Ca urmare a reformelor agrare din primii ani ai rastimpului 1919-1939, taranii din cuprinsul Romaniei - - romani, unguri, sasi, ruteni -; au primit 6 088 098 hectare de pamant. Pe de alta parte, prin dezvoltarea industriei si a cailor de comunicatii, a crescut sensibil numarul si ponderea proletariatului in viata economica si social-politica. Constituirea Partidului Comunist Roman inseamna aparitia fortei politice care va realiza, incepand cu 1944, cea mai insemnata si rapida prefacere din istoria societatii romanesti, in ultimul mileniu.

Tratatele de pace: n5y10yv
UNITATEA DE STAT, realizata prin vointa liber exprimata a tuturor romanilor, a fost recunoscuta prin tratatele de pace din 1919-1920. Ani dominati de largile actiuni revendicative si revolutionare ale maselor muncitoare din mai multe tari europene -; indeosebi Germania (Bavaria) si Ungaria, unde pentru scurt timp a fost instaurata puterea muncitoreasca. Concomitent, guvernele marilor puteri ale Antantei -; Marea Britanie, Franta, SUA si Japonia, colaborand cu fortele contrarevolutionare din Rusia, au organizat interventia militara impotriva statului sovietic, debarcand trupe la Murmansk si Arhanghelsk, la Odesa si in Extremul orient siberian; interventie agravata si de conflictul ruso-polonez din 1920, in care guvernul roman -; ca si Iugoslavia si Cehoslovacia -; a refuzat sa participe in vreo forma, asa cum era sfatuit de cercurile imperialiste, impotriva Republicii Sovietelor. Lupta popoarelor din Rusia, incheiata prin victoria deplina impotriva tuturor fortelor interventioniste interne si externe, a fost sprijinita de miscarea muncitoreasca din intreaga lume. In schimb, in celelalte tari, burghezia a pastrat puterea politica, intervenind cu forta armata impotriva proletariatului care instituise republici sovietice la Bremen (ianuarie-;februarie 1919), in Bavaria (aprilie 1919), in Ungaria (martie-;1 august 1919), precum si in Ruhr (1919-1920) si la Berlin (1920), unde se formasera soviete ale muncitorilor in intreprinderi.
Noua configuratie politico-teritoriala si comlicatele probleme economico-financiare rezultate din primul razboi mondial au fost dezbatute la conferinta de pace de la Paris la 18 ianuarie 1919, si care a dus la semnarea tratatelor de pace. Primul a fost incheiat cu Germania, la Versailles (28 iunie 1919), urmate de tratatul cu Austria, la Saint- Germain en Laye (10 septembrie), pe care Romania, din cauza ca se impuneau anumite cauze referitoare la minoritati, clauze care au determinat demisiile succesive ale guvernelor Ion I.C.Bratianu si gerneral Artur Vaitoianu, nu l-a semnat decat la 9 decembrie, prim ministru fiind generalul Constantin Coanda. Pacea cu Bulgaria s-a semant la Neuilly (27 noiembrie): Grecia capata Tracia, sarbii unele rectificari de frontiera, cu Romania fiind mentinut hotarul din 1916.
Prin tratatul de pace de la trianon (4 iunie 1920), hotarele Ungariei au fost puse in concordanta cu cele etnice. Teritoriile din Ungaria si Austria, locuite de alte nationalitati, se atribuira acestor nationalitati prin tratatul de la Sevres, semnat la 10 august 1920; Romaniei ii revenea Bucovina, o parte a Maramuresului cu orasul Sighet, Transilvania, o parte a Crisanei si o parte din Banat. Linia de hotar trecea la apus de Satu-Mare, Oradea, Salonta, Arad; la sud de Mures, ea avea o forma mai sinuoasa, de la nord-vest spre sud-est. in sfarsit, patru mari puteri, Anglia, Franta, Italia si Japonia, au semnat tratatul prin care recunosteau intrarea in componenta Romaniei a teritoriului dintre prut si Nistru (28 octombrie 1920).

Dezvoltarea economico-sociala:
SUB RAPORTUL ECONOMIC SI FINANCIAR, primii ani ai Romaniei intregite (1919-1922) se caracterizeaza prin mari greutati, provocate, pe de o parte, de urmarile razboiului - - distrugeri de bogatii, inflatie, deci nestabilitate monetara, slabirea simtului etic -; si ale exproprierii -; scaderea cantitativa si calitativa a productiei agricole, taranimea neputand, din lipsa de utilaj, lucra pamantul in conditii bune, pe de alta parte, de o politica economica nu intotdeauna bine inspirata.

Bibliografie:
Enciclopedia Romaniei, vol. I, Bucuresti, 1938;
Localizarea si Structurarea industriei romanesti, Bucuresti, 1943;
Enciclopedia Romaniei, vol.III-IV, Bucuresti, 1943.