o8n23nx
Aºa cum era normal, in perioada revoluþiei de la 1848, capitulaþiile vor fi privite ca acte menite a demonstra drepturile romanilor faþa de
Inalta Poarta ºi implicit menite a crea Principatelor un statut internaþional aparte. Cum spunea Mihail Kogalniceanu, ele se constituiau intr-un
„atestat de nobleþa ºi o proclamaþie de drepturi”1 ºi era de aºteptat ca ele sa joace un rol marcant in desfaºurarea revoluþiei de la 1848 in
Principatele Romane. Principalul lor atu (acela de a ilustra dreptul romanilor la autonomie interna ºi la reformarea instituþiilor lor), era menit a fi folosit in lupta impotriva Regulamentelor Organice ºi a organizarii statuate de ele.
In fond aceasta acþiune de folosire a teoriei capitulaþiilor impotriva acestor acte constituþionale impuse de Rusia incepuse inca din 1829, cand intr-un memoriu intitulat „Cererile ce ar fi putut face Valahia ºi Moldavia la un congres de prinþi creºtini pentru siguranþia lor cea din afara ºi statornicirea cea din launtru” autorii solicitau unirea, independenþa, crearea unei armate naþionale, acordarea unei constituþii ºi alegerea unui prinþ strain (in condiþii ce se vor pastra practic neschimbate pana la 1866) toate acestea justificate prin vechile capitulaþii ale caror efecte trebuiau sa inceteze prin: „rascumpararea neatarnarei acestei provinþii, sa se indatoreze carmuirea locului a platii Turchiei acum, odata pentru totdeauna o suma de bani, ale careia capete sa poata da pe fiecare an, atata dobanda, cat era suma ce platia mai nainte Porþei aceste doua provinþii impreuna supt numele de dajdie”2 .

Ideea nu piere ºi o regasim opt ani mai tarziu la Florian Aaron in a sa Idee repede de istoria prinþipatului Þarii Rumaneºti, in care analizand lupta lui Mihai Viteazul apreciaza lupta eroului, deoarece: „tot folosul a fost ca turcii se-nvaþara a respecta drepturile þarii pana mai tarziu”3.
Doar un an mai tarziu, in 1838 pe cand tensiunea atinge maximum in Þara Romaneasca, in lupta impotriva articolului adiþional ºi a incercarii tot mai acerbe ºi mai inverºunate a Rusiei de a prelua controlul asupra scenei politice interne a principatului. Ioan Campineanu ºi aliaþii sai gasesc de cuviinþa a-ºi baza intreaga rasturnare a pretenþiilor Rusiei de a intervenii in afacerile interne ale Þarii Romaneºti tocmai in vechile drepturi caºtigate de stramoºii lor prin capitulaþii.
Nicaieri mandria ºi taria naþionala nu sunt mai clar statuate tocmai pe baza acestor acte, care permit inca o data marilor noºtri barbaþi de stat sa intre in focul luptei aparand autonomia naþiunii lor in faþa pretenþiilor baronului Rückman: „Supt iscaliþii rumani ai Prinþipatului
Valahii, madulari ai Adunarii Naþionale, adunaþi ca sa proclame drepturile locului (þarii) lor… ºi a intrebuinþa toate drepturile pastrate atat prin tratatele parinþilor lor cu Inalta Poarta, cat ºi prin legile politice ale locului”. Ei se considera aleºi a veghea „daca legile se urmeaza, daca tractaturile sunt respectate” ºi drept urmare in virtutea puterilor ce le sunt incredinþate, de popor, membrii partidei naþionale decreteaza unirea
ºi independenþa precum ºi caducitatea Regulamentului Organic.
Inca de la primul punct la baza acestor doleanþe ºi decizii sta
„siluirea cea da curand a articolelor trei ºi patru din tractatul de la 1460, legatura care era intre rumani ºi Poarta sa afla rupta; cu toate acestea, pentru ca sa se pastreze prietenia ei, se va negocia langa dansa rascumpararea birului ºi dajdia ce se va preradica la acest prilegiu”4 .
Spre a fi clara legalitatea acestor dorinþe in faþa þarii, a naþiunilor
Europei ºi a curþilor de la Petersburg ºi Constantinopol punctul 6 prevede:

„Acest act, insoþit da o bucata giustificativa asupra drepturilor locului ºi da actul numirii suveranului se va face in patru originaluri”5.
Felix Colson, un apropiat al partidei naþionale ºi in speþa al lui Ioan
Campineanu, care a urmarit intreaga desfaºurare a evenimentelor anului
18386 ºi a fost la curent cu acþiunile romanilor de lupta impotriva tendinþelor expansioniste ale Rusiei il informa pe consulul Franþei la Iaºi in 28 ianuarie 1839 asupra noilor aspecte ale vieþii politice din Principate
„Mai inainte de 1821, romanii, lasaþi prada, in ciuda tratatelor inchiate de ei cu Sublima Poarta, brutalitaþii turcilor ºi tiraniei fanarioþilor nu se prea ocupau de treburile þarii lor sub aspect politic”7. Ultimele evoluþii internaþionale insa le dadeau din nou speranþa romanilor de a-ºi caºtiga autonomia. Un alt mare carturar ºi revoluþionar paºoptist, Mihail
Kogalniceanu aprecia in deschiderea cursului sau de istorie naþionala de la Academia Mihaileana din 24 noiembrie 1843, chiar daca intr-un mod voalat, sub ameninþarea cenzurii, importanþa capitulaþiilor pentru istoria principatelor slavind „cel de pe urma drit ce le mai ramasese, dritul de a fi ocarmuiþi de catre domni pamanteni”8 . ªi slavind totodata la ordinul domnitorului rolul Rusiei in restaurarea capitulaþiilor „pacea de la
Adranopol se incheie intre Rusia ºi Turcia, ºi drituri perdute de veacuri ni se intorc inapoi”9.
Faptul ca intreaga generaþie de la 1848 este conºtienta de importanþa capitulaþiilor nu mai era de mult un secret pentru nimeni, dar cat de intinsa
ºi cata amploare are folosirea lor aceasta abia acum se observa cand gasim relatate informaþii din interogatoriile luate fruntaºului Eftimie Murgu la 30 oct. 1845 unde paradoxal gasim dovezi atestand ca in lupta acestuia de luminare a romanilor din Ardeal intre argumentele sale figureaza tocmai capitulaþiile: „Iata o alta scriere cu titlul -; Continuitatea politica ºi epidemiºtii
-; pe aceasta cine a redactat-o?

E.M.: Aceasta am cules-o eu insumi din diferite izvoare.
…………………….
Cui i-ai comunicat, deci, acesta scriere?
E.M.: Pana acum nimanui, deoarece nu e inca terminata
Prin acest document, dumneata ai cautat sa razvrateºti pe valahii din Comitatele Banatului, afirmand ca aici nobilimea nu exista in vechime
ºi ca proprietatea pamantului era in intregime a populaþiei valahe, ca drepturile acestea le-au recunoscut ºi turcii”10.
Nicolae Balcescu in celebrul sau discurs „Privire asupra starii de faþa, asupra trecutului ºi viitorului patriei naþionale” va da cea mai buna definiþie asupra simbolului de speranþa ºi putere pe care il reprezenta istoria naþionala (ºi implicit teoria capitulaþiilor) pentru cei care vor lupta in revoluþia de la 1848: „Cum, aceste þari romane care numera esistenþa de 18 veacuri, cum, acesta naþie peste care a trecut atatea potopuri de naþii barbare fara a o putea inghiþi, fara a o face sa-ºi pearza naþionalitatea sa, care a scapat nevatamata din grozaviile veacului de mijloc… care fu atata vreme campionul creºtinataþii ºi bulevardul civilizaþiei ºi al libertaþii… cum oare vor putea a se stinge? Romanii nu vor pieri! Romanii nu pot pieri !”11.
Semn predestinat al importanþei pe care capitulaþiile le vor avea in legaturile revoluþiei de la 1848 cu marile puteri ºi in justificarea revoltei lor e textul scrisorilor de acreditare ºi a instrucþiunilor cu care Ion Ghica este trimis la Constantinopol de fraþii Goleºti, N. Balcescu, I.E. Radulescu
ºi Bratienii: „Patrioþii romani nutresc speranþa ferma de a vedea reuºind misiunea d-lui Ion Ghica, misiune care are drept scop de a face Prinþipatul sa reintre in sensul adevarat al vechilor sale capitulaþii cu Sublima
Poarta”12. In instrucþiuni se arata: „caþiva romani, dintre cei mai influenþi, dornici sa pastreze intacte vechile capitulaþii care leaga Principatul de
Sublima Poarta, fixeaza urmatoarele instrucþiuni… d-lui Ion Ghica:

