Cauzele primului razboi mondial trebuie cautate in secolul al XIX-lea- perioada extrem de importanta atat din punct de vedere economic cat si din punct de vedere social, ideologic si politic. Mai intai de toate in acest interval de timp s-a incheiat prima perioada a capitalismului industrial(1789-1871) caracterizata prin inceputurile, maturizarea si puternica dezvoltare a capitalismului si a inceput a doua perioada (1871-1917) in care au fost create printr-o dezvoltare relativ pasnica a capitalismului, premisele trecerii de la capitalismul premonopolist la cel monopolist. De aceea caracteristica dominanta a ultimului sfert al secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea a fost cresterea gigantica a productiei industriale. Datele statistice de mai jos sunt edificatoare in acest sens: m4c23cd
Anul Germania Anglia Franta Rusia Italia S.U.A Lumea
1860 14 34 26 8 - 8 14
1870 18 44 34 13 17 11 19
1880 25 53 43 17 23 17 26
1890 40 62 56 27 40 39 43
1900 65 79 66 61 56 54 60
1910 89 85 89 84 99 89 88
1913 100 100 100 100 100 100 100

Si oare care alta ar putea fi cauza principala a noilor rivalitati daca nu chiar lupta pentru putere a Marilor Puteri bazata pe dezvoltarea economica uimitoare de-a lungul secolului al XIX-lea. Astfel pana in 1914 puterile s-au concentrat in doua aliante opuse. Pe o parte a baricadei se aflau Puterile Centrale, in frunte cu Germania si Austro-Ungaria. La inceput si Italia se afla de aceasta parte dar cu trecerea timpului legaturile s-au racit, insa s-au intarit relatiile de apropiere cu Bulgaria si Turcia. De partea cealalta se aflau Franta si Rusia, Marea Britanie nefiind angajata in totalitate in acest conflict, fiind simpatizantul lor.

Punctele tari si slabe ale organizarii sociale, politice si militare ale tarilor aliate au avut un rol esential in desfasurarea conflictelor ulterioare. Germania devenise cea mai mare putere militara a Europei. Tendinta ei de a o sparge suprematia navala a Marii Britanii a produs tensiuni mari intre cele doua tari. Imperiul Austro-Ungar era caracterizat de nemultumirea si de agitatia nationalitatilor, tinute cu greu intr-un stat unitar.
Marea Britanie, industrializata cu mult inaintea celorlalte state, domina un imperiu de colonii. Forta sa de aparare nu se baza numai pe armata sa profesionista de 386000 de militari ci in primul rand pe excelenta sa marina militara. Rusia in schimb era cu mult depasita de celelalte tari in privinta industriei si a tehnicii militare, dar in caz de razboi ea putea mobiliza milioane de oameni. Franta suferea inca de pe urma infrangerii razboiului franco-prusac din 1870-1871.
Razboiul a izbucnit insa din sud-est Europei, din Balcani. Acest teritoriu apartinuse initial Imperiului Otoman dar retragerea turcilor a cauzat un vid de putere pentru acapararea carora concurau Italia si Imperiul Austro-Ungar. In 1908 imperiul Austro-Ungar ocupa Bosnia-Hertegovina. Aceasta masura i-a iritat in mod deosebit pe sarbii localnici cat si Regatul Sarb invecinat. Aliatul traditional al Serbiei, Rusia a protestat , dar nu era pregatit pentru acordarea ajutorului militar. Situatia din regiune era supertensionata, cand in 28 iunie 1914 studentul nationalist Gavrilo Princip l-a asasinat pe mostenitorul tronului austriac Franz Ferdinand.
In urma asasinatului evenimentele se precipita. Monarhia inversunata acuza pentru asasinat Regatul Sarb pe care-l ataca in 28 iulie. Peste 2 zile Rusia mobilizeaza in ajutorul sarbilor o armata de 1,2 milioane de militari. Germania someaza Rusia sa-si retraga fortele in 24 de ore in caz contrar ii declara razboi. Rusia refuza ultimatumul si Germania se tine de promisiune. Franta primeste si ea declaratia de razboi a Germaniei in data de 3 august, ea fiind aliata rusei.
Conform planului Schlieffen, Franta trebuia atacata inainte ca Rusia sa fie gata de razboi, altfel Germania era obligata sa lupte pe doua fronturi: in est si in vest.
Linia fortificata de la granita franceza se putea ocoli prin Belgia. Dar cum ea se declarase neutra si nu permitea trecerea trupelor germane pe teritoriul sau, in 4 august era invadata de Germania. Deoarece Marea Britanie garanta neutralitatea Belgiei, ea declara razboi in aceeasi zi Germaniei. In noiembrie intra in razboi si Turcia de partea Puterilor Centrale.

