Artileria antiaeriana a aparut din necesitati impuse de evolutia fenomenului razboi,in
conditiile in care lupta armata si-a extins sfera de desfasurare in spatiul aerian
prin utilizarea in scopuri militare a mijloacelor de zbor,capatand astfel o a
treia dimensiune,pe langa cele de uscat si mare.
Artileria antiaeriana romana in primul razboi mondial - Participarea artileriei
la campania militara din anul 1916
Investit,incepand cu 25 iulie 1916 cu responsabilitatea ca pana la 15 august
1916 sa organizeze apararea capitalei,comandantul Cetatii Bucuresti, generalul de divizie Mihai Boteanu avea in subordine si Serviciul Apararii u1g16gc
Capitalei Contra Aeroplanelor.In virtutea acestui fapt,comandantul a primit
misiunea sa coordoneze organizarea apararii antiaeriene nu numai a capitalei,dar si a principaleleor obiective de pe teritoriul national.
Conceptia,semnata de seful Statului Major General al Armatei(Vasile Zottu)si
aprobata de ministerul de razboi(Dumitru Iliescu)avea un continut interesant
sub aspectul principiilor organizatorice si de intrebuintare a tunurilor antiaeriene.Remarcabila
era organizarea de tragere pe baterii,structura specifica artileriei de camp din care s-a nascut de fapt artileria antiaeriana.Potrivit
acestui document,artileria antiaeriana a fost destinata,chiar de la inceput,atat
pentru apararea antiaeriana mobila(in zona operatiilor)cat si pentru apararea
antiaeriana fixa(in zona interioara).
Artileria antiaeriana fixa si mobila formau,in conceptia amintita,apararea antiaeriana activa,la care s-au adaugat mai tarziu si tunurile antiaeriene ambarcate
pe remorchere sau pe alte vase maritime si fluviale.
In apararea antiaeriana a capitalei se aflau:
-11 sectii de tunuri,inzestrate cu 20 de tunuri de 75mm
-8 sectii de proiectoare,dispunand de 6 proiectoare de 60cm si 2 de 90cm
-28 tunuri(20 de 75mm si 8 de 57mm)
-10 mitraliere
Munitia asigurata pentru aceste tunuri se cifra la 560 lovituri pentru fiecare
gura de foc de 75mm si cate 300 lovituri pentru cea de 57mm.
Principalele confruntari cu aviatia inamica si principale masuri de intarire in anul 1916
Intrat in constiinta nationala drept “razboiul pentru intregirea neamului”, primul razboi mondial a inceput pentru Romania la 15 August 1916.Astfel,cu
Nr.I.D.2784 din 14 August 1916,la orele 21.00,ordinul de mobilizare a fost transmis in toata armata,inclusiv ordinul de infiintare la mobilizare,care cuprindea
si Corpul Apararii Antiaeriene,cu ordinea de bataie si structura organizatorica
prevazute in plan.Acest ordin reprezenta certificatul de nastere a artileriei antiaeriene romane.La capitolul “Artileria antiaeriana” erau prevazute cele 113 tunuri pregatite pentru a executa trageri antiaeriene;nr. de piese era detaliat astfel:
-4 tunuri antiaeriene 75mm Italia;4 tunuri antiaeriene Franta 75mm;40
Tunuri 57mm cu afet;4 tunuri 57mm cu pivot
-45 tunuri 75mm model 1880
Din cele prezentate rezulta ca unitatea de artilerie antiaeriana atestata documentar
in ziua de 15 August 1916 consfiinteste aparitia in structura armatei romane
a unei noi arme,artileria antiaeriana;faptul ca aparitia ei a coincis cu intrarea
Romaniei in razboi este o favoare acordata de istorie artileristior romani.
Primul bombardament a avut loc in noaptea de 15/16 August la ora 0.15, cand s-a inregistrat primul mesaj de avertizare privitor la pericolul atacului
aerian din istoria apararii antiaeriene romane.La ora 01.15,artileria care apara
capitala a deschis focul asupra ei.In continuare,timp de o luna,avioane sau
dirijabile germane au executat aproape zilnic raiduri teritoriului roman.
Cele mai semnificative sunt raidurile executate in zilele de 21-23august si
11-12septembrie,cand au fost bombardate capitala si Ploiestiul.
Prima victorie a artileriei antiaeriene,materializata prin lovirea unei aero nave vrasmase,se va inregistra la mai putin de o luna de la intrarea tarii noastre in razboi(noaptea de 13/14septembrie1916).
In aceeasi perioada,artileria antiaeriana destinata apararii trupelor din zonele
de operatii avea sa duca si ea lupta cu inamicul aerian.Un exemplu in acest sens il reprezinta succesul bateriei de artilerie antiaeriana inzestrata
cu tunuri italiene Deport repartizata la 16 august 1916 Armatei 3,care pe timpul
executarii manevrei de la Flamanda la 19 septembrie 1916 a doborit un avion
german.Aceasta prima victorie antiaeriana,materializata in doborirea unui avion,a
ramas un eveniment cu mare rezonanta in amintirea artileristilor antiaerieni.Urmare a acestui succes,ziua de 19 septembrie a fost considerata
multa vreme ca patron al artileriei antiaeriene romane.
La 27octombrie1916,comandantul Bucurestiului(Mihail Boteanu)a pre zentat ministrului de razboi un raport amplu asupra apararii contra aeronavelor in care s-a aratat ca “apararea antiaeriana a capitalei este insuficienta”.Printre cauzele eficientei scazute contra inamicului aerian,au fost mentionate:
-efective reduse
-cantitatea de mijloace insuficiente
-tunurile din dotare au bataie mica,tragere inceata si manevra limitata
-proiectoarele sunt slabe si insuficiente
-in general,personalul nu beneficiaza de o pregatire de speciala suficienta
-aviatia proprie nu participa la apararea antiaeriana,iar cooperarea acesteia cu artileria antiaeriana nu este organizata
-tehnica din import este slab insusita si insuficienta
In scopul cresterii eficientei apararii s-au propus urmatoarele:
-fixarea mai precisa a misiunilor
-refacerea platformelor la tunuri,astfel incat sa permita executerea tragerilor pana la un unghi de 80grade
-gruparea minima de tunuri pe o pozitie de tragere sa fie de nivel baterie
(4piese)si nu de sectie(2piese)cat fusese initial
-adaptarea focoaselor la tunurile de75mm si 87mm pentru 24secunde
-asigurarea aparaturii pentru cresterea preciziei tragerilor antiaeriene
-confectionarea unor rachete de semnalizare care sa fie utilizate pe timpul cooperarii intre aviatie si artileria antileriei
Potrivit intelegerii survenite intre guvernele roman si francez,generalul
Berthelot(ajutat de capitan Humbert,locotenentii Gigory si Lavinty si sublocotenentul
Vimenit) a condus Misiunea Militara Franceza in Romania.
Intre 16-30octombrie1916 acesti ofiteri au studiat situatia apararii anti aeriene romane,multe dintre concluziile la care au ajuns fiind asemanatoare
cu cele prrezentate de Boteanu;s-au stabilit unele masuri:
-sporirea efectivelor pana la necesarul cerut de tehnica
-realizarea amplasamentelor si construirea adaposturilor pentru personal
-cresterea numarului proiectoarelor la 12 si scoaterea din dispozitiv a celor de 60cm
-eliminarea dispozitivului percutant la focoasele destinate tragerilor anti aeriene
-consolidarea legaturii dintre posturile de tragere si cele de observare indepartata
Concomitent cu desfasurarea operatiilor de aparare de catre armata roma na si pe masura ocuparii vremelnice a Olteniei si Munteniei de catre trupele
armatei germane,la ordinul M.C.G. Roman,subunitatile de artilerie au inceput
regruparea spre Moldova o data cu celelalte trupe romane.Evacuarea si instalarea
artileriei antiaeriene pe pozitii au durat pana la 1 februarie 1917.
Primele actiuni antiaeriene desfasurate in aceasta perioada a razboiului au oferit si un set de concluzii ce aveau sa fie valorificate in continuare:
-lipsa armamentului antiaerian performant din inzestrarea armatei romane
(exemplu:tunul de 75mm romanesc nu avea decat o singura cadenta de tragere de 1-2 lovituri pe minut)
-transformarea tunurilor de cetate in tunuri antiaeriene s-a facut din mers
prin tatonari succesive care au necesitat un timp indelungat
-arsenalele existente in armata romana nu erau pregatite nici tehnologic si
nici teoretic pentru realizarea tehnicii de aparare antiaeriane
-personalul din rezerva a fost instruit in pripa,intr-un timp scurt,insuficient pentru insusirea unor cunostinte noi care necesitau conditii speciale apropiate de realitatea confruntarii cu un inamic necunoscut
Actiunile artileriei antiaeriene in campaniile militare din anii 1917-1919
In Franta,organizarea apararii antiaeriene a ramas aceeasi,in linii mari.