2. Ca Principatul Valahiei sa aiba dreptul de autonomie, aºa cum rezulta din inseºi aceste capitulaþii ºi, in consecinþa, ca Sublima Poarta sa recunoasca romanilor dreptul de a aduce instituþiilor lor toate schimbarile cerute in mod imperios de nevoile þarii, fara sa prejudicieze prin aceasta prerogativelor ºi supremaþiei Sublimei Porþi”13 .
Erau aici trasate liniile directoare ale legaturilor pe care revoluþionarii romani inþelegeau a impune colaborarea cu Poarta, colaborare facuta necesara de obþinerea „mijloacelor de a opune o rezistenþa comuna agresiunilor ce ar putea sa le vina din partea Rusiei”14 dupa cum se arata in acelaºi document. Baza acestei colaborari trebuiau sa fie insa capitulaþiile, acte ce dadeau drepturi romanilor la o existenþa naþionala autonoma ºi mai ales cel mai important ºi necesar drept in momentul realizarii acestor acte
(17 mai 1848) dreptul la revolta.
Nu intamplator, consideram noi, prima manifestare a partidei revoluþionare iºi are fundamentarea ideologica in capitulaþii, deoarece numai ele dadeau posibilitatea de afirmare a dorinþelor naþiei romane, numai ele le justificau acþiunea in arena legislaþiei internaþionale ºi tot nu intamplator, odata revoluþia izbucnita vom gasii aceste acte invocate atat in preambulul
Declaraþiei de la Islaz cat ºi in articolele sale.
„Poporul roman, incat catre cele din afara nu supara pe nimeni, respecta toate puterile ºi cere a respecta ºi ele drepturile stipulate prin tractaturile lui Mircea ºi Vlad V., recunoscute de toate tractatele inchiate apoi intre Inalta Poarta ºi Rusia ºi protesta asupra oricarei fapte ce s-a facut in protiva acestor tractate… Aceasta voinþa e legata, e pe credinþa tractatelor ºi nu e in paguba nimanui.
Poporul roman leapada un Regulament care este in protiva drep turilor sale legislative ºi in protiva tractatelor ce-i recunosc autonomia”15.
Ulterior aproape fiecare reforma ceruta, fiecare imbunataþire, fiecare noutate e bazata pe puterea acestor capitulaþii ºi pe dreptul poporului roman de „a-ºi avea relaþiile de-a dreptul cu Inalta Poarta”.

ªi in enumerarea pe scurt a decretelor poporului roman primul solicita:
„Independenþa sa administrativa ºi legislativa pe temeiul tractatelor lui
Mircea ºi Vlad V. ºi neamestec al nici unei puteri din afara in cele din intru ale sale”16.
Finalul apreciaza ca „Aceste decretari vin din glasul general al
þarii, sunt drepturi vechi ale ei, sunt dupa legi, sunt dupa tractate”17 .
Daca revoluþionarii ºi-au incheiat proclamaþia prin cuvintele „La arme romani! La armele mantuirii!”18 devenea clar pentru cei avizaþi ca aceste arme ale salvarii erau doar capitulaþiile.
Numai ele in febra revoluþionara care cuprinsese Europa puteau asigura marile puteri: Franþa ºi Anglia ca nu se dorea o rupere a echilibrului politic internaþional al timpului ºi o violare a dreptului internaþional, din contra drepturile noastre erau drepturi bazate pe tratate internaþionale.
Capitulaþiile liniºteau Turcia aratandu-i ca nu se doreºte independenþa ºi ruperea legaturilor cu ea, ci din contra o apropiere pe baza similitudinii de interese in blocarea expansiunii ruse.
In final capitulaþiile erau ºi unica arma impotriva intruziunilor
Rusiei in viaþa politica interna a Principatelor, numai invocarea lor ºi a dorinþei de status-quo frontalier putea dezamorsa tendinþa ruseasca de intervenþie antirevoluþionara, in forþa. Prin invocarea lor Rusia era forþata a ramane in expectativa, in a cauta pretexte pentru o viitoare intervenþie, in a incerca sa declanºeze o campanie diplomatica menita a contracara impactul respectarii tratatelor internaþionale de catre romani.
Tot capitulaþiile se constituiau ºi in posibilitatea clara de obþinere a reformelor interne dorite de revoluþionari ºi in prilejul ºi motivul inlaturarii „odioaselor” regulamente organice.
In doar aceste cateva cuvinte puse cu un simþ politic acut ºi demn de remarcat revoluþionarii romani au caºtigat partida ºi daca revoluþia

din Þara Romaneasca va rezista inca 3 luni de la momentul Islaz ºi daca va putea inscrie pagini nemuritoare de istorie, aceasta se va datora ºi acestei inteligente folosiri a capitulaþiilor -; argument forte care nu va mai lipsi in marile acte revoluþionare ale anului 1848.
Daca in revoluþia din Moldova din martie 1848 considerente ideologice silisera a se proclama „Sfanta pazire a Regulamentelor
Organice”19 ceea ce implicit a blocat posibilitatea folosirii capitulaþiilor ca argument, ele fiind acte internaþionale de un prea mare renume ºi de o prea puternica acþiune ce trebuia a fi folosite abia intr-o faza ulterioara, a obþinerii independenþei ºi a unirii, revoluþionarii din Muntenia au ºtiut a le incadra perfect in planul lor de reformare. Florian Aaron conºtient de importanþa folosirii internaþionale a problematicii capitulaþiilor ii scria chiar in 12 iunie 1848 lui G. Bariþiu: „Noi suntem emancipaþi ºi ne vom bucura de aici inainte de toate drepturile de care suntem vrednici. Inaltei Porþi ii vom ramanea credincioºi, ii vom plati tributul”20.
Pe linia aceloraºi idei ºi a dorinþei de a demonstra Europei, dorinþa de stabilitate internaþionala a noului guvern revoluþionar, in scurtul timp al ministeriatului sau la externe, N. Balcescu va anunþa consulii puterilor straine ca „In urma dreptului de administrare interna independenta dobandit de Principatul Valahiei ºi care atrage dupa sine in mod explicit pe acel de a-ºi da legi, o noua Constituþie”21 este proclamata.
Intreaga aceasta prima etapa, de pana la cucerirea puterii este dominata de legalism, prudenþa ºi reverenþa formularistica, fiind in principal adaptata cerinþelor exterioare.