FRONTUL DE VEST--Planurile strategice ale celor doua tabere se bazau pe convingerea ca razboiul va fi de scurta durata. Armata germana a invadat Belgia si a ocupat partea de nord-est a Frantei, ajungand in apropierea Pariului, insa a fost oprita pe raul Marna. Fiecare dintre partile beligerante se stabileste pe pozitiile cucerite si construieste cate o retea de transee, care sunt separate doar de o fasie de pamant-„pamantul nimanui”.Transeele se intind pe o lungime de 700 km in nordul Frantei, de la Canalul Manecii pana in Elvetia.
Pana la urma lupta din transee de pe frontul de vest a durat patru ani. Luptele durau lini intregi in cazul unor mari brese combatantii mureau cu zecile de mii intr-o singura zi. Rezultatul a fost cucerirea unei fasii de cativa metri de pamant Pana la sfarsitul razboiului pe acest front nici una din parti nu a reusit o inaintare mai mare de 65 km.
Prin atacarea fortaretei Verdun de o important strategica deosebita, in februarie 1916 germanii vroiau sa dea Frantei „lovitura de gratie”. Au murit mii de soldati de ambele parti dar Verdunul a ramas in mana francezilor. In lupta dusa pe raul Somme, in cursul atacului britanic, inca din prima zi au murit peste 60000 de oameni. Marile pierderi aproape ca au lasat fara combatanti armata voluntara engleza.

FRONTUL DE EST—In acest timp se duceau lupte grele si pe frontul de est. In lupta cu rusii armat austr-ungara a sucombat si germanii au trebuit sa transfere aici o armata mai mare decat era planificata initial. Al doilea front, de care se temeau atat de mult la inceputul razboiului, a devenit o realitate. Dar in 1914 cu victoriile de la Tannenberg si de la lacurile Mazur apoi invadarea Poloniei, aflata sub suveranitate Rusiei, au dobandit pe neasteptate mari victorii asupra Rusiei. In acelasi an Bulgaria intra in razboi de partea Germaniei si armata formata din trupe bulgaresti si germane ocupa cu rapiditate Serbia. Trupele austriece nu au avut prea mult succes pe frontul balcanic si cel de est dar fata de Italia , care in 1915 trecuse de partea Antantei, au repurtat o serie de succese. In 1916 si Romania a intrat in razboi de partea Antantei, dar germanii, intr-o campanie scurta si executata impecabil au invadat o mare parte a tarii obtinand o sursa importanta de titei.

RAZBOIUL DEVINE MONDIAL—La data de 22 august 1915 Japonia declara razboi Germaniei si isi indreapta atcul impotriva coloniei germane Tsingtao. Aceasta este cucerita dupa 11 saptamani, in urma unei ofensive alaturi de trupe britanice. Navele militare germane sunt urmarite prin Oceanul Indian, prin sudul Atlanticului si lupte navale grele se inregistreaza langa insulele Maldive si pe langa portul chilian Coronel. Coloniile germane din sud-vestul Africii au fost atacate de forte sud-africane, iar cele din estul Africii de forte britanice.
Niciodata nu existase un razboi de o asemenea anvergura in istoria mondiala. Pe tot parcursul lui s-au introdus tehnici noi si inventii ucigatoare tot mai eficiente. Germanii au folosit pentru prima oara artileria grea. Loviturile tunului numit „Berta cea grasa” se auzeau si peste Canalul Manecii. Cele mai mari pierderi au fost cauzate de mitraliere si de gazele de lupta. Gazul de lupta, sufocant si orbitor facea victime si din randurile lansatorilor, o dat cu schimbarea directiei vantului. Vehicolul de razboi britanic- tancul- a fost introdus in lupta prima oara in ofensiva britanica de pe raul Somme. Atunci a fost considerata „masina invingatoare” a razboiului. Ulterior s-a dovedit ca introducerea lui a fost prematura deoarece au fost prea putine exemplare pentru un succes raid, si astfel s-a pierdut mult din efectul de surpriza scontat.

EPUIZATI IN URMA RAZBOIULUI—Cu toate ca armatele germane si austriece au obtinut o victorie nimicitoare impotriva armatei italiene, cu incetul aliatii Germaniei au ajuns la capatul puterilor. Imparatul austriac a incercat sa incheie o pace separata, iar turcii, in urma pierderii Ierusalimului si a Bagdadului au batut in retragere. Si soldatii germani prezentau urme de oboseala, aveau moralul tot mai scazut si americanii se apropiau. Primele trupe, sub conducerea generalului maior Pershing au debarcat in Europa la 27 iunie 1917.
Ludendorff a fortat ultima sansa a victoriei, cand in 3 martie 1918 a incheiat pacea separata cu guvernul bolsevic sovietic la Brest-Litovsk, si astfel a putut transfera peste un milion de oameni pe frontul de vest. Marea sa ofensiva, inceputa la 31 martie a repins temporar trupele Antantei in Franta. Pierderile umane au fost uriase pe ambele parti, dar in iulie, 100000 de militari americani au venit in ajutorul trupelor antantei.
FINALUL—Poporul german era infometat si realizand inevitabilitatea infrangerii, armata s-a demoralizat. In 8 august 1918 armatele unite ale Antantei sub comanda generalului Foch au intreprins un atac, langa Amiens, care a dus in fine la o importanta bresa. Nemtii au fost respinsi pe teritoriul Belgiei, dar au luptat cu indarjire, si la terminarea razboiului stapaneau inca teritorii straine. In octombrie s-a destramat Imperiul Austro-Ungar. Fortele britanice si arabe, sub conducerea lui T.E.Lawrence au ocupat Damascul, iar Portugalia si Turcia au capitulat. Flota germana s-a rasculat, Kaiserul a fost alungat de pe tron. La 31 octombrie 1918 Germania a cerut un armistitiu care a intrat in vigoare in data de 31 noiembrie 1918. La tratativele de pace din iunie 1919, puterile invingatoare au impus conditii aspre invinsilor. Razboiul menit sa „puna capat oricarui razboi” luase sfarsit.