REFERAT ISTORIE

y2y24yq
Drumul c`tre modernitate este sinuos iar parcurgerea lui se face an ritmuri diferite. Europa nu este o entitate omogen` la nivelul civiliza\iei materiale, dupa cum nu este nici la nivel la nivel politic. Aceste fapte sunt ilustrate de studiul dinamicii demografice, al modului de via\` ii al raporturilor dintre lumea rural` ii cea urban`.
Dup` crizele demografice din secolul al XVII-lea (r`zboaie, epidemii, foamete), secolul al XVIII-lea anseamn` dublarea populatiei europene. Aceast` creitere este ans` inegal`. Din perspectiva evolu\iilor demografice se contureaza dou` Europe: una arhaic`, cu ritmuri de creitere dezordonate, la Est (Polonia, Rusia) ii Sud (Italia) ii o alta dinamic` (nordul Italiei, Anglia, spa\iul german, Olanda, Fran\a, Spania) cu creitere lent` dar regulat`. Dinamica demografic` este legat` de creiterea economic` ii de alimenta\ie.
Modific`rile an civiliza\ia materil` continu` s` fie lente. |`rile europene, chiar ii cele mai dezvoltate, r`m@n dominant agrare. An consecin\`, agricultura continu` s` produc` 80% din bunuri. Noile tehnici (asolamentul trienal) ii culturi (cartoful, porumbul, gulia, napul) nu duc la schimbarea caracterului extensiv al agriculturii dar vor contribui la ameliorarea alimenta\iei ii reducerea riscului de anfometare. Locuin\ele din c`r`mid` ars` ii piatr`, acoperite cu \igl`, le anlocuiesc treptat pe cele din lemn ii p`m@nt, elimin@nd riscul incendiilor ii sporind confortul ii igiena.
An 1661, Imperiul german era alc`tuit din circa 356 de state confederate, de fapt un „mozaic” de \`ri independente. An teorie, amp`ratul era st`p@nul antregului teritoriu. An realitate ans`, dup` cum va spune Voltaire, el nu era „nici mai puternic ii nici mai bogat ca un doge al Vene\iei”, al Vene\iei veacului al XVII-lea. Sl`biciunea amp`ratului, ii implicit a imperiului, consta an sistemul transmiterii croanei care era rezultatul desemn`rii de c`tre cei iapte princioi electori a urmaiului la tron din familia dominatoare. Cei iapte principi electori, purt`torii de cuvant ai feudalit`\ii germane, au avut grij` de fiecare dat` s` aduc` pe scaunul imperial persoane f`r` personalitate pentru marea nobilime -; ai c`ror reprezentan\i erau -; s` poat` juca rol de prim` m`rire an imperiu. Iat` de ce mai to\i amp`ra\ii au fost lipsi\i de personalitate, iat` pentru ce suverani an adev`ratul an\eles al cuvantului au constituit rare excep\ii.
Austria , parte component` a imperiului, cuprinzand iapte principate ii dou` regate: Boemia ii Ungaria, ii avand an frunte ramura cadet` a familiei de Habsburg, nu era nici ea o for\` de prim` m`rime pe continentul nostru. An ciuda acestui fapt, an ciuda armatei slabe pe care o avea, Austria, tot aia de catolic` precum spania, s-a aventurat antr-un iir nesfariit de r`zboaie cu state protestante ca Suedia, Anglia, Olanda, cu unele principate germane, r`zboaie din care a ieiit anvins` ii cu prestigiul zdruncinat.
Ca ii Germania, Austria a avut pu\ini mari amp`ra\i. Leopold I a devenit suveran an 1657, la 17 ani. Laconic, mare iubitor de muzic`, autorul unor compozi\ii chiar, maladiv, debil, speriat mereu de ideea c` trebuie s` c`l`toreasc`, pu\in aspectuos la anf`\iiare (nas enorm, b`rbie mare, obraz lung, fa\` b`tran`), foarte mol`u an toate, atat de mol`u ancat contemporanii au spus despre el c` e un „orgoliu care trebuie mereu antors”, Leopold I, prin datele sale personale, suger, cum nu se poate mai bine, situa\ia imperiului s`u.
