y5f19fy
CAUZELE
In 68, la inceputul lui iunie, Nero a fost rasturnat si constrins la sinucidei'e, pentru a scapa in felul acesta de tortura si de o moarte rusinoasa. Prabusirea lui Nero con¬semna falimentul incercarii sale de a impune un nou regim politic, o monarhie de felul celei instaurate de La-gizi si Arsacizi, dar si o anticetate bazata pe luxus si agon.
„Nero, scrie Tacit, a fost doborit mai degraba de vesti i de zvonuri decit de forta armelor" (Hist., 1, 89, 2). Iar ica presiunile si intrigile de la palat au cintarit mult in eterminarea actiunii intreprinse de pretorieni — jucind 'ol mai important chiar decit propriile convingeri ale acestora (ibid., 1, 5, 1) —, acest lucru s-a datorat faptului a principele era din ce in ce mai izolat, si ca modul lui guvernare se izbea de ostilitatea fortelor vii ale Im¬ului. Se pare ca principele, intr-adevar, nu mai percepe realul. Caci, in curind, lumea provinciala si Roma isi vor uni stradaniile pentru a-1 rasturna pe ultimul dintre Iulio-Claudieni (SUET., Ner., 49, 1—7 ; DIO, 63, 29 ; HIER., Chronic, p. 185—186).
Societatea romana, clasa politica si paturile aristocra¬tice nu mai erau dispuse sa tolereze nici absolutismul antonian de inspiratie greco-orientala, nici modelul de anticetate propovaduit de regim, si nici, in sfirsit, perso¬nalitatea extravaganta a imparatului. Desi» unele medii sociale aristocratice aderasera initial la neronism, ince¬pusera sa-1 respinga, socate fiind, rind pe rind, de luxul exorbitant al Casei aurite, de demonstratiile artistice ale principelui, de fastul vizitei lui Tiridate si al cala¬toriei imparatului in Grecia. Triumful din primavara lui 68 nu avea sa schimbe cu nimic situatia. Raceala manifestata de Nero fata de senatori in timpul turneului grecesc i-a iritat pe multi exponenti ai primului ordin al societatii. Dar ceea ce i-a ingrozit cu adevarat pe membrii Curiei si i-a impins la conspiratie au fost mai cu seama represiunea si crimele. De indata, ce imparatul i-a executat pe citiva dintre confratii lor, ei "au trecut in opozitie, avind drept obiectiv precis eliminarea fizica a principelui, eliminare pe care o considerau singurul mij¬loc de a-si salva propria lor viata. Nero spera sa lichideze opozitia prin executarea capilor ei. Dar represiunea care lovise principalele cercuri culturale si politice nu a facut decit sa exaspereze aristocratia senatoriala. Supravietuitor rii au ramas extrem de activi. Conjuratia lui Vinicianus constituie o elocventa dovada in acest sens. Eliminarea lui Corbulo a impins in opozitie alti si alti senatori si cava¬leri. Nemultumirea atinge paroxismul in timpul vizitei in Grecia. Helius simte primejdia si il convinge pe Nero sa-si scurteze sederea, sa abandoneze alte proiecte de calatorie si sa se intoarca la Roma. Plebea frumentara si i chiar necetatenii suportau greu o absenta atit de inde¬lungata. De acum zarurile erau aruncate si aristocratia senatoriala nu mai avea cum sa dea inapoi. Se aflase ca principele intentiona sa scoata anumite provincii de sub administratia senatorilor si sa le retraga acestora dreptul de a conduce armata : fapt care i-a alarmat, desigur, Ve aristocrati. Nero nu se mai putea bizui pe membrii Curie1 j aproape nimeni nu-i mai pastra credinta ; chiar si sena' torii provinciali ii erau ostili. Se forma, asadar, o coalitiei al carei scop era rasturnarea imparatului. Aceasta coalitie, desi eterogena din punct de vedere social si ideologic, se va' dovedi extrem de hotarita, spre deosebire de cele constituite in trecut. Tragind invataminte din esecurile anterioare, conspiratorii vor sti sa profite de valul de zvonuri si vor intelege ca uneltirile trebuie dublate de o actiune militara.

Principele ii favorizase pe cavaleri si liberti. El ii aju¬tase sa se imbogateasca ; un exemplu in acest sens il con¬stituie bancherul Hipparchus> care, sub domnia lui Vespa-sian, poseda uriasa suma de o suta de milioane de sesterti, adunati pe vremea lui Nero (SUET., Vesp., 13, 3). Si cu toate acestea, represaliile dezlantuite de imparat nu-i lasasera indiferenti pe cavaleri si chiar pe liberti. Tumul¬tul peisajului socio-politic a fost sporit de vicisitudinile economice ale anilor 65—63, care-i pusesera la grea in-' cercare pe multi oameni de afaceri 2.
In mare parte, lumea provinciala va trece, de aseme¬nea, de partea opozitiei. Se pare ca destinul lui Nero si al regimului sau a fost, in parte, hotarit in afara granitelor Italiei. Situatia economica a provinciilor devenea dificila. Ele fusesera destul de frecvent puse la contributie pentru a finanta extravagantele imparatului, razboiul dus im¬potriva partilor, noile constructii somptuoase ale Romei, vizita lui Tiridate, calatoria imperiala in Grecia si repre¬siunea iudeilor. E probabil chiar sa se fi impus in aceasta serioada noi impozite ; in orice caz, cele existente se in¬casau tot mai strict. Exactiunile procuratorilor si aceasta •resiune fiscala ii nemultumeau pe provinciali si mai cu seama pe cei din Hispania si din Egipt. Inflatia apasa asu-a veniturilor lor, iar criza economica ameninta Imperiul, ¦ovinciile orientale nu erau nici ele crutate. in timp ce ituatia devenea din ce in ce mai grea in Hispania si in lri(ia' Gallia, care la inceputul domniei cunoscuse un evarat avint economic, era supusa acum unui regim scai zdrobitor. Notabilii provinciilor occidentale, prin *¦ atasati principatului, se alaturara opozitiei. Ei insu °V?ca.t rev°lta din Gallia si au sprijinit din rasputeri -ctia izbucnita in Hispania, unde nemultumirile lo-Locneau de multa vreme. Vechii clienti si aliati llci ai Annaeilor, ale caror interese fusesera repre-e Ja Roma de catre acestia din urma, nu puteau sa Jarta lui Seneca. Notabilii provinciali condamnau csiunile si se dovedeau ostili elenizarii moravurilor,demonstratiilor artistice si histrionice ale imparatului. in plus, acesti occidentali n-aveau nici un fel de stima pen¬ tru „hieronicii" greci si nu intelegeau reforma axiologica.
