ca forma (desi s-ar putea sa fi avut multe din functiile palatului minoic) sunt cele mai bine studiate la Mallia. La NV palatului de mai tarziu exista un spatiu mare dreptunghiular deschis (29,10 x 39,80 m.) prevazut cu o podea din tencuiala si inchis pe cele patru parti de fundatii masive care sustineau banci de sezut. Acest spatiu a fost probabil echivalentul functional la Mallia a zonelor teatrale de la Cnossos si Phaistos, aici cu patru laturi deoarece ansamblul ca si intreg, apartinand topografiei joase a sitului, nu putea sa fie cu usurinta ridicat la fel de sus ca si la Phaistos si Cnossos. Spre SV exista o mare, in cea mai mare parte subterana (asa cum s-a pastrat) cladire cunoscuta sub numele de „Cripta Hipostila”. In interior sunt o serie de cinci mari camari/magazii prevazute cu siruri/randuri de platforme pe care pithoi continand lichide erau asezate si de-a lungul carora erau construite drenaje care recuperau tot ce se revarsa. Camerele cu pereti ingrijit tencuiti la vestul magaziilor sunt prevazute cu banci si s-a sugerat de catre French ca ar fi constituit o sala de consiliu. La o buna distanta catre vest se afla un mare complex de forma neregulata si multietajat cunoscut ca si „Cartierul Mu” care actualmente consta din trei unitati distincte de case, dintre care cea mai impresionanta este „Casa Centrala” acoperind o arie de 450 m 2 si avand cam 30 de camere numai la parter. Aceasta mare cladire include un chivot/altar la vest cu un camin/vatra dreptunghiular in centru, patru depozite in nord avand aceleasi instalatii elaborate pentru canalizare ca si cele din „Cripta Hipostila”, un hol pavat, un bazin infundat „splendid” de tipul celor obisnuite in palatele minoice si vilele neopalatialului tarziu, un luminator si doua scari care duceau la etajele superioare care nu s-au mai pastrat. Spatiile de activitate (E), depozitare (NV), rezidentiale si de cult (V) sunt cu bun gust/corect compartimentate si despartite ca si in palatele contemporane. Caracteristicile arhitecturale in aceasta structura fara corespondent in casele EM includ zidarie din piatra cioplita, coloane si baze de coloane taiate in piatra, si pavaje si „alei” din lespezi taiate. Aceasta si alte case mari protopalatiale sunt marturia aparitiei stratificarii in societatea MM neatestata in acest fel in timpul perioadei EM, perioada in care toate casele de la un sit dat (Myrtos) au in general aceeasi marime cu cele MM. Pe cealalta parte a drumului ingust de la cele trei case mari a Cartierului Mu sunt situate trei ateliere: unul folosit de fierari si in care s-au gasit cateva matrite pentru confectionarea uneltelor de bronz; unul de olari a caror unelte includeau matrite pentru confectionarea accesoriilor pentru vasele de lut, in forma de scoici, pesti si pisici; si unul de taietori de sigilii care sunt specializati in taierea prismelor cu trei muchii. Aceste cladiri specifice mai mici si mult mai putin elegante sunt considerate de catre sapatori a fi adapostit mesterii angajati de catre locuitorii cu rang mai inalt ai constructiilor aproape asemanatoare cu palatele, aflate peste drum, spre vest. Descoperite mai ales in interiorul locuintelor mai mari si mai impresionante numeroasele obiecte de lut de diferite forme erau inscriptionate cu semne hieroglifice: 9 tablete, 13 medalioane, 2 conuri, 16 noduli si cateva feluri de sigilii. Intregul complex a avut viata scurta, fiind construit cat si distrus (de un incendiu devastator) in perioada MM I (ca. 1800-1700 i.Chr. conform cronologiei mai joase). Ramane sa se stabileasca daca toate aceste cladiri distincte la Mallia erau simple anexe ale palatului protopalatial care ocupa acelasi sit ca palatul neopalatial pastrat sau daca erau in schimb elemente dispersate cu functii palatiale care nu au fuzionat intr-o singura cladire pana la perioada neopalatiala la sit. Este oricum clar ca portiunile majore ale sitului palatului neopalatial erau ocupate de constructii semnificative ale perioadei Palatului Vechi (posibilul altar din partea de NE a aripii de vest mai tarzie de la care vine o sabie de ceremonie din bronz si bine-cunoscutul topor din piatra in forma de leopard; un al doilea posibil altar de sub locuintele rezidentiale mai tarzii, ceva mai la nord in aripa de vest a palatului, in care alte doua sabii si o colectie de „juglets” miniaturale, una incizata cu o inscriptie hieroglifica, au fost gasite; camerele de depozitare din aripa de est a palatului tarziu care prezinta canale modelate si borcane ingropate in podelele tencuite in asa fel incat, ca si la Sala Hipostila si camarile caselor din Cartierul Mu, se evita cat se putea de mult irosirea lichidelor valoroase).

