u7t13tc
Unirea principatelor romane
Unirea Tarii Romanesti cu Moldova,infaptuita la 24 ianuarie 1859,reprezinta
actul politic care sta la baza Romaniei moderne si a formarii natiunii
romane.Imprejurarile istorice nu au permis unirea simultana a celor trei
tari romane-Moldova,Transilvania,Tara Romaneasca.Statul national
roman s-a format treptat,incepand cu Unirea din 1859 si incheindu-se
in 1918,cand lupta de eliberare nationala a poporului roman
va fi incununata de victorie.
Principatele Romane dupa revolutie
Dupa inabusirea revolutiei din 1848,reactiunea interna si fortele interventioniste
dinafara au luat masuri de reorganizare a regimului regulamentar restaurat.In
1849 se incheie conventia de la Balta Liman intre Turcia,puterea
suzerana si Rusia,puterea protectoare,care justifica prezenta trupelor celor
doua state in Principate pentru “a reprima orice miscare de insurectionare”.Potrivit
conventiei de la Balta Liman,s-au numit in ambele principate alti domni
pe timp de sapte ani:Grigore Alexandru Ghica in Moldova si Barbu Stirbei
in Muntenia.In acesti ani s-au facut anumite imbunatatiri in
administratia Principatelor,mai ales in Moldova,unde domnitorul ducea
o politica cu tendinte liberale.Anii imediat urmatori revolutiei se caracterizeaza
prin rolul crescand al burgheziei,care cucereste pozitii noi in
viata economica si politica.Are loc o dezvoltare a productiei si a schimbului
de marfuri,largirea transporturilor rutiere si a navigatiei,intensificarea legaturilor
economice intre diferite regiuni.Aceasta a avut ca urmare atenuarea particularitatilor
locale,largirea schimburilor comerciale dintre Principatele Romane,care
se transforma treptat intr-o unitate economica.Pietele locale,provinciale,s-au
contopit astfel intr-o piata unica;o etapa importanta a reprezentat-o
desfintarea vamii dintre Moldova si Tara Romaneasca,care a intrat in
vigoare la 1 ianuarie 1848.In acelasi timp sunt amplificate legaturile economoce
ale Principatelor dunarene cu Transilvania,pregatindu-se conditiile pentru desavarsirea
formarii pietei nationale prin unificarea intregului teritoriu locuit
de poporul roman.
Unirea Principatelor Romane - o necesitate legica
Datorita imprejurarilor interne si externe nefavorabile,poporul roman
a trait timp de secole in unitati statale si provincii distincte,fiecare
cu o viata politica proprie.Nici diviziunea statala,nici stapanirile straine
n-au putut impiedica dezvoltarea unitara si continuitatea poporului roman
pe teritoriul pe care s-a format.El si-a pastrat nealterate limba si portul,traditiile,obiceiurile,fiinta
nationala.
Constiinta comunitatii de origine si limba a fost prezenta permanent la romani,de
o parte si de alta a Carpatilor.Ideea originii romanice a moldovenilor,muntenilor
si transilvanenilor,a constiintei unitatii teritoriale si a comunitatii poporului
roman a fost puternic exprimata de cronicarii si carturarii din secolele
XVII-XVIII.
O caracteristica a dezvoltarii tarilor romane a constituit-o permanenta
legaturilor economice,politice,culturale intre cele trei tari romane.
Vointa de unire a fost exprimata clar si puternic in timpul revolutiei
din 1848.
Dupa revolutia din 1848,Unirea a devenit problema centrala,dominanta,a vietii
politice romanesti,punand in miscare cele mai largi mase ale
poporului.
Fortele unioniste;lupta pentru Unire
Unirea era o cauza a intregului popor,dar in raport cu interesele
lor de clasa,fortele sociale romanesti au inteles in mod diferit
continutul ,si caracterul Unirii.