Cum elitele occidentale nu erau martore directe ale extra¬ vagantelor imparatului, opozitia de la Roma putea in orice moment sa exagereze necuviinta lor, sa nuanteze in rau imaginea lui Nero si sa-1 faca pe principe raspurfzator de tot felul de crime, inclusiv de cele de care nu era vinovat. , *
Nero se izbi de o puternica impotrivire chiar si in Orient. in provincia proconsulara a Asiei, Rubellius Plau-tus si Barea Soranus, fosti mari proprietari de pamant, aveau inca un important numar de partizani si de clienti. Revolta iudeilor nelinistise toata regiunea, iar regimul neronian isi vedea baza sociala micsorindu-se putin cite putin. De altfel, Nero realizase calatoria in Grecia si cu scopul de a recistiga sprijinul acestei provincii- si al Ori¬entului. Dar aceasta tentativa avea sa fie sortita esecului: Grecia, tara saraca, nu-i va fi de nici un ajutor principelui in momentele critice ale anului 68. Ci't despre partizanii pe care imparatul ii avea in Siria si Egipt, acestia nu-1 vor sustine deloc.
in Italia, insurectia putea sa se bizuie pe bunavointa, sau cel putin pe neutralitatea unor paturi sociale suficient de cuprinzatoare. Notabilii oraselor italice impartaseau indoielile si nemultumirea omologilor lor provinciali si a cavalerilor din capitala. Plebea Romei, credincioasa cindva lui Nero, avea sa fie cumplit lovita de penuria din 67—68 si de inflatia care a urmat ca o consecinta fireasca. Adver¬sarii imparatului au favorizat, probabil, in mod deliberat, aceasta criza de alimente. Fapt este ca navele care trans¬portau griul soseau in mod cu totul neregulat pe coastele Italiei, intirziate sau rechizitionate din cauza razboiului din Palestina si deturnate uneori pentru a aproviziona suita imperiala din Grecia si apoi din sudul Italiei. Mf tirziu, insurectia africana a taiat una dintre sursele "e aprovizionare a capitalei.
Pe de alta parte, modul in care libertii se ocupau «e administrarea treburilor de stat nu mai era pe pla majoritatii populatiei. La Roma, antineronienii raspin"esg t zvonuri rauvoitoare in rindul plebei, scriau sau puneau ^ fie scrise pe statuile lui Nero inscriptii defaimatoare adresa imparatului (SUET., Ner., 45, 1—5)3. Asadar,J| mea provinciala si italica, in ansamblul ei, era rer° sa contribuie la rasturnarea imparatului, sau, in cel mai bun caz, sa o accepte si sa nu i se impotriveasca.
Imparatul subestima influenta exercitata de senatorii romani asupra celor care comandau legiunile. El se mul¬ tumise sa-i elimine pe sefii militari implicati in conjuratia lui Vinicianus si sa-i inlocuiasca cu oameni pe care-i con¬ sidera leali. Otho, in exilul sau din Lusitania, comanda forte armate putin importante, desigur, dar care puteau constitui o primejdie intr-o conjunctura potrivnica lui
Nero. Galba, vechiul prieten al lui Seneca, fusese lasat fara supraveghere in Hispania. Armata din Germania, pe de alta parte, cuprindea ofiteri ostili imparatului, care s-au straduit, la momentul oportun, sa-si rascoale superiorii
impotriva principelui : il avem ca exemplu in acest sens pe Pedanius Costa, care-1 va atita pe Verginius Rufus si
il va indemna sa treaca de partea rebelilor (TAC, Hist.,
2, 71, 4). ' .
In 68, totusi, Nero se mai putea bizui inca pe majo¬ritatea fortelor armate. in nordul Italiei, el dispunea de legiunea I Italica, de legiunea a XlV-a Gemina si de citeva detasamente luate din trupele Balcanilor si Rinului, care fusesera aduse si cantonate in Italia. La acestea se adauga trupe recrutate mai recent, pe care le vom mentiona mai jos. Nero se sprijinea, de asemenea, pe lealitatea sau neu¬tralitatea unui insemnat numar de comandanti sau guver¬natori, mai cu seama in Egipt, unde inainte sa se fi sinu¬cis, proiectase sa se retraga. Este o realitate faptul ca Tiberius Iulius Alexander, prefectul-guvernator al tarii, i-a ramas multa vreme credincios, desi se pare ca ar ti vut citeva contacte secrete cu Corbulo, in vremea conju-iei lui Vinicianus, conjuratie la care, totusi, nu a luat te. In 6 iunie 68, la nici o luna dupa moartea lui Nero, s Alexander va publica un edict in numele lui Galba, unoscindu-1, deci, ca imparat (OGIS, 669 ; IGRR, I, )• Aflase, oare, de rasturnarea lui Nero ? Opiniile*isto-)r sint impartite : unii pretind ca Alexander nu stia ic de evenimentele petrecute la Roma, dar ca nego-1 Galba, spre a asigura continuitatea guvernarii cces i Si ParticiPase la insurectie inainte de a afla * final. Altii considera ca ar fi fost informat in de rania- °U sck*mkarea de domnie prin mesageri extrem jate nnm ^°-Si*i de Ia Roma *• Tratativele ar fi fost anga-ai «i momentul in care caderea lui Nero s-ar fi ^evitabila. Atitudinea lui Alexander ne ingaduie sa intelegem si comportarea altor guvernatori importanti : lealitatea lor, nefiind, de fapt, decit o neutralitate, ei nu vor ezita sa treaca in tabara adversa la momentul con¬venabil. Vespasian a adoptat o conduita similara : nu s-a asociat insurectiei, dar a stopat ofensiva indreptata impo¬triva Ierusalimului, pentru a duce tratative cu Gaius Licinius Mucianus — care guverna Siria — in ceea ce priveste propriile sale sanse de a pune mina pe tron. For¬tele si guvernatorii din Balcani l-au sustinut, in schimb, pe Nero, pina in ultima clipa : este vorba de Pompeius Silyanus in Dalmatia si de Tampius Flavianus in Pan-nonia. La fel s-a comportat guvernatorul Germaniei Infe¬rioare, Fonteius Capito, pe care Galba il va ucide mai tirziu (TAC, Hist, 1, 7, 1 ; SUET., Galb., 11 ; PLUT., Galb., 15, 2).