Spania, cu teritorii an Italia (Neapole, sardinia, Lombardia etc.), la nord de Fran\a, peste m`ri, era cel mai antins imperiu din lume. Cu toate acestea, an secolul al XVII-lea nu conta ca o mare putere pentru c` „toate piesele care compuneau acest colos se aflau an ruin`”. An acest veac popula\ia a decrescut mereu din cauza r`zboaielor ii a emigra\iei an America, |`rile de Jos, Italia. Spaniolul, de sute de ani, de cand lupta an Peninsula Iberic` contra arabilor, sau aiurea ampotriva Fran\ei, Italiei, |`rilor de Jos, an Lumea Nou`, a uitat s` mai munceasc`. Cu o mentalitate pur feudal` fa\` de munc` (pentru nobili munca era o ruiine), ducand o politic` extern` belicoas`, finan\ele au fost diminuate angrijor`tor. La moartea lui Filip al II-lea, cel care a vrut s` cucereasc` Anglia an 1588, datoria \`rii s-a ridicat la 4 miliarde franci, cursul de la anceputul vaecului nostru. Neavand fonduri, statul tr`ia din amprumuturi for\ate, chete etc. Lipsa de bani a f`cut ca num`rul solda\ilor s` scad` mereu, de la 150000 an timpul lui Filip al II-lea, la 50000 peste un veac, cifra ultim` cuprinzand cam 3/4 ostaii mercenari str`ini ii numai 1/4 spanioli get-beget. Tot str`inii au fost an secolul al XVII-lea ii cei ca\iva generali mai deosebi\i ai Spaniei, Spinola ii Piccolimini. Situa\ia marinei de r`zboi nu era nici ea mai str`lucit`. Anvins` de englezi an 1588, redus` treptat, treptat de corsarii Angliei, flota spsniol` era, an momentul urc`rii pe tron a lui Ludovic al XIV- lea, neansemnat` ca num`r ii for\`.
Aceast` situa\ie ar fi fost ii mai proast` dac` Spania n-ar fi adus din colonii mari cantit`\i de produse, an special aur ii argint. Dar neavand o economie prosper`, care s` poat` satisface cerin\ele coloniilor, sau m`rfurilor aduse de peste Ocean ii desf`cute la Cadix sau an alt` parte erau cump`rate nu de negustorii ei, ci de cei str`ini.
La randul lor coloniile, neg`sind an Spania m`rfurile c`utate, achizi\ionau aceste m`rfuri de la negu\`torii englezi, olandezi sau francezi, an ale c`ror \`ri va fugi tot aurulii argintul adus de peste m`ri. Proasta situa\ie economic` a \`rii era determinat` ii de faptul c` biserica st`pinea, an unele provincii, un sfert din p`manturile cultivate, restul suprafe\ei fiind acaparat de granzi an special, \`r`nimea neposedand an aceast` vreme un lot funciar propriu. O alt` cauz` a dec`derii Spaniei era excesiva centralizare a administra\iei, statul fiind realmente „sufocat” de cele 11 mari consilii ii de ministere, organisme care voiau s` rezolve totul, care luau hot`rari tardive, ii care se suprapuneau, datorit` necolabor`rii consiliilor cu ministerele.
An 1661 Anglia era an cel de-al doilea an al reataura\iei. Cu o economie an plin avant, cu o marin` comercial` ii militar` ce rivaliza cu cea a Olandei, cu un imperiu colonial an permanent` creitere, regatul englez, stat puternic, constituia o primejdie pentru oricine.
Olanda, \ar` cu un teritoriu mic, cu o popula\ie de numai cateva milioane, prin economia sa dezvoltat`se num`ra printre cele mai puternice state din Europa. For\a economic` a Olandei se baza pe manufacturi ii pe marea sa flot`. An 1610 marina olandez` dispunea de peste 10000 de nave. Dintre acestea aproximativ 3000 navigau an Merea Baltic`, 2000 f`ceau comer\ cu Spania, vreo 600 cu Italia, restul flotei transportand pentru sine sau pentru alte state m`rfuri pe mai toate m`rile ii oceanele globului. C`tre sfariitul veacului al XVII-lea, pe vremea lui Colbert , flota olandez` cuprindea circa 16000 de nave, cifr` de patru ori mai mare decat flotele tuturor \`rilor europene la un loc.
An 1602, armatorii ii negu\`torii olandezi au anfiin\at cea mai mare societate peac\iuni de pan` atunci, compania general` a Indiilor Orientale, societate care, an numai 18 ani, ii-a triplat capitalul ini\ial pl`tind ac\ionarilor s`i, vreme de doua secole, un dividend mediu de 18%.
Danemarca, sl`bit` de r`zboaie ai de crize interne, pentru a se putea reface, an speran\a c` va deveni o for\` politic`, avea nevoie de liniite l`untric` ai de pace cu vecinii.
Suedia, st`pan` a malurilor baltice, cu toate c` avea nenum`ra\i inamici, era cotat` pe plan eupropean a doua putere dup` Fran\a.
Italia, format` din mai multe state, ocupat`, an parte, de Spania, ducand o politic` extern` extrem de divers`, tr`ia mamente dificile.
Din aceast` enumerare rezult` c` doar trei \`ri-;Anglia, Olanda ii Suedia- reprezentau pentru Fran\a puteri de importan\` pe plan interna\ional. Cu Suedia antre\inea rela\ii bune.
Satul r`mane baza societ`\ii, iar civiliza\ia rural` o lume static` ii conservatoare. El domon` harta european` an special an europa postbizantin` (Imperiul otoman) ii continental` (Fran\a, Imperiul habsburgic, unele regiuni germane), fiind totodat` sectorul cel mai vulnerabil al societ`\ii, atat din punct de vedere natural(accidnte meteorologice) cat ii social(capacitate sc`zut` de aotoap`rare, risc crescut de pauperizare ). Cel mai important fenomen este p`trundereaeconomiei monetare an lumea agricol`, generalizarea arend`iiei ii apari\ia lucr`torilor salari\i(zilieri).