Forta sociala principala in miscarea unionista au constituit-o masele
largi populare de la orase si sate,care au actionat cu cea mai mare energie
si hotarare.Ele legau de infaptuirea unirii si implinirea
aspiratiilor lor sociale.Taranii urmareau in primul rand,ca prin
Unire sa scape de claca si sa obtina pamant,iar paturile orasenesti considerau
ca prin Unire se va realiza cadrul politic favorabil unor largi libertati democratice.
Burghezia,in plina ascensiune,socotea ca printr-un stat unitar se vor
crea conditii prielnice pentru prosperitatea ei economica si pentru obtinerea
unei pozitii preponderente in viata politica a tarii.
O mare parte din boierime,cu interese apropiate de cele ale burgheziei,s-a alaturat
puternicelor forte nationale unioniste.Unii din marii boieri,de teama ca Unirea
ar pune in primejdie privilegiile lor de clasa,s-au grupat in partida
antiunionista.
Generatia care a infaptuit marele ideal al Unirii din 1859 si care infaptuise
revolutia de la 1848 avea in frunte inflacarati patrioti,ca:Mihail
Kogalniceanu,Vasile Alecsandri,Costache Negri,Alexandru Ioan Cuza,Vasile Malinescu,Constantin
A. Rosetti,fratii Ion si Dim. Bratianu,Dimitrie Bolintineanu,Cezar Boliac,Nicolae
Orasanu s.a. Carturari si oameni politici de seama,animati de idei inaintate,au
adus o contributie pretioasa la progresul general al tarii.Fruntasii revolutionari
din 1848,au intreprins o ampla actiune de propaganda in favoarea
Unirii atat in tara cat si in strainatate.Raspanditi
in diverse centre europene (Viena,Frankfurt,Paris,Londra,Constantinopol),patriotii
au desfasurat o laborioasa activitate pentru a crea un puternic curent de opinie
in sprijinul cauzei romanesti.
Unirea Principatelor Romane -; problema europeana
In vara anului 1853 izbucneste razboiul Crimeii,inceput de Rusia impotriva
Imperiului otoman,eveniment care aduce in prim plan politic international
chestiunea orientala,inclusiv situatia Principatelor dunarene,unirea acestora
fiind una din problemele importante ale Congresului de pace de la Paris (1856).
Reprezentantii statelor participante la Congres au luat la Congres atitudini
diferite fata de viitorul regim al Principatelor Romane.In sprijinul Unirii
s-au pronuntat Franta,Rusia,Sardinia si Prusia;o impotrivire neta au manifestat
Turcia si Austria;favorabila Unirii in timpul lucrarilor Congresului,Anglia
va reveni ulterior la pozitia sa traditionala de sprijinitoare a Imperiului
otoman.
Adoptarea pozitiilor fata de problema Principatelor era determinata de anumita
interese statale.Franta lui Napoleon al III-lea voia sa-si asigure in
sud-estul Europei un debuseu aconomic si un pion al influentei sale politice;Rusia
vedea in unire un mijloc de a slabi Imperiul otoman;Sardinia si Prusia,sustinand
cauza romanilor,pledau indirect pentru unificarea Italiei si Germaniei;Anglia
era interesata in mentinerea Imperiului otoman ca forta opusa Rusiei;Turcia,puterea
suzerana,se temea ca Moldova si Muntenia unite isi vor dobandi si
independenta politica,asa cum se va intampla dupa mai putin de doua
decenii.Austria considera ca statul national roman ar duce la intensificarea
luptei de eliberare a romanilor din Transilvania,doritori sa se alature
fratilor de peste Carpati.