Marcus Trebellius Maximus, guvernator al Britanniei, a ramas, de asemenea, in afara rebeliunii, in timp ce gu¬vernatorul Germaniei Superioare, Verginius Rufus, a adop¬tat o atitudine identica aceleia a lui Alexander, Vespasian si Mucian5. In schimb, fortele cantonate in Hispania si in Africa s-au rasculat pe fata. Principele dispunea, deci, in Italia, de trupe credincioase, dar prea putin numeroase; iar in provincii, majoritatea comandantilor adoptase o ati¬tudine ambigua. Cit despre cei care ar fi putu sa-1 spri¬jine realmente pe Nero, acestia nu erau in masura sa-1 ajute pe imparat, caci se aflau prea departe de Roma.
Atitudinea ofiterilor si a soldatilor fata de aceste eveni¬mente a fost la fel de echivoca. Unii soldati, precum cei din legiunea a XlV-a Gemina, isi iubeau imparatul si, in general, militarii ramineau fideli cezarilor si Iulio-Clau- , dienilor. Dar marea majoritate a- acestor oameni dove¬dea mai multa supunere fata de comandantul lor decit fata de acest imparat care nu fusese niciodata vazut pe I un cimp de lupta si care nu-si vizita niciodata trupele- I Trebtiie sa mai spunem ca, in ultimii ani, soldele nu erau I platite cu regularitate (SUET., Ner., 32, 1). Pe de al» parte, soarta Scriboniilor si a lui Corbulo reusise sa-nemultumeasca pe multi ofiteri. Iar militarii din Orienjj I greu incercati in Palestina, aflau ca principele ^'M acest rastimp, se distra in Grecia si in Italia. Ostenii ?^ » legiuni si ofiterii acestora, in general de obirsie *ta .jtl se dovedeau a "fi extrem de sensibili la starea de sp f a provincialilor, in mijlocul carora traiau de multa vre f Acest fapt era si mai valabil, in mod firesc, in ce priveze trupele auxiliare. Militarii se temeau, pe de o parte, de esecul unei rebeliuni deschise, iar pe de alta parte, nadaj-duiau ca un nou principe le-ar fi recunoscator. Pe scurt, armatele din provincii nu doreau sa actioneze impotriva lui Nero, dar nici sa lupte alaturi de el si pentru el. Tru-ele din Germania Superioara au fost la inceput alaturi de tiparat, dar, ulterior, s-au gindit, la rindul lor, sa-1 ras-arne. Cit despre pretorieni, umiliti de faptul ca fusesera obligati sa lucreze la saparea canalului Corint, si cu su¬fletele indoliate de uciderea ofiterilor lor in 64, in toiul gpresiunii indreptate impotriva complotului lui Piso, nici nu mai suportau regimul lui Nero. Asa se face ca im¬paratul, pe buna dreptate, nu prea le mai acorda incre¬dere. Si, intr-adevar, ei vor fi aceia care-1 vor rasturna in iunie 68. in Gallia, in cursul primaverii 68, Vindex a organizat militii locale, dar ultimul cuvint 1-a avut totusi armata regulata. Pretorienii au fost cei care au avut ini¬tiativa insurectiei si din alt motiv : se temeau ca nu cumva soldatii legiunilor din provincii sa le-o ia inainte. 7l!itiva membri din anturajul lui Nero participasera la conjuratia lui Piso si la cea a lui Vinicianus. De data aceasta, marea majoritate a personalului de la curte si chiar a favoritilor va lua atitudine impotriva imparatului. Curtenii, Nymphidius Sabinus si ceilalti neronieni, care vor participa la conjuratie, vor astepta pina in ultima clipa pentru a trada : atunci cind situatia imparatului se va fi dovedit fara scapare (PLUT., Galb., 2).
Cu sprijinul legiunilor ramase credincioase, Nero ar fi utut tine piept unui razboi civil. Dar regimul nu mai era inut de nimeni, iar curtenii alesesera cea mai simpla
: abandonarea imparatului. Ei nadajduiau chiar sa
^eze regimul, despovarindu-1 de excesele elenizarii si
Sesiunii. Pe parcursul ultimelor sale zile, Nero este
1 tradat, rind pe rind, de propriii sai consilieri, de i Si de libertii-secretari. Unii se vor angaja ferm riva lui, altii vor prefera sa afiseze o neutralitate
Ditoare fata de conspiratori. Elementele cele mai ho e acestei ultime conspiratii faceau parte din aula
Pretor'"^' ^ac* neronienii au fost cei care i-au hotarit pe sm sa-I paraseasca pe principe si sa-1 proclame
Galba. Dar aceasta tradare a oamenilor de la curte nu a fost nici singura, si nici principala cauza a rasturnarii lui Nero 7. Ideea a incoltit initial in mediile se¬natoriale, precum si in rindul supravietuitorilor unor cercuri cultural-politice. Ei au indemnat si au impins for¬tele provinciale la revolta. Initiativa insurectiei a fost luata la Roma si tot acolo si-a aflat rezolvarea. Dar acest proiect nu ar fi reusit fara rebeliunea armata a provin¬ciilor si a Occidentului.
Dupa cum am afirmat anterior4 coalitia care 1-a ras¬turnat pe Nero a fost extrem de eterogena : „galbienii" au depus eforturi uriase ca sa-i puna de acord pe insurgenti intre ei. De altminteri, ei nu au reusit sa-i asocieze miscarii lor pe Macer si insurectia din Africa. Conjuratii, de fapt, se intelegeau doar asupra unui singur punct : eliminarea lui Nero. Unii dintre ei doreau un neronism fara Nero, in timp ce altii visau un regim de tip augusteic. Provin¬cialii voiau un principat puternic, dar ceva mai maleabil fata de senat si mai putin represiv — asa cum avea sa fie sub Flavieni. Oricum, nu exista nici un iel de inte¬legere tacita asupra persoanei succesorului. Dupa moartea lui Nero, va rezulta un razboi civil, care va pune in peri¬col coeziunea Imperiului si va inlesni insurectia batavilor si gallilor.