Totusi,punerea la dispozitia armatrlor a unor noi unitati de artilerie antiaeriana
si asigurarea unitatii de comanda a tuturor mijloacelor de aparare contra aeronave lor existente in apararea Parisului sunt demne de subliniat,cu atat mai mult
cu cat bombardamentele executate de aviatia germana asupra Parisului se intensifi cau.In cursul anului 1918,in inzestrarea armatei franceze au intrat tunul de
75mm pe remorca automobila si tunul de 105mm pe platforma,iar aparatele de ascultare necesare stabilirii avionului in spatiu au fost perfectionate.Aceste
masuri au condus la o imbunatatire considerabila a apararii antiaeriene,demons trata prin doborira a 120 avioane in primele 10 luni ale anului 1918.
Si in Germania,anul 1917 s-a caracterizat printr-o crestere importanta a artileriei antiaeriene in randul celorlalte arme.Astfel s-au organizat depozite
de material pentru apararea contra aeronavelor.S-au studiat proiectele unui autotun usor de 76.2mm,ale unui autotun greu de 88mm si ale altuia de calibru mic, precum si ale unui tun antiaerian de munte cu utilizarea de caterpilare.
In contextul politico-militar de la cumpana anilor 1916-1917,problema reorganizarii sau a “refacerii” armatei romane a dobandit o importanta
capi tala nu numai la nielul frontului romanesc,ci la situatia strategica a intregului front din Est.Factor hotaritor,care a stat la baza succeselor din anul 1917,reor ganizarea armatei romane a constituit principalul eveniment militar de pe frontul
roman in aceasta perioada(a doua parte a lunii decembrie 1916-inceputul lunii
iulie 1917).
In aceeasi perioada se inscrie si rereorganizarea artileriei antiaeriene,care s-a desfasurat concomitent cu indeplinirea misiunilor de lupta la punctele sensibile
si,respectiv,gruparile de trupe in apararea carora a fost dislocata dupa regruparea armatei romane in Moldova.
Concluzii in urma participarii artileriei antiaeriene la campaniile militare din primul razboi mondial
La inceputul primului razboi mondial,apararea antiaeriana era aproape inexistenta
in toate statele beligerante.Pe masura ce aviatia a inceput sa fie utili zata masiv in actiuni militare,specialistii militari au facut eforturi considerabile
pentru crearea unui sistem de reactie cat mai complet si eficace.
O analiza sintetica a evolutiei artileriei antiaeriene in anii 1916-1918 per mite desprinderea unor concluzii asupra modului in care a fost constituita artieria
antiaeriana ca arma de sine statatoare,astfel: a)anul 1916 a marcat trecerea intensa la rezolvarea problemelor rezultate din
activitatile anterioare,in special pe linia pregatirii personalului si perfectionarii tehnicii de lupta;a fost practicata solutia concentrarii rezervistilor prevazuti
in planul de mobilizare pentru artileria antiaeriana in scoli improvizate,destinate
instructiei si cunoasterii tunurilor adaptate pentru trageri antiaeriene; b)anul 1917 a fost unul consacrat,in special activitatilor de conceptie de organi zare.S-au luat masuri de imbunatatire a apararii antiaeriene a trupelor de uscat,a
asigurarii cu proiectoare si mitraliere antieriene,a fost pusa la punct coopera rea dintre artilerie si aviatia de vanatoare si s-au stabilit noi reguli de
intrebuin tare in lupta potrivit cu structurile realizate; c)anul 1918 a fost unul al realizarilor in domeniul artileriei antiaeriene.Din
ana liza celor 4 ani de razboi,a rezutat necesitatea asigurarii unei cantitatii
sporite de mijloace antiaeriene la fiecare punct de tragere si,in general,la armatele
de operatiuni;a aparut necesitatea intrebuintarii in masa a mitralierelor antiaeriene.
Tot in acest an,s-au conturat mai clar unele principii de intrebuintare in lupta
artileriei antiaeriene,precum:
-concentrarea mijloacelor de foc in zone si pe directii principale
-cooperarea stransa intre mijloacelor active participante la apararea anti aeriana,inclusiv intre aviatia de vanatoare si artileria antiaeriana,dispu nerea mijloacelor de lupta impotriva inamicului aerian in adancime pe mai multe
linii(aliniamente)
In legatura cu gradul de diversificare a mijloacelor puse la dispozitie,apa rarea antiaeriana a dispus de:
-mijloace de foc:tunuri grele de calibru 75-100mm si tunuri usoare de calibru 20-57mm,precum si mitralierele
-mijloace de descoperire a aviatie:aparate de reperaj,proiectoare si echi pamente simple pentru posturile de panda
-mijloace de interdictie:baloane de protectie
-mijloace de camuflaj
Dezvoltarea artileriei antiaeriene in perioada
Interbelica
Principalele masuri in plan organizatoric in anii ‘20-’29 In noua
sa configuratie geografica,faurita prin mari sacrificii umane si
materiale,Romania a cunoscut,dupa infaptuirea Marii Uniri,o dezvoltare vizibila in toate domeniile vietii economice,sociale,politice si culturale.La 24 ianuarie
1919,regele Ferdinand a emis un decret privind organizarea fortelor armate in
teritoriile reunite,document ce avea sa impulsioneze evolutia de ansamblu a
organismului militar romanesc.
Cum era de asteptat,experienta de razboi a modificat din temelii conceptii le strategice si principiile de intrebuintare a fortelor armate.Totodata,au
aparut sau au fost consacrate arme noi impuse de cerintele mereu sporite ale
ducerii razboiului.Dintre acestea aviatia a avut cea mai rapida ascensiune .
Franta,
Anglia,Germania,Italia,SUA si URSS au realizat in scurt timp avioane militare
cu performante din ce in ce mai bune.Caracteristicile tehnologico-tactice au
fost an de an imbunatatite,treptat categoriile de avioane s-au diversificat,iar posibili tatile de actiune au crescut in mod corespunzator.Productia de aeronave destinate
armatelor a crescut tot mai mult,o pondere insemnata(40-50%)detinand-o avioanele
de bombardament la care accentul s-a pus pe:
-marirea bazei de actiune
-marirea posibilitatilor de armare
-precizia exexcutarii loviturilor din aer
Si posibilitatile aviatiei de vanatoare au fost substantial ridicate,ajungandu-se,in deceniul trecut la crearea unor aparate ce dezvoltau o viteza de 600-700km/h, evoluau la o inaltime de 10.000-12.000m si la o distanta de 700-4000km.
La sfarsitul primului razboi mondial,artileria antiaeriana romana a ramas cu
denumirea de “Divizionul de artilerie antiaeriana”,avand in inzestrare
urmato rul arsenal:
-74 tunuri de 75mm
-81 tunuri de 57mm
-8 tunuri de 76,2mm pe auto
-23 mitraliere
-12 proiectoare
In toata aceasta perioada,care a urmat sfarsitului primului razboi mondial,artile ria antiaeriana nu a cunoscut o evolutie spectaculoasa.Cel mai mare castig pt dezvoltarea ulterioara a acestei arme l-au constituit studiile si lucrarile
elaborate de unii ofiteri atasati domeniului apararii antiaeriene si constienti de importanta
problematicii pt apararea nationala.Un exemplu sugestiv este lt-col Gh Popescu prin studiul “Conceptia de aparare antiaeriana a teritoriului si a trupelor
de uscat”.In memoriul ce insotea studiul sau,Popescu justifica,folosind argumente
specific elaborate,necesitatea apararii antiaeriene pt intragul teritoriu si
pt toate tipurile de obiective care impuneau apararea impotriva loviturilor din aer.Cum
era si firesc,autorul a pornit de la analiza adversarului strain,ale carui mijloace
evoluau intr-un ritm nemaiintalnit pana atunci.