Mozaicul-turn de la Cnossos

Doua duzini de placi de faianta turnata reprezentand fatade de cladire care probabil au decorat o lada de lemn si care au fost gasite in umplutura MM IIIA langa Subsolul Loomweight in aripa de E a palatului din Cnossos sunt cunoscute ca mozaic. Alte fragmente ale unei opere de arta complexe reprezinta copaci, soldati, capre, boi, prora unui vas si valuri de mare. Intreaga compozitie poate fi comparata cu cea de pe rhytonul de argint din Shaft Grave IV la Micene sau cu cea a frescei navale din Thera, ambele datand un pic mai tarziu (LM IA). Toate casele au doua sau trei etaje. Ferestrele se gasesc de obicei la etajele superioare, rar la parter. O trasatura comuna o constituie o mica proeminenta dreptunghiulara deasupra tavanului plat, marcand un acoperamant deasupra scarilor care duc la acoperis asa cum demonstreaza si modelul cladirii tridimensionale de mai tarziu de la Archanes descris mai jos. Un numar de trasaturi a cladirilor reprezentate pe aceste placi (frecventa zidariei din piatra cioplita; frizele terminate cu grinda; combinatii de zidarie) nu par sa corespunda realitatilor arhitecturii casei MM.

Modelul de casa din Archanes

Gasita intr-o camera identificata ca un posibil atelier din interiorul unei cladiri impresionante datata MM IIIA, aceasta piesa are corespondent in arta minoica numai printr-un model inca nepublicat de la complexul palatal la Monastiraki (in expozitie la Muzeul Rethymnon) si de cateva fragmente a unui alt model (sau modele) din Cnossos. Modelul Archanes este modelul mic (0,31 x 0,29 x 0,15-0,18 m. inaltime) de teracota a unei cladiri de doua etaje avand ferestre, coloane, un luminator care se deschide intr-un hol tipic minoic, o scara si un balcon proeminent la catul al doilea. Ca si fatadele lui mozaicului-turn, este nepretuit pentru informatia pe care o da despre elevatia cladirilor minoice, probabil locuinte urbane, din secolele 18 si 17 i.Chr. Actualele locuinte urbane la Cnossos apartinand perioadei MM III sunt comparabile cu cea reprezentata de modelul Archanes prin aceea ca ele ocupa arii mici in plan si prezinta nu mai mult de trei camere la parter. Astfel de locuinte umile se afla la capatul opus al spectrului arhitecturii domestice a MM fata de „blocurile” caracteristice Cartierului Mu la Mallia.

Inmormantarea Larnax

In perioada MM, larnaxurile devin mai scurte si mai adanci fata de cele eliptice a perioadei EM. In acelasi timp apare forma dreptunghiulara care intotdeauna lipseste picioarelor in perioada MM. Larnaxurile MM sunt pictate foarte rar. La sfarsitul perioadei, obiceiul de inmormantare larnax s-a raspandit spre estul si partea centrala a Cretei si este necunoscut numai in vest.

Inmormantarea Pithos

Aparand pentru prima data nu mult dupa inceperea perioadei MM, aceasta este poate cel mai comun tip de inmormantare MM. Pithosurile continand corpurile pot fi depozitate in gropi simple, sau izolate sau in grupuri cunoscute ca „cimitire pitoice”, in pesteri, in tholosuri, in osuare dreptunghiulare si in cavouri. Cand se foloseau la inmormantari pithosurile puteau fi asezate lateral (intr-o parte) sau pe marginea lor, sau vertical. Marimea unui pithos individual variaza considerabil, in functie de marimea cadavrului. Pithos, ca si larnaxurile, sunt rar vopsite. Multe apar ca vesela domestica re folosita mai degraba decat articole facute special in scopuri funerare. Acest fel de inmormantare continua in perioada LM I dar a devenit foarte rar in LM III. Desi atestata de la Chania in V pana la Siteia in E, este probabil cea mai populara in N si E.