TYei factori au precipitat, asadar, caderea lui Nero 5 in primul rind, inadecvarea modelului politic si a sistemu¬lui de valori preconizate de Nero la realitatile Imperiului si la structurile mentale ale locuitorilor sai; in al doilea rind, nemultumirea cvasi-generala, sporita si de dificulta¬tile economice, resimtite din plin atit la Roma, cit si in restul Imperiului ; si, in sfirsit, actiunea initiata, la Roma si in provincii, de o coalitie disparata, dar care a stiut sa manevreze cu abilitate dispozitiile psihologice ale popu¬latiei, zvonurile care circulau si multe alte fenomene minore 8.
REVOLTA LUI VINDEX
Unul dintre guvernatorii celor trei provincii din Gallia,' legalus Augiisti pro praetore — legat imperial de rang pretorian, Vindex guverna probabil Gallia lyoneza , Lugdunensis —, desi Suetoniu nu precizeaza acest lu¬ cru (Ner., 40, 1). Provenea dintr-o familie de notabili celti romanizati, coboritori ai casei regale din Aquitania, care dobindisera cetatenia romana pe vremea lui Iulius Caesar.
-Tatal sau ajunsese in senat dupa anul 48 e.n., sub dom¬ nia lui Claudiu. Cariera lui Gaius Iulius Vindex fusese ocrotita de Nero, care-i apreciase indrazneala si inteli¬ genta 9. Vindex pregatea revolta inca de pe vremea cala¬ toriei imparatului in Grecia : a inceput prin a trimite mai multor guvernatori mesaje in care le solicita sprijinul si-i
indemna la rascoala (PLUT., Galb., 4, 2). De asemenea, in a doua jumatate a lunii februarie 68 i-a cerut ajutor lui
Galba. Unii guvernatori au instiintat puterea imperiala.
Altii, cei din Gallia, ca si multi sefi locali si citiva senatori, au sustinut demersul iui Vindex (DIO, 63, 22, 2 etc).
Tacit citeaza, in legatura cu aceasta, numele lui Valerius
Asiaticus, guvernator al provinciei Belgica in 69,. al lui
Flavus si al lui Rufinus (Hist., 2, 94, 4). Vindex si parti¬ zanii sai au convocat ulterior o reuniune generala a Gal liilor la Lyon — Lugdunum — (sau la Reims — Durocor torum —) care a proclamat insurectia intre 9 si 12 martie
68. Nero a aflat in 19 martie, la Neapole, ca Vindex ros¬ tise un discurs inflacarat, in care denuntase crimele si faradelegile cezarului si il acuzase ca ar fi fosi un uzurpa r — un Domitius Ahenobarbus si nu un Iulio-Claudian
— Si chiar un prost citared (DIO, 63, 22, 2—6 ; SUET., Ner., , 1—2). Vindex refuza tronul pe care i-1 oferea adunarea aelilor si—1 propune ca imparat pe Galba, cu care se in¬ telesese in prealabil (DIO, 63, 23, 1 ; PLUT., Galb,, 4)I0.
Insurectia a cuprins cvasi-majoritatea triburilor gal ' in Belgica s-au rasculat sequanii si haeduii, in Aqui «ma arvernii (PLIN,, Nat. Hist, 4, 33 ; TAC, Hist, 1,
' ; 4, 17, 6), iar in Gailia Narbonensis, orasul Vienna,
Vienne (TAC, Hist, 1, 65, 2—4). Multe alte cetati s-au raliat revoltei. Au ramas in afara miscarii
Populatii din Gallia septentrionala, trevirii si lin¬ eare impartaseau interesele si sentimentele legiunilor de pe Rin (TAC, Hist., 1, 53, 5). Orasul Lugdunum, pe care imparatul il ajutase cindva, i-a ramas credincios (TAC, Hist, 1, 51, 9 ; 65, 3). Mai tirziu, Galba isi va insusi veniturile locuitorilor din Lugdunum (Lyon) si-i va recompensa, in schimb, pe cei din Vienna, dind astfel nastere unei competitii intre cele doua orase, care se va prelungi vreme indelungata : ,,in felul acesta, scrie Tacit, izbucnesc rivalitati $ invidii intre cele doua popu¬latii, despartite de unul si acelasi *fluviu, pe care o singura trasatura le uneste : ura" (Hist., 1, 65, 3 si 4—5). Vindex va asedia, de altfel, orasul Lugdunum u.
Rebelii voiau, desigur, sa-1 elimine pe Nero, impreuna cu regimul pe care el il instaurase. Dar mai aveau, oare, si alte obiective, mai ambitioase ? Theodor Mommsen a in¬cercat sa desluseasca la Vindex si la partizanii sai intentia de a restaura Republica. Celebrul istoric german se baza, pe de o parte, pe Pliniu cel Batrin, in ochii caruia Vindex aparea ca „aparator al libertatii" — adsertor libertatis ANat. Hist, 20, 57, 1) —, pe de alta parte,, pe descoperirea unor monede ale opozitiei, care poarta in legenda urma¬toarea formula : libertas restituia — „libertatea restau¬rata". Pentru Vindex si partizanii sai, aceasta libertas nu era insa sinonima cu o reintoarcere la Republica. Ei ur¬mareau, inainte de toate, sa se descotoroseasca de imparat si, eventual; sa incurajeze o forma de principat mai putin represiv decit cel al lui Nero.
Pentru alti autori, aceste elemente, mereu aceleasi, atesta o aspiratie separatista a gallilor. Ei folosesc ca baza de argumentatie comparatia stabilita de Flavius Iosephus intre revolta gallilor si cea a iudeilor (BeZ. lud., 4, 8, 1 si 9, 2), dar si epitaful lui Verginius Rufus, conform caruia zdrobirea revoltei lui Vindex de catre Verginius Rufus ar fi salvat unitatea Imperiului (PLIN., Ep., 9, 19, 1 si ma* inainte 6, 10, 4). Dar sensul epitafului este ambiguu. In plus, Verginius avea tot interesul sa pretinda ca e*" inabusise o rascoala care nu-1 viza neaparat pe Nero — ds-testat atit de mult dupa moartea sa —, ci insasi Roma. Este, desigur, foarte probabil ca, printre partizanii luJ Vindex, sa fi existat citiva druizi fanatici, care sa ->veS" teasca" lumii caderea Imperiului roman. Fapt este insa ca „Vindex si majoritatea notabililor galii, romanizati cu multa vreme in urma, erau credinciosi Imperiului. Cum altfel ar fi putut Vindex sa se alieze cu Galba si sa cis-tjge simpatia romanilor ? Pe linga aceasta, daca Vindex s-ar fi ridicat impotriva Romei, n-ar fi criticat conduita personala a lui Nero : ar fi fost cu totul inutil. Pe de alta parte, Galba n-ar fi acceptat o alianta cu un dusman al Romei si n-ar fi rasplatit, mai tirziu, triburile care-1 sprijinisera pe Vindex. Acesta din urma, cu siguranta nu a gindit — asa cum s-a putut crede — o federalizare a Im¬periului si autonomia pentru Gallia : asemenea notiuni nu se vehiculau la vremea aceea. Vindex se considera ro¬man, si nu celt12.