Aratand ca aviatia a luat o atat de mare dezvoltare si ca intrebuintarea ei
pe campul de lupta a devenit atat de eficace,incat nimic nu mai poate ramane
neobservat si nebombardat,autorul enumera toate tipurile de obiective ce pot fi cercetate si lovite din aer,propunand astfel ca apararea acestora sa se faca
cu aviatia “amica”,dar mai ales cu mijloacele de aparare antiaeriena.In
acest sens avand in vedere nevoile de aparare impotriva atacurilor aeriene s-a aratat ca
aceste mijloace trebuie organizate in 3 componente astfel:
-apararea antiaeriana a frontului
-apararea antiaeriana a coloanelor in mars
-apararea antiaeriana a centrlor importante din zona interioara
Pentru apararea antiaeriana a frontului(a trupelor de uscat)sunt necesare 18
mitraliere,4autotunuri(2 posturi)si 2 tunuri semifixe(un post).In ceea ce priveste apararea antiaeriana a coloanelor,autorul studiului a sugerat cateva
pro cedee tactice de realizare a manevrei unitatilor de tragere antiaeriana prin
care sa se asigure continuitatea si oportunitatea focului antiaerian,in raport cu modul
de organizare si organizare a deplasarilor de catre trupele de uscat.S-a sesizat,cu deplin temei,necesitatea existentei si asigurarii unor tunuri de calibru mic(20-40) mai usor de manevratsi de intrebuintat pt executarea tragerilor antiaeriene
de opriri scurte.Se conchidea ca,pt fiecare divizie in mars,ar trabui asigurate
4-6 autotunuri de 75mm si 4-6 mitraliere.In plus se propunea ca toate unitatile
de infanterie si cavalerie sa-si pregateasca cel putin jumatate din mitralierele
aflate in dotare pt trageri antiaeriene,iar unele sa fie astfel amenajate astfel incat
“sa se poata trage chiar si de pe trasuri”.
O mare parte a studiului se referea la apararea antiaeriana a punctelor sensibile din zona interioara.Ca o clasificare ,erau mentionate:
-puncte de suprafata mica,insa de mare importanta
-localitati de importanta mijlocie,in zona interioara sau cantonate in spatele
frontului
-capitala sau sediile comandamentelor
Ca posibile solutii pt organizarea apararii antiaeriene la joasa altitudine,se
indicau cateva masuri de intrebuintare ce aveau in vedere posibilitatile de
lupta ale tehnicii existente.Astfel se preconiza intrebuintarea,pe aceeasi pozitie
de tragere,a unei baterii de artilerie antiaeriana(4 tunuri)si a unei sectii
de mitraliere
(2 sau 3 piese).
In ceea ce priveste modul de dispunere a mijloacelor de tragere,erau susti nute urmatoarele reguli: a)bateriile din posturile de tragere sa se dispuna la obiectivele mari,circular,la
1km distanta fata de conturul exterior,mai dese pe directia probabila de atac a adversarului aerian b)baloanele de protectie sa se dispuna din 400 in 400m,formand un baraj la inaltimea de 4000m
c)proiectoarele sa se dispuna la distanta de 3km unul fata de celalalt,pe un
aliniament convenabil milloacelor active de aparare antiaeriana d)fiecare pozitie de tragere va avea 2(3)posturi de ascultare,iar sectia de
proiec toare cate un post
Pentru apararea antiaeriana a capitalei se indica dispunerea apararii anti aeriene pe mai multe linii,pe baterii compuse din 4-8tunuri.Privind posturile
de panda si alarma se considera ca acestea trebuie dispuse la 15-30km fata de
obiectiv.La mijloacele terestre active de aparare antiaeriana,erau adugate si
generatoarele de fum pt ascundere si camuflare,proprii apararii civile.Pornind
de la configuratia teritoriului national si luind in considerare distantele pana
la obiectivele din adancime,col Gh Popescu a propus organizarea apararii antiaeriene
a Romaniei pe 3 sectoare,astfel: a)sectorul Dunarii(delimitat de cursul Dunarii,Muntii Carpati-Orsova,Brasov,
Galati,Sulina)cu o adancime cuprinsa intre 50-200km b)sectorul Nistrului(cuprins intre Nistru,Muntii Carpati,Brasov,Galati,Sulina)cu
O adancime cuprinsa intre 200-350km c)sectorul de Vest(marginit prin frontiera de vest si Muntii Carpati)cu o adanci Me cuprinsa intre 150-450km
Referindu-se la calitatea de mijloace de artilerie si mitraliere antiaeriene
destinete pentru acoperirea nevoilor de aparare antiaeriana deschise,studiul
prevedea ca necesare:
1)pentru partea operativa:
-la divizii:108 tunuri antiaeriene calibru 75mm,108 tunuri antiaeriene calibru
mic si 324 mitraliere antiaeriene
-la front:pentru fiecare 4km,6 tunuri si 18 mitraliere antiaeriene
2)pentru zona interioara:
-420 tunuri antiaeriene calibru 75mm
-135 tunuri antiaeriene calibru 57mm
-660 mitraliere antiaeriene
-120 proiectoare
-120 posturi de ascultare
-120 baloane de protectie
-90 sisteme de informare camuflaj
3)tractiunea materialului de artilerie antiaeriana sa fie:
-hipomobila pentru artileria antiaeriana de insotire
-automobila pentru cealalta artilerie antiaeriana
-pe calea ferata pentru paza nodurilor de comunicatie sau pt paza trenurilor
Ca urmare a progreselor mari inregistrate de mijloacelor aeriene in plan mondial,specialistii militari din domeniul constructiei de tunuri antiaeriene
si-au intensificat preocuparile in directia sporirii posibilitatilor de lupta ale
artileriei antiaeriene.
Intre obiectivele vizate se aflau:
-cresterea puterii de foc
-cresterea vitezei initiale a proiectilelor:800-900m/s
-sporirea cadentei de tragere si a bataii materialului
Necesitatea combaterii tintelor aeriene care evoluau la diferite inaltimi a
determinat diversificarea calibrelor a ramas valabila pana in zilele noastre:arti leria antiaeriana de calibru mic(20-60mm),artileria de calibru mijlociu(60-100) si artileria de calibru mare(peste100mm).In pofida greutatilor materiale cu
care continua sa se confrunte industria romaneasca,au inceput sa apara si sa
fie incu rajate de conducerea armatei preocuparile pentru crearea si perfectionerea tehnicii
de lupta.Un exemplu pilduitor il constituie activitatea desfasurata de catre
ofiterul inventator Ion Bungescu,care a realizat,in 1925 primul aparat central
de tragere,deschizand seria unor stralucite inventii in aceasta linie,unele in premiera mondiala,care aveau sa conduca la o rapida evolutie a artileriei antiaerene sub aspectul conducerii si preciziei focului.Aparatul avea sa fie
pus in serviciu in 1926,intrand in dotarea bateriilor artileriei antiaeriena inzestrate
cu tunurile de calibru 7,62mm cehoslovace.
Seria realizarilor capitanului Bungescu va continua cu un al doilea model perfectionat,care va fi introdus in inzestrarea artileriei antiaeriene in anul
1928.
Valoarea realizarii inventatorului roman consta mai ales in aceea ca el permitea, in anul 1926-1928,executarea in Romania a tragerilor indirecte,centralizate
cu noul aparat a carei functionare se baza pe metoda geometrica de calcul(pe
timpul tragerilor,toate masuratorile si calculele se efectuau de catre aparatul central
de
Tragere,care,prin teleindicatie,transmitea continuu la tunuri elementele de
tragere
-unghi de inclinare,azimut,distanta,focos-ochirea executandu-se astfel indirect).
De mentionat ca acest tip de trageri antiaeriene nu incepuse inca sa se execute nici macar in statele avansate din Europa.
Apararea antiaeriana era defineta ca incluzand toate “mijloacele antiae riene active si pasive,care concura la indeplinirea urmatoarelor misiuni:
-avioanele inamice sa nu poata trece in anumite regiuni sau sa zboare la altitudini mari
-avioanele de reglaj si cele de recunoastere sa nu poata observa decat cu mare
greutate
-avioanele de bombardament sa renunte la misiunea lor si sa arunce bom belor cu o mai mica precizie”
Unitatile apararii antiaeriene destinate armatelor de operatii urmau sa cuprinda:
1.artileria antiaeriana mobila,compusa din posturi,fiecare post fiind in general
din doua piese de tunuri si o mitraliera antiaeriana
2.proiectoarele antiaeriene,destinate in principiu pentru lupta impotriva inamicului
aerian pe timp de noapte organizate pe baterii de cate 16 piese,iar
bateriile pe sectii de cate 4 proiectoare cu accesoriile lor
3.mitralierele antiaeriene,organizate pe baterii de catre 32 piese,iar bateriile
constituite din sectii de catre 2-4 piese
4.unitati de camuflaj,compuse din personalul atelierelor si materialu necesar
pentru camflaj
Unitatile apararii antiaeriene apartinand zonei interioare se preconiza a consta
in:
1.artileria antiaeriana,compusa din posturi semifixe de cate 2-4 piese,in care
intrau si cate 2 mitraliere antiaeriene de fiecare post
2.proiectoarele antiaeriene,organizate pe baterii de catre 16 aparate si pe
sectii de cate 4 proiectoare,necesare artileriei antiaeriene pe timpul noptii
3.posturile de ascultare,formate din cate 4 aparate de ascultare
4.unitati de baloane de baraj,formate pe sectii,sectiile pe echipe pt fiecare
balon
(in general 10 baloane de fiecare sectie)
5.unitati de camuflaj cu personalul si atelierele necesare
In perioada 1920-1930 este de retinut ca arma isi castigase un rol si un loc
important in teoria si practica militara a deceniului,fiind considerata ca o
compo nenta de baza a luptei cu inamicul aerian.