Datorita pozitiilor divergente,Congresul din 1856 nu a putut ajunge la un acord
asupra Unirii Principatelor;s-a creat insa posibilitatea ca poporul roman
sa se pronunte in privinta viitorului lui.Tratatul de pace prevedea ca
populatia Principatelor sa fie consultata prin intermediul unor Adunari (divanuri)
ad-hoc (special constituite in acest scop).Totodata s-a stabilit ca cele
doua tari,ramanand sub suzeranitatea Turciei,sa intre sub garantia
colectiva a puterilor semnatare ale Tratatului de le Paris;se inlatura
astfel protectoratul unei singure tari.In timpul constituirii ,si consultarii
Adunarilor ad-hoc fiecare din cele doua Principate urmau sa fie conduse de un
caimacam numit de Poarta.
Congresul a hotarat ca sudul Basarabiei (judetele Cahul,Ismail,Bolgrad)
sa reintre in componenta Moldovei.De asemenea Congresul a stabilit unele
masuri economice si juridice;se prevedea libertatea navigatiei pe Dunare si
neutralitatea Marii Negre;se aproba crearea unei comisii europene a Dunarii
cu sediul la Galati.
Pe temeiul cererilor exprimate in Adunarile ad-hoc si al constatarilor
facute in Principate de o comisie speciala europeana de informare instituita
de Congres,urma sa se convoace la Paris o conferinta a puterilor europene care
sa alcatuiasca o alta legislatie in locul Regulamentului organic.
Adunarile ad-hoc (1857) ; Conventia de la Paris (1858)
Pregatirile si alegerile pentru adunari s-au desfasurat in conditii diferite
in cele doua tari.
In Tara Romaneasca ,caimacamul Alexandru Ghica,fostul domn,a adoptat o
pozitie de intelegere fata de partida unionista.In Moldova,caimacamul
N. Vogoride,agent al Turciei si al Austriei,a recurs la la un adevarat regim
de teroare pentru a zadarnici Unirea.Astfel,au fost interzise gazetele favorabile
Unirii si intrunirile politice,s-au facut destituiri din functii si arestari
masive,s-au falsificat listele electorale si alegerile din iulie 1857.Comisia
de informare de la Bucuresti primea numeroase telegrame,memorii si apeluri.Turcia
s-a vazut silita sa anuleze alegerile falsificate;noile alegeri au inregistrat
o victorie covarsitoare a candidatilor unionosti,care,cu doua exceptii
au fost alesi pretutindeni.Rezultate asemanatoare se obtinusera si in
Muntenia.
In Adunarile ad-hoc au fost alesi toti fruntasii unionosti,revolutionari din
1848:Mihail Kogalniceanu,Costache Negri,Alexandru Ioan Cuza,Vasile Alecsandri,Vasile
Malinescu,Anastase Panu,in Moldova,C. A. Rosetti,fratii Stefan si Nicolae
Golescu,A. G. Golescu,fratii Ion si Dumitru Bratianu,Chr. Tell,Gh. Magheru,in
Muntenia.Pentru prima data,taranimea isi trimitea alesii sai intr-o
adunare reprezentativa a tarii: Ion Roata,Tanase Constantin,Gheorghe Lupescu,Mircea
Malieru s.a.
Adunarile ad-hoc si-au inceput lucrarile in septembrie 1857,la Iasi
si la Bucuresti.Dezbaterile au prilejuit o manifestare puternica a coeziunii
si a fortei miscarii unioniste,o impresionanta demonstratie a vointei poporului
roman de a-si fauri statul sau national.
Intr-o atmosfera de mare avant patriotic,Adunarile ad-hoc au adoptat,in
luna octombrie 1857,rezolutii asemanatoare,care cereau cu hotarare Unirea
Principatelor intr-un singur stat cu numele de Romania,respectarea
drepturilor,a autonomiei si a neutralitatii acestui stat si o Adunare Obsteasca
care sa reprezinte “toate interesele natiei”.