Dupa abdicarea domnitorului Gh. Bibescu incepe a se face simþit un oarecare radicalism, e drept in principal al opiniei publice, nu atat al marilor figuri ºi mai ales adresat in special societaþii romaneºti, uzului intern am spune. Astfel un anume Ion Catina, intr-un articol din Pruncul Roman din 17 iunie 1848, declara: „Sublima Poarta nu are pentru intaea oara a face prin tractaturi ºi legaturi tributare din parte-ne cu noi ºi noi nu acum pentru intaia oara recunoaºtem tractaturile Sublimei Porþi de pace, d-alianþa
ºi de protecþie… Sublima Poarta recunoaºte tot acele tractaturi ce inchea cu strabunii noºtri odinioara; adica ea iºi aduse aminte inca de cand Romania avea dreptul de a nu se amesteca nimeni in viaþa noastra politica, dreptul de a deschide ºi inchea un razboi, independinþa legilor, indepindinþa administraþiei, dreptul d-avea reprezentanþii noºtri ori ºi unde, pe urma caror drepturi Romania aduce omagiile ei Sublimei Porþi tot cu dreptul acela reinviem ºi tractatele noastre stramoºeºti in relaþiile noastre de amicie cu Inalta Poarta…
Fiindca poziþia in care ne aflam noi ºi naþia nu ne lasa sa desvalim in largul ei aceasta sfanta protecþie, ne marginim numai a esprima inca o data sentimentele noastre cele tinere catre Sublima Poarta ºi a arata dorinþa noastra”22. Era aici ºi o ameninþare voalata la adresa Porþii in eventualitatea unui climat politic internaþional mai favorabil sau in cazul in care ea ar fi pregetat a subscrie la programul revoluþionarilor munteni. In tot cazul o luare de poziþie ce privea capitulaþiile ca documente folositoare intr-un anumit timp ºi context, dar care se pot rupe daca anumite necesitaþi sau raþiuni o cer. Era o expresie a radicalismului muntean in acele momente de cumpana ºi poate nu cea mai potrivita þinand cont ca din acel moment
Rusia incepuse deja vanatoarea de pretexte menite a-i permite o viitoare intervenþie in Principate.
Intre timp revoluþia iºi urmeaza cursul ºi prioritare redevin problemele interne, comploturile din19 ºi 29 iunie, problema agrara. In acest context survine vestea intrarii trupelor ruse, peste Prut, in Moldova ºi chestiunea internaþionala redevine ardenta ca ºi rolul Capitulaþiilor.
Astfel la 18 iulie, Comitetul din Cernauþi, al revoluþionarilor moldoveni scapaþi de persecuþiile domnitorului Mihail Sturza anunþa noile sale speranþe

revoluþionarilor de la Iaºi: „Miºcarea Valahiei spre dobandirea neatarnarii naþionale; ajutorul ce a primit ea de piste Carpaþi, ºi calcarea hotarelor
Moldovei de catre o putere ce s-au indatorit prin tractate a o respecta; aceste trei acte insemnate au sa hotarasca pentru totdeauna soarta provinþiilor dunarene, legata de chestia Orientului”23.
Cateva zile mai tarziu (la 30 iulie 1848) acelaºi comitet de la Cernauþi se adresa lui Suleiman Paºa acuzandu-l pe Mihail Sturza de incalcarea capitulaþiilor ºi solicitand depunerea lui: „Domnul Sturza… s-au silit prin toate mijloacele sa desfaca legaturile ce leaga pe Moldova catre Imperiul

Otoman, ºi pentru ca sa agiunga la scopul acesta cu þal de a-ºi asigura avuþiile dobandite prin rapire el nu s-a sfiit a se face instrumentul activ a o mulþime de lucrari ascunse ºi contrarii intereselor Inaltei Porþi”24. Din partea lor protestatarii anunþa ca „Moldova este patrunsa de simþirile cele mai cordiale pentru Imperiul Otoman. Moldovenii, care prin politica lor sunt ºi vor fi pururea amici credincioºi a Inaltei Porþi, astazi mai mult decat totdeauna vroesc a consolida tractatele stramoºilor lor cu Ea”25.
Din nou capitulaþiile erau ºi pentru Moldova supremul mijloc de a cointeresa Poarta in obþinerea ajutorului ºi a autonomiei Moldovei, in a-l izola pe Mihail Sturza, partizan invederat al Rusiei ºi in a-i obþine demiterea, tocmai scoþand in evidenþa legalitatea poziþiei ºi a plangerilor lor ºi in a pune acþiunea de reformare sub auspiciile Inaltei Porþi direct interesata in a-ºi restabilii autoritatea in zona.
Efervescenþa, mai ales doctrinara a revoluþionarilor moldoveni va stralucii sub pana lui Mihail Kogalniceanu care in „Dorinþele ale partidei naþionale din Moldova” va da cea mai minuþioasa ºi stralucitoare argumentaþie a drepturilor romanilor in baza capitulaþiilor justificand revoluþia din martie 1848, dar ºi pe plan mai larg autonomia, unirea ºi in viitor independenþa naþionala.
Scopul acestor manifestari este pentru Kogalniceanu, urmatorul:
„Inainte dar de toate, moldovenii protesteaza despre nestramutata lor

ºi „pe langa toate acestea… unirea Moldovei cu Þara Romaneasca pe temeiul punturilor de mai sus”31 (in primul rand a capitulaþiilor -; n.n.)

Spune Mihail Kogalniceanu „caci tocmai pe tractate se intemeiaza spre a reclama autonomia lor ºi dritul de a-ºi uni þarile… caci articolul 5 al tractatului de la Adrianopol… prin chiar cuvintele sale, recunoaºte romanilor vechile capitulaþii ºi, prin urmare, ºi cea intai condiþie a acestora, adeca dritul autonomiei”32.
Insaºi rolul Turciei, crede Kogalniceanu ºi odata cu el intreaga generaþie de la 1848, este acela ilustrat in „Jurnalul din Constantinopol” pe care el il citeaza aici: „In Valahia ºi Moldavia, curþile suzerana ºi protectoriþa au trimes fieºtecare un comisar extraordinar, spre a se incredinþa acolo de starea lucrurilor ºi a liniºti duhurile ºi a intari daca ar fi trebuinþa driturile ce ele au din tractaturi”33.
Drepturile celor doua curþi suverana ºi protectoare „sunt marginite… prin deosebitele tractate ce formeaza temelia Constituþiei de acum a Principatelor”34.
Gasim tot aici o extraordinara punere a chestiunii Principatelor intr-un context mai larg, juridic, descris de scrierile elveþianului Vatel
„un stat slab care pentru siguranþa sa se pune sub protecþia unui mai puternic, ºi se indatoreºte, spre recunoºtinþa, la mai multe indatoriri in echivalentul acestei protecþii, fara insa a se desbraca de guvernul ºi suveranitatea sa, prin acestea nu contineºte de a figura intre suverani, ce nu cunosc alta lege decat dritul gintelor”35.
Spre a ilustra suprapunerea completa a cazului romanesc cu textele juridice ale elveþianului, M. Kogalniceanu se bazeaza pe un expozeu istoric uriaº, urmarind o singura idee, ca un fir calauzitor de-a lungul istoriei noastre, capitulaþiile ºi rolul lor in subzistenþa naþiunii romane ca factor important pe scena politica internaþionala. Expozeul incepe cu analiza de cand ”au fost o vreme cand Valahia ºi Moldova, deºi de sute de ani puse de bunavoie sub suzeranitatea Inalþii Porþi pastra inca mai toate libertaþile ce li fusesera asigurate prin tractatele lui Mircea ºi a lui