In anul 1931,in artileria antiaeriana romana existau numai 22 baterii,cu un total de 88 tunuri de 3 calibre(76,5mm;75mm;57mm)si 9 modele diferite,multe
dintre ele aflate in stare avansata de uzura.In afara de 5 baterii Skoda calibru
76,5mm hipo si 2 baterii de tunuri franceze calibru 75mm semifixe,celelalte
piese facusera primul razboi mondial.
Nici in ceea ce priveste asigurarea munitiei necesare tunurilor existente situatia nu era in situatie mai buna.Asa,de pilda,pentru cele 32 tunuri calibru
76,5mm Skoda model 1914,existau doar 1000 proiectile de acelasi model,fata de un necesar de 38700 lovituri.
Perioada 1933-1938 s-a caracterizat printr-o continua agravare a situatiei internationale,pin intensificarea pregatirilor pentru un nou razboi,mai ales
in
Germania hitlerista,secondata de Italia fascista.Asa incat,conducerea politico-militara
de la Bucuresti a procedat,in aceasta perioada la aplicarea unei serii de masuride
intarire a apararii nationale(crearea de noi intreprinderi pentru fabricarea de armament,tehnica de lupta,munitie si aparatura optica si de conducere
a focului artileriei antiaeriene)inclusiv prin crearea unei industrii proprii pentru productia de aparare(ianuarie 1935).
Din cele prezentate,rezulta ca masuri ferme,care nu sufereau amanare,se impuneau cu necesitate pe linia inzestrarii artileriei antiaeriene cu tehnica
de lupta noua,capabila sa faca fata unor eventuale atacuri ale uei aviatii cu
perfor mante net superioare celei intrebuintate in primul razboi mondial.
In ceea ce priveste inzestrarea,artileria antiaeriana a cunoscut,in acesti ani
o veritabila relansare.Tunurile de camp,adaptate pt trageri antiaeriene,au
fost inlocuite cu tunuri antiaeriene moderne importante,incepand cu anul 1937,din
Anglia,Germania,Franta,Suedia si Elvetia,precum si cu tunuri de productie romaneasca.Primele materiale moderne intrate in serviciu in artileria noastra
au fost tunurile engleze de 75mm Vickers si cele de 88mm importante din Germania
.In aceasta perioada,ofiterul-inventator Ion Bugescu si-a continuat preocuparile pe linia realizarii aparatelor de conducere a focului,reusind in
anul
1935,construirea unui nou model,denumit“aparat central simplificat”model
1935 in toamna anului 1938 a aparut aparatul central”maior Bungescu model 1938” sub forma de pe prototip care a fost omologat in anul 1939.Acest din urma aparat
avea sa fie introdus in dotarea bateriilor de artilerie antiaeriana de 75mm
Vickers.Perioada de modernizare a aartileriei antiaeriene romane a continuat indeosebi dupa anul 1938,cand s-au primit cele mai moderne tunuri.Astfel,in
anul 1939,au intrat in inzestrare tunurile de calibru 37mm Rheinmetall germane si tunurile de 25mm Hotchkiss franceze.In aceasta perioada 1938-1940,unitatile de artilerie antiaeriana au fost dotate cu tunuri calibru mijlociu de 40mm Bofors de provenienta suedeza,precum si cu tunuri de 20mm Oerlikon elvetiene.De asemenea,au fost importate mitraliere de calibru 13.2mm,proiectoare de 150cm
Siemens si Nedalo,precum si de 60cm usoare,telemetre si altimetre stereoscopice
cu baza 4 si respectiv 5m.
Intrarea in dotarea armatei romane a acestor tipuri de tehnica moderna de fabricatie straina a facut ca,din acest punct de vedere,artileria antiaeriana
romana sa evolueze in acelasi ritm cu cea din armatelor Frantei,Germaniei,Angliei,etc.
Incheind consideratiile privind inzestrarea artileriei antiaeriene in perioada interbelica,mentionam ca,potrivit documentelor de arhiva,din totalul de 8301guri de foc de care dispunea armata romana la intrarea in cel de-al doilea razboi
mondial,691 erau tunuri antiaeriene(a crescut de 4 ori fata de 1918).
Artileria antiaeriana in timpul celei de-a doua conflagratii mondiale
Situatia artileriei antiaeriene la intrarea in razboi
La 22.061941,Comandamentul Apararii Antiaeriene,precum si toate marile unitati,unitatile
luptatoare si formatiunile de servicii subordonate acestuia erau mobilizate.Ca urmare,in compunerea C.A.A. Existau:
-Centrul general de panda
-3 comandamente de aparare antiaeriena de regiuni aeriene
-6 grupari de artilerie antiaeriana
-19 comenzi de grupuri de artilerie antiaeriana
-20 baterii tunuri calibru 75mm Vickers
-15 baterii tunuri calibru 75-76.5mm
-8 baterii tunuri calibru 40mm Bofors
-15 baterii tunuri calibru 37mm Rheinmetall
-5 baterii tunuri calibru 20mm Oerlikon
-12 baterii mitraliere calibru 13.2mm Hotchkiss
-9baterii de proiectoare
In total existau 84 baterii tunuri antiaeriene,proiectoare si mitraliere antiaeriane din care 35 de baterii tunuri calibru mijlociu(75-76.5mm),28 baterii calibru
mic
(20-40mm),12 baterii mitraliere antiaeriene calibru 13.2mm si cele 9 baterii
de proiectoare.
Cele 3 comandamente de regiuni aeriene,care subordonau operativ atat artileria antiaeriana,cat si unitatile de aviatie de pe raza lor de responsabilitate,se delimitau astfel:
-Regiunea 1 aeriana in Transilvania si Oltenia
-Regiunea 2 aeriana in Moldova
-Regiunea 3 aeriana in Muntenia si Dobrogea
Efectivele totale la unitatile operative se ridicau la circa 28.000 de militari
(ofiteri,subofiteri si trupa).In subordinea comandamentului mai intrau si forma tiunile de aparare pasiva,cu un efectiv de circa 46.000 militari si civili.
Dealtfel,numarul bateriilor de tunuri antiaeriene avea sa sporeasca de la circa 65 in anul 1941 la circa 200(calibru mic si mijlociu)la 23 august 1944.
La intrarea in razboi,la conducerea artileriei antiaeriene de la diferite esaloane
se aflau ofiteri cu inalta competenta si profesionalism,dintre acestia participanti si la primul razboi mondial;cativa dintre acestia au ramas in istoria armatei noastre:
-colonelul Popescu Gheorghe,cdt apararii antiaeriene
-colonelul Marinescu Gheorghe,cdt secund
-colonelul Drajna Dumitru,seful de stat major
Gruparile antiaeriene,denumireinintiala ce arata intr-un fel existenta lor in
dispozitiv operativ,erau,de fapt,regimente de artilerie antiaeriana,denumire
la care se va reveni in cursul anului 1942.
Participarea artileriei antiaeriene la campania militara din anul 1941
Actiunile artileriei antiaeriene in cadrul operatiilor desfasurate pentru eliberarea Basarabiei si Bucovinei de Nord
Avand in vedere conceptia de lupta a trupelor de uscat,precum si gruparea
artileriei antiaeriene,Comandamentul Apararii Antiaeriene a luat urmatoarele
masuri mai importante privind intrebuintarea acesteia:
-dislocarea a 4 din cele 6 grupari(regimente)de artilerie in Moldova,Do brogea si nord-estul Munteniei,concentrand in aceasta zona,12 din cele
19 divizioane la dispozitie
-subordonarea Gruparii 6 artilerie antiaeriana “Siret”Armatei 4
pt coordo narea actiunilor artileriei afectate acesteia si nemijlocit marilor unitati
de arme intrunite in compunere
-constrirea de divizioane mobile,asigurate complet de masini,pt intarirea fiecarui corp de armata din esalonul 1 al Armatei 4
-sporirea densitatii de posturi de panda in jumatatea de est a tarii
In primele zile ale razboiului,inamicul a executat recunoasteri,apoi si-a extins
actiunile de cercetare si in final a bombardat ziua si noaptea cu bombe explozive
si incendiare cauzand morti si raniti,case avariate si distruse,incendiid tancurile
petroliere;eficacitatea tragerilor unitatilor de artileriei antiaeriana era
ridicata,in aceasta perioada dobandindu-se si avariindu-se,zilnic,cate 2-4avioane.