Relansarea economic` din secolul al XVIII-lea permite ii dezvoltareare\elei urbane, dar an acelaai ritm inegal, an func\ie de epoc` ii regiune. Europa maritim`, atlantic` (Anglia, Olanda) ii mediteraneean` (Spania, Italia) de\in locul de frunte. Pe cand an Anglia concentrarea urban` este un fenomen cu efecte economice constructive, an Italia ii Spania(popula\ia Madridului creite de 5 ori an secolul al XVIII-lea) este motivat` de s`r`cirea popula\iei ruraleai emigrarea ei la orai.
Din cei 10 milioane de or`ieni ca\i erau an europa la 1750, majoritatea locuiesc an targuri ii or`iele ce nu se diferen\iaz` decisiv de sat. Chiar marile oraie aii p`streaz` caracterul medieval(sistematizare defectuoas`, lipsit` de igien`, popula\ie pestri\`), semn al unei dezvolt`ri dezordonate. Excep\iile sunt oraiele ref`cute( Londra dup` incendiul din 1666, Lisabona dup` cutremurul din 1755) sau cele construite pe teren gol.
Oitirea francez` num`ra 72000 de lupt`tori. Cinci ani mai tarziu, 1672, efectivul ei s-a dublat aprope: 120000. Comparat` cu alte armate europene, oitirea francez`, numericeite vorbind, p`rea o mare for\`. Ea ar fi fost antr-adev`r puternic` dac` n-ar fi fost m`cinat` de anumite „vicii”. Primul ii poate cel mai important era aia-numitul voluntariat. Datorit` acestui sistem armata era format` din mercenari, din ostaii care se b`teau mai ales pentru interesele lor ii mai pu\in pentru ale \`rii. An toat` Fran\a nu exista nici o icoal` militar`, instruc\ia armatei f`candu-se exclusiv prin r`zboaie. Oitirea era pestri\ ambr`cat`, fiecare regiment avandu-ii uniforma sa, situa\ie care va dura pan` an 1670. De asemenea nu existau caz`rmi. Din acest motiv solda\iierau cantona\i pe spa\ii imense, fapt ce f`cea ca adunarea lor s` se fac` cu foarte mare antarziere.
Fran\a a semnat la 27 aprilie 1662 cu Statele Generale un tratat de alian\`. El a cuprins garantarea mutual` a posesiunilor celor dou` state ii libertatea pescuitului. Tratatul a fost prost primit de Anglia datorit` clauzei anscrise an el ii care prevedea dreptul navelor olandezede a pescui atat an larg, cat ii an apropierea coastelor. An septembrie acelaii an Carol al II-lea, suveranul Angliei, nevrand s` torpileze convorbirile dintre \ara sa ii Fran\a accept` tratatul semnat de Ludovic an aprilie.
La 27 octombrie 1662 convorbirile de care aminteam mai sus s-au ancheiat printr-o tranzac\ie care cuprindea cump`rarea de c`tre francezi a portului Dunkerque de la englezi pentru suma de cinci milioane franci.
An august 1663 Fran\a a semnat un acord economic ii militar cu Danemarca. Patru ani mai tarziu Ludovic a sanc\ionat tratatul franco-portughez.
La cap`tul acestor str`danii ale diploma\iei, Fran\a se putea felicita pentru faptul de afi reuiit s` anconjoare Spania, eterna rival`, cu duimani. Madridul, alarmat de centura de foc din jurul s`u, a cerut ajutorul amp`ratului Leopold I, cerere ce areclamat o interven\ie militar` diversionist` an |`rile de Jos. Amp`ratul neobiinuit s` ia decizii f`r` a se consulta a cerut sfaturi an stanga ii an dreapta. Astfel Wilhelm de Fürstenberg, principalul sfetnic al electorului Coloniei, a propus amp`ratului s` atace, ampreun` cu armata lui Lodovic al XIV-lea, Spania, pentru a o cuceri ii a o amp`r\i cu cu suveranul francez, propunere care a fost considerat` de ministrul Lobkowitz ca nerealist`.
Concomitent cu taton`rile antreprinse de Leopold I, fegele Fran\ei, mai dinamic, mai antreprinz`tor, a ancheiat o serie de alian\e secrete cu ca\iva principi germani- ducele de Neuburg, electorul de Colonia, electorul de Mayenza, episcopul de Münster- ii prin care, practic, alian\a Ligii de la Rhin a ancetat s` mai existe.
La 8 mai 1667, Ludovic al XIV-lea, considerandu-se st`pan pe situa\ie, a expediat reginei regente a Spaniei o scrisoare prin care i-a cerut s`-i remit` de urgen\` posesiunile care ai reveneau ca so\. Madridul, iritat, a r`spuns printr-un act intitulat „Tractatus de jure devolutionis” ii care respingea cererile suveranului francez. La randul s`u Ludovic a declarat r`zboi, conflict armat ce a intrat an istorie sub numele de „r`zboiul de devolu\ie”.