Tholos de tipul Mesara

Mormintele tholos de acest fel continua sa fie folosite precum si construite, pana cel tarziu in perioada MM II si probabil destul de tarziu in perioada MM III. O serie importanta a fost excavata in anii 1960 si 1970 la situl de la Archanes, nu departe de zona sudica a Cnossosului. Cel mai tarziu tholos Archanes (se spune ca a fost construit in MM IA si ca a trecut prin nu mai putin de sase faze arhitecturale inainte de folosirea finala in perioada LH IIIA) este particular prin aceea ca are un dromos (sau coridor de intrare) care il leaga tipologic de tipul cel mai timpuriu de tholos „micenian” descoperit atat pe insula Creta cat si in Grecia continentala. Se pare mai mult ca niciodata ca mormantul tholos „micenian” deriva direct din tipul „mesara” a minoicului timpuriu, in ciuda faptului ca un numar de specialisti britanici (Cavanagh si Laxton, Dickinson) declara ca tholos-ul „micenian” nu are nimic a face cu forma timpurie minoica. Un alt tholos Archanes (Tholos C sau Gamma) datat MM IA, este notabil pentru relativ completa sa stare de conservare, care releva fara greseala ca micul tholos de tip „Mesara” era intr-adevar in intregime boltit in piatra. Acest mormant particular este de asemenea important pentru ca dezvaluie legaturile stranse cu Cicladele in ceea ce priveste numarul continut atat de piatra cat si de fildes FAF.

Camera mortuara

Destinata sa devina cel mai obisnuit tip de mormant in perioada LM, camera mortuara este pentru prima data atestata de cateva exemple datate MM II -; III la cimitirul din Mavrospelio langa Cnossos si la cimitirul Epano Gypsades la acelasi sit. Camera mortuara minoica ca si cea miceniana are un pasaj de intrare orizontal sau care coboara in panta, dromosul. De obicei acesta se largeste un pic la capatul cel mai apropiat de usa cavoului si peretii lui laterali au adesea o inclinatie spre interior asa cum se ridica. Actuala intrare a mormantului, stomion , este mai ingusta decat dromosul si se deschide intr-o camera aproximativ rotunda sau dreptunghiulara cu, cel putin in Creta, un tavan care este sau plat sau convex. Mormintele egeene de acest tip general au derivat variabil din:

1. Evans -; forma minoica provine din Egipt, miceniana din minoica.

2. Persson -; si forma minoica si cea miceniana provin independent din Egipt

3. Pini -; forma minoica provine din Cipru, unde cavourile incep in EBA locala cipriota.

Forma miceniana provine din forma minoica prin astfel de situri cum este colonia minoica la Kastri pe Kythera. Argumentul lui Pini este urmatorul: atat in cavourile MM tarziu cat si LM, bucati din temelie sunt cateodata lasate sub forma de stalpi in interiorul camerei pentru a sustine acoperisul.Ca rezultat, planurile acestor morminte sunt bi- sau trilobate si sunt in mod particular legate de cele ceva mai timpurii din Cipru. In mod semnificativ, astfel de planuri cu multe camere sunt rare in Grecia continentala in timpul perioadei miceniene. Chiar daca sunt prezente in cavourile minoice, anticamerele sunt rare, in contrast marcant cu situatia din Egipt unde anticamera unui astfel de mormant ramane deschisa in asa fel incat puteau fi aduse mortului sacrificii si ofrande. Pe de o parte o camera mortuara era sigilata de un perete masiv construit de-a curmezisul stomionului si dromosul era deci complet integrat. Daca un semn de marcare a mormantului nu era plasat in dromos, locatia acestuia putea fi cu usurinta uitata dupa un an sau doi de la ultima folosire, lucru de neconceput in Egipt.