Dupa 1 iulie pana pe 4 iulie,activitatea inamicului aerian a fost,de asemenea,in
descrestere(circa 20 incursiuni zilnic),insa odata cu trecerea trupelor noastre la ofensiva (2-3 iulie 1941),zborurile aviatiei au crescut brusc in
intensi tate ,ajungand pana la 70 incursiuni zilnic.Au fost mitraliate gari,esaloane
de transport,trenuri;au fost aruncate manifeste,s-au executat bombardamente
de noapte,in zori sau spre amurg,in zonele de concentrare a trupelor.
Catre mijocul lui iulie 1941,atacurile inamicului aerian au fost indreptate
asupra marilor unitati patrunse in adancimea dispozitivului de aparare sovietic; dar riposta tunarilor antiaerieni a fost prompta.Astfel pentru modul admirabil
in care si-a desfasurat activitatea,doborand 5 avioane sovietice,Bateria 111
artilerie antiaeriana a fost citata prin ordinul de zi al Diviziei blindate
romane,iar locote nentul Smaleni,impreuna cu personalul ajutator a fost propus pt decorare.
La 16 iulie 1941,divizia a intrat victorioasa in Chisinau,documente de arhiva
consemnand:”Copii cu flori in mana ne urau izbanda si vicorie,iar cei
mai in varsta lacrimau de bucurie si ne spuneau<<Bine ati venit fratilor
si Dumnezeu sa va ajute!>>”.
La sfarsitul lunii iulie 1941,dispozitivul operativ al Grupului de Armate “Generalul
Ion Antonescu” ajuns pe Nistru s-a regrupat in vederea continuarii ofensivei la est de acest curs de apa.
Armata 4,in subordinea directa a Marelui Cartier General roman,va dez volta ofensiva la sud-est de Nistru,pe directia generala Razdelnaia-Odessa,avand
ca misiune principala cucerirea orasului-port la Marea Neagra-Odessa.
Batalia pentru Odessa si actiunile artileriei antiaeriene ale Armatei4romane
pentru apararea impotriva loviturilor din aer
Operatia ofensiva a Armatei 4,dupa trecerea Nistrului,cu scopul cuceririi marelui
port la M.Neagra(Odessa)a fost singura operatie cu caracter strategic de conceptie
romaneasca,pregatita si condusa de Marele Cartier General roman,exe cutata in intregime de catre trupele romane.
Actiunile din zona Odessa au inceput la 1 August si s-au finalizat la 16 octombrie 1941,fiind caracterizate printr-un ritm de inaintare lent,datorita
rezis tentelor indarjite ale aparatorilor sovietici,favoriti de trenul plat,fara acoperiri
si echipat cu numeroase fortificatii.
Cele mai grele lupte s-au desfasurat pentru cucerirea localitatilor Karpova,
Vagoda,Mannheim si Kogarlik,Vakarjani,Dalnic si Tatarca.
La 16 octombrie 1941,cand trupele sovietice au parasit Odessa,care a ca pitulat,trupele romane au ocupat orasul.Pierderile Armatei 4 in aceasta batalie
au fost deosebit de grele:
-17.000 morti
-63.000 raniti
-11.000 disparuti
Ca urmare,dupa capitularea Odessei,s-a hotarat ca trupele Armatei 4 sa fie aduse
in tara.Pentru apararea antiaeriana a trupelor Armatei 4 in operatia de la Odessa
si a Armatei 3 in misiunea ei de a asigura flancul de nord al Armatei 11 germane in operatiile spre Nipru si Crimeea,Comandamentul Apararii Antiaerie ne a destinat un numar mare de unitati si subunitati de artilerie antiaeriana.
Astfel,in subordinea directa a Armatei 4,intra Gruparea 2 artilerie antiae riana;din aceasta grupare initial au facut parte 6 baterii calibru 75mm Vickers,5
baterii calibru 37mm,2 baterii calibru 20mm Oerlikon si Bateria 209 mitraliere
antiaeriene 13,2mm.
Pe timpul desfasurarii operatiei,Gruparea 2 artileriei antiaeriana a fost continuu
intarita cu baterii,ajungand in final,la 12 octombrie 1941,sa dispuna de un
numar de circa 27-30 baterii,dintre care 9 baterii calibru mijlociu(75mm),13
subunitati calibru mic(20-37mm)si 5 baterii de mitraliere.
In tabelul urmator se arata repartitia artileriei antiaeriane si organizarea
ei pentru lupta la 15 octombrie 1941.
Actiunile artileriei antiaeriene desfasurate in cadrul acestei operatii au fost
presarate cu numeroase fapte de eroism,de exemple de barbatie si de curaj,care
au facut din ostasul roman un pilduitor exemplu de luptator.
Un exemplu edificator in acest sens in constituie Bateria 110 artilerie anti aeriana(comandant,locotenent Petre Chicomban)care,la 19august 1941 a fost in
mod repetat bombardata direct,avand 9 militari raniti;inamicul s-a lovit de
indar jirea Bateriei ca de o stanca,3 avioane fiind doborate.
La mijlocul lunii septembrie,marile unitati din compunerea Armatei 4 du ceau lupte grele intr-un arc de cerc in jurul Odessei,pe aliniamentul(de la
nord la sud)Hagibei,Vagoda,Karpovka,Dalnic,Tatarca,Peterstal;in apararea antiaeriana
a trupelor,erau dispuse in total circa 30 baterii de artilerie antiaeriana,din
calcule rezulta ca era aproximativ o densitate de 20-25guri de foc pe km de
front.
In afara unei confruntari permanente cu inamicul aerian,unitatile si sub unitatile de artilerie antiaeriana au fost puse,nu o data,in situatia de a duce
si ac tiuni terestre(29 octombrie 1941).
Dupa capitularea Odessei(16 octombrie 1941)a avut loc o larga manevra de material,astfel
incat,din 30 de baterii au ramas doar 8,care au participat la apararea antiaeriana
a Odessei,prin restructurarea dispozitivului gruparilor si grupurilor antiaeriene,potrivit noii situatii.
Artileria antiaeriana romana in campania militara din anul 1942
Campania anului 1942 a insemnat pentru artileria antiaeriana romana mari incercari
in focul luptelor ce au avut loc cu aviatia inamica,indeosebi in apararea antiaeriana
a trupelor terestre,care au actionat,in primul rand in batalia de la Co tul Donului si in Stepa Calmuca,dar si in luptele din Caucaz si Crimeea.
Capacitatea de lupta a unitatilor de artilerie antiaeriana a fost,in anul 1942,
in crestere prin numarul bateriilor de tunuri intrate in dotare si devenise
operative sursa de inzestrare a contituit-o atat productia de interna cat si
materialul livrat de germani.Acesta din urma a fost asigurat in baza protocolului
incheiat la 30 ianuarie 1942 intre Misiunea Militara Germana si Comandamtul Apararii Anti aeriene,care prevedea modul de predare-primire a materialului de artilerie anti aeriana german dispus in apararea Ploiestiului si zonei petrolifere,respectiv,18
baterii de 88mm,12 baterii de 20mm,3 baterii de proiectoare,3 companii baloane
de protectie si reteaua de transmisiuni.
Forta combativa a regimentelor de artilerie antiaeriena a crescut,insa si prin
primirea din productia interna de armament a 11 baterii de 75mm Vickers, dotate
cu aparate centrale de tragere Bungescu,precum si a 7 baterii de 37 mm Rhm,toate
fabricate la Uzinele Astra-Brasov,Arad,Cugir etc.
Tot in cursul anului 1942,au devenit operative inca 4 baterii de proiectoare
3 companii de baloane de protectie si 3 baterii Oerlikon.
Principalele actiuni ale artileriei antiaeriene desfasurate pentru apararea obiectivelor de pe teritoriul national
In cursul anului 1942,indeosebi in partea a doua a acestuia,desi frontul
trupelor terestre a ajuns in zone foarte indepartate de granitele tarii,totusi
inami cul aerian a fost deosebit de activ.Astfel,amintind doar actiunile mai importante
ale aviatiei inamice este ilustrativ faptul ca,de pilda,in luna mai 1942,atacurile
sovietice ce s-au executat in zilele de 3,4,6,8,10,20,22,24,25 si 28 ale lunii
au vizat lovirea unor localitati si dispozitive de lupta,printre care Sulina(18
bombe),
Constanta(5 bombe),Tulcea inclusiv postul de comanda al Divizionul 13 artilerie
antiaeriana cu 4 bombe si Valcov(9 bombe),Sf.Gheorghe si Tighina(6 bombe),la
care s-au adaugat Nicolaev,Golta,Tiraspol si alte puncte sensibile din apropierea
frontului.
