|
Politica de confidentialitate |
|
• domnisoara hus • legume • istoria unui galban • metanol • recapitulare • profitul • caract • comentariu liric • radiolocatia • praslea cel voinic si merele da aur | |
Razboiul de independenta (1877) | ||||||
|
||||||
In 1876 se ivesc in Peninsula Balcanica miscari ale populatiilor crestine impotriva dominatiei turcesti, in Muntenegru, in Bulgaria, in Serbia, iar toate miscarile sunt reprimate in mod salbatic de turci. Europa este indig¬nata de aceste masacre, dar nu reactioneaza decat o sin¬gura tara, care avea intotdeauna interesul sa intervina in Balcani luand ca pretext aceste revolte, si anume Rusia, in primavara lui 1877, Rusia ne da un adevarat ultimatum: „vom trece prin tara voastra ca sa atacam Turcia". Principele Carol, primul sau ministru Ion Bratianu si mi¬nistrul de externe
Mihail Kogalniceanu se gaseau intr-o dilema. S-au sfatuit si si-au dat
seama ca nu pot decat accepta aceasta trecere a rusilor, cerandu-le
in schimb, daca ne luau ca aliati, ca noi sa capatam independenta fata
de Imperiul Otoman. La inceput, rusii au fost dis¬pretuitori, „n-avem
nevoie de armata voastra, noi va promitem ca nu ne atingem de granitele voastre
cand tre¬cem prin Romania". Si a inceput sa se scurga
marea armata rusa prin tara noastra. n7k20kv Bismarck, cancelarul noului imperiu ger¬man, omul cel mai influent din
Europa dupa ce Prusia invinsese Franta in 1870-l871, convoaca un
congres inter¬national la Berlin, neadmitind aceasta pace directa
intre Turcia si Rusia. Si are loc (iunie-iulie 1878) un congres international
care incearca sa margineasca libertatea fiecarei mari puteri de a face
orice, in caz de victorie, impotriva altei puteri. La acest congres
de la 1878 sunt invitati si romanii, dar sunt „tinuti in anticamera".
Ion Bratianu si Kogalniceanu nu au fost admisi in sala unde s-a discutat
decat o data, ca sa expuna punctul de vedere al tarii. La discutii au
participat numai reprezentantul Rusiei, printul Gorceakov, cel al Turciei, apoi
Bismarck, initiatorul congresului, Disraeli, primul-ministru brita¬nic,
ministrul de externe francez Waddington si reprezen¬tantul Austro-Ungariei,
contele Andrassy (la putini ani dupa ce se crease dubla monarhie austro-ungara,
minis¬trul de externe al acestei monarhii era un mare aristocrat ungur).
Deci iata marile puteri intrunite in 1878 la Berlin ca sa-i sileasca
pe rusi sa revina, sa se modifice tratatul initial de la San Stefano si
sa nu se creeze o mare Bulgarie pana la Marea Egee (o Bulgarie „clienta"
a Rusiei!). Noi, romanii, ceream, bineinteles, sa ni se recunoasca
inde¬pendenta si sa nu ni se ia din nou sudul Basarabiei, cum voiau rusii. S-a adoptat deci un articol cam ambiguu, iar Bratianu si Kogalniceanu s-au
intors in tara fara a avea certitudinea ca independenta noastra
va fi recunoscuta. Din fericire, acelasi Ion Balaceanu despre care am pomenit
mai sus, fiind trimisul nostru la Viena, a reusit sa obtina recunoasterea guvernului
austro-ungar, care avea interesul de a fi primul a avea legaturi politice si
comerciale cu Romania. Austro-Ungaria a fost deci intaia tara
care a recunoscut independenta Romaniei, si incetul cu incetul
celelalte puteri s-au vazut obligate sa recunoasca la randul lor independenta,
cu toate ca nu indeplineam ad Litteram conditiile pe care ni le pusese
Congresul de la Berlin. Vedeti ce greu ne-am nascut noi ca stat, ce lupte diplomatice
a trebuit sa ducem, dupa ce ne batuseram in razboi pentru a ne cuceri
independenta. |
||||||
|
||||||
|
||||||
Copyright© 2005 - 2024 | Trimite document | Harta site | Adauga in favorite |
|