Cel mai mare geniu al baroclui a fost Gianlorenzo Bernini (1598-1680), cunoscut
mai ales ca sculptor, el fiind insa si arhitect, pictor si poet. Legenda
spune ca a compus o opera pentru care a scris textul, a compus muzica, a proiectat
decorurile si chiar a produs recuzita scenica. S-a nascut la Napoli dar, inca
din vremea copilariei sale, tatal, de meserie sculptor, s-a mutat la Roma, unde
adolescentul Bernini si-a gasit patronul in cardinalul Scipione Borghese
si a devenit faimos. Papa Urban VIII a devenit urmatorul patron al artistului,
pe vremea cand acesta avea doar 26 ani, si in 1629 a fost numit
arhitectul Bisericii Sfantul Petru, cea mai mare biserica din lumea crestina
care s-a inaltat incet de-a lungul secolului. Dupa aceasta el nu
a mai privit inapoi; a lucrat aproape in exclusivitate in
Roma si multe dintre marile monumente si simboluri ale orasului i se datoreaza
partial sau chiar in totalitate. m9t7ts
Ca sculptor, Bernini a fost un virtuoz in pur stil baroc. Textura pielii
personajelor sale si a draperiilor sunt extraordinar de vii, deseori draperiile
parand a adia in bataia brizei. Spre deosebire de sculptorii care
i-au precedat, operele maturitatii au fost create cu intentia vadita de a fi
privite dintr-un singur unghi (nu de jur-imprejur), fiind plasate, de
obicei, intr-un aranjament arhitectural din care ies la iveala catre spectatori.
Dupa cum se obisnuia des in acea perioada, artistul vroia sa-si implice
privitorul in mod direct, emotional, ceea ce era imposibil de realizat
daca il lasa sa se plimbe nestingherit in jurul operelor sale.
Dintre lucrarile de mari proportii ale lui Bernini din interiorul Bisericii
Sfantul Petru cea mai impresionanta piesa este Baldachinul, un baldachin
imens (29 m. inaltime) poleit cu bronz inaltat deasupra locului
unde se presupune ca ar fi ingropati Sfantul Petru si Sfantul
Pavel. Coloanele sale rasucite simbolizeaza continuitatea crestinismului, sugerand
intoarcerea in timp, via Constantinopole pana la anticul Templu
al lui Solomon din Ierusalim; ele sunt insa caracteristice barocului care
se juca cu conceptele clasice, severe ale coloanelor, de dragul noutatii si
al efectelor spectaculoase. Sculpturile si suprasculptura de deasupra baldachinului,
el insusi baldachinul cu ciucurii din bronz sunt realizate in asa
fel incat totul sa para abundent -; il definesc drept
cel mai extraordinar monument al barocului.
Exista putine privelisti care se ridica la nivelul de grandoare pura al celor
doua colonade construite de Bernini pe laturile pietei ovale din fata Bisericii
Sfantul Petru din Roma. Insusi Bernini declara ca cele doua colonade
erau ca bratele materne ale bisericii “care-i imbratiseaza pe catolici
pentru a le intari crezurile”. Printre alte lucrari celebre ale
lui Bernini mai putem aminti Fantana celor patru rauri din
piata Novena intruchipand patru personaje grandioase. Ele reprezentau
ceea ce se credea atunci a fi cele mai mari fluvii din lume (Dunarea, Nilul,
Gangele si Rio Plata), fiecare erau aranjate in jurul unui obelisc antic,
care se inalta deasupra lor.
La inceput pietrele sculptate, palmierii si plantele fantanii
erau colorate. Pictarea sculpturilor sau utilizarea materialelor colorate a
fost o alta inovatie a lui Bernini (cu toate ca ea fusese anticipata de catre
grecii antici)si una care se mentinea in cadrul baroc, acea de a atinge
un maxim al grandorii si de a crea efectul iluziilor. Culori indraznete
si efecte de lumina sunt folosite si in Capela Cornaro, care adaposteste
Extazul Sfintei Tereza realizata de Bernini, probabil incununarea carierei
sale ca sculptor.
In Fantana celor patru rauri statuia care reprezinta
Nilul are fata acoperita -; se presupunea ca pentru a nu privi fatada Bisericii
Sf. Agnese proiectata de Francesco Borromini (1599-1667). Povestea nu este adevarata
dar ne dezvaluie cate ceva despre rivalitatrea dintre acestia. Borromini
era, prin nastere, de o conditie mult mai umila si lucra ca pietrar chiar si
dupa sosirea la Roma, la 20 ani. El a devenit asistentul sef al lui Bernini
inainte de a izbandi pe cont propriu si a deveni cel mai original
sculptor al barocului italian. Borromini a fost un geniu greu de stapanit,
care si-a socat contemporanii cu neortodoxismul sau, creand cladiri cu
linii ondulate si un simt al spatiului si al miscarii, asemanand cu niste
sculpturi uriase. Printre capodoperele lui sunt bisericile San Ivo si San Carlo
alle Quattro Fontane, ambele din Roma.
INFLUENTA BAROCA.
Barocul a reprezentat un curent catolic si al sudului cu o influenta pronuntata
in Flandra si un impact mai mic in restul Europei de nord. In
Franta flamboiantul barocului nu a fost utilizat in scopuri religioase,
ci pentru a glorifica monarhia absoluta a Regelui Soare, Ludovic al XIV-lea.
In orice caz, traditiile clasicismului si spiritul restrictiv erau inca
foarte puternice in Franta si nici chiar grandiosul palat al lui Ludovic
de la Versailles nu a fost construit intr-un stil pur baroc. Aceasta trasatura
era si mai evidenta in Anglia protestanta unde Sir Cristopher Wren si
succesorii lui au invatat multe de la modelele lor de pe continent dar
au pastrat o cale de mijloc, o combinatie intre baroc si clasic.
Stilul baroc a fost utilizat pana in secolul al XVIII-lea in
mod deosebit in Germania si in Austria. Manastiri si biserici superbe
au fost construite de Jacob Prandtauer (1660-1726), J,B, Fischer von Erlach
(1656-1723), Johann Balthasar Neumann (1687-1753) si altii. Interioarele sunt
decorate cu tencuielei albe, stralucitoare, culori pastelate si care dau imresia
generala de aerat si de delicatete care creaza o mare diferenta fata de barocul
italian. Atmosfera acestor locuri este de fapt, mai apropiata de stilul contemporan
rococo, din Franta, care era identificat cu grandoarea si ambitiile unei epoci
trecute.