Pentru Ludovic r`zboiul era nu numai un prilej de a se acoperi de glorie, ci ii unul de a-ii petrece timpul, dup` p`rerea lui, foarte agreabil, punct de vedere tipic feudal.
La 21 mai 1667, o armat` francez` ce num`ra 50000 de oameni, an frunte cu Turenne, a invadat |`rile de Jos. Victoriile purtate de Ludovic al XIV-lea au neliniitit, Olanda. Olandezii ar fi vrut s` fac` ceva pentru a andep`rta pericolul francez, dar erau ans` an plin r`zboi cu Anglia. Pentru a nu fi nevoit` s` lupte antr-un viitor foarte propiat ampotriva a doi adversari, Olanda trebuia s` ancheie an timpul cel mai scurt conflictul s`u naval cu statul englez. O escadr` olandez` comandat` de amiralul De Ruyter ii-a f`cut apari\ia la gura Tamisei blocand estuarul ii incendiind mai multe nave militare ale Angliei. Anvins` la ea acas`, Londra a semnat la Breda, la 31 iulie 1667, pecea cu Olanda,veste prost primit` de englezi.
La randul ei Fran\a, mizand c` va ob\ine suprema\ia politic` pe continent a ajuns la o an\elegere cu Anglia, care ceda Fran\ei Noua Sco\ie an schimbul insulelor Antigua ii Saint-Cristophe.
Antre timp francezii ii-au continuat mariul lor triumf`tor cucerind f`r` prea mari eforturi Douai -; 6 iulie -; Cambrai -; 18 iulie, - Audernade -; 31iulie, - Lille -; 17 august. Ludovic al XIV-lea teatrul de opera\iuni pentru a se antoarce an \ar`. Dup` plecarea regelui, Turenne, r`mas aef suprem al armatei, a continuat seria cuceririlor facile luand cu asalt localitatea Alost.
Noua serie de succese fanceze a provocat o adev`rat` panic` an randul negustorilor francezi. An acelaii timp s-au an`sprit raporturile ii aia ancordate dintre republicani ii partizanii familiei de Orania. Si cum Olanda avea absolut` nevoie de unitate an asemenea momente dificile i-a trebuit mult` r`bdare ii nespus` abilitate pentru a pricinui dezmembrarea Provinciilor Unite.
Situa\ia Spaniei era, la randul ei, cel pu\in tot aia de critic`. Anvins` ii f`r` nici un fel de ianse de a antoarce soarta r`zboiului an favoarea sa, Madridul a cerut ajutor militar Olandei. Statul olandez n-a respins cererea de ajutor, condi\ionand-o ans` de alipirea oraielor Ostende ii Bruges. Si cum Spania nu avea de ales, a acceptat preten\ia formulat` de olandezi.
An plin` campanie victorioas` Ludovic al XIV-lea, spre surprinderea tuturor, a acceptat ancetarea ostilit`\ilor cu condi\ia ca el s` primeasc` unele teritorii f`r` prea mare valoare strategic` sau economic`. Gestul suveranului francez, de nean\eles la prima vedere, a avut urm`toarea explica\ie. An noaptea de 19 spre 20 ianuarie 1668, Ludovic al XIV-lea ii Leopold I au semnat o alian\` secret`. Cei doi suverani au hot`rat ca, an cazul an care Spania ar r`mane f`r` urmaii direc\i, Fran\a s` anexeze |`rile de Jos, Franche-Comté, regatul Navariei, regatele Neapolului ii Siciliei, posesiunile Spaniei din Maroc ii Filipine, iar Leopold I restul posesiunilor spaniole.
Dup` ancheierea tratatului secret cu Leopold I, Ludovic al XIV-lea a tr`it o stare de intens` bucurie din care s-a desmeticit cand a aflat c` Anglia, Olanda ii Suedia au pus bazele Triplei Alian\e andreptat`, f`r` nici o andoial`, ampotriva Fran\ei. Datorit` acestei alian\e Ludovic s-a gr`bit s` semneze pacea de la Aix-la-Chapelle, din 2 mai 1668, prin care ii-a p`strat teritoriile din |`rile de Jos, renun\and la Franche-Comté.
Pacea de la Aix-la-Chapelle a fost prost privit` de francezi care au afirmat, pe nedrept, c` miniitrii Fran\ei, geloii pe succesul comandan\ilor militari, au pus cap`t brusc r`zboiului.
An plin` campanie de preg`tiri militare leibnitz i-a anmanat lui Ludovic al XIV-lea, an 1672, un lung memoriu an care l-a andemnat pe suveranul Fran\ei s` abandoneze politica certurilor m`runte pentru teritoriile lipsite de semnifica\ie, spre a-ii concentra toate eforturile an vederea edific`rii unui mare imperiu colonial din america ii pan` an Asia. Ludovic se va angaja antr-o suit` de conflicte pentru aia-numitele grani\e naturale, conflicte pe care le-ar fi putut evita, dac` ar fi fost mai pu\in impulsiv ii dac` ar fi renun\at la textul anscris pe tunurile sale: „ ultimul argument al regelui”.