Chestiunea agrara a fost prezenta in discutiile deputatilor din ambele
Adunari.In jalba deputatilor pontasi moldoveni,al carei prim semnatar era Ion
Roata din tinutul Putnei,erau infatisate in imagini zguduitoare
starea taranimii si temeiul revendicarilor sale.Se cerea ca “sateanul
sa fie pus in randul oamenilor”,sa fie interzisa bataia,sa
fie inlaturate boierescul (claca),beilicurile si birul pe cap,iar satele
sa-si aibe...dregatorii alesi chiar din sanul lor”.Deputatul Tanase
Constantin proclama in adunarea de la Bucuresti “dreptul netagaduit
al taranimii ...d-a lua parte la viitoarele adunari,care vor face constitutia
tarii si legiuirile din nauntru”.
Intrucat reprezentantii boierimii si chia unii exponenti ai burgheziei
s-au opus ideii de improprietarire sub pretextul mentinerii coeziunii
miscarii unionoste sau au cerut amanarea discutarii acesteia,nu s-a putut
trece la adoptarea unei hotarari in problema agrara.
Rezolutiile Adunarilor ad-hoc au fost trimise comisiei speciale.Aceasta a alcatuit
un raport,pe care l-a inmanat Conferintei reprezentantilor celor
sapte puteri,care s-au intrunit in mai 1858,la Paris.Conventia semnata
la 7 august 1858,ca urmare a lucrarilor conferintei,prevedea ca cele doua tari
sa se numeasca Principatele Uite ale Moldovei si Tarii Romanesti,fiecare
cu cate un domnitor,guvern si adunare legiuitoare proprie,infiintarea
unei curti de casatie comune pentru ambele Principate,cu sediul la Focsani.Conventia
mai cuprindea o serie de prevederi care corespundeau intereselor burgheziei:
desfintarea privilegiilor si a rangurilor boieresti (deci egalitatea tuturor
cetatenilor in fata legilor),responsabilitatea ministeriala etc;se recomanda,de
asemenea,o noua reglementare prin lege a relatiilor dintre proprietari si tarani.”Stipulatiile
electorale”,trecute in anexa conventiei,stabileau modalitatea alegerii
membrilor Adunarii elective pe baza unui cens foarte ridicat.Act international,noua
conventie era totodata si o legiuire fundamentala pentru Principate,ceea ce,de
fapt,insemna incetarea valabilitatii juridice a Regulamentului organic.Conventia
va ramane in vigoare pana in anul 1864.
Deoarece puterile Europei nu indeplinisera dorinta fundamentala a romanilor,exprimata
prin Adunarile ad-hoc,se impunea o actiune interna a intregului popor,care
sa realizeze Unirea si sa puna Europa in fata unui fapt implinit.
Infaptuirea Unirii prin alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei
si Tarii Romanesti
Alegerile de deputati in Adunarile elective s-au desfasurat sub semnul
unor inversunate infruntari intre fortele partidei nationale
unioniste si fortele reactionare potrivnice Unirii.
Elementele antiunioniste erau avantajate de sistemul de vot impus prin Conventie,care
restrangea corpurile elective din cele doua tari la cateva mii de
alegatori.
In timp ce alegerile din Moldova au adus in Adunarea lelctiva o majoritate
a partidei nationale,in Tara Romaneasca reactiunea a obtinut majoritatea.
In ziua de 5 ianuarie 1859,Adunarea electiva de la Iasi a ales ca domn al Moldovei
pe candidatul partidei nationale,Alexandru Ioan Cuza.Dupa alegerea din Moldova
,privirile intregului popor roman erau atintite spre Bucuresti.Adunarea
electiva si-a deschis lucrarile la 22 ianuarie 1859.Inca din prima zi,mii de
oameni,mobilizati de tineri unionisti,se adunasera in fata cladirii unde
avea loc adunarea.Erau prezenti tabacari,macelari,meseriasi,negustori,tarani
din satele judetelor Ilfov si Dambovita,elevi ai claselor superioare si
ai invatamantului de specialitate.Multimea manifesta vehement impotriva
partidei reactionare,care sustinea alegerea lui Gh. Bibescu.