Nu este imposibil, asa cum si Dickinson a subliniat, caci camerele mortuare sa fi fost „inventate” independent si in Creta si pe continentul grecesc, sau alternativ si in Minoic si pe continent pentru ca exemplele se aseamana in ceea ce priveste fie versiunile EH despre forma de baza cunoscuta din anumite locuri cum ar fi Manika in Eubeea si Pavlopetri in Laconia, fie exemplele timpurii MC ca acelea de la Phylakopi. In orice caz, camerele mortuare tarzii, in afara de tholos-ul de tip „Mesara”, nu au o orientare consistenta in ceea ce priveste intrarile sau aliniamentul dromos-urilor lor. Directia unui dromos este determinata in intregime de topografie si adesea de geologia unei anumite necropole. Camerele mortuare individuale contin multiple inhumari, dar maniera in care acestea sunt dispuse in camera mortuara -; pithos, larnax, sicrie de lemn sau pur si simplu pe podea -; variaza considerabil. Camerele mortuare sunt caracteristice nord-centrului Cretei si relativ rare in est.

Atat varfurile colinelor cat si pesterile scot la lumina pentru prima data marturii sigure despre faptul ca sunt folosite in scopuri religioase in perioada MM I. Din cele aproximativ 50 de varfuri de coline ce au fost considerate ca „sanctuare de varf” minoice, cel putin 25 sunt considerate ca fiind clar identificate in acest sens si nici una dintre acestea nu fac dovada activitatii religioase dinaintea Cretei centrale MM IA. Sanctuarele din pesteri sunt mai putin numeroase ca numar (Amnisos, Idaean, Iuktas, Kamares, Psychro, Skoteino, Stavromyti) dar sunt similare sanctuarelor de varfuri la care cultul incepe nu mai devreme de MM I. Este posibil ca dezvoltarea ambelor forme de cult sa aiba legatura cu ridicarea palatelor in MM IB si usor mai devreme. Anumite tipuri de artefacte, precum ceramica policroma Kamares si inscriptiile in Linear A sau o inscriptie asemanatoare celei de pe Phaistos Disc, sunt descoperite numai in palate sau la locatii de cult speciale, un alt fapt care sugereaza directa legatura dintre cele doua. Dupa toate probabilitatile, elita care a construit si ocupat primele palate in Creta, si-a mentinut puterea revendicand o legatura speciala cu divinitatile care erau adorate in locuri speciale de cult, stabilite de catre aceea elita.

Armele perioadei MM sunt relativ rare si acest fapt a condus la concluzia oarecum simplista ca minoicii erau iubitori de pace si pur si simplu nu luptau. Un tezaur interesant de arme aparent de ceremonie a fost descoperit la Mallia, in ruinele unei cladiri protopalatiale, probabil parte din „Palatul Vechi”. Tezaurul contine cea mai timpurie sabie a Epocii de bronz egeene, o sabie lunga cu un maner acoperit cu aur si cristal, un topor din sist cafeniu in forma unui leopard furios si decorat din plin cu spirale neintrerupte si un pumnal de asemenea cu un maner acoperit cu aur probabil folosit alaturi de sabie. Alte doua sabii, una avand un maner plat din aur decorat in tehnica repoussé, reprezentand figura unui acrobat, au fost descoperite intr-un alt context protopalatial tarziu la Mallia, sub locuintele rezidentiale ale unui palat neopalatial.

Exista o mare varietate de figurine umane si animale in aceasta perioada. Cele mai cunoscute sunt „zeitele-sarpe” din faianta de la depozitele templului MM IIIB la Cnossos, figurinele din teracota a divinitatilor din sanctuarele de varf la Petshopa, Kophinas, Iuktas si alte cateva locatii, si grupurile de tauri mari in lupta cu fiinte umane mici din mormintele tholos in Mesara.

Cel putin trei sisteme de scriere in Creta pot fi datate in perioada MM:

Scrierea pictografica sau hieroglifica

Aceasta apare in MM IA si continua in perioada MM IIIB, o „istorie de-o viata” a 500-550 de ani. Semnele sunt, asa cum denumirea scrisului sugereaza, picturale si scrisul are un caracter „gliptic” total. Cele mai timpurii exemple apar pe sigiliile MM I cu trei sau patru margini. Numarul textelor pastrate este mic, exemplele provenind numai din Cnossos, Phaistos si Mallia. Textele insele sunt foarte scurte. In afara de numerale (sistem decimal) scrierea este indescifrabila si probabil asa va ramane. Nu exista uniformitate in directia in care scrierea este realizata.