Revolta lui Vindex a fost, dimpotriva, foarte „romana", atit ca principii, cit si ca obiective. Seful conjuratilor era, probabil, adeptul unui principat de tip augiisteic, asema¬nator celui pe care avea sa-1 preconizeze Galba. Vindex va utiliza chiar citeva slogane lansate de Seneca la in¬ceputul domniei lui Nero. Monedele batute la Vienna sint, in aceasta privinta, extrem de semnificative : pe aversul unui denar, se poate vedea o Victorie, iar legenda care o insoteste — SALVS GENERIS HVMANI : „sal¬varea neamului omenesc" — reia o formula a lui Seneca. Pe revers, se poate citi : S(enatus) P(opulus) Q(ue) Rfoma-nus) — „senatul si poporul roman" (BMC, Imp., I, p. 1297, nr. 31 : M. Smallwood, nr. 70 a). Alte monede atesta lea¬litatea lui Vindex fata de Roma : pe aversul sau, un aureus reprezinta bustul lui Mar te, iar pe revers, doua indarde, un vultur si un altar ; legenda precizeaza ca iste vorba de flamurile poporului roman — SIGNA P. R. nii denari sint batuti cu efigia lui Hercule sau cu ima-nea Romei, avind, in legenda, formula : ROMA RES-rUT(a) — „Roma restaurata". Altii, cu efigia Fortunei, °arta inscriptia : FLORENTE FORTVNA P. R. — „in-orind soarta poporului roman" — sau reprezinta un lu-,r Sezind si tinind in mina sceptrul si traznetul, in¬de urmatoarea legenda : IVPPITER LIBERATOR — nr"1??* eliberatorul" (BMC, Imp., I, p. 299, nr. 38 ; 294, 295, nr. 19 : M. Smallwood, nr. 70 b—d). Dupa s vede, nu este vorba de separatism. Consensul asu-egitimitatii Imperiului este general, ca si unanimita¬tea ce priveste eliberarea cetatenilor si a supusilor lui de sub jugul neronian. Pina si clementa stoica este pusa aici in valoare 13. La urma urmei, inainte de a scrie guvernatorilor din provincii, Vindex a stabilit, cu sigu¬ranta, contacte secrete cu alti membri ai opozitiei, din Roma si din alte parti. Nu intr-atit de nechibzuit incit sa ridice la lupta o provincie in care se afla doar o mina de soldati de meserie, Vindex se bizuia, desigur, pe un ajutor destul de consistent, inclusiv petsprijinul anumitor legiuni.
in ciuda acestor precautii, ajutoarele i-au venit prea tirziu. Nero trimisese impotriva trupelor lui Vindex for¬ tele armate din Germania Superioara, comandate de le¬ gatul Lucius Verginius Rufus. Acest sever cisalpin, autor totusi, cum am vazut in capitolul anterior, al unor delicate poeme lirice, 1-a zdrobit pe Vindex in doua luni. Ezi¬ tarea lui initiala este pusa pe seama faptului ca voia sa-si dea seama daca seful conjuratilor beneficia si de alte sprijine. Verginius a refuzat sa se lase proclamat imparat,
inainte de a-1 ataca pe Vindex, care asedia* Lyonul. Nero, oarecum neincrezator fata de Verginius, a incercat sa organizeze, in Italia chiar, unitati militare. Trupele lui
Verginius, bine antrenate si bine echipate, i-au invins cu usurinta, la Vesontio — Besancon —, pe cei 20 000 de oameni care alcatuiau militiile neregulate ale lui Vindex
(SUET., Galb., 11, 1 ; PLUT., Galb., 7 ; DIO, 63, 24,
3—4). S-a afirmat ca batalia ar fi fost inceputa fara or¬ dinul celor doi comandanti, care tocmai erau pe cale sa negocieze un acord (PLUT., Galb., 6, 3). in realitate, Ver¬ ginius insusi a raspindit mai tirziu aceasta versiune a evenimentelor, pentru a lasa sa se creada ca nu avea in¬ tentia sa-1 sustina pe Nero impotriva aliatului lui Galba. j
Dar represaliile violente impotriva razvratitilor care a'J I urmat infringerii nu lasa nici o indoiala asupra acestui I punct : Verginius voia cu tot dinadinsul sa zdrobeasca I revolta (SUET., Ner., 43, 1). . I
Dupa Vesontio, Verginius a refuzat sa i se alature 1UJ Galba si a respins pentru a doua oara tronul pe care H ofereau soldatii, impinsi din urma de ofiterii ostili 1' Nero (DIO, 63, 25, 1). Revolta o data zdrobita, legatul s-grabit sa se intoarca, in fruntea trupelor, in provincia s • I Preocuparea sa esentiala va fi, de acum inainte, ' distanteze cit mai mult de Nero. Reintors in Renania. adopta o atitudine de neutralitate. Nu i se va alatura lui Galba decit dupa moartea lui Nero, nu fara a fi avut inainte contacte secrete cu viitorul imparat. infringerea lui Vindex si a partizanilor lui nu va pune totusi capat rebeliunii ar¬mate si intrigilor A'\

KEVOLTA LUI GALBA
inainte de a se rascula. Vindex ii scrie in mai multe rinduri lui Galba (PLUT., Galb., 4, 2—3 ; SUET., Galb., 9, 2). Acesta se arata sovaitor, dar nu sufla un cuvint im¬paratului despre proiectul lui Vindex. Servius Sulpicius Galba are, la vremea aceea, saizeci si frei de ani si guver¬neaza de sapte ani Hispania Tarraconensis. Apartine unei familii de patricieni din perioada Republicii si se bucura de un prestigiu imens. Leal fata de imparati, el a parcurs etapele unei cariere stralucite : Tacit il include printre asa-numitii bont in cele din urma, Galba se alatura opo¬zitiei. Libertul sau Icelus ia contact, la Roma, cu neronienii dispusi sa-si tradeze stapinul, cu senatorfi si cu sefii pre-' torienilor. in iunie, Icelus il avertizeaza pe Galba de moar¬tea lui Nero. Rolul acestui libert a fost extrem de impor¬tant, caci, datorita lui, multi dintre cei sovaitori se vor decide sa faca pasul hotaritor. Influenta lui Icelus la curtea lui Galba va fi, deci, cu atit mai mare (TAC, Hist., 1, 13, 1 ; PLUT.; Galb., 7 si 20 ; SUET, Galb., 14, 2)15.