An 1667 Fran\a a m`rit taxele de import. Olanda, afectat` de aceast` m`sur`, i-a cerut lui Ludovic, prin ambasadorul s`u acreditat la Paris, s` nu stinghereasc` traficul de m`rfuri, adev`ratul „suflet al societ`\ii umane”. Fan\a, mandr`, a respins preten\ia Olandei. Conflictul vamal dintre cele dou` state nu se putea solda, logic, decat printr-un r`zboi. Fran\a a ancercat s` rup` Anglia de Olanda, an timp ce statul olandez s-a gr`bit s` ant`reasc` bunele rela\ii cu Spania. Tratativele franco-engleze au durat doi ani, din 1668 pan` la 1670, cand cele dou` state, la 1 iunie, au semnat acordul de la Dover, prin care Ludovic al XIV-lea ii Carol al II-lea s-au angajat s` lupte ampotriva Olandei. De asemenea, Spania ii Olanda au semnat acordurile de la 17 decembrie 1671 ii 22 februarie 1672: primul prevedea colaborare militar` antifrancez`, cel de-al doilea era un angajament luat de regele Spaniei, „an caz de ruptur` formal` cu Fran\a”, de a nu antreprinde nimic care s` permit` armatelor franceze s` foloseasc` |`rile de Jos ca pasaj de trecere.
An preajma r`zboiului armata de uscat a Olandei, din motive de economie, cuprindea o infanterie de 25000 de oameni ii 2700 de c`l`re\i. Flota Olandei, punctul forte al ei, ansuma circa 130 de nave de lupt`. La aceeaii dat` Ludovic conta pe o armat` cifrat` la 160000 de oameni. Marea sa oitire dispunea de o artilerie de camp ii de asediu bine utilat`. Comanda armatei se afla an mana a patru mari generali: Condé, Turenne, Luxembourg ii Vauban. Marina francez`, cifric puternic`, dispunea 110 nave de linie, 6000 de ofi\eri, 21000 de marinari, 13000 de solda\i. Anglia se baza pe flota sa de r`zboi ce cuprindea 132 de nave de linie ii pe cei 29000 de de solda\i ambarca\i ce aveau drept comandant pe ducele de York.
An 5 zile francezii au cucerit largi spa\ii reuiind s` p`trund` an inima Olandei. Ans` pe mare flota Olandei, sub comanda amiralului De Ruyter, a ob\inut la Sole Bay o splendid` victorie ampotriva escadrelor franco-engleze. La 30 august 1673, s-a semnat la Haga un tratat de alian\` ofensiv ii defensiv antre amp`rat, regele Spaniei, ducele de Lorena ii Olanda, prin care primii trei s-au angajat s` arunce an lupt` an sprijinul Provinciilor Unite peste 50000 de solda\i. Prin semnarea acestui tratat Fran\a s-a v`zut dintr-o dat` anconjurat` aproape din toate p`r\ile de duimani. An 1673, ca urmare a st`rii de spirit generale Camera Comunelor a anceput o ofensiv` ampotriva regelui Carol al II-lea somandu-l s` declare nul textul prin care afirmase c` prerogativele regale pot suspenda legile. Amb`rb`tat` de succes, Camera Comunelor a votat an martie 1673 o lege prin care urmau s` fie excluii din guvern, administra\ie ii armat` to\i catolicii.
Si astfel iicanat de propriul Parlament, Crol al II-lea a fost nevoit s` abandoneze Fran\a semnand la 19 februarie 1974 pacea de la Westminster. Ieiirea Angliei din r`zboi a fost urmat` de o suit` de evenimente diplomatice nefavorabile Fran\ei. Alia\ii Fran\ei, Colonia ii Münster, for\a\i de evenimentele externe au p`r`sit tab`ra francez` pentru a trata cu Olanda ii pentru a semna un acord cu amp`ratul. An mai 1674 Dieta german`, la „sugestia” lui Leopold I, a declarat r`zboi lui Ludovic al XIV-lea. La 1 iulie 1674 electorul de Brandenburg a semnat un tratat militar, gest prin care Fran\a mai conta doar pe ducele de Hanovra ii pe electorul Bavariei din to\i principii germani. Si pentru ca necazurile Fran\ei s` fie complete, la 10 iulie, Danemarca s-a angajat s` pun` la dispozi\ia Olandei o mare sum` de bani ii 16000 de solda\i.
Obosi\i de lungile lupte ce nu d`duser` nici un rezultat, combatan\ii s-au gandit serios la terminarea r`zboiului. Tratativele pentru semnarea p`cii au avut loc la Nimègue. Cele mai zorite s` semneze pacea s-au dovedit a fi Frn\a ii Olanda, ambele ruinate de r`zboi.