Linear A

Descoperirea textelor timpurii lineare A (asa-numitele „Proto-lineare”) in ruinele Primului Palat la Phaistos a determinat datarea mai tarzie a aparitiei acestei scrieri la MM IIA si poate chiar MM IB. Se credea ca linear A s-a dezvoltat direct din pictografie (aproape o treime din semnele linear A seamana cu formele pictografice), dar acum pare posibil ca linear A si pictografia sa fie contemporane in ceea ce priveste aparitia. Linear A nu apare niciodata pe sigilii si are un caracter general „grafic”. Textele se citesc uniform de la stanga la dreapta si se folosesc intens ligaturile (semne combinate sau compuse). Se definesc variatii locale ale acestei scrieri. Are o raspandire relativ mare, fiind descoperita la 20 de situri diferite pe o mare varietate de obiecte diferite. Numai trei situri in afara Cretei au produs de departe exemple de texte adevarate ale acestei scrieri: Ayia Irini pe Keos, Phylakopi pe Melos si Akrotiri pe Thera. Textele apar cel mai frecvent pe tablite de lut. Majoritatea au fost descoperite la Ayia Triadha (168 tablite) apartinand LM IA si la Chania apartinand cam aceleiasi perioade. Tablitele sunt de asemenea cunoscute la Archanes, Cnossos, Mallia, Phaistos si Zakro. In mod semnificativ, texte sunt cunoscute de asemenea pe sase mese de libatie din piatra din situri diferite, pe tencuieli in forma de lingura, pe un canat de usa?, pe un inel de aur, pe un toporas, pe ace din aur si argint, pe o tablita din bronz, pe lingouri de bronz si in interiorul unei calimari din lut, in cerneala sepia. Ultimele inscriptii in Linear A nu sunt mai tarzii decat LM I si prin urmare toate preced presupusa ocupare miceniana a Cnossos-ului in LM II si LM IIIA timpuriu. Limba Linear-ului A este diferita de forma arhaica a limbii grecesti care este limba inrudita grafic scrierii Linear B. Scrierea Linear A ca si cea Linear B sunt silabice si constau in 85 de semne distincte. S-au facut descifrari variate ale scrierii Linear A dar nici una nu a intrunit aprobarea generala. In timp ce este posibil ca limba Linear-ului A sa provina dintr-o cunoscuta familie lingvistica (semitica sau indo-europeana) si prin urmare ca exista inca limbi foarte apropiate, este la fel de probabil ca limba minoicilor, precum turca moderna sau limba basca, nu a avut inrudiri lingvistice nici in antichitate, caz in care sansele de a fi vreodata descifrate sunt extrem de mici.

Discul Phaistos

„…o apropiere de procedeul tiparirii, imens in potential dar nul ca efect -; o ciudatenie”.

Descoperit in partea nordica a palatului la Phaistos in contextul MM IIIB, acest obiect din lut ars nu are corespondenti in Creta si este probabil un import. „Scrisul” consta in semne stantate in grupuri de doua si sapte semne despartite de linii incizate orizontale si verticale. Semnele trebuie citite dinspre exterior spre interior, invers. Pe o parte a discului exista 31 de grupuri, pe cealalta 30. Textul se incadreaza cu usurinta in spatiul lasat liber incat acest „scris” impresionant trebuie sa fi fost planificat in intregime inainte de a fi executat. Exista 45 de semne diferite astfel ca scrierea este mai degraba silabica decat un alfabet. Nu exista numere evidente. Scrierea poate fi de origine anatoliana sud-vestica -; asa cum sugereaza Lycia -; dar acest lucru nu este mai mult decat o presupunere, atata timp cat scrieri comparabile contemporane nu sunt de fapt cunoscute in acea parte a Asiei Mici. Semne similare, poate dovada aceleiasi scrieri, au fost gasite pe un topor de bronz din pestera Arkalochori.