Nero a aflat de tratativele duse intre Vindex si Galba. roman, putea, la nevoie, sa impinga inainte un alt general, fara sa-si riste viata si fara sa divida astfel coalitia antineroniana. Revolta s-a intins cu iuteala in peninsula iberica. Notabilii locali, care nu puteau uita soarta lui Seneca, i s-au alaturat deindata lui Galba, dimpreuna cu legatul Titus Vinius si quaestorul provin¬ciei Baetica, Aulus Caecina Alienus (TAC, Ann., 1, 53, 2—4). Sprijinul cel mai eficace i-a fost insa adus de guvernatorul Lusitaniei, Marcus Salvius Otho, cu mult Anainte de declaratia din 2 sani 3 aprilie. Otho 51 Ura pe Nero din motive personale, pe linga faptul ca fusese bun prieten al Annaeilor. in plus, dorea sa-i fie succesor lui Galba si se bizuia pe sprijinul conjuratilor neronieni (SUET., Galb., 4—5 ; TAC, Hist., 1, 13, 6). Gu-vernatorulprovinciei Baetica, Obultronius Sabinus, si aju-ul sau, Marcus Cornelius Marcellus, nu au luat parte la revolta. Fidelitatea lor fata de Nero nu a avut, de altmin¬teri, nici un efect, caci cvasi-totalitatea peninsulei a fost implicata in insurectie. Galba ii va elimina pe procuratorii principelui si, mai tirziu, pe Sabinus si pe Marcellus (TAC, Hist., 1, 37, 6).
Revolta lui Galba 1-a speriat pe Nero mult mai mult it cea a lui Vindex. Caci guvernatorul se afla in fruntea unei legiuni, iar insurectia sa constituia un exemplu pentru trupele armatei regulate. Galba a recrutat, de altfel, o a a legiune, alcatuita din cetatenii romani din Hispania — a Vil-a Galbiana, — si a format un fel de curte si de iat, ambele fiind alcatuite din notabili romanizati ;ET., Galb., 10, 2—5). El a fost tinta unui atentat — din care a scapat, de altfel —, organizat de administratia de la Roma ; dar ceea ce 1-a ingrijorat mai ales a fost esecul i lui Vindex (SUET., Galb., 10, 6 ; 11, 1 ; PLUT., Galb., 7). Denarii batuti in aceasta perioada pun accentul pe soli¬daritatea dintre Gallia si Hispania : pe aversul lor, se pot deslusi busturile reprezentind cele doua tari, fata in fata) si avind intre ele o mica Victorie ; legenda proclama ..con¬cordia Hispaniilor si Gallilor" : CONCORDIA HISPA-NARVM ET GALLIARVM (M. Smallwood, nr. 72, c). Pr°: I paganda galbiana prezenta revolta ca expresie a rrniuf1 legitime a poporului roman si a provinciilor impotriva o ranului Nero, tradator al Imperiului. Pe alti denarireaza Geniul poporului roman, Marte razbunatorul si Li¬bertatea, avind in legenda urmatoarea formula : LIBER-TAS P.R. — „libertatea poporului roman" — (BMC, Imp,t I, p. 288—290, nr. 1 si 8 : M. Smalhvood, nr. 72 a-b), Proiectul politic care se degaja din aceste monede este clar de inspiratie augusteica.
Esecul lui Vindex 1-a determinat pe Galba sa-i solicite lui Verginius sprijinul care-i lipsea ; dar aceasta initiativa a fost zadarnica. Cu toate acestea, la Roma si in alte parti vegheau Icelus si oamenii sai. Iar cind Nero va fi rastur¬nat, Galba se va proclama imparatlfi.
REVOLTA LUI CLODIUS MACER
Revolta din Africa romana, instigata de Lucius Clodius Maeer, legat al legiunii romane din Africa, n-avea nimic a face cu coalitia formata impotriva lui Nero. Aceasta re¬volta, care avea sa implice o alta fractiune a armatei re¬gulate, bloca una dintre principalele surse de aprovizionare a capitalei. Dupa infringerea lui Vindex, Macer a pro¬clamat in chiiD oficial revolta, 1-a inlaturat pe proconsul, a preluat controlul asupra provinciei si a declarat ca nu se va supune nici lui Nero si nici lui Galba. Macer spera sa fringa Roma prin infometare. Dupa ce a anuntat ca nu avea de gind sa recunoasca decit autoritatea senatului, a pus stapinire pe Sicilia. Macer afisa convingeri republi-! un denar batut la ordinul lui, la Cartagina, il re-«inta pe aversul sau si pune in evidenta fidelitatea lui ata de senat, in timp ce, pe revers, prezinta o galera si o entiune a Africii (BMC, Imp.. I, p. 285, nr. 1 : M. Small-°°d, nr. 73). Macer nu era republican. Rivnea la tron cel putin, incerca sa-si vinda cit mai scump posibil fitualul sprijin, pe care l-ar fi dat celui mai bine plasat e Pretendenti. intr-adevar, nu dispunea de puternice fe militare ; de aceea, dupa sinuciderea lui Nero, Galba ;a inlaturat fara nici o dificultate si apoi 1-a TJCIS (PLUT., lb-> 6 ; SUET., Galb., 11, 2 ; TAC, Hist, 1, 7, 1 ; 11. ' 2» 97, 4) 17
Toate aceste rebeliuni ridicasera impotriva lui Nero doar o fractiune a armatei. Totusi, grav era faptul insusi ca anumite legiuni se rasculasera. in trecut se urzisera comploturi, dar ele se limitasera la grupurile senatorilor, cavalerilor sau ofiterilor pretorieni. De data aceasta, situa¬tia capata o cu totul alta infatisare ; celelalte legiuni aveau in fata un exemplu de urmat. Nero nu se putea bizui pe sefi militari precum VerginiuS sau Vespasian. Atitudinea acestora, din ce in ce mai ambigua, tinea de o neutralitate care se invecina cu tradarea.