Pacea , atat de ravnit` de beligran\i, a fost an realitate un simplu armisti\iu, o scurt` pauz` - a durat pan` an septembrie 1681 -; necesar` doar pentru refacerea for\ei militare. An acest timp, an Africa, maurii au luat cu asalt Spania. An America popula\ia b`itinai`, nemul\umit` de ocupa\ia spaniol`, a atacat la drumul mare pe cuceritori. Olanda, cu teritoriul an parte ocupat, pustiit` de r`zboi, cu \ara amp`r\it` an dou` partide inamice, cu un comer\ ii cu o industrie ce se redresau foarte lent, izolat` datorit` politicii iscusite a lui Ludovic al XIV-lea, hulit` chiar de unele state europene pentru graba cu care a semnat pacea cu Fran\a, era la aceast` dat` foarte departe de a fi o mare putere.
Germania, mozaic de state, cu principi care se duim`neau reciproc, avea, din motive foarte diverse, admira\ie ii respect pentru Ludovic al XIV-lea, pe care al considera „cel mai mare rege al lumii”. Sfaiiate mult timp de lupte antre ele, Danemarca ii Suedia, sf`tuite de Ludovic, au f`cut an anii 1679 -; 1680 paii destul de fermi an direc\ia concilierii.
Bune rela\ii a avut in aceast` vreme Fran\a catolic` cu Turcia musulman` spre disperarea, an special, a Austriei.
Singurul stat care crea griji diploma\iei franceze era Anglia ii asta atat din cauza \elurilor politice ale Londrei, care viza suprema\ia maritim` dar ii datorit` opiniei publice engleze care nu se amp`ca cu dou` lucruri: cu catolicismul francez ii cu faptul c` suveranul Angliei se dovedise a fi stipendiat de Regele Soare.
An ianuarie 1681 electorul de Brandenbourg, ros de dorin\a de a-ii lua revania ampotriva Suediei, a semnat cu Ludovic al XIV-lea un acord secret prin care cei doi s-au angajat s` se sprijine reciproc an caz de r`zboi. Ancurajat de tratatul semnat, Ludovic a cerut an august 1681 anexarea definitiv` a localit`\ilor le Vieux-Bourg de Gand, Alost, Grammont, Renaix, Ninove pe motiv c` el le-a cucerit ii c` tratatul de la Nimegue n-a stipulat cedarea lor.
An timp ce se purtau asemenea discu\ii Louvois, an tain`, a preg`tit invazia francez`. Pentru reuiita ei Fran\a a mobilizat o mare armat`. Data invaziei: 28 septembrie 1681, ora dou` noaptea. Locul atacului: oraiul Strasbourg. La aceast` dat` 2000 de dragoni francezi au luat cu asalt fortifica\iile aniiruite pe Rhin.
Atacul Fran\ei a surprins antreag` Europ`. La Amsterdam, ac\iunile la burs` au sc`zut dintr-odat` cu 10%. |`rile de Jos au solicitat imediat ajutor militar Olandei. Suedia, fosta aliat` na Fran\ei, a incheiat an octombrie 1681 o alian\` cu Provinciile Unite. Anglia, solicitat` de Olanda s` se opun` cu armele ac\iunilor franceze, s-a mul\umit s` formuleze unele obiec\ii generale, obiec\ii retrase imediat dup` ce Ludovic al XIV-lea a acordat un supliment de subven\ie regelui englez Carol al II-lea, veinic de jen` financiar`. Invadarea |`rilor de Jos, a Cataloniei ii a Genoviei, alaita Spaniei, a andep`rtat ii mai mult Madridul de fostele sale partenere. Spania r`mas` practic singur`, avea de ales antre continuarea opera\iunilor militare ii capitulare. Austria, angajat` antr-un r`zboi ce ancepuse s` evolueze favorabil pentru ea, a andrumat totuii Spania la an\elepciune, adic` la capitulare.
Tratativele de pace ancepute la 8 august 1684 la Ratisbonna, an cl`direa unei m`n`stiri dominicane, au luat sfariit o s`pt`man` mai tarziu, la 15 august. Prin tratatul semnat aici ii care a instaurat o pace de 20 de ani, Fran\a a ancorporat oraiele Strasbourg ii Luxembourg. Puternic` la aceast` dat`, Fran\a avea toate condi\iile pentru a deveni, ceea ce a dorit Colbert, o mare putere economic`. Pentru aceasta Ludovic ar fi trebuit s` dea dovad` de modera\ie pe plan extern ii s` ia m`suri eficiente ii an\elepte pe plan intern. Dar din p`cate…
Bisericile protestante la anceput antre\ineau antre ele leg`turi foarte slabe. Pe acest fond al credin\ei a survenit an Anglia, an 1688, un fapt aproape incredibil. Rege al Angliei din 1685 era Iacob al II-lea. An momentul urc`rii sale pe tron totul an \ar` p`rea an ordine: economia prosrer`, liniite, parlament supus. Cu o oarecare suple\e catolicul Iacob al II-lea ar fi putut domni f`r` griji. O asemenea calitate n-a avut-o ans` suveranul. La 10 octombrie 1688 Wilhelm, ginerele lui Iacob al II-lea a semnat o declara\ie c`tre sco\ieni ii englezi an care a anun\at c` inten\ioneaz` s` vin` pe p`manturile Angliei pentru a pune cap`t abuzurilor, pentru a ap`ra religia protestant` ii pentru a reda parlamentului libertatea pierdut`.