Important de consemnat este faptul ca,la 12 iunie 1942,s-a executat pri mul raid al aviatiei americane in spatiul aerian al Romaniei,vizand orasul
Ploiesti cu un grup de 12 avioane de tipul B-24 venite din Sudan cu aterizare
in termediara la Cairo(actiunea denumita codificat “HALPRO”)
Incepand cu 1august1942 denumirea unitatilor si subunitatilor de artilerie antiaeriana
s-a modificat,gruparile numindu-se regimente,iar grupurile numindu se divizioane de artilerie antiaeriena.
De remarcat este faptul ca,la 1 octombrie 1942,ca urmare a incalcarii de catre
aviatia maghiara a spatiului aerian romanesc,din ordinul maresalul Ion An tonescu,a luat fiinta “Gruparea de artilerie antiaeriana Ardealul”in
compunearea Brigazii 1 artilerie antiaeriana cu misiunea “de a executa
apararea antiaeriana a centrelor si punctelor sensibile de la Brasov,Tohan,Fagaras
si Resita”.
Batalia Stalingradului.Actiunile artileriei antiaeriene in timpul operatiilor duse in Cotul Donului si Stepa Calmuca
In campania anului 1942,”Batalia Stalingradului”,asa cum este
denumita in istoriografia universala,a constituit un eveniment de importanta
majora,care a produs o cotitura in desfasurarea celui de-al doilea razboi mondial
si a ocupat, prin amploarea si tragismul operatiilor locul primordial atat in perioada anteriara
desfasurarii ei,cat si in perioada propriu-zisa dupa 19 noiembrie 1942.
La operatiile si actiunile desfasurate la Stalingrad,a participat,alaturi de
numeroase mari unitati si unitati de arme intrunite din armata romana si artileria
antiaeriana.Fortele si mijloacele artileriei aniaeriene au constat in32baterii
de foc si o baterie de pandari radio-constituite in 6 divizioane,sub doua comenzi
de re- gimente de artilerie antiaeriana asigurate cu formatiunile tehnico-materiale
cores- punzatoare.
In luna ianuarie 1942,pe front se gaseau dislocate Grupurile 3 si 9 artilerie
antiaeriana,aflate operativ la dispozitia Corpului de munte si,repectiv,Corpului
de cavalerie,avand urmatoarea dispunere:Grupul 3Art.A.A. la Karasubasar cu
Bateria 133,iar Bateria 101 la Djankoi si Csongar si Grupul 9Art.A.A. la Melito pol,cu Bateria 225 mitraliere si cu Bateria 112 Rhm la Budahowka si Berdiansk.
De remarcat faptul ca bateriile de tunuri de 75mm Vickers nu au fost impinse
in zona Crimeea.In luna februarie 1942,Corpului 6 armata i s-a pus la dispozitie
pt. Divizia 18 infanterie infanterie,Bateria 126(2 sectii)la Barak(Crimeea),care
im- preuna cu compania antiaeriana organica sa realizeze apararea antiaeriana
a tru- pelor acestei mari unitati.
In toata perioada de iarna si primavara a anului 1942,avioanele sovietice au
continuat,desi sporadic,sa survoleze si sa lanseze bombe,in zonele de foc ale
artileriei antiaeriene bateriile executand focul pentru protectia obiectivelor
incre- dintate;atacuri violente s-au inregistrat,indeosebi,asupra podurile de
peste Bug: Nicolaev si Golta.
Sesizat de pierderile suferite de catre bateriile de artilerie antiaeriena din
Crimeea indeosebi in luptele terestre,Statul Major al Aerului,cu ordinul nr.514
din 15 mai 1942,a dat dispozitiuni ca “unitatile de aparare antiaeriana
din zona
Crimeea si Marea de Azov sa fie intrebuintate numai in misiuni antiaeriene,iar
Bateria 112Rhm,aflata in apararea postului de comanda al marii unitati,sa fie
adusa la Melitopol pentru apararea terenului de aviatie”.
La 27 mai 1942,situatia in Crimeea era urmatoarea:Bateria 133 Rhm cu 2 sectii
a doua tunuri,Bateria 126 cu o sectie cu 2 tunuri si Bateria 101 cu 3 sectii
a trei tunuri,toate subunitatile fiind amplasate la Simferopol in apararea antiaeriana
a garii si aeroportului.
In perioada august1942 - 31decembrie1942,perioada campaniei duse de
Armatele3 si 4 la Cotul Donului si in Stepa Calmuca,artileria antiaeriana romana
a particpat cu un numar apreciabil de unitati si de subunitati.Misiunea lor
consta in apararea antiaeriana a marilor unitati,precum si a altor obiective
importante din compunerea celor doua armate:
-aerodromurile aviatiei romane si germane
-puncte obligate de trecere,vizate de inamic(poduri si localitati)
-depozite de munitii,formatiuni de servicii
La 1 octombrie 1942,in compunerea unitatilor de artilerie antiaeriana de la
Cotul Donului si din Stepa Calmuca,existau 32 de baterii(calibru 20-75mm), constituite in 6 divizoane de artilerie antiaeriana si 2 comenzi de regimente
de artilerie antiaeriana dotate cu mijloace auto de tractiune cu un grad sporit
de mo- bilitate,corespunzator cerintelor de lupta.
Demne de remarcat este faptul ca subunitatile de artilerie antiaeriena dis-
puse in fasiile marilor unitati din esalonul intai,in afara misiunii principale(lupta
cu aviatia inamica)le mai revenea si misiunea de a lupta cu inamicul terestru
patruns in raionul pozitiilor de tragere,tancuri,autoblindate si chiar cu infanteria
de pe acestea.
Spre gloria ostasului roman,artileristii antiaerieni,ca dealtfel toti militarii
romani,au luptat cu barbatie,au dovedit rezistenta in conditiile grele in care
s-aun desfasurat luptele,facand cinste armatei noastre.
Inca din luna august 1942 se declansasera operatiunile de concentrare, completare si deplasare spre viitorul raion al actiunilor de lupta a marilor
unitati de infanterie,a unitatilor de artilerie,etc.,precum si a unitatilor
de artilerie antiae riana destinate misiunilor din cadrul “Bataliei Stalingradului”.Au
executat deplasarea in zona operativa urmatoarele unitati si subunitati de artilerie
antiae riana ,astfel:
-Divizionul 1 Art.A.A.,avand in compunere bateriile 11 si 12 Vickers precum
si Bateria 117 Rhm
-Divizionul 14 Art.A.A.,avand in compunere bateriile 21 si 24 Vickers si bateriile
134 si 137 Rhm
-Divizionul 4 Art.A.A.,avand in compunere bateriile 1 si 2 Vickers,pre- cum
si bateriile 102 si 105 Rhm si 151 Oerlikon
-Divizionul 8 Art.A.A.,avand in compunere bateriile 6 si 7 Vickers,pre- cum
si bateriile 109 si 110 Rhm si Bateria 209 mitraliere
-Divizionul 17 Art.A.A.,avand in compunere bateriile 26 si 27 Vickers si 141,142
si 145 Rhm
-Divizionul 5 Art.A.A. a sosit cu bateriile 16 si 19 Vickers,125si129 Rhm si
128 Oerlikon
In acest fel,concomitent cu realizarea propriului dispozitiv de lupta pentru
actiunile viitoare,artileria antiaeriana a executat apararea antiaeriana a afluirii
marilor unitati si unitatilor apartinand trupelor de uscat pe timpul realizrii
noului dispozitiv operativ de aparare a Armatelor 3 si 4.
Dispozitivul operativ al Armatelor 3 si 4 si principalele obiective de aparat antiaerian
Pentru a intelege repartitia si dispunerea unitatilor si subunitatilor de
arti- lerie antiaeriena in apararea principalelor obietive din fasiile de actiune
ale trupe- lor romane(Armata 3si Armata 4)se impune prezentarea succinta a dispozitivului
operativ al trupelor de uscat romane.