Cronologia defectiunilor provinciale a fost urmatoarea : in februarie, schimb de scrisori intre Vindex si Galba ; intre 9 si 12 martie, revolta lui Vindex : cu putina vreme inainte, Nero da ordin sa fie ucis Galba ; pe 19 martie, imparatul afla, la Neapole, de insurectia lui Vindex ; la sfirsitul lui martie, un nou schimb de scrisori intre Vindex si Galba ; pe 27 martie, Nero afla de esecul tentativei de asasinat asupra lui Galba si se reintoarce la Roma ; in 2 sau 3 aprilie, insurectia lui Galba ; pe 7 sau 8 aprilie, Nero este instiintat de tradarea lui Galba — stirile ajun¬geau la Roma dupa aproximativ cinci zile 18.
Dupa cum stim, Nero nu se alarmase peste masura la vestea insurectiei lui Vindex. Stia prea bine ca acesta din urma dispunea de forte militare slabe si-si amintea ca, in 21 e.n., romanii ii zdrobisera destul de usor pe gallii care se razvratisera instigati de Florus si Sacrovir. isi continua, asadar, sederea la Neapole, fara sa-si modifice cu nimic placutele-i obiceiuri : ospete, spectacole, jocuri (SUET., Ner., 40, 6—7 ; PLUT., Galb., 5, 3 ; DIO, 63, 26, 1—3). Nelinistea incepu sa-1 cuprinda cu adevarat abia pe 27 martie, la opt zile dupa ce aflase de rebeliunea lui Vindex. Lua masuri de reprimare a rascoalei si se rein¬toarse grabnic la Roma (SUET., Ner., 41, 1—3). Aflase, in¬tr-adevar, ca procuratorii sai nu reusisera sa-1 ucida pS Galba. in plus, era la curent cu corespondenta secreta dintre acesta din urma si Vindex. Totul prevestea, asadar, ca Galba va trece la revolta si va atrage in rebeliune J parte dintre soldatii legiunilor. intr-o scrisoare adresat» senatului, Nero respinge atacurile indreptate impotriva S<* de Vindex si cere sprijinul senatorilor — este de dator1 lor sa-i acuze pe rebeli de lezmaiestate y-, incercind fel sa dezamorseze mecanismul revoltei. Ceea ce nu-1 im¬piedica, de altfel, sa-si continue viata de citared 1U.
Cind vestea defectiunii lui Galba ajunse in mod ofi¬cial la el, imparatul isi pierdu orice nadejde de a vedea Hispania domolita. Ca adevarat histrion ce era, intra intr-o cumplita criza de nervi, sfisiindu-si vesmintele, lovindu-se cu capul de pereti, gemind de durere si plingindu-si ne¬fericirea (SUET., Ner., 42, 1 ; DIO, 63, 27, 1). isi dadea seama, in sfirsit, ca rebeliunea lui Galba marca o cotitura hotaritoare. isi pierdu cumpatul. Se zice ca ar fi avut o clipa gindul sa-i ucida pe exilati si pe gallii din Roma si sa dea foc orasului (SUET., Ner., 43, 1 ; DIO, 63, 27, 2 ; AUR. VICT., Caes., 5, 14). Se avinta apoi in febrile pre¬gatiri militare. Concentra trupele care trebuiau sa parti¬cipe la expeditia din Caucaz si recruta o noua legiune, I-a Adiutrix, alcatuita din cetateni romani si marinari ai flotei din Misenum. Unor liberti din Roma li se dadura insarcinari subalterne in cadrul acestei legiuni (SUET.,' Ner., 44, 2 ; Galb., 12, 2 : PLUT., Galb., 15, 3—4). Co¬manda fortelor din nordul italiei, destinate unei eventuale campanii in Gallia sau in Hispania, a fost incredintata lui Rubrius Gallus si lui Petronius Turpilanus (DIO, 63, 27, 1 ; PLUT., Galb., 6, 2—3 ; SUET., Ner., 43, 2 si 44, 1). Nero i-a destituit pe consulii in exercitiu si s-a proclamat „consul fara coleg" (SUET., Ner., 43, 2). Nu se mai intim-plase un asemenea fapt de pe vremea lui Pompei. Nero ragea astfel atentia asupra gravitatii situatiei : con-sntrind in miinile sale consulatul, voia sa accentueze portanta pe care o atribuia acestei stravechi magistra-i Si, in acelasi timp, sa-si asigure o legitimitate pe care manii i-o contestau. A pretins contributii financiare tionale pentru subventionarea trupelor si a luat in&poi o parte din banii pe care ii daruise grecilor (SUET., 44, 3 si 32, 3). Lipsurile alimentare faceau ravagii la dar Nero continua sa cheltuiasca fara masura •> Ner., 45, 1). Dusmanii sai profitara de situatie a unpinzi orasul cu anecdote rauvoitoare pe seama elui, cerind pe strazile Romei, dupa caderea noptii, 7ex — „un razbunator" — sau raspindind zvonul aratul era asaltat de prevestiri ingrozitoare (SUET., I5 ," 46, 1, 4). in acest context — inainte de la V^r, .. a s°sit vestea victoriei repurtate de Verginius, In ci' d°' lmP°triva lui Vindex 2(>. a satisfactiei incercate, Nero nu a putut profita cces pentru a neutraliza o opozitie care nu con lenea sa creasca la Roma si care avea sa-1 copleseasca in cele din urma (SUET., Ner., 42, 2). Zvonurile defaimatoare alergau cu viteza vintului. Alte si alte tradari militare i se anuntau lui Nero insusi ; astfel se murmura ca flota din Egipt se rasculase, la rindul ei (SUET., Ner., 47, 1 ; Galb., 10, 5). Halotus si Nymphidius Sabinus raspindeau stiri false, pentru a-1 convinge pe imparat ca armata, in ansam¬blul ei, il abandonase. Ceea ce nu era deloc adevarat. Se exagerau sovairile lui Alexander. Se scotea in evidenta atitudinea ambigua a lui Verginius si s$ facea o mare pu¬blicitate ultimei lui declaratii, in care afirmase ca senatul si poporul roman erau datoare sa desemneze un nou im¬parat (DIO, 63, 25, 2—3). Acest fapt constituia de altfel un act de rebeliune deschisa.