In aceasta atmosfera,in noaptea de 23/24 ianuarie,deputatii partidei nationale
au convocat o sedinta la hotelul “Concordia” unde au hotarat
sa propuna Adunarii ca domn al Tarii Romanesti tot pe Alexandru Ioan Cuza.
In dimineata zilei de 24 ianuarie,ora 11,reprezentantii partidei nationale au
propus tinerea unei sedinte secrete pentru desemnarea candidatului.Propunerea
facuta de Vasile Boerescu in persoana lui Al. I. Cuza a fost acceptata
in unanimitate,deputatii conservatori fiind nevoiti sa cedeze vointei
poporului.Trecandu-se la vot,toate cele 64 de buletine purtau numele celui
ales la 5 ianuarie in Moldova.
Prin propriile-i forte,poporul roman realizase Unirea si intemeiase
statul sau national.”Unirea natiunea a facut-o” avea sa declare
M. Kogalniceanu in 1862.Ziua de 24 ianuarie se inscria pentru totdeauna
in istoria patriei ca “Ziua renasterii nationale”.Punand
bazele Romaniei moderne,Unirea din 1859 a insemnat o etapa esentiala
pe drumul unitatii nationale,a carei intregire deplina avea sa se infaptuiasca
in 1918.
Consolidarea Unirii
Imediat dupa 24 ianuarie 1859,principalul tel al politicii lui Cuza a fost obtinerea
recunoasterii de catre puterile garante a dublei sale alegeri si desavarsirea
unitatii politice si administrative a tanarului stat national.
In martie 1859,reprezentantii Frantei,Rusiei,Sardiniei,Prusiei si Angliei au
recunoscut oficial pe Cuza ca singurul domn al Principatelor.Turcia si Austria
si-au dat acordul abia in septembrie acelasi an.Dupa tratative anevoioase,
in noiembrie 1861,Turcia a recunoscut unirea completa,cu acordul puterilor
garante,dar numai pe timpul vietii lui Cuza.
Coordonate de Cuza,guvernele celor doua Principate vor actiona in mod
unitar pentru consolidarea Unirii,pentru aplicarea programului de reforme si
crearea institutiilor statale burgheze.Astfel,in timpul guvernelor inaintate
conduse de Mihail Kogalniceanu si Nicolae Golescu s-au unificat sistemul vamal si administratia telegrafului,s-a interzis bataia
la sate si au luat fiinta judecatoriile satesti,s-a infiintat Universitatea
din Iasi etc.
Alexandru Ioan Cuza a dat o atentie deosebita unificarii militare.Un prim pas
in acest sens a fost concentrarea unitatilor intr-o tabara militara
unica la Floresti,in primavara si vara anului 1859.Armata unificata avea
datoria sa apere autonomia tarii impotriva unei eventuale interventii
straine si sa fie oricand pregatita pentru obtinerea independentei nationale.
In domeniul politicii externe se inregistrau succese importante.Desi in
stare de dependenta fata de Imperiul otoman,Principatele Unite duceau tot mai
mult o politica externa proprie.In anul 1860 se infiinteaza prima agentie
diplomatica romana (la Paris) si se incheie conventia telegrafica
cu Rusia,cea dintai conventie internationala a Principatelor.
Romania in anii 1862 -; 1865
Dupa proclamatia lui Cuza din 11 decembrie 1861,ambele Adunari de deputati si-au
incheiat lucrarile pentru a se intruni la 24 ianuarie 1862 intr-o
Adunare Nationala la Bucuresti,care devine capitala tarii.Cele doua guverne
au demisionat pentru a se alcatui un guvern unic.Primul guvern al Romaniei
era format din reprezentanti ai gruparilor conservatoare,in frunte cu
Barbu Catargiu,adversar al improprietaririi taranilor.