An martie 1689 Iacob al II-lea, an fruntea unui detaiament de 1200 de oamani, subven\ionat de Ludovic al XIV-lea, a debarcat an Irlanda. La 3 aprilie fostul rege a p`truns an Dublin. La 170 mai 1689, William al III-lea, dup` cum este cunoscut Wilhelm de Orania an istoria Angliei, a declarat r`zboi Fran\ei. An august suveranul englez a semnat o alian\` militar` cu Olanda, iar la 20 decembrie 1689 a aderat la tratatul de la Viena.
An plin` campanie diplomatic` s-a amboln`vit grav regele Spaniei Carol al II-lea (1696), boal` care a l`sat impresia c` tronul va r`mane curand vacant, suveranul spaniol neavand descenden\i an linie masculin`. Ludovic al XIV-lea , interesat an problemele spaniole, a accelerat tratativele. Ele ao fost ancheiate an 1697, la Nieuwburg, an castelul prin\ilor de Orania, an apropiere de Ryswijk. An timp ce Europa se agita pentru a desemna pe noul suveran al Spaniei, muribundul rege Carol al II-lea a f`cut la 2 octombrie 1700 un testament prin care ii-a exprimat dorin\a ca tronul s` revin` lui Filip, duce de Anjou, nepotul lui Ludovic al XIV-lea. La 17 octombrie 1700, regele Fran\ei, a declarat c` este gata s` ofere Spaniei -; de fapt nepotului s`u Filip al V-lea -; tot sprijinul armat de care avea nevoie pentru a alunga din |`rile de Jos trupele olandeze. Cateva luni mai tarziu a murit William al III-lea. Prin moartea lui r`zboiul nu mai p`rea o actualitate. El a izbucnit totuii, la 4 mai 1702, cand Anglia, Olanda ii Germania au declarat Fran\ei c` sunt cu ea an stare de beligeran\`.
Anul 1707 s-a ancheiat pe celelalte teatre de r`zboi f`r` ruperi de echilibru. La atacul francez asupra Vienei, alia\ii au r`spuns an iulie cu asaltarea portului Toulon. La dezastrele militare de pe front s-a ad`ugat acum ii foametea care a secerat mii de oamani. Ajuns la cap`tul resurselor financiare, dar crezand anc` an victorie, Ludovic al XIV-lea, an ianuarie 1709, a scos la vanzare pentru 400000 de franci o parte din vesela sa de aur.
Cu banii aceitia ii cu alte sume realizate din expediente el a izbutit un singur lucru, a lungit agonia r`zboiului an care a aruncat Fran\a. Cand ii-a dat seama c` nu mai are nici o speran\` s-a gandit la ancheierea p`cii, dar condi\iile impuse de Olanda au condus la reluarea luptelor.
Fran\a biruitoare ar`ta ca un om obosit. Anglia, la r@ndul ei, dorea s` pun` armele an cui, m`car pentru un timp. Din acest motiv cele dou` state s-au hot`rat s` anceap` tratative de pace. Lente ca desf`iurare pan` la moartea amp`ratului, ele s-au accelerat dup` acest eveniment -; 17 aprilie 1710 -; luand sfariit la 8 octombrie 1711 odat` cu semnarea preliminariilor de la Londra. B`nuind c` Fran\a ii Anglia duc tratative secrete, alia\ii Londrei au trenat opera\iile militare. Apoi Anglia, amintindu-ii c` are niite alia\i, le-a adus la cunoitin\` o parte din textul preliminariilor. Alia\ii s-au ar`tat dispuii s` anceap` convorbiri cu Fran\a la Utrecht, an Olanda.
Lucr`rile congresului de la Utrecht au anceput la 29 ianuarie 1712. La 11 aprilie 1713, dup` un an ii ceva de tratative, Fran\a a semnat tratate de pace separate cu Anglia, Olanda, Portugalia, ducatul de Savoia, cu regele Prusiei; singurul care a refuzat s` ia loc la mas` ii s` semneze fiind amp`ratul Carol al VI-lea. Tratatul n-a semnat totuii pace an europa, r`zboiul continuand un timp antre Ludovic al XIV-lea ii amp`ratul Carol al VI-lea. Anvins an dou` lupte, cam f`r` importan\` de altfel, neavand, pe deasupra, nici bani pentru a dinamiza r`zboiul, amp`ratul a acceptat s` semneze cu Fran\a un tratat de pace. El a fost semnat la 6 martie 1714, la Rastatt neschimband prea mult pacea de la Utrecht.
