Guvernul provizoriu, grabnic constituit a doua zi sub presedintia lui Ion Ghica (omul de la 1848, apoi de mai multe ori prim-ministru pentru scurta vreme, caci nu stia sa fie om de partid; iar la batranete s-a revelat, in scrisorile lui catre Vasile Alecsandri, ca unul dintre marii nostri prozatori), ofera coroana Romaniei principelui Filip de Flandra, al doilea fiu al regelui Belgiei, care insa refuza. Nu-l interesa sa domneasca peste o tara din Rasaritul Europei, inca vasala a Turciei! Ne aflam deodata intr-o situatie dramatica: „puterile garante" care nu consimti-sera Unirea din 1859 decat pentru durata domniei lui Cuza, puteau profita de ocazie ca sa denunte acordul — se stia ca nici Turcia, nici Austria, nici Rusia nu vedeau cu ochi buni eventuala instalare in Romania a unei dinastii straine. Ion Ghica trimite atunci grabnic la Paris, ca „agent al guvernului provizoriu", pe Ion Balaceanu pentru a-i cere lui Napoleon al III-lea un principe strain. Balaceanu e ales fiindca-l intalnise odata pe imparatul Frantei pe campul de razboi de la Solferino, in 1859, trimis fiind de Cuza. Iata versiunea lui Balaceanu. (Va povestesc aici un lucru inca inedit, pe care il cunosc din memoriile lui Balaceanu, care, din diverse motive, n-au fost inca publi¬cate, iar eu am avut norocul sa obtin o copie de la o nepoata a lui Balaceanu, o baronesa frantuzoaica, dece¬data intre timp.)

Ministrul francez de externe il primeste pe Balaceanu foarte rece: „Cine-i acest agent al unui guvern revolutionar care a rasturnat pe un protejat al imparatului? Nu vrem sa-l primim." Balaceanu reuseste, prin manevre de culise, sa fie totusi primit de imparat, ii cere mai intai iertare pentru rasturnarea lui Cuza, explicandu-i motivele, si ii spune apoi: „Maiestate, romanii va cer sa ne dati un domn." Napoleon al III-lea, luat prin sur¬prindere, a cerut ragaz sa se gandeasca. A solicitat pe doi dintre maresalii lui, care au refuzat. Trec peste amanunte. Saptamanile se scurgeau in disperare. Balaceanu cerea sfaturi in dreapta si in stanga. Dupa sugestia unui ziarist de origine italiana, Ubicini, mare simpatizant al romanilor — scrisese articole si carti in favoarea cauzei noastre —, merge s-o vada pe „Madame Cornu", sotia unui pictor francez, fata unei foste cameriste a mamei imparatului — copilarise cu acesta, cand erau in exil. Republicana fiind, era suparata acum ca Napoleon al III-lea se procla¬mase imparat! — dar pastrase cu el legaturi prietenesti, ca acelea din copilarie, care nu se sting. Doamnei Cornu, dupa o vreme, i-a venit ideea sa-l propuna pe tanarul Carol de Hohenzollern, nu fiindca era ruda (foarte depar¬tata) cu regele Prusiei Wilhelm de Hohenzollern, viitor imparat al Germaniei, ci fiindca se intampla a fi nepotul lui Napoleon al III-lea pe linie materna! Cele doua buni¬ci ale lui Carol erau frantuzoaice si rude apropiate cu familia lui Napoleon. Doamna Cornu s-a dus la Napoleon al III-lea si i-a zis: „Maiestate, de ce nu-l propuneti pe nepotul dumneavoastra Carol de Hohenzollern, care-i locotenent in armata prusaca?" Napoleon al III-lea a pri¬mit aceasta idee cu toate ca ministrii lui nu erau de acord sa se propuna un neamt, dar lui Napoleon al III-lea i-a placut foarte mult ideea de a propune o ruda a lui, si l-a indemnat pe Balaceanu sa ia legatura cu familia Hohen¬zollern si cu cancelarul Prusiei, Bismarck. A venit apoi Ion Bratianu, seful partidului liberal, si de asemenea a insistat pe langa familia Hohenzollern, care la inceput nu prea era dispusa sa accepte propunerea.

Cand zic familia, ma refer la tatal principelui Carol — caci la ei domnea inca un sistem patriarhal; iar tanarul locotenent de 26 de ani statea pe un taburet la picioarele tatalui sau cand s-a dus Balaceanu sa-l vada pe batranul print Anton de Hohenzollern. in sfarsit, acesta convine sa-l trimita pe Carol in Romania, unde avusese loc un plebiscit pentru ca tot poporul sa-l accepte. A urmat o adevarata aventura a sosirii in Romania, fiindca ne gasim intr-un moment de extrema tensiune intre Prusia si Austria (care nu devenise inca Austro-Ungaria). Era cat pe ce sa izbucneasca raz¬boiul — care a si izbucnit cateva zile mai tarziu. Carol de Hohenzollern nu indraznea sa vina pe fata in Romania, traversand toata imparatia austriaca, fiindca risca sa fie arestat. Atunci, sub un nume fals, a luat un pasaport elvetian si, insotit de un prieten si de nepotul lui Bala¬ceanu (stagiar intr-o scoala militara in Franta), s-a urcat pe un vapor care calatorea pe Dunare (pe vas se gasea si Ion Bratianu) si a ajuns in tara la 10 mai 1866. x3e20es
Iata-ne deci cu un domnitor de origine straina, ruda indepartata a regelui Prusiei, ruda mai apropiata cu imparatul Frantei. De-acum istoria Romaniei intra intr-o noua faza.