Toate acestea au fost insa cuvinte frumoase care nu au fost urmate
ºi de impliniri pe masura. Din contra Rusia a decis sa smulga principatele pas cu pas de sub suzeranitatea Porþii ºi sa le anexeze imperiului sau in pofida dreptului clar ºi imposibil de eludat al Principatelor la fiinþa naþionala. Numai contrar acestor ameninþari la adresa capitulaþiilor
Principatelor au inþeles a se ridica revoluþionarii romani, de aici ºi furia
Rusiei care iºi vede oprite intenþiile expansioniste prin crearea unui stat romanesc unit al Moldovei ºi Valahiei care ar face imposibil noi conflicte in zona cu Imperiul Otoman, chezaºind pacea ºi liniºtea Europei.
Acest memorabil act se incheie tocmai cu rememorarea cuvintelor lui ªtefan cel Mare: „Dumnezeul parinþilor voºtrii, insa se va indura de lacrimile slugelor sale ºi va scula dintre voi pre cineva, carele va aºeza iaraºi pre urmaºii voºtri in libertatea ºi puterea de mai inainte”39 cuvinte menite a ilustra legatura intre trecutul glorios, de neatarnare ºi lupta din acele zile pentru recaºtigarea drepturilor naþiunii romane. Avem fara indoiala in acest document cea mai completa analiza a drepturilor ºi doleanþelor romanilor in momentul 1848, expuse ºi bazate in intregime pe teoria capitulaþiilor. Inscrierea acestora in acte internaþionale, existenþa lor ºi ca acte bilaterale intre Principate ºi Poarta ºi rolul lor in menþinerea autonomiei naþiunii romane ºi a drepturilor ei de-a lungul istoriei, toate servesc in a ilustra poziþia de deplina legalitate a autorilor actelor revoluþionare, existenþa unor precedente istorice ºi a unei presiuni la nivelul intregii naþiuni pentru a realiza reorganizarea administrativa a

Bogdan”36 urmate de „scurta descriere a jartfilor facute Rusiei de catre romani, de la Petru cel Mare ºi pana in epoha cei de pe urma campania asupra Turciei din 1828”37 cand „Rusia ºi Turcia cunoscura ºi intarira principatelor Capitulaþiile prin care acestea s-au fost pus sub suveranitatea Inaltii Porþi, toate privileghiile ºi slobozeniile ce li s-au invoit atat prin Capitulaþii cat ºi prin tractatele inchiate intre ambele imperii sau prin deosebite hatiºerifuri”38 .

Principatelor. Fara indoiala, ca accentul enorm pus pe capitulaþii in aceasta demonstraþie e datorat ºi caracterului de replica la adresa circularei cancelarului rus, Nesselrode din 19 iulie 1848 care se dorea o reiterare a recunoºtinþei pe care romanii ar datora-o Rusiei. Nici o recunoºtinþa, spune
Kogalniceanu, drepturile noastre existau ºi principalul obstacol in calea lor devenise tocmai Rusia ºi intenþiile sale de cotropire.
In ultima analiza capitulaþiile devin sub pana celui mai acid scriitor politic al timpului din Moldova explicaþie, cauza, chezaºie, argument final.
Fara aceste acte demonstreaza el, nu se poate inþelege nici istoria noastra, nici prezentul, nici viitorul ºi nici adevaratele cereri ale „partidei naþionale”.
Odata ele expuse, totul devine clar ºi inteligibil. In acest moment capitulaþiile nu sunt doar in inima revoluþiei romane de la 1848,( ele reprezentau revoluþia inca de la proclamaþia de la Izlaz), ci devin insaºi cererea naþiei romane, chezaºia unirii ºi a independenþei lor, a realizarii refacerii legaturilor cu Europa. Inca o data Capitulaþiile semnifica tot ºi explica tot, in acest extraordinar memoriu al lui Mihail Kogalniceanu.
Presa internaþionala va prelua aceste demonstraþii manifestandu se in sprijinul revoluþiei romane ale carei nuanþe antiruseºti nu puteau fi trecute cu vederea: „Ceea ce trebuie sa spunem este ca romanii nu pot sa ajunga la independenþa decat cu concursul Germaniei, Ungariei ºi
Franþei. Independenþa lor este primul termen al problemei ridicate de stabilirea turcilor in Europa; problema in care toate puterile sunt angajate
ºi printre altele, mai mult decat pare s-o creada”40 .
Bun cunoscator al climatului internaþional, Eftimie Murgu, angrenat in miºcarile din Imperiul Habsburgic ºi Confederaþia Germana ii scria in aceeaºi ordine de idei lui Nicolae Balcescu, solicitand revoluþionarilor romani respectarea Capitulaþiilor, singura garanþie a viitorului principatelor: „Relaþiunea cu Turcia sa nu o clintiþi; decat de la Francia sa cereþi ºi de la Germania sa va sretcunoasca de stat suveran; aºa apoi muscalul nu-ºi poate cauta mai mult pretest spre a se amesteca in treburile romanilor”41 . Ziarele din Þara Romaneasca ºi in special
„Pruncul Roman „ din 13 iulie, apreciaza rolul Capitulaþiilor in realizarea

In faþa agitaþiei revoluþionare din intreaga Europa ºi mai ales a celei din Principatele Romane socotite ºi mai primejdioase datorita proximitaþii lor la 19/31 iulie „nota circulara a cabinetului rusesc catre reprezentanþii sai din strainatate: vorbeºte ºi ea de capitulaþii incercand sa transforme aceasta teribila arma a diplomaþiei romaneºti intr-un avantaj pentru poziþiile ei. Demonstraþia cabinetului incearca sa ilustreze tocmai tendinþa revoluþionarilor de a eluda capitulaþiile prin „rasturnarea ordinii stabilite ºi unirea celor doua Principate intr-un singur stat, fara nici un fel de legaturi cu Rusia sau cu Poarta otomana. Principatele… nu sunt state recunoscute, ci pur ºi simplu provincii, constituind parte integranta dintr-un Imperiu… nu au o existenþa politica decat in virtutea tratatelor inchiate intre Poarta Otomana ºi noi, tratate neavand ele insele nimic comun cu totalitatea acordurilor pe baza carora e fondat dreptul public al Europei. Doar acestor tratate, in special celor de la Bucureºti,
Ackerman ºi Adrianopol, le datoreaza Moldova ºi Valahia privilegiile adaugate sau substituite celor pe care le deþineau de la inceput de la vechile lor capitulaþii cu Poarta”43 . Motivul condamnarii e clar „uitand ca majoritatea avantajelor asigurate patriei lor nu se datoreaza decat protecþiei binevoitoare a Rusiei, ei resping aceasta protecþie, pentru a face apel la aceea a altor puteri”44 .
„Propria noastra securitate este in joc” concluzioneaza sumbru circulara. ªirul ideilor ºi batalia se desfaºoara din nou in jurul
Capitulaþiilor care apar acum in ochii cabinetului rusesc drept acte venite numai in urma eforturilor sale ºi ca urmare a politicii sale de protecþie ºi implicit legate de aceasta. A te rupe de protectoratul rus inseamna a renunþa unirii in articolul: „Unire cu Moldova… nici un roman nu se va bucura pe deplin de cele dobandite pana ce Moldova nu va fi libera. Inalta Poarta care a recunoscut drepturile noastre, care a primit noua Constituþie a noastra, nu va primii ca intr-o singura familie sa fie unii in lanþurile robiei ºi alþii in culmea fericirii… Moldova nu poate fi fericita pana cand nu va fi unita cu þara dincoace de Milcov”42 .