Ostilitatea boierimii conservatoare fata de planurile domnitorului de a realiza
reforma agrara prin improprietarire si divergentele ivite intre
domn si gruparea liberal-radicala condusa de I. C. Bratianu si C. A. Rosetti
au dus la sfarsitul anului 1862 si inceputul anului 1863 la alcatuirea
unei intelegeri politice,numita de contemporani “monstruoasa coalitie”,care
a facut o opozitie inversunata domnitorului,uneltind inlaturarea
sa si aducerea unui print strain pe tronul Romaniei.
Un act de mare importanta sociala si nationala infaptuit de guvernul condus
de Mihail Kogalniceanu a fost secularizarea averilor manastiresti.Mosiile secularizate
reprezentau peste un sfert din suprafata intregii tari de atunci.O data
cu aplicarea legii rurale,551.976 ha vor intra in proprietatea fostilor
clacasi.
In urma respingerii de catre Adunare a proiectului de lege rurala depus de guvernul
Kogalniceanu,Cuza,hotarat sa dea tarii cele doua legi fundamentale -;
legea electorala si legea agrara-,a recurs la lovitura de stat din 2 mai 1864,prin
care Adunarea este dizolvata.Cu sprijinul lui Mihail Kogalniceanu este supus
ratificarii poporului,prin plebiscit,un “act dezvoltator” al Conventiei,numit
statut,acceptat ulterior si de puterile garante.Noua lege electorala reprezenta
un mare progres fata de trecut cand cinci mii de alegatori dispuneau de
viata politica a tarii.
Pe temeiul noii Constitutii,la 14 august 1864 a fost decretata de catre domnitor
legea agrara.Se proclama desfintarea “de-a pururea” a clacii,taranii
devenind proprietari liberi pe “locurile supuse stapanirii lor prin
lege si pe bratele de munca”.Asadar,sarcinile feudale erau desfiintate
din punct de vedere legal,iar taranii clacasi improprietariti
O alta realizare de seama a constituit-o organizarea invatamantului.Prin
legea Instructiunii publice din 25 noiembrie 1864 s-au stabilit trei grade de
invatamant:primar,secundar si superior.Legea proclama ca “instructiunea
primara este obligatorie si gratuita”.
In anul 1864 au fost promulgate legile privind organizarea administratiei.Prin
legea comunala,satele si catunele se grupau in comune rurale;mai multe
comune formau o plasa,iar mai multe plasi,un judet.Adminstratia judetelor si
a comunelor se facea de consilii alese pe baza votului cenzitar.In fruntea administratiei
judetului era un prefect,al plasii un subprefect (mai tarziu pretor),iar
al comunei un primar.
Una din cele mai importante infaptuiri a fost reoganizarea Justitiei.Au
luat fiinta urmatoarele instante judecatoresti: judecatoriile de plasa,tribunalele
judetene,curtile de apel,curtile de jurati si Curtea de Casatie,care era totodata
si instanta de recurs.Codurile penal,civil si comercial au intrat in vigoare
din anul 1865.In acelasi an a fost inlaturat regimul jurisdictiei consulare;cetatenii
straini au intrat astfel sub jurisdictia legilor romanesti ceea ce a dus
la intarirea autonomiei interne a statului.
O grija deosebita a manifestat Alexandru Ioan Cuza pentru crearea armatei nationale.In
anii 1860-1864 a sporit numarul unitatilor militare si s-a inmanat
acestora drapelul tricolor,a fost reorganizat invatamantul militar
si s-a infiintat Arsenalul armatei.
Reformele din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza au dus la crearea si dezvoltarea
unor institutii statale cu caracter burghez,la modernizarea statului roman,ale
carui temelii le-a pus Unirea Principatelor;ele au contribuit la progresul general
social-economic si politic al tarii.
In noaptea de 10/11 februarie 1866, Alexandru Ioan Cuza este silit sa abdice
si este expulzat din tara de monstruoasa coalitie.Se stinge din viata la 15
mai 1873 la Heidelberg.
LICEUL TEORETIC CU CLS.I-XII HORIA HULUBEI
UNIREA PRINCIPATELOR ROMANE