Anvins, umilit, cu povara anilor an spate, st`panind o \ar` ruinat`, nemul\umit`, Ludovic al XIV-lea nu mai putea aitepta nimic de la via\`. Tr`ise, aii d`dea probabil bine seama, prea mult. Din p`cate pentru el nu disp`ruse la timp. Sosise, deci, clipa an care se trage linie la toate. Conitient, pe 2 august 1714 ii-a f`cut testamantul. An ziua de 31 august Ludovic al XIV-lea a intrat an com`. La 1 septembrie 1715, ii-a pierdut complet conitiin\a stingandu-se ancet, ca o candel`.
Incontestabil, an epoca medie, dar mai ales an cea modern`, Europa domin` lumea. Astfel, statele anaintate aii formeaz` mari imperii coloniale an afara Europei. Afar` de colonii pe coastele Africii ii Asiei, Portugalia se instaleaz` an Brazilia, spaniolii an America de Nord(Mexic), Central` ii de Sud, avand bine organizate 4 viceregate an secolul al XVIII-lea, iar britanicii 13 colonii an America de Nord , pe coasta Atlanticului, pe teritoriul Indiei, an Australia ii an mai multe locuri ale globului. Am putea compara Far Westul, statelor apusene europene, an special peste Atlantic, iar dup` independen\a USA, de la vest de mun\ii Alegani, spre Pacific, iar Rusia \arist`, practic` Far Eastul, prin Siberia la Pacific, plantand Vladivostocul. Ceea ce spaniolii, englezii, etc fac cu sclavii cu sclavii lor negri, Rusia face cu iobagii ei, ori cu de\inu\ii ruii, sau captivii suedezi(an urma r`zboiului dintre 1700-1721), germani(r`zboiul de 7 ani din perioada 1756-1763), polonezi an urma celor 3 amp`r\iri ale Poloniei(1772; 1793;1795).
Bering, marinar ii navigator danez aflat an serviciul Rusiei, ajunge an 1741 an Alaska, iar Selekhov, construieite acolo primul fort ii arboreaz` astfel an America an 1791, drapelul rus. Tot an acel an, 1791, ruiii an urma unui r`zboi victorios cu otomanii, ajung pentru prima oar` la Nistru ii au grani\` de abia acum nemijlocit` cu Principatul Moldovei.
Dup` expresia lui Michel Devéze, Europa poate pretinde an secolul XVIII, c` este „Maatrese du monde” ii \ine globul, cum \ine p`ianjenul an plasa sa insectele. Porturile Europei, dar mai ales cele occidentale, sunt pl`manii continentului nostru, care aspir` ii dau acestuia un mare avans. Dac` dolean\ele europenilor nu sunt andeplinite, intervin flotele militare. Pe locul antai se situeaz` Marea Britanie avand, 174 vase de linie, plus 104 cu tonaj mai mic, dar totuii echipate cu multe tunuri. Pe locul doi, este Fran\a, avand an 1781, 81 vase de linie ale flotei militare. Statisticile situeaz` Spania pe locul trei cu 72 vase militare. Un fapt interesant, Olanda ii Portugalia, sunt dep`iite de Rusia, care se situeaz` pe locul patru, posedand an 1791, 22 vase militare an Marea Neagr` ii 37 an Marea Baltic`, \arismul ajungand s` aib` acces la aceste m`ri deabia an secolul al XVIII-lea. |arii Petru cel Mare (1689-1725) ii Ecaterina a II-a (1762-1796), au avut buna inspira\ie de-a apela la specialiiti olandezi, englezi ii germani. Pe cale terestr` ruiii se ant`resc an Siberia, anainteaz` an Asia Central` ii an zona Caucazului ii a M`rii Caspice
Vechile imperii coloniale ancep s` se clatine spre sfariitul secolului al XVIII-lea. An urma r`zboiului de 7 ani, Fran\a pierde Canada ii majoritatea posesiunilor din India. Dar peste ca\iva ani,ii britanicii primesc o puternic` lovitur`, prin independen\a celor 13 colonii din America de Nord(1783). Imperiul olandez insular este amenin\at, iar cele 4 viceregate spaniole din America Latin` ii Brazilia, dau semne de emancipare.
Este nevoie s` amintim, c` Anglia aii schimb` pozi\ia an mod radical dup` ce pierde cele 13 colonii din America de Nord. Negrii nu-i mai interesau ca man` de lucru rentabil`, ci fostele colonii sau coloniile s` poat` cump`ra produsele englezeiti, confec\ii din bumbac ii stof` ii unelte. Se itie c` Anglia ii-a sacrificat agricultura an folosul industriei, comer\ul mondial era mai imperativ pentru dansa, inclusiv cel al Africii.
Burghezia aii c@itig` treptat locul an societate, identificandu-se cu comer\ul ii acumularea b`neasc`, averea sa este ob\inut` prin munc` ii nu dat` de providen\`.

BIBLIOGRAFIE:

RADU VALENTIN „O PAGINA DIN ISTORIA FRANTEI”
NICOLAE CIACHIR „ISTORIA POLITIC` A EUROPEI”