In vara si toamna anului 1942,Grupul de Armate “A” a dezvoltat ofensiva
in Caucaz,cucerind peninsula Taman,Novorosisk,spre sud pe directia Nalcik,ata-
cand pantele de nord ale muntilor din Caucaz.Grupul de armate“B”,in
compunea caruia au intrat ulterior si cele doua armate romane,a avut misiunea
de a inainta pe directia generala Stalingrad,urmarind ditrugerea fortelor inamice
de la Cotul
Donului.Rezistenta sovietica din ce in ce mai indarjita de la Stalingrad a dus
la incetinirea opratiunlor,fixarea a numeroase forte din compunerea celor doua
armate germane la Stalingrad,consumarea rezervelor lor,precum si descoperirea
flancurilor de nord-vest si sud ale gruparii germane concentrate la Stalingrad
.
Ca urmare,Inaltul Comandament German,a hotarat subordonarea Armate- lor 3 si
4 romane Grupului de Armate”B”,cu urmatoarele misiuni:Armata3,avand
in compunere 4 corpuri de armate,pe frontul Gromok-Kletskaia inclusiv(circa160
km de front);Armata 4 s-a dispus in apararea cu 7 mari unitati in linie la sud
la
Stalingrad,in Stepa Calmuca,avand pe frontul Dubovai-Uvrag pana la Kuma,pe aproximativ
250km de front,2 corpuri de armata.
Posturile de comanda:Armata 3 la Moruzovskaia,Armata 4 la Katelnicovo.
Organizarea actiunilor pe linie de aviatie si artilerie antiaeriene
Grupurile de Armate “A” si “B”,care opereau in vara
anului 1942,primul spre Caucaz,iar al doilea spre Stalingrad erau sprijinite
de Flota4aeriana germana si “Comandamentul de aviatie Don”de asemenea
german,in cadrul carora actio- nau marile unitati din aeronautica romana(aviatia
si artileria antiaeriana).
Unitatile acesteia erau dispuse pe aerodromurile situate in fasiile de actiun
ale Armatelor 6 si 4 blindate germane:in fasia Armatei 3 erau Moruzovskaia,
Tacinskaia,iar Bucovskaia si Perelazovski;in fasia Armatei4existau Proleterskaia
si Sutov iar in zona de actiune a Armatei 6 terenurile de la Karpovka,Marinovka
si Gumrak.
Toate aceste aerodromuri erau folosite in comun de catre aviatia romana si cea
germana si ca atare atat ele cat si acele doua armate romane si germane trebuiau
aparate antiaerian.In acest scop,Divizia 9 Art.A.A. germana era detinata de
fapt pentru Stalingrad,iar Brigada4 artilerie antiaeriana romana pentru nevoile
teretre si aero romane.
Artileria antiaeriana trebuia sa ia in calcul inca trei categorii de obiective:
apararea antiaeriana a aerodromurilor gruparii aeriene de lupta si in principal
de la Moruzovskaia,Tacinskaia si Rostov,trecerile deosebit de importante peste
Donet(Belaiakalitva),peste Don(Broniki sau Bataisk),precum si bazele si depozi-
tele Armatelor 3 si 4,de toate categoriile(munitii,carburanti,hrana,etc).
Lasand la o parte aceste aspecte,trebuie mentionat ca poate cea mai difici-
la problema pusa artileristilor antiaerieni a fost cea a comunicatiilor,date
fiind lipsa de sosele pietruite,starea rea a drumurilor si a podurilor,care
ingreunau per- manent deplasarile,facandu-le adesea imposibile in cadrul frecventelor
manevre impuse de desfasurarea actiunilor terestre.
Dispozitivul unitatilor si subunitatilor de artilerie antiaeriana in batalia
de la Cotul Donului si Stepa Calmuca
In fasia Armatei 3,a actionat Divizionul 1 Art.A.A. mobil independent, avand
in compunere bateriile 11,12,117,118,120,129,145 si 234 s-au constituit 3 subgrupari
pentru protectie:
-subgruparea de vest cu Bateria 145 Rhm
-subgruparea de centru cu bateriile 118 si 120 Rhm
-subgruparea de est cu bateriile 117 Rhm,129 Rhm si 234 mitraliere
-Bateria 12 Vickers va actiona la Bukovskaia si Bateria 11 Vickers la
Perelazovski
Postul de comanda al divizionului era la Perelazovski.Tot in fasia Armatei 3
a actionat si Regimentul 4 Art.A.A. mobil cu Divizioanele 4 si 17 Art.A.A.,
astfel:
-Divizionul 4 Art.A.A. se gasea cu bateriile 1,105 si 151
-Divizionul 17 Art.A.A. se gasea cu bateriile 26,27,141,142 Rhm si cu
Bateria 209(primita de la Divizionul 8)
In fasia Armatei 4,a actionat Divizionul14 Art.A.A. Mobil independent,cu bateriile
21,24,112,134,137,aparand cu bateriile 21 si 137,postul de comanda al armatei,dispus
la Katelnicovo.
Actuinile inamicului aerian au fost deosebit de active,atacurile executan du-se,de regula,asupra obiectivelor si trupelor din prima linie,la inaltimi
mici
(sub 100m).Artileristii romani,fiind alarmati la timp,au reactionat prompt si
cu eficacitate.
La 15 ocombrie 1942,”subunitatile de artilerie antiaeriana au fost atacate
direct de catre aviatia sovietica la Bucovskaia”;la 12 octombrie,aviatia
inamica a executat recunoasteri la Novocekask,unde urma sa fie instalat postul
de comanda al Grupului de Armate “Maresal Antonescu”.
In ultima decada a lunii octombrie,s-au inregistrat incursiuni ale inamicu-
lui aerian asupra marilor unitati din linia intai la Armata 3: Rubaskin,Golovski,
Bukovskaia,Tacinskaia,Blinovski,Kletskaia,Gromki.
La 10 noiembrie 1942,aviatia inamica a atacat localitatile Moruzovskaia,
Cernisevskaia,Tacinskaia,Perelazovski,fiind raniti ostasi de la Bateria 27 Vickers
dispusa la Tacinskaia.
In perioada 1 noiembrie-19 noiembrie 1942,adica pana la declansarea o fensivei trupelor sovietice,actiunile aviatiei inamice au fost deosebit de puternice
producand pierderi trupelor noastre,inclusiv subunitatilor de artilerie antiaeriana.
Faptul ca pozitiile de tragere ale bateriilor de artilerie antiaeriana devenise ra obiectiv tot mai mult vizate de inamicul aerian este relevat si de numarul
mare de morti si raniti innregistrati in aceasta perioada in randul tunarilor
antiaerieni.
Desfasurarea actiunilor de lupta ale artileriei in campania militara din anul 1943
Inca de la inceputul anului 1943,fata de situatia grea a marilor unitati si
unitatilor din compunerea Armatelor 3 si 4 romane,in urma “Batalia Stalingrad”,
Maresalul Antonescu a hotarat aducerea in tara a efectivelor si tehnicii din
marile unitati care au reusit sa iasa din incercuire sau au putut sa se desprinda
de inamicul aflat in continua ofensiva.S-au stabilit doua itinerare de baza
pentru retragerea in tara,astfel:itinerariul Stalino,Zaporoje,Vosnesensck,Rabnita
pe Prut pentru trupele ramase din compunerea Armatei 3,iar la sud,itinerariul:Melitopol,
Berislav,Nicolaev,Varvarovca,Odessa,Tighina pentru trupele din compunerea
Armatei 4.
La14ianuarie1943,dupa o scurta perioada de refacere si odihna,Divizionul 1 Art.A.A.
mobil,s-a pus in mars spre Stalino,evitand orasul Rostov,care era pe riclitat de inamic.Dupa ce,pe tot parcursul acestui mars a infruntat geruri
exce sive,drumuri troienite,drumuri troienite,nesiguranta situatiei tactice generale,dar
si atitudinea total neprieteneasca a trupelor “aliate”(germane);divizionul
a reusit sa se regrupeze la Stalino,de unde,la 28 ianuarie 1943,s-a deplasat
la Melitopol pregatindu-se pentru plecarea spre tara.
La 12 februarie 1943,Divizionul 1 Art.A.A. s-a pus in mars prin Zaporoje,
Nicolaev,unde s-a imbarcat pe calea ferata si la sfrsitul acestui lunii februarie,a
ajuns la Bucuresti cu toate bateriile sale.Unitatea isi facuse pe deplin datoria!!!
Divizionul 14 Art.A.A. mobil independent care a actionat in fasia Armatei 4,dupa
ce a executat retragereasub presiunea inamicului,s-a retras la vest de Don cu
o parte din bateriile (112 Rhm si 21 Vickers)prin Zimleanskaia,Broniki,iar cu
alta parte prin Salsk,reusind catre 2-3 ianuarie 1943 sa se regrupeze in dispozitiv
de lupta la Bataisk.