Spre sfirsitul lui mai si inceputul lui iunie, principele, pierzindu-si cu totul'cumpatul. o trimisese pe Calvia Cris-pinilla sa duca tratative cu Macer (SUET,. Ner., 47, 1 ; PLUT., Galb., 5, 3 ; PLIN., Nat. Hist, 37, 29). Senatul va trece acum la actiune, slujindu-se de Nymphidius Sabinus si de alti favoriti ai imparatului (IOANNES ANTIOCHE-NUS, Fr. 91, p. 576 ; PLUT., Galb., 2). in mod paradoxal, victoria de la Vesontio ir va determina pe dusmanii lui Nero sa precipite lucrurile. Intrara in contact cu Icelus, fa¬cura act de supunere fata de Galba si pregatira grabnic rasturnarea lui Nero. in vreme ce se straduiau sa-l.covinga pe principe ca armata il parasise in totalitatea ei, incercau sa-i instige la revolta pe pretorieni. La 10 tunie, Nymphi¬dius Sabinus il va convinge pe Nero sa paraseasca domus -durea si sa se retraga in locuinta din parcul lui Servilius, -unde mai fusese o data instalat, in 65, cu prilejul conjura¬tiei lui Piso. Apoi Nymphidius SabinUs il va parasi cu to¬tul pe imparat. Neputind sa faca fata situatiei, Nero planui sa se retraga in Orient, la parti sau in Egipt, nadajduind sa gaseasca acolo mijlocul de a recuceri Italia si Occidentul, intelesese, in cele din urma, tradarea lui Nymphidius Sa¬binus si, deoarece nu avea incredere in Tigellinus, cel de-al doilea prefect, se adresa direct — dar fara succes — tribu¬nilor din garda pretoriana. A renuntat insa la proiectul de a se retrage in Egipt cind a aflat ca nici acolo n-ar fi f°s in siguranta (SUET., Ner., 47, 1—2 ; DIO, 63, 27, 2—3). stiind incotro s-o apuce, Nero isi petrecu noaptea in din palatele sale. Acolo, constata cu stupoare ca pretor si mercenarii germani il parasisera si ei. Era fara garda, fara prieteni, inconjurat doar de citiva credinciosi (SUET.» Ner., 47, 4 ; PS-AUR. VICT., Epit., 5, 16) 21. Dintr-odata» domnia lui Nero se prabusea.
* A doua zi a venit si sfirsitul. Nymphidius Sabinus, inso¬tit de citiva senatori, se duse in tabara pretorienilor, le oferi o importanta suma de bani si ii determina sa-1 proclame pe Galba imparat. Nero parasise Roma si se refugiase intr-o vila a lui Phaon, nu departe de oras. in fuga sa, ii auzise pe pretorieni aclamindu-1 pe Galba. Iar in locul sau de re¬fugiu, unde era lipsit de orice confort, afla ca senatul ii detronase si-1 declarase dusman public (SUET., Ner., 48, 2; 49, 2 ; PLUT., Galb., 7, 2 ; DIO, 63, 27, 2—3 ; 28, 1—5 ; EUTROP., 7, 15, 1 ; OROS., 7, 7, 13). Phaon si -Epaphrodi-tus ii instiintasera in ascuns pe Nymphidius Sabinus si pe Icelus de locul in care se ascundea principele. in timp ce un detasament de pretorieni calari sosea ca sa-1 aresteze, imparatul se sinucidea cu un pumnal, ajutat fiind de Epa-phroditus (SUET., Ner., 49, 5 ; DIO, 63, 29, 2 ; AUR. VICT., Caes., 5, 16; OROS., 7, 7, 13 etc). inainte sa moara, isi manifestase pentru ultima oara vocatia artis¬tica 22. Potrivit lui Suetoniu, sinuciderea s-a petrecut in ziua aniversara a supliciului Octaviei (Ner., 57, 1), deci pe 11 iunie, data confirmata de studiul marturiilor arheolo¬gice si horoscoapelor. Nero avea treizeci de ani.
Soco¬tea qa, o data cu stingerea dinastiei iulio-claudiene, nici o alta familie n-ar fi avut prestigiul necesar pentru a pastra vreme indelungata conducerea Imperiului. Monarhia elec¬tiva constituia, asadar, in ochii lui, cea mai buna solutie 25. Numai ca tentativa lui Galba a esuat. Succesorii sai, Otho si Vitellius, vor incerca sa restaureze un neronism fara Nero26. Nymphidius Sabinus intreprinsese anterior o ase¬menea tentativa sub domnia lui Ga>ba. Otho se va erija in¬tr-un nou Nero — in alter-Nero sau Nero-Otho (TAC, Hist., 1, 78, 2). Cu mult mai moderat decit modelul sau, nu a re¬curs la represiune si s-a straduit sa restalibeasca bunele re¬latii dintre aristocratie si imparat, in spiritul ideilor pre¬conizate de Seneca. Vitellius s-a dovedit mai violent si mai aproape de Nero in atitudinea adoptata fata de adversari. Dar a incercat, la rindul lui, sa diminueze importanta no¬tiunilor de agon si de luxus, Ceea ce nu 1-a impiedicat — dupa exemplul lui Nero — sa caute sprijin in multimile • sarace si umile ale Italiei si provinciilor, pentru a tine in friu senatul27. Victoria lui Vespasian a pus capat acestor tentative de recuperare a mostenirii neroniene.
Nero a avut parte de admiratori si dupa moarte : apari¬tia unor falsi Nero demonstreaza cu prisosinta acest lucru. Partii au ramas credinciosi memoriei sale, iar Nerva si-a datorat, in parte, venirea la putere — in 96 —, inrudirii indepartate cu Iulio-Claudienii si prieteniei pe care Nero. i-o aratase cindva.
Monarhia Flavienilor tinea de o alta conceptie politica. Vespasian s-a straduit sa apara ca un nou August, dar in numele unei epifanii reinnoite. Antoninii n-au reluat decit unele dintre ideile formulate de Seneca si de opozitia anti-. neroniana. Cit despre imaginea anticetatii, foarte raspin-dita pe vremea Antoninilorj ea isi tragea seVa din tendinte ideologice aparute in mediile aristocratice in timpul dom-; niei lui Nero.