m7k5ky
„Dorinta cea mai mare, cea mai generala, aceea hotarata
de toate generatiile trecute, aceea care este sufletul generatiei actuale, aceea
care, implinita, va face fericirea generatiilor viitoare, este
Unirea Principatelor intr-un singur stat”.
(Din propunerea de unire citita de Mihail Kogalniceanu, la 7 octombrie
1857,
in divanul ad-hoc al Moldovei).
Mihai Viteazul a fost primul domn care in 1600 a unit pentru un scurt
timp cele trei tari romane.
In 1853 a izbucnit razboiul Crimeii numit astfel dupa peninsula
Crimeea unde s-au dat luptele, avand drept pretext stapanirea
Locurilor Sfinte (Ierusalim si Betleem), pe care si le disputau ortodocsii sprijiniti
de tar si catolicii sprijiniti de Franta. Adevaratul motiv era controlul
stramtorilor Bosfor, Dardnele si stapanirea Mediteranei Orinetale.
Drept urmare, Franta si Anglia mai intai, apoi Austria, au sarit
in ajutorul Turciei, impotriva Rusiei. Luptele trebuiau sa
se poarte in Dobrogea, insa din cauza bolilor, in special
al frigurilor, teatrul de operatiuni se muta in Crimeea. Trupele
Tariste sunt silite sa se retraga din Tarile Romane,
iar in locul lor vin austriecii care incheiasera la 1 iunie
1854 un tratat in sensul acesta cu turcii. Armatele aliatilor inving
si rusii sunt nevoiti sa ceara pacea, care a fost incheiata
prin tratatul de la Paris in 30 martie 1856 si care cuprinde urmatoarele
clauze referitoare la Principate :
1. Se da inapoi Moldovei trei judete din Basarabia : Calul, Bolgrad
si Ismail, prin aceasta se urmarea ca Rusia sa nu aiba
acces la Dunare.
2. Protectorul Tarist e inlaturat, principatele romanesti
raman sub suzeranitatea Portii dar cu garantia marilor puteri europene.
3. Infiintarea in principate a divanelor ad-hoc cu o larga
reprezentare sociala, ale caror dorinte vor fi examinate de puterile
europene. In timpul consultarii divanelor ad-hoc Principatele fiind
conduse de cate un caimacan, adica loctiilor de domn (Barbu Stirbei
si Grigore Ghica fusesera numiti pe 7 ani si termenul tocmai se implinise).
4. Libertatea navigatiei pe Dunare si neutralitatea Marii Negre.
Imediat ce se afla de clauzele tratatului, in principate incep
pregatirile in vederea convocarii divanurilor, totodata
luand amploare curentul favorabil unirii. Austria si Turcia se impotriveau
unirii datorita intereselor pe care le aveau si au incercat sa
se opuna acesteia. In Muntenia nu au putut interveni deoarece caimacanul
Alexandru Ghica, fost domn, isi facea cinstit datoria si la Bucuresti
se afla comisia marilor puteri trimise sa supravegheze operatiile electrorale.In
Moldova caimacanul era contra unirii si a falsificat alegerile. La interventia
Frantei si a imparatului Napoleon al III-lea s-au facut
alte alegeri cu membri favorabili unirii.
Divanurile ad-hoc alese, au formulat un memoriu cu dorintele nationale care
a fost aprobat de divanul moldovean la 7 octombrie 1857 cu 81 de voturi pentru
si 2 contra si cerea :
· respectarea drepturilor, principatelor si a autonomiei lor;
· unirea principatelor intr-un stat cu numele de Romania;
· print strain cu mostenirea tronului (datorita neintelegerilor
frecvente dintre printii de neam );
· neutralitatea principatelor;
· adunarile obstesti cu putere legiuitoare.
La Bucuresti in 9 octombrie 1857 este votata in unanimitate
o rezolutie asemanatoare in 4 puncte. Prin conventia din
7 august 1858 marile puteri au hotarat ca Moldova si Muntenia sa
poarte numele Principatelor Unite, existand o Comisie centrala
la Focsani care va pregati legile si o Curte de casatie comuna,
in schimb fiecare tara va avea domnul ei.
In Moldova in Camera electiva in 3 ianuarie se hotaraste
alegerea ca domn al Moldovei a colonelului Alexandru Ioan Cuza, care va fi proclamat
domn in 5 ianuarie 1859.
La Bucuresti sub presiunea maselor din 22-23 ianuarie 1859, exercitata
asupra camerei elective, se accepta in dimineata zilei de 24 ianuarie
sa fie ales ca domn al Tarii Romanesti tot Alexandru Ioan
Cuza.
Puse in fata faptului implinit, marile puteri hotarasc
sa ceara Portii recunoasterea dublei alegeri. Austria nu este
de acord la inceput, dar in cea de-a 3-a sedinta a Conferintei
de la Paris din 26 august din 1859, impreuna cu turcii recunosc
dubla alegere.
Domnia lui Alexandru Ioan Cuza a tinut numai 7 ani, dar a fost una dintre cele
mai rodnice din istoria tarii. Conducerea cu 2 guverne, cu 2 capitale
si 2 adunari era greoaie, domnul ajungand cu greu de la Iasi la
Bucuresti. In septembrie 1860 face o vizita sultanului, si reuseste
sa obtina aprobarea completa a unirii la 4 decembrie 1868.
Acum se formeaza un singur guvern, o singura capitala,
Bucuresti si un singur parlament care isi deschide sedinta in 24
ianuarie 1862. De atunci, pe actele oficiale incepe sa scrie Romania,
iar unirea era completa si definitiva.
Odata realizat acest deziderat, dominatorul incepe o serie de reforme
prin secularizarea averilor manastiresti in 1863.
Legea improprietaririi taranilor intampina
o mare opozitie in Camera si, prin lovitura de stat, dominatorul
dizolva Camera si schimba regimul in 1864.
A.I. Cuza promoveaza o noua constructie si o noua lege
electorala prin care creste considerabil numarul alegatorilor
si putinta de a fi ales.
Pe temeiul noii constructii la 26 august 1864, promulgheaza legea improprietaririi
taranilor in urma careia 511.896 familii au primit aproximativ
cate 4 hectare de pamant.
In perioada 1863 - 1965 sunt emise o serie de legi care organizeaza
noul stat roman modern. Tot in aceasta perioada se
infiinteaza primele universitati (Iasi 1860 si Bucuresti
1864), apar o serie de conservatoare, scoli de belle - arte, sivicultura
si gimnazii.
Legea rurala si lovitura de stat i-au atras multe antipatii, iar opozantii
au organizat un complot in care a fost atrasa si o parte a armatei
Bucurestiului, obligand domnitorul sa abdice in noaptea de
23 februarie 1866.
Restul vietii l-a petrecut la Viena si Florenta si a murit in 1873, la
53 de ani in Germania. Ramasitele pamantesti
se afla la biserica Trei Ierarhi din Iasi alaturi de cele ale
lui Dimitrie Cantemir.
Dupa „Istoria romanilor din cele mai vechi timpuri pana astazi”
de C. Giurascu