In vederea inapoierii in tara,a urmat itinerariul Melitopol,Nicolaev,ajungad
in conditii foarte grele de mars,in febrarie,la Odessa,de unde aducerea subunita tilor in tara s-a executat pe roti.Primind temporar misiunea de a proteje centrul
sensibil Iasi,o parte din baterii au fost deplasate mai tarziu la Bucuresti
si Brasov la unitatile deorigie,de unde au ajuns abia in prima decada a lunii
martie.
In concluzie,catre data de 1martie1943,au plecat in tara:comanda Brigazii 4
Art.A.A.,comanda Regimentul 4 Art.A.A.,comenzile Divizioanelor1,14,4 si un numar
de baterii dintre cele mai afectate,care au suferit pierderi si care aveau un
stagiu indelungat pe front.
Actiunile aviatiei inamice si riposta artileriei antiaeriene pe frontul de est
In primele luni ale anului1943,inamicul antiaerian,detinand continuu supe-
rioritatea aerianain zona unitatilor din Brigada4Art.A.A. a actionat cu predilectie
asupra aglomerarilor de trupe in retragere la punctele obligate de trecere:podurile
de peste Donet si peste Don,atacurile cesteia vizand,de asemenea,aerodromurile
aviatiei romane si germane.
Cu toate greutatile datorate unei ierni deosebit de aspre,tunarii antiaerieni
romani au executat serviciul la material cu rigurozitate,pregatind cu migala
victoriile antiaeriene.
In crsul lunilor februarie si martie,aviatia sovietica a atacat indeosebi,aero-
dromurile Melitopol,Mariupol,Stalino.Subunitatile de aparare antiaeriana au
facut eforturi dosebite pentru a pute executa tragerile de lupta,pt ca,din cauza
gerului(-35 )materialul functiona foarte greu;nu de putine ori servantii ramaneau
uimiti cand,dupa plecarea primei lovituri,tunurile amorteau,teava nemaiplecand
in recul.
Actiunile s-au intetit in iunie,cand in zilele de 16,20,25,26 aerodromurile
au fost atacate in valuri de 30-40 avioane de la inaltimi de 2500-4000m,noaptea,
folosind parasute luminoasesi lansand sute de bombe;a actionat intens Divizionul
8 Art.A.A.
Concluzii si masuri luate de comandamentele superioare romane si germane
Bombardamentul de la 1august 1943 asupra obiectivelor Ploiesti-Campina a fost
primul atac aerian de mare anvergura,care a solicitat intregul sistem de aparare
antiaeriana,activa si pasiva.Dupa analizele efectuate de factorii compe- tenti,a
rezultat ca sistemul a functionat bine.
Erorile de pregatire si executie a atacului de la1august 1943 se pot consi-
dera ca au constat in principal din:
-ignorarea modului de organizare si dotare a sistemului de aparare
-absenta unor instructiuni precise asupra manierei de a traversa masivii
-insuccesul lovirii biectivelor de catre primele 2 grupuri de avioane
-eficacitatea apararii antiaeriene
Bilantul nefavorabil,marile pierderi ale oamenilor si materialelor,rezultate-
le sub asteptarile prognozate au demonstrat ca atacul aerian de la 1august 1943
a fost un esec.El a ramas totusi in istoria razboiului ca o actiune de indrazneala,u-
nica in felul ei,din punct de vedere al performantei aviatiei.
Ca urmare a csetui esec de mari proportii,aliatii au tras concluziile de ri-
goare.Ei vor reveni la Ploiesti in1944,pornind de pe baza din Italia cu o puternica
escorta de avioane de vanatoare si la mare altitudine.
Dealtfel,dupa acest atac,germanii au intarit apararea antiaeriana,in special
sub raport calitativ,introducand in dispozitiv tunuri semiautomate de 105mm,tu-
nuri de 128mm pe cale ferata,o brigada de camuflaj-ceata,mai multe statii de
radiolocatie si au imbunatatit mascarea,realizand,chiar prin dezimformare
“Ploiestiul fals”.
Artileria antiaeriana romana in operatiile militare desfasurate in anul 1944 pana la 23 august
Situatia generale de pe fronturile din Europa,inclusiv pe teatru de operatii
din Europa de est,precum si operatiile militare desfasurate de armata romana
in cursul anului 1944,au determinat hotarator ale artileriei antiaeriene.
Consecinta fireasca a inaintarii frontului spre V a fost apropierea bazelor
aviatiei sovietice de tara noastra si deci posibilitati sporite de lovire a
obiectivelor de pe teritoriul national.
Ca urmare,aviatia americana va desfasura ,de la 4aprilie pana la 19august 1944,o
serie de operatii aeriene de mare amploare asupra centrelor sensibile de pe
teritoriul national si,in primul rand,asupra platformei petroliere Ploiesti-Cam-
pina,inclusiv riposta mijloacelor de aparare romanesti.Un alt eveniment deosebit
de important il va constitui actul de la 23 august 1944 si anume iesirea Romaniei
din coalitia hitlerista.Eveniment de importanta majora in mersul general al
raz- boiului,acesta va pune artilerie antiaeriana romana,ca dealtfel intreaga
noastra ar- mata,in situatia de a lupta impotriva germanilor,deci si a aviatiei
germane,sco- tand totodata obiectivele vitale ale tarii de sub loviturile aeriene
ale aviatiei anglo-americane.
Se poate spune ca artileria antiaeriana,ca si aviatia de vanatoare romana a
fost pusa in cursul razboiului din anii 1941-1945 in situatia de a duce actiuni
de lupta impotriva celor mai puternice forte aeriene din lume la epoca respectiva:a-
viatia sovietica si anglo-americana pana la 23 august 1944 iar apoi cea germana.
Participarea artileriei antiaeriane la eliberarea teritoriului national(23august - 25octombrie 1944)
Seful statului,regele Mihai I,prin proclamatia adresata tarii a anuntat iesi-
rea Romaniei din coalitia cu Germania,trecerea ei alaturi de fortele coalitiei
anti- hitleriste pentru apararea independentei nationale si eliberarea Transilvaniei.
Ca urmare,armata romana,cu o promptitudine exemplara si fara cea mai mica sovaire,a
trecut la indeplinirea urmatoarelor misiuni:
-neutralizarea nucleelor germane aflate pe teritoriul de sub jurisdictia sta-
tului roman,dezarmarea si internarea lor
-trecerea la executarea operatiei de acoperire a granitelor si a liniei de de-
marcatie cu Ungaria hortista,asigurand desfasurarea luptelor pentru lichi darea inamicului de pe teritoriului national
-desprinderea din front a marilor unitati romane din Moldova,regruparea lor
in zona Pitesti-Targoviste-Ploiesti si debusarea la nord la Carpatii
Meridionali,in vederea trecerii la ofensiva impreuna cu trupele sovietice pentru
eliberarea partii rapite din Transilvania.
La data cand s-a infaptuit actul de la 23august 1944,artileria antiaeriana romana
avea in zona de operatiuni Brigada 2 artilerie antiaeriana cu Regimentele 2,6
si 15 artilerie antiaeriana,totalizand 49 baterii,dintre care 12 de calibru
mijlo- ciu,iar la sud celelalte cele 3 brigazi de artilerie antiaeriana cu 6
regimente,insu- mand circa 154 baterii(88 de calibru mijlociu).
In zona de operatiuni,germanii aveau circa57baterii antiaeriane dintre care
26 baterii grele,iar pe teritoriu 72 baterii,din care 43 grele.O pondere insemnate
au avut-o actiunile artileriei antiaeriene pe timpul luptelor din capitala,duse
in perioada 24-31august 1944 impotriva trupelor si aviatiei germane.Caracteristica
actiunilor de lupta ale artileriei antiaeriene in aceasta perioada a constat
in faptul ca simultan cu indelinirea misiunii speciale,de respingere a atacurilor
aviatiei germane asupra unor obiective din Capitala,subunitatile de artilerie
antiaerianaau indeplinit urmatoarele misiuni terestre,de oprire a atacurilor
inamicului,execu- tand trageri directe in sprijinul infanteriei sau trageri
indirecte asupra unor grupa- ri de trupe germane,asupra aerodromurilor ocupate
de acestea sau altor obiective.
In unele cazuri,tunarii antiaerieni au respins atacurile executate asupra pozitiilor
de tragere prin foc la gura tevii,luptand cu grenada sau chiar la baioneta.
Situatia artileriei antiaeriene din apararea centrelor si punctelor sensibile de pe teritoriu in perioada
23 august 1944 - 8 mai 1945
In aceasta perioada,potrivit jurnalului de operatii al Comandamentului Ar-
tileriei Antiaeriene,in zona de operatiuni existau:comanda Diviziei 1 Art.A