ºi la capitulaþii lucru pe care Rusia nu il poate face, apreciaza ipocrit circulara, fara a-ºi pierde onoarea. Urmeaza o demonstraþie alambicata menita a arata Europei ca Principatele nu au o existenþa de sine statatoare
ºi nu fac parte din dreptul public european (contrar teoriei lui Vatel ilustrata de Kogalniceanu) ºi nu sunt subiecte de drept, decat in relaþia bilaterala
Rusia-Inalta Poarta. „Drepturile noastre se bazeaza in orient pe tratate care in occident nu exista”45 incearca a liniºti opinia publica internaþionala oficialitaþile de la Petersburg.
Ecoul acestei note nu va fi insa cel scontat, presa franceza (Le
Siècle) aprecia in 13 august 1848, ca in opinia rusa :„Provinciile Dunarene nu sunt catuºi de puþin un stat suveran ºi independent; ele exista in virtutea tratatelor, sub suzeranitatea Porþii ºi protectoratul Rusiei; protectorat careia ii datoreaza toate avantajele de care se bucura. De pe urma faptului ca
Rusia, de altfel de acord cu Poarta, acþioneaza in sensul restabilirii ordinii legale in Moldova ºi Valahia, nu trebuie sa se traga concluzia ca þarul vrea sa se amestece in afacerile interne ale statelor independente… dat fiind ca Rusia nu acþioneaza singura, deoarece in provincii intra ºi trupe turceºti, nu se poate vorbi de incalcarea tratatelor de la Bucureºti, Ackerman ºi
Adrianopol, ci de executarea lor”46 ºi articolul continua in aceleaºi volte ironice demonstrand insanitatea argumentelor ruseºti in problema
Principatelor ºi dificultatea susþinerii lor in faþa realitaþilor de pe teren.
Conºtienþi de sprijinul european de care se bucurau ºi in faþa primejdiei acute reprezentata de intervenþia turco-rusa in Principate, in ziua de 20 iulie/1 august 1848 are loc o imensa demonstraþie in „Campul
Libertaþii din Bucureºti care se inchie cu adoptarea unei protestaþii inaintea Europei intregi”47 : „Romanii in puterea drepturilor ce le au ºi care sunt consfiinþite prin toate tratactele, ºi in puterea dreptului neamurilor se sculara la 11 iunie… Romanii fagaduira, se chezaºuira ca nu numai vor respecta toate drepturile ce Poarta le are asupra Þarii Romaneºti… daca Inalta Poarta va respecta drepturile romanilor… atunci romanii

Tonul acum e aspru, e dur, amintind Porþii ca actele invocate, capitulaþiile, nu erau unilaterale ci erau un tratat cu obligaþii bilaterale ºi incalcarea lor de catre una din parþi aducea ºi caducitatea lor ºi implicit sfarºitul dominaþiei otomane.
Din nou in aceste momente dificile cand se decidea soarta revoluþiei din Muntenia avem de analizat un document extrem de semnificativ intitulat: „Drepturile romanilor catre Inalta Poarta”, autorul lui, N. Balcescu. Inca de la inceput, autorul iºi statueaza foarte clar poziþia: „Þara noastra romaneasca nu fu niciodata supusa cu sabia ci de bunavoia sa se recunoscu sub protecþia turcilor. La anul 1393, parinþii noºtrii dupa ce luptara mai multe veacuri pentru independenþa lor cu atatea potoape de naþii barbare… se invoira cu Mircea cel Batran… ºi impreuna inchinara þara turcilor… Acest tratat… nu poate fi privit dupa dreptul ginþilor (neamurilor) altfel decat ca un tratat de protecþie… care nu atrage suveranitatea ei”49 . Era aici o aluzie clara la nota guvernului rus. Muntenia nu ºi-a pierdut niciodata suveranitatea, ºi-a ales doar un protector puternic pentu apararea ei ºi prin condiþii bine determinate. ªi oricum „Acest tractat insa nu þinu mult: Romanii iubea prea mult indepindinþa; ei jertfisera prea mult pentru dansa ca sa-l poata suferii cu placere, oricat de nesuparator era”50 .
„La 1460, domnul Vlad V., sfatuindu-se cu popolul trimise deputaþi la Adrianopole ºi incheiara un tractat ale carui articole principale sunt acestea… acest tractat nefiind nici lasat in uitare, nici ramplasat printr un altul mai nou, este inca in tarie ºi astazi ºi singur numai hotaraºte raporturile þarei cu Inalta Poarta. El asigureaza poporului dreptul de a-ºi recunoscatori… ii jura credinþa, dragoste ºi supunere… daca Inalta
Poarta nu iºi va retrage trupele de pe pamantul roman ºi ca daca va cauta prin putere armata sa se amestece in trebile þarii din launtru, atunci toate tractatele ce ecsista se socotesc ca desfiinþate chiar de Poarta…
Ca atunci naþia romana este deliberata de orice indatorire ar avea catre
Inalta Poarta”48 .

da legi, dreptul d-a face rasboi ºi pace; prin urmare nu poate fi privit ca un tractat de subpunere ci numai ca un tractat de protecþie, ca o alianþa neegala… Astfel privesc acest tractat toþi publiciºtii Europei. <<Daca se respecteaza istoria, zice invaþatul publicist Martens… apoi este invedeat ca Þara Romaneasca n-a fost niciodata incorporata, ca ea n-a pierdut niciodata caracterul esenþial al suveranitaþii sale… ca suveranitatea sa nu poate fi atinsa… ca ea nu e datoare a recunoaºte asupra-i o putere legiuitoare straina. Þara Romaneasca este un stat suveran ºi un tractat de protecþie, un tribut, o alianþa nepotrivita ºi chiar supremaþia nu-i pot lua suveranitatea>> „51 . Urmeaza apoi citatul devenit aproape sacrosant din Vatel sprijinind dreptul la suveranitate al unei þari ce plateºte tribut. Dupa care incepe contraatacul la presiunile Rusiei ce considera existenþa noastra naþionala ca reieºind ºi fiind dependenta de inþelegerile ei cu Poarta ºi implicit de protecþia ei. „Ele (Capitulaþiile -; n.n.) sunt recunoscute insuºi ºi de tractatele Rusiei cu Poarta deºi acestea nu pot lega intru nimic pe romani, caci Rusia, fiind numai o chezaºa a drepturilor þarii, nu poate trata pentru noi ºi in numele nostru”52 .
In final N. Balcescu opune Porþii otomane chiar propria sa recunoaºtere prin articolul 8 al hatiºerifului din 1834: „«Aceste principate au toate drepturile unui principat independent». Aºadar dupa glasuirea tractatelor noastre cu Poarta, dupa dreptul gintelor ºi chiar dupa tractatele
Rusiei cu Poarta, poporul roman ºi-a pastrat totdeauna dreptul sau de suveran… Acestea sunt fraþi romani drepturile noastre… Timpul nu a venit ca sa dobandim o indepindinþa absoluta. Posiþia noastra politica, dupa tractate este inca buna, numai trebuie a fi pazita de Inalta Poarta”53 .
Prin acest articol din „Poporul suveran” (din 2 ºi 6 august 1848) N.
Balcescu continua, ceea ce realizase M. Kogalniceanu in „Dorinþele partidei naþionale…”, el creionase in clar ºi afirmase public poziþia noastra in cadrul imperiului, poziþie obþinuta prin lupte ºi sancþionata de o istorie zbuciumata

In faþa atitudinii conciliatoare a Porþii, conºtienta de propriul sau interes in a ii menaja pe revoluþionari ºi in urma constituirii noii
Locotenenþe domneºti acesta „Supune spre acceptare Maiestaþii sale
Imperiale urmatoarele 22 de articole menite sa slujeasca drept baza noilor instituþii: Independenþa administrativa ºi legislativa bazata pe tratatele lui Mircea ºi Vlad V., fara nici un fel de intervenþie din partea puterilor straine in administraþia interna”55.
Dupa cum se ºtie in urma dezinteresului manifestat de marile puteri occidentale, aflate ºi sub presiunea propriilor bulversari interne,
Poarta otomana a fost lasata fara un ajutor concret, in momente dificile sub presiunea continua a Rusiei ce solicita tot mai ferm eradicarea focarului de tensiune din Muntenia56.
La randul ei, deºi mulþi autori au vorbit de o adevarata pactizare a Porþii cu revoluþia munteana57 trebuiesc ilustrate clar limitele acestei colaborari orientate net ºi strict anti-Rusia, ºi nu de o intenþie de sprijinire a reformelor ºi modernizarii in spaþiul romanesc. Turcia era interesata de orice ar putea slabi influenþa ruseasca, de orice eveniment ce ar indeparta acest pericol de Constantinopol, dar nu inþelegea a face prea mari concesii spre a obþine aceasta. Deºi favorabila miºcarii romaneºti,
Turcia nu a inþeles nimic din frenezia reformatoare a guvernului de la care da astazi dreptul romanilor la suveranitate. N. Balcescu afirma cu placere acest drept in auzul nu numai al naþiei romane, dar ºi al Europei ºi mai ales al Imperiului Otoman, avertizat inca odata ca independenþa nu e o soluþie atat timp cat siguranþa noastra e statuata prin capitulaþii. Dar acestea nu numai ca ofera drepturi, dar creeaza ºi obligaþii pentru Poarta, obligaþii pe care in noua situaþie internaþionala ºi sub presiunile Rusiei aceasta nu trebuie sa ezite a o indeplini. In caz contrar: „Sa nu uitam ca suntem datori a apara naþionalitatea ºi dreapturile noastre, de vom fi nevoiþi, chiar varsand sangele nostru”54 .

Bucureºti ºi chiar a impartaºit in secret temerile de agitaþie comunista ale
Petersburgului.
Fara teama de Rusia ea s-ar fi lansat cu placere, precum la 1821 in sugrumarea acestor tendinþe iar in momentul in care impinsa de Rusia va trebui sa faca aceasta va recurge fara prea multe menajamente la violenþa ºi intimidare. Singurul lucru ce a temperat-o a fost neplacerea de a face aceasta opera de represiune la ordinul Rusiei, teama de a nu creea un nou curent anti-turc in principatele dunarene ºi conºtiinþa faptului ca acþiunile sale erau atent urmarite de o Europa care ii era unicul reazam in faþa poftelor cabinetului de la Petersburg.
Proclamaþia lui Fuad Paºa catre boierii ºi locuitorii Þarii Romaneºti a oglindit perfect aceasta completa lipsa de dorinþa a Porþii de a inþelege ceea ce se intamplase in Principate. „O revoluþie izvorata din acel duh al comunismului… s-a ivit intre voi ºi au tulburat liniºtea ºi siguranþa pacinicei inaintari de care va bucuraþi pana acum, prin instituþiile naþionale ce Inalta Poarta v-au acordat”58 . Dintr-o data Capitulaþiile nu mai sunt acte bilaterale ci unilaterale, izvorate din bunavoinþa Imperiului Otoman.
Intr-o corespondenþa din Bucureºti, „Gazeta de Transilvania” relata tocmai aceasta profunda neinþelegere dezvaluita odata cu intrarea trupelor otomane in Bucureºti. „Cum se infaþiºa deputaþia, vestitul trimis de neagra ºi sangeroasa pomenire incepu a citi acee hartie prin care mai repeta inca o data, caci tot i se parea ca nu credem ca a venit sa aduca pacea ºi buna oranduiala in þara, caºi cand pacea ºi buna oranduiala ar fi lipsit. Intr-insa calcand tractatele, pretutindeni pe sultanul il numeºte suveran in loc de suzeran; calomniind miºcarea romanilor”59.
Cateva zile mai tarziu (15 septembrie) a urmat ºi intrarea trupelor ruse, ale generalului Lüders pe teritoriul Þarii Romaneºti ºi ulterior intrarea in capitala. Din nou primul interes al Rusiei este de a manevra in sensul dorit de ea capitulaþiile: „actele acestui guvern inchipuit
(revoluþionar -; n.n.) nefiin potrivite nici cu instituþiile cu care se carmuieºte acel principat in puterea tractatelor, nici cu fiinþa politica ce i s-a harazit prin aceleaºi tractate apoi Marirea-Sa Imparatul a toata Rosia,

Se poate pune intrebarea de ce Rusia dupa toate problemele ºi dificultaþile pe care ridicarea chestiunii capitulaþiilor i le-a produs, nu urmeaza exemplul Turciei care le trece in proclamaþiile sale in umbra sau le falsifica complet conþinutul.
Raspunsul nu poate fi decat unul, aceste acte continuau a reprezenta in mainile Rusiei un act de presiune fantastic, o garanþie a rolului lor (caºtigat cu greu la gurile Dunarii prin razboaiele secolului
XVIII) ºi mai ales un model care extins la scara imperiului otoman ii putea aduce disoluþia completa, lucru care se va incerca in 1853, cand
þarul va cere acordarea unui regim similar, de protecþie asupra tuturor creºtinilor ortodocºi din imperiu ceea ce va duce la izbucnirea razboiului
Crimeei. In final, capitulaþiile ºi respectarea lor se puteau constitui oricand aºa cum era ºi acum cazul intr-un excelent pretext de ocupare militara a Principatelor sau de razboi impotriva Porþii. Pur ºi simplu, la aproape un secol de la punerea lor pe tapet (in 1772) ele iºi menþineau pentru
Rusia aproape intreg potenþialul enorm de exploatare pentru a produce disoluþia Imperiului Otoman. Astfel incat oricat de multe neplaceri ii produceau Rusiei in acele momente sexistenþa Capitulaþiilor ca o arma diplomatica in mana reprezentanþilor naþiunii romane, ea nu a incetat nici acuma a le folosi, chiar denaturandu-le, restrangandu-le sensul ori aceasta se va dovedi un ajutor nesperat pentru naþiunea romana in marile batalii ce vor urma revoluþiei.
Conºtienþi de importanþa evocarii Capitulaþiilor ca argument pentru o eventuala rezistenþa armata reprezentanþii puterilor straine, in special ai Angliei, consulul general R.G. Colquhoun il anunþa pe Stratford
Canning, ambasadorul britanic la Constantinopol: „ca pandurul Magheru e hotarat sa reziste”61, iar Magheru invoca in favoarea acestei rezistenþe, intr-o proclamaþie din 14 septembrie, capitulaþiile „caci ne sculam, nu ca sa robim, nu ca sa jefuim, ci ca sa aparam niºte legiuiri, pe care ni le-am in unire cu Marirea-Sa Sultanul au hotarat a se pune grabnic capat la asemenea neoranduieli ºi a se restatornici in Þara Romaneasca un guvern legitim pe baze intemeiate”60 .

dat in puterea tractatelor, ce strabunii noºtrii, Mircea cel Vestit ºi Vlad V. incheie cu Inalta Poarta; ºi aceste legiuiri nu sunt asupritoare, nu sunt tiranice; sunt umane, sunt creºtine;”62 .
Tocmai din aceste inþelegeri izvora dreptul revoluþionarilor de a lupta cu arma in mana contra Porþii, drept care la insistenþele marilor puteri ºi al grupului pro-turc al revoluþionarilor (condus de I.H.
Radulescu)63 , nu va fi insa folosit Gh. Magheru dizolvandu-ºi tabara de la Raureni -; Campul lui Traian ºi refugiindu-se in Imperiul Austriac64 .
Revoluþia era practic incheiata in spaþiul extra-carpatic cand N.
Balcescu se hotara sa o intercaleze in marea evoluþie a poporului roman in studiul sau „Mersul revoluþiei in istoria romanilor”, aparut in revista
„Romania Viitoare”, la Paris:
„Ce voieºte, ce striga la 1821 poporul roman, acum in picioare ºi deºteptat? Poarta calcase drepturile þarii; poporul cere ca ele sa se consfiinþeasca din nou… intr-un cuvant cere ca statul sa se faca romanesc… Pacea de la Adrianopol recunoaºte Capitulaþiile vechi ºi autonomia þarii, aceea ce era un bine ºi o dreapta rasplatire a jertfelor ce romanii facura pentru ruºi in atatea randuri… Revoluþia de la 1848 cauta a reintregii pe romani numai in drepturile sale de om ºi cetaþean fara a cauta a-l reantregi in drepturile sale de naþie. Intru aceasta ea se margini a cere ca Turcia sa respecte vechile Capitulaþii recunoscute ºi intarite prin Tratatul de la Adrianopol ºi hatiºeriful din 1834. Ea ceru asemenea ca Rusia sa-ºi pazeasca tractatele care recunosc autonomia ºi independenþa administrativa a þarii ºi nesiluirea pamantului ei.
Revoluþia de la 1848 nu este dar in drept impotrivitoare nici Porþii, nici Rusiei, de vreme ce se marginea a cere pazirea tractatelor fara a proclama un drept nou. Romanii, in buna credinþa lor, socoteau ca aceste puteri vor fi gata a pazi sfinþenia tractatelor ºi nu vor putea a le tagadui reformarea legiuirilor potrivit dreptului lor de autonomie”65 .

Un alt revoluþionar, mai puþin ilustru, G. Creþeanu, aprecia la randul

In final, analizand ce a insemnat revoluþia de la 1848 trebuie sa fim de acord cu G. Zane ca „in epoca revoluþiei N. Balcescu pune de pe o poziþie noua problema statutului internaþional al Principatelor. Invocarea acestor itratatei considerate de N. Balcescu, fara nici o rezerva, autentice.
ªi cu deplina putere inca a fost o teza de mare rasunet a revoluþiei romane de la 1848. A servit ca temei de drept pentru fundamentul programului revoluþiei insaºi ºi combaterea de pe poziþiile dreptului internaþional a intervenþiei turceºti ºi þariste in Principate. Ea a patruns in literatura politica occidentala ºi la un moment dat chiar turcii au acceptat-o”67 .
Mai departe, analizand ºi mai adanc impactul extern ºi manevrarea in timpul revoluþiei de la 1848 a chestiunii capitulaþiilor in interesul naþiunii romane, tot G. Zane mai apreciaza ca: „N. Balcescu a inþeles ca
Þara Romaneasca ºi in primul rand, guvernul revoluþionar de la 1848 trebuie sa traga toate consecinþele din prevederile acestor tratate, mai intai de toate, dreptul ei la autonomie. In numele acestui drept a combatut politica adoptata de Locotenenþa domneasca faþa de intervenþia turca ºi a reclamat apararea cu orice preþ a independenþei þarii, chiar cu armele.
(La 4 martie 1850 ii scria lui A.G. Golescu, La Lieutenance inaugura son avènement en sacrifiant par un acte public remis a Soliman l’autonomie du pays”68 -; Locotenenþa inaugura inalþarea sa sacrificand printr-un act public remis lui Soliman, autonomia þarii).
Fara indoiala acesta este cel mai mare merit al echipei revoluþionare de la Bucureºti, impunerea capitulaþiilor ca realitate politica la nivelul þarii, la nivelul comisarilor de propaganda imprimand naþionalitaþii romane, cetaþenilor Þarii Romaneºti ideea clara ca ei beneficiaza de anumite drepturi faþa de Inalta Poarta drepturi sacre, inalienabile, smulse cu armele ºi care implica Porþii o anumita responsabilitate pentru þara sau intr-un articol intitulat: „Scopul nostru” ca „La sentimentul de amor (faþa de patrie -; n.n.) corespunde principiul suveranitaþii naþionale; caci cei ce iºi iubesc patria nu vor sa o mai vada nici intr-un chip supusa. Din principiul suveranitaþii se naºte acela al intrunirii, fiindca este ºtiut ca suveranitatea pere indata ce se instraineaza o parte dintr-insa”66 .

noastra ºi anumite obligaþii pe care nu le poate calca. Aceeaºi demonstraþie, transformand capitulaþiile in obiect al dreptului public internaþional le impunea ca subiect de discuþie in presa europeana, aducand la cunoºtinþa opiniei publice internaþionale existenþa unui popor cu anumite drepturi la poalele Carpaþilor. Respingand cu hotarare toate incercarile diplomaþiei þariste de a pune accentul pe tratatele moderne, realizate de ea cu Poarta in sec. XVIII ºi XIX, diplomaþia romaneasca concentreaza, discuþia pe capitulaþii, ca acte istorice de care Imperiul
Otoman trebuie sa þina seama ºi mai ales care exclud dreptul Rusiei la intervenþie ºi amestec in afacerile noastre interne.
Chiar daca deznodamantul acestei controverse diplomatice nu ne va fi favorabil, dreptul forþei fiind inca o data mai puternic decat forþa dreptului totuºi marea evoluþie ce avea sa aduca cu ea unirea principatelor era declanºata.
Intreaga Europa auzise strigatul de ajutor al romanilor ºi luase act de drepturile lor oglindite in capitulaþii, de acum nu mai era necesar decat un moment diplomatic favorabil pentru ca aceste drepturi sa devina integrate, de facto in sistemul juridic internaþional ºi sa fie puse sub garanþia europeana silind astfel atat Poarta cat ºi Rusia sa þina cont de ele in atitudinea lor viitoare.
Cum revoluþia de la 1848 a pregatit fara indoiala drumul spre unirea principatelor ºi in plus intreaga perioada care va urma pana la
1856 va sta sub semnul activitaþii unor fruntaºi ai acestui eveniment ar fi poate necesara o evaluare suplimentara, o analiza a ce au insemnat capitulaþiile in mesajul diplomatic al revoluþiei.
„O data cu anul revoluþionar 1848 se poate vorbi de o diplomaþie romaneasca unitara, legata de lupta pentru deplina autonomie ºi apoi pentru independenþa”69 in care rolul principal l-au jucat „capitulaþiile apocife” prin care s-a cautat sa se legitimeze pretenþiile indreptaþite la o limitare a abuzivei dominaþii otomane70.

Cateva exemple sunt ilustrative: la 19 iulie guvernul provizoriu ii adresa o nota lui Soliman Paºa declarandu-i ca: „sunt 18 secole de cand romanii au platit cu sangele lor dreptul de a numii acest pamant Romania
ºi a-l lasa moºtenire glorioºilor lor fii cand Inalta Poarta luase sub protecþia sa Þara Romaneasca ºi ii asigurase independenþa in treburile interne”71 iar Pruncul Roman” (scria la 31 iulie) in articolul „Cum stau treburile noastre”?
„Credeþi ca romanul nu este gata sa se bata cand ranele robiei sangera inca ? Cum credeþi ca romanul nu se bate pentru dreptul lui de autonomie pe care Mircea ºi Vlad V. l-au þinut cu sangele batranilor noºtri”72.
Intr-o alta nota din 31 iulie guvernul Valahiei arata: „Excelenþa, cand Imperiul otoman a binevoit sa ne acorde protecþia sa ne-a asigurat o totala ºi deplina independenþa in interior. Sultanul Baiazid ºi mai tarziu in 1460 Sultanul Mahomed II au consfinþit drepturile noastre pe care le am respectat solemn. De mai multe ori drepturile noastre au fost nerecunoscute ºi cu toate acestea am impletit in conduita noastra faþa de
Sublima Poarta sentimentul fiului cu fidelitatea vasalului. Speram ca
(...) ea nu va lasa niciodata sa cada in uitare tratatele lui Baiazid ºi
Mahomed II (...) privandu-ne de drepturile noastre”73.
La 1 august 1848 A.G. Golescu ii scria lui Robert Colquhoun
(consulul britanic la Bucureºti) cea mai corecta ºi succinta relatare a rolului ºi importanþei capitulaþiilor la 1848.
„Opera noastra s-a desavarºit cu mare uºurinþa pentru ca am fost fermi pe drepturile noastre incontestabile care ne sunt recunoscute prin tratatele lui Baiazid, Mahomed II ºi chiar prin art.5 din Tratatul de la
Adrianopol”74.
Unul din principalele organe de presa ale revoluþiei nu doar din
Transilvania, dar ºi din cele 2 principate extracarpatice „Gazeta de
Transilvania” relata in 1848 intr-o corespondenþa de la Bucureºti un plan

utopic, de intervenþie pe langa Nicolae I, „cu puterea ce are, sa mijloceasca a ni se intrupa Basarabia; insistandu-se asupra faptului ca anexarea unei jumataþi de Moldova reprezinta o grava incalcare a dreptului neamurilor”,
Poarta neputand ceda ce nu stapanea, iar Imperiul þarist „nu avea dreptate a cuprinde o provincie ce Turcia nu o putea da”75.
Tot ei redactorii „Gazetei” vor inþelege rapid greºeala ºi in special
G. Bariþiu va lua o atitudine tot mai ostila Rusiei. „El condamnase in cursul verii ocuparea Moldovei ºi a Þarii Romaneºti de armata rusa, ceea ce a condus la inabuºirea revoluþiei din cele doua Principate.
Bariþiu a publicat in „Gazeta de Transilvania” un fulminat articol impotriva politicii ruseºti (1848, nr. 57)76.
La randul sau secretarul guvernului Voinescu II, explicase programul revoluþionar, inclusiv semnificaþia tricolorului, „care trezise suspiciunile comisarului otoman, drept un simbol al trecutului relaþiilor romano-otomane, bazate pe capitulaþiile voievodale pe care romanii vroiau sa le reactiveze”77.
In momentul in care a inceput contra-acþiunea Porþii bazata pe doua principii: „suveranitatea sultanului ºi integritatea imperiului otoman, care presupunea ca Principatele Romane sunt parte integranta a imperului, cel dintai principiu a cazut, cum era ºi firesc, din cazul locului”78.
Ca urmare a acestei acþiuni ºi a intervenþiei brutale a Rusiei la 29 iunie, consulul francez Thion ºi cel prusac Richthofen urmaþi de cel austriac vor protesta pe langa comisarul otoman: Taalat Efendi, consulul rusesc ºi Secretariatul de stat al Moldovei contra violarii autonomiei
(bazate pe capitulaþii ºi tratate) principatului moldovean79.
In toata perioada revoluþiei, dar ºi in perioada urmatoare principalul sprijin diplomatic a fost furnizat de ambasadele Franþei ºi Marii Britanii
ºi de agentul prinþului Adam Czartorisky, fara a face excepþie insa nici de ambasadele Prusiei ºi Austriei80.

Tuturor acestor oficii „le erau trimise de la Bucureºti (...) documentele fundamentale ale revoluþiei, memorii istorice privitoare la capitulaþiile voievodale, la autonomia Principatelor Romane alterata ºi anemiata dupa 1829 de catre Rusia 81 .
Chiar ºi dupa revoluþie se va scrie la fel Porþii, o serie de memorii solicitandu-i acesteia „circumscrierea vasalitaþii potrivit capitulaþiilor voievodale, lasand Principatelor intreaga suveranitate interna”82.
Un astfel de document aprecia ca in cadrul revoluþiei de la
1848 : „el (poporul roman -; n.n.) nu vorbeºte intr-un ton ameninþator ºi se þine pe drumul legilor ºi al tratatelor voind a se reintregii in drepturile lui…caci nici un Roman nu va mai trai dupa moartea independenþei
Patriei sale”83.
Un alt memoriu din decembrie 1848,semnat de Dimitrie Bratianu pentru Foreign Office „explica revoluþia romana (...)evidenþiind faradelegile puterilor protectoare ºi suzerana savarºite la adapostul falselor interpretari ale tratatelor, convenþilor ºi capitulaþiile inca in vigoare”84.
Nu intotdeauna Poarta va raspunde aºa cum se spera acestor dorinþe ºi aºteptari. La 1856 un articol din „Journal de Constantinopole” cauta a acredita ideea dreptului de suveranitate a Imperiului otoman asupra Principatelor. Astfel se susþinea ca prin inlaturarea protectoratului rus, Poarta va reintra in drepturile sale asupra acestor doua provincii ale
Imperiului otoman care vor fii pe viitor administrate conform hattiumaiumuriilor acordate de sultan in secolele XIV; XV; XVI. Se cauta a se demonstra ca relaþiile dintre Poarta ºi Principate nu au fost stabilite prin tratate, care presupun egalitate intre statele contractante, ci prin decrete imperiale, care implica relaþii de la stapan la supus (...) ca
80 ibidem p. 196-197, Beatrice Marinescu, «Atitudinea guvernului englez faþa de revoluþia de la 1848 din Þara Romaneasca» in Studia et acta Musei Nicolae Balcescu, Bucureºti,
1971, p. 235-261.

Principatele au fost anexate acordandu-li-se anumite drepturi”85
Era aceasta o idee impotriva caruia se luptase de mult. La 1839, cand se pregatea Conjuaþia confederativa se decisese pentru principate
„ocrotirea colectiva a patru puteri europene, pe langa pastrarea suzeranitaþii turceºti, cu excluderea insa a amestecului puterii suzerane in treburile interne, spre a se asigura autonomia þarii”86
Mai inainte chiar cel care avea sa conduca destinele Moldovei:
Mihail Sturdza scria la 1 martie 1829 ca „Poarta are obligaþia faþa de
Moldova de a o menþine in integritatea sa anterioara, fara ca niciodata sa ii produca cel mai mic rapt sau separare”87.
In timpul revoluþiei comisarului Porþii, Taalat Eufendi i se solicitase
„ameliorarea instituþiilor Principatelor o acþiune contrara a Porþii fiind considerata ca „contrara spiritului capitulaþiilor care recunosc
Principatului dreptul de autonomie politica”88. La fel, ideea unei intervenþii a Porþii in defavoarea unei aplicarii ad litteram a capitulaþiilor va fi respinsa cu o vehemenþa deosebita de purtatorii de cuvant ai generaþiei 1848 89.
Cezar Bolliac scria „Principatele Romane n-au pierdut ºi nici n au instrainat nici unul din elementele suveranitaþii lor. Suntem tributari
Turciei.
Nimic mai mult, nimic mai puþin. In consecinþa ramaºi credincioºi angajamentului nostru, nu suntem noi in drept sa o intrebam cum ºi l-a indeplinit pe al sau ?”90.
O ameninþare puþin voalata in aceste randuri, daca nu sunt respectate vechile tratate de chiar Poarta atunci avem oricand o noua posibilitate: independenþa.

Momentul izbucnirii razboiului Crimeii, moment despre care
Alexandru Cretzianu scria „prezentul razbel s-a ivit in condiþii aºa de favorabile Principatelor noastre, incat imi vine sa cred ca providenþa l-a provocat intradins pentru romani, ca sa le dea ocazia sa faca cunoscut
Europei ale lor suferinþe, ale lupte, ale lor drepturi, necesitatea independenþei lor ºi ca sa-ºi dobandeasca rangul ce li se cuvine in marea familie a populilor civilizaþiei”91.
Erau pregatiþi romanii pentru aceasta ºansa